marți, 13 aprilie 2021

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 14 APRILIE 2021 / GÂNDURI PESTE TIMP

 5. /14 APRILIE 2021 - GÂNDURI PESTE TIMP


SIMONE DE BEAUVOIR


Sari la navigareSari la căutare
Simone de Beauvoir
Simone de Beauvoir.jpg
Simone de Beauvoir
Date personale
Nume la naștereSimone Lucie Ernestine Marie Bertrand de Beauvoir Modificați la Wikidata
Născută[5][6][7][8] Modificați la Wikidata
ParisFranța Modificați la Wikidata
Decedată (78 de ani)[5][6][7][8] Modificați la Wikidata
ParisFranța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Montparnasse Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (pneumonieModificați la Wikidata
Frați și suroriHélène de Beauvoir  Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Religieateism Modificați la Wikidata
Ocupațiefilosof politic[*]
jurnalistă
romancieră[*]
autobiografă[*]
eseistă
activist politic[*]
diaristă[*]
epistolier[*]
filozoafă
critic literar[*]
scriitoare
autoare Modificați la Wikidata
PseudonimLe Castor[1]  Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză[2]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din Paris  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarateismfeminismexistențialism  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeThe Mandarins[*]
When Things of the Spirit Come First[*]
Pyrrhus and Cineas[*]
Al doilea sex
She Came to Stay[*]
Force of Circumstance[*]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Goncourt
Jerusalem Prize[*]
Premiul Statului Austriac pentru literatură europeană[4]
honorary doctorate at Concordia University[*]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Simone de Beauvoir (signature).jpg
Prezență online
Identificator titlu IMDb

Simone de Beauvoir (pronunție francezăPronunție audio audio; n. ,[5][6][7][8] ParisFranța – d. ,[5][6][7][8] ParisFranța)a fost o eseistăscriitoare (premiată cu Premiul Goncourt 1954), și în același timp o figură de marcă a existențialismului și a feminismului în Franța, militantă a mișcării intelectuale contestatare de după al Doilea Război Mondial.

Biografie

Simone de Beauvoir și Jean-Paul Sartre în 1955

Născută într-o familie burgheză și catolică, adoptă ateismul încă din adolescență, hotărându-se să-și dedice viața scrisului și studiului. Îl întâlnește pe Jean-Paul Sartre, cu care va lega pe parcursul întregii vieți o relație de iubire și prietenie devenită legendară. Începe ceea ce va numi faza "morală" a vieții sale, obiectivată mai întâi prin eseul Pyrrhus et Cinéas (1944), romanul L'Invitée și, în sfârșit, publicarea lucrării filozofice Pour une morale de l'ambiguïté, în 1947. Alături de Jean-Paul Sartre, va construi proiectul existențialist, deopotrivă etic, filozofic și literar, al intelectualului angajat. Militează public alături de acesta, criticând poziția Franței în conflictul din Algeria și manifestându-se în general împotriva colonialismului anacronic și a oricărei opresiuni colective sau individuale.

În 1949 apare faimoasa sa lucrare Le Deuxième sexe (Al doilea sex), în care e descrisă cu splendida acribie argumentativă o istorie a opresiunii feminine de-a lungul secolelor și o tipologie a caracterelor deformate astfel de o tradiție milenară. Tratatul, considerat o biblie a feminismului, pornește de la principiile existențiale asupra contingenței și libertății expuse în cartea lui SartreFiința și neantul.

Respingând mitul pios și rizibil al "eternului feminin", ideea unei "naturi" feminine ca esență imuabilă și eternă, statuează celebrele cuvinte: "Femeie nu te naști, ci devii". În anii următori, după premiul Goncourt acordat pentru romanul Les Mandarins, interesul său se va îndrepta spre scrierile autobiografice, în care va descrie cu precădere anii petrecuți lângă Sartre în diversele angajări și evenimente ale epocii. Participă alături de el la multiple acțiuni publice și la redactarea revistei Les Temps modernes, îngrijindu-se în același timp și de buna editare a manuscriselor sartriene. Moare, zi după zi, la șase ani după moartea lui, lăsând în urmă o remarcabilă operă literară, eseistică și memorialistică. În La Cérémonie des adieux va înregistra aceste ultime cuvinte ale lui Sartre: "Moartea nu ne va reuni. Așa stau lucrurile. Cu toate astea, e splendid în sine că am reușit să ne trăim viețile în armonie pentru atâta vreme." Trupul său va fi îngropat în cimitirul Montparnasse, alături de cel al lui Sartre.

Opera

Romane

  • L'Invitée1943
  • Le sang des autres1945
  • Tous les hommes sont mortels1946
  • Les Mandarins1954, premiul Goncourt
  • Les belles images1966
  • La femme rompue1968
  • Quand prime le spirituel1979

Eseuri

  • Pyrrhus et Cinéas1944
  • L'Existentialisme et la Sagesse des nations1945
  • Pour une morale de l'ambiguïté1947
  • Le Deuxième sexe1949
  • Privilèges1955
  • La Longue Marche1957
  • La Vieillesse1970
  • Faut-il brûler Sade?1972

Memorii, corespondență

  • L'Amérique au jour le jour1948
  • Mémoires d'une jeune fille rangée1958
  • La Force de l'âge1960
  • La Force des choses1963
  • Une Mort très douce1964
  • Tout compte fait1972
  • La Cérémonie des adieux1981
  • Journal de guerre1990
  • Lettres à Sartre1990
  • Lettres à Nelson Algren1997
  • Correspondance croisée. 1937-19402004
  • Cahiers de jeunesse2008

 Citate

·         Femeie nu te naști, ci devii.
·         Nu murim din cauză că ne-am născut, nici pentru că ne-am trăit viața, nici de bătrânețe. Murim de ceva anume.
·         Ceea ce e scandalos într-un scandal e faptul că ne obișnuim cu el.
·         Umanitatea preferă viața, rațiunilor de a trăi.
·         O libertate care nu folosește decât la negarea libertății trebuie negată.
·         Nu indivizii sunt vinovați de eșecul căsătoriei: instituția însăși e originar pervertită.
·         Orice reușită ascunde o abdicare.
·         Știm că fiecare om e muritor, dar nu și că umanitatea trebuie să moară.
·         A trăi înseamnă a îmbătrâni, nimic mai mult.
·         Sclavul care se supune a ales să se supună.
·         Tineretul nu-i iubește pe învinși.
·         Pentru a lăsa o urmă pe lume, trebuie să fii solitar.
·         Trebuie să privim viața ca pe o partidă pe care o putem pierde sau câștiga.


MAURICE DRUON


Sari la navigareSari la căutare
Maurice Druon
Maurice Druon 2003 Orenburg crop.jpg
Maurice Druon
Date personale
Nume la naștereMaurice Samuel Roger Charles Druon Modificați la Wikidata
Născut[3][4][1][5] Modificați la Wikidata
ParisFranța Modificați la Wikidata
Decedat (90 de ani)[3][1][5][6] Modificați la Wikidata
ParisFranța Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
scriitor
scenarist
scriitor de literatură pentru copii[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiStrasbourg
Bruxelles Modificați la Wikidata
Partid politicAdunarea pentru Republica[*]  Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză[1]  Modificați la Wikidata
StudiiLycée Louis-le-Grand  Modificați la Wikidata
Specie literarăroman  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeQ3233030[*]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiLegiunea de Onoare în grad de Mare Cruce[*]
Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*]
Premiul Goncourt
Knight Commander of the Order of the British Empire[*]
prix Prince-Pierre-de-Monaco[*]
Ordinul Prieteniei[*]
concours général[*]
Honorary doctorate from University of Toronto[*]
Grand Cross of the Military Order of Christ[*][2]
Ordinul Prieteniei Popoarelor[*]
honorary doctorate of the University of Tirana[*]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Identificator titlu IMDb

Maurice Druon (pronunție francezăPronunție audio audio; n. ,[3][4][1][5] ParisFranța – d. ,[3][1][5][6] ParisFranța) a fost un scriitor francez, membru al Academiei Franceze și membru de onoare al Academiei Române din 1996. A fost laureat al prestigiosului Prix Goncourt în 1948 pentru romanul Les grandes familles, tradus în română sub titlul de Marile familii.



CITATE:

1. Numai primele iubiri pot fi în întrgime curate și fericite.

2. Un singur lucru nu-l mai regăsești, tinerețea.

3. Traghediile istoriei scot la iveală oameni mari și modești, dar sunt provocate de proști și îngâmfați.

4. Fiecăruia dintre noi destinul îi deschide mai multe căi în faţă şi niciodată nu poţi să fii sigur că viaţa te-a îndrumat pe calea cea bună.

5. Anarhia este la fel de detestabilă în gramatică, ca şi în societate.


    Niciun comentariu:

    Trimiteți un comentariu

    PERIOADA ROMANTICĂ 8. louis spohr

     PERIOADA ROMANTICĂ 8. Louis Spohr