6. /24 APRILIE 2021 - POEZIE; GÂNDURI PESTE TIMP
MIHU DRAGOMIR
| Mihu Dragomir | |
 Desen cu Mihu Dragomir de Tia Peltz din CPSF, nr. 229 din 1 iunie 1964 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][3]  Brăila, România |
| Decedat | (44 de ani)[1][3] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | scriitor de literatură științifico-fantastică[*] traducător poet |
| Activitate | |
| Limbi | limba română[1] |
| Studii | Academia de Studii Economice |
| Specie literară | Proletcult[2], realism socialist |
Modifică date / text  | |
Mihu Dragomir (n. , Brăila, România – d. [ a fost un poet și scriitor român. A făcut studii la Academia Comercială din București. A fost redactor la revista Viața Românească și redactor-șef la Luceafărul. Versurile sale evocă trecutul de luptă al poporului român, tragedia soldatului român târât în războiul antisovietic, momentul istoric al întoarcerii armelor împotriva hitleriștilor, redă cu entuziasm realitățile sociale, frumusețile propriei patrii. Trăsătura dominantă a poeziilor sale este viziunea optimistă și patriotismul. Lirica sa, de esență romantic-revoluționară, îmbină atitudinea cetățenească militantă cu meditația filozofică. Stilul său, de resurse adesea folclorice, bogat în asociații și sugestii, cultivă cu măiestrie hiperbola. S-a afirmat și ca autor de literatură științifică-fantastică și ca traducător.
În 1952 este publicat volumul „Stelele păcii” pentru care va primi Premiul de Stat clasa a III-a iar în 1955 la editura E.S.P.L.A vede lumina tiparului „Pe struna fulgerelor”, care conține poemul „Războiul” premiat cu Premiul de Stat clasa a II-a.[6]
Mihu Dragomir, șeful Secției de Poezie al revistei Viața Românească a fost exclus din Partidul Comunist Român pentru „activitate fascistă și antisovietică, fost informator de siguranță”.[7]
Opera
- Volume de versuri
- Stelele păcii, 1952
- Războiul, poem, Editura Tineretului, 1954
- Pe struna fulgerelor, Editura de Stat pentru literatură și artă, 1955
- Odă pământului meu, 1958
- Pe drumuri nesfârșite, Editura Militară, 1958
- Întoarcerea armelor, 1959
- Stelele așteaptă Pământul, Editura pentru literatură, 1961
- La început a fost sfârșitul, Editura pentru literatură, 1962
- Cele mai frumoase poezii, 1963. Conține poezia Salahor ceresc
- Șarpele fantastic, Editura Pentru Literatură, 1965
- Minutar peste netimp. Versuri inedite, Editura Minerva, 1974
- Noapte calmă, Editura Eminescu, 1980
- Volume de povestiri științifico-fantastice
- Povestiri deocamdată fantastice, Editura Tineretului. Buc., 1962;
Conține povestirile:[8]
- „Legenda îngerilor”
- „Omul planetă”
- „Columbiana”
- „Pe lungimea de undă a Cosmosului” (1961)
- „Natura inversă”
- „Reîntîlnirea cu Griffin”
Volumul de povestiri republicat în 1968 conține în plus povestirile:[9]
- „Discutând în Morse”
- „Cutia cu tranzistori”
- „Trimisul dacilor”
- „Reversul domnului Valdemar”
- Povestiri științifico-fantastice
- „Discutând în Morse” în Gazeta literară, anul X, nr. 36 (495) din 5 septembrie 1963 (povestire republicată în CPSF, nr. 229)
- „Cutia cu tranzistori” în Gazeta literară, anul XI, nr. 16 (526) din 16 aprilie 1964 (povestire republicată în CPSF, nr. 229)
- „Trimisul dacilor” în CPSF anul X, nr. 229 din 1 iunie 1964[10]
- „Pe lungimea de undă a Cosmosului”, apărută în 1961, republicată în volum omonim de povestiri, Editura Tineretului, Colecția SF, din 1962 și 1967.
- Traduceri
POEZII:
Adolescenţă
Vânt, dumbrăvi, şi optsprezece ani...
Strada cu salcâmi sau cu castani,
primăvară-n balta renăscută,
zile ce-amintirea le sărută...
Fată cu mijloc de violină,
unde-i cartea noastră de latină,
mâzgălită, printre ablative,
cu distihuri şchioape şi naive?
Adunai în ochii viorii
netraduse cărţi de poezii,
şi în mersul lin, de căprioară,
caligrafiai o rimă rară...
Dunărea-şi plimba în funduri stele,
noi le număram, plutind cu ele,
ameţea, de-atâţia nuferi, luna
şi-nvăţasem vorba: totdeauna.
Se-arcuiau din sălcii catedrale,
luntrea noastră se pierdea, agale,
către-o ţară de tăceri şi stuh.
Gânduri – pescăruşii din văzduh.
Sărutarea, caldă şi învoaltă,
avea gustul murelor de baltă,
dulce-nsângerată şi-amăruie,
anafor ce din străfunduri suie.
Pe nisipul plăjilor de aur
soarele ne-a-ntins cununi de laur,
fata mea de Dunăre şi şoapte,
fata mea cu păr de miazănoapte...
Hei, dumbrăvi de vise şi castani,
vânt, nisip, şi optsprezece ani...
Mi te strecori în vis
Mi te strecori în vis ca o şopârlă,
şi te-ncălzeşti la soarele-mi ascuns.
Pe malul sângelui, ca lâng-o gârlă,
e-un lac ferit, de tine doar ajuns.
Acolo stai şi leneveşti pe versuri,
sau mi te zbengui, dornic de un joc.
Din marile şi micile-universuri,
tu doar în mine ţi-ai găsit un loc.
Cât te-am pândit, nici umbra nu-ţi pot prinde.
Te-aud umblând prin gânduri, şi îmi scapi.
Şi curse-am obosit a-ţi mai întinde,
tuneluri neştiute-n mine sapi.
Şi când asupra-mi noaptea iar s-azvârlă,
sobindu-mă în ochii ei rotunzi,
mi te strecori în vis ca o şopârlă,
şi nu mă-ntrbi nimic, şi nu-mi răspunzi.
Aur
Cu-armurile-i grele de toamnă târzie
balta ne cheamă din nou.
Lotca scânceşte, ca vie,
şi-n sălcii atârnă acelaşi nesigur ecou.
Şerpii beau, leneşi, din ultima căldură,
apa-i lumină topită şi grea.
Tu, fiică a soarelui, pură,
luminezi această împărăţie a ta şi a mea.
Vâslele vibrează în mâinile mele -
e-o harfă pe care doar eu ştiu să cânt,
Ascultă, ascultă, iubito, la ele
ce zi de-mplinire înalţă în vânt.
Toamna toarnă cu pumnii aur în baltă,
părul tău e-o flacără tremurând.
Când în apă te-arunci, decât zarea mai naltă,
pari un strigăt al vieţii ţâşnit din străfund.
Şi apa te-alintă în braţele-i moi,
fericită că iar te cuprinde,
părul tău mă cheamă, se-aprinde,
te-afunzi, dar şi-acolo vom fi amândoi.
Şi vâsla-a tăcut, şi noi am tăcut,
în lumea ciudată din ape.
Înotăm alături, ca într-un sărut,
aproape de cântec, aproape...
CITATE:
În toamna încărcată de rugină, Ai, colonele, cel mai bun moment Să pui subtitlu cărţii din vitrină: Din viaţa mea de sublocotenent.
| Cezar Ivănescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 6 august 1941 Bârlad, județul Vaslui |
| Decedat | (66 de ani) București |
| Înmormântat | Cimitirul „Eternitatea” din Iași |
| Naționalitate |  română |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | poet, dramaturg, traducător |
| Limbi | limba română[1] |
| Activitatea literară | |
| Specie literară | poezie |
| Note | |
| Premii | Ordinul național „Steaua României” |
| Prezență online | |
| Site web | |
| Modifică date / text | |
A provenit dintr-o familie de intelectuali moldavi: nepot al lingvistului Gheorghe Ivănescu, rudă cu Octav Onicescu.
Albanez după mama sa, Xantipa Naum, cunoscătoare nativ a limbii albaneze, familia Naum fiind originară din Korcea, Cezar Ivănescu a declarat în repetate rânduri că are origini albaneze afirmând și că: „(...) de la albanezi (am luat) curajul și de la români puterea de a îndura”. În 15-17 aprilie 2008, cu doar o săptămână înaintea morții sale, participă, la Tirana, în prezența a numeroase personalități, la lansarea antologiei Loję Dashurie (Jeu d'Amour). Vizita se încheie cu propunerea ca scriitorul Cezar Ivănescu să fie nominalizat drept candidat al Albaniei la Premiul Nobel pentru literatură.
A absolvit Facultatea de Filologie din Iași. Redactor la revista „Luceafărul”, îndrumă în anii '80 cenaclul Numele poetului, frecventat de tineri scriitori precum Gabriela Crețan, Mircea Șoncuteanu, Florentina Vișan, Delia Dună, Tiberiu Dăioni,Ioana Bălan, Valeriu Mircea Popa, Dan Oprina, Mihaela Muraru-Mandrea, Mircea Drăgănescu, Petruț Pârvescu, Marian Constandache.
Cezar Ivănescu își face debutul poetic în revista Flacăra Iașului in iunie 1959. Debut în teatru (1969), cu piesa Mică dramă, care se joacă la Teatrul „Al. Davila“ din Pitești, fiind montată „într-un spectacol coupé“ cu Vin soldații de George Astaloș, în regia lui Radu Boroianu. În anul 1968 îi apare volumul de debut Rod, eveniment editorial de excepție despre care criticul Nicolae Manolescu scria: „Când în proză se va debuta cu cărți de valoarea Rodului lui Cezar Ivănescu, vom putea vorbi nu de o evoluție, ci de o adevărată revoluție“.[2] Volumul este încununat cu Marele Premiu al Festivalului național de poezie „Mihai Eminescu“, Iași, 1968, ediția întîi.
Din 1968 este profesor de limba și literatura română în Ardeal și Moldova, apoi redactor la Almanahul literar al Uniunii Scriitorilor și la revista Argeș din Pitești. În 1971 începe spectacolele de muzică și poezie, cu propria-i orchestră, numită „Baaad“, preludiu la capodopera sa poetică de mai tîrziu intitulată La Baaad. Despre Rod III, Marin Preda afirma: „ Am citit volumul lui Cezar Ivănescu în redacția editurii Cartea Românească. Din zecile de volume de poezie care ne vin, deodată am auzit o voce obsedată de un singur sentiment cîntat cu o mare adîncime și forță de expresie... Cititorul poate fi șocat de unicitatea sentimentului, dar în cele din urmă cîștigat și emoționat. O adevărată voce de mare poet“.
Insolitul personalității sale este izbitor prin aceste manifestări.[judecată de valoare] Cezar Ivănescu reînvia printr-o formulă modernă, sincretismul baladesc medieval al poeziei și muzicii.[judecată de valoare] A creat muzică și a cîntat propriile versuri, dar și poeme de Pindar, Rutebeuf, François Villon, Lorenzo de Medici, Charles Baudelaire, Edgar Allan Poe, Henri de Regnier, Mihai Eminescu și George Bacovia. I se tipărește la Editura Minerva antologia de poezie românească sub titlul ''Cîntecul amintirii'' (1978), cuprinzînd poeți de la Dosoftei la Dumitru M. Ion. Prefațează romanul lui Louis F. Céline, Călătorie la capătul nopții, în traducerea soției sale Maria Ivănescu, tălmăcire căreia i s-a decernat Premiul pentru traducere al Asociației Scriitorilor din București. Traduce din franceză, împreună cu Maria Ivănescu, lucrarea lui Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-han. De la Păltiniș, Constantin Noica îi împărtășește gîndurile despre La Baaad și Muzeon, ca și despre traducerea din Mircea Eliade, scriindu-i la 8 martie 1980.
În anul centenarului morții lui Mihai Eminescu are gata pentru tipar un volum cu poeme închinate „Marelui său Maestru în absolut“ (1989), dar cartea este respinsă de diriguitorii editurii Cartea Românească. La 10 decembrie 1989, forțează, de aceea, organizarea unui spectacol de muzică și poezie sub genericul „Doina, închinare lui Eminescu“, la Casa de cultură „Mihai Eminescu“ din București. În noaptea de 21 spre 22 decembrie, la Radio „Vocea Americii“ i se recită premonitor Doina despre Fiara cea Apocalipsă și despre marginalizarea poporului român. Continuă seria de traduceri, împreună cu soția sa Maria Ivănescu, din Mircea Eliade, apare la Editura Științifică, volumul ''Eseuri'' (Mituri, vise și mistere și Mitul eternei reîntoarceri).
La 14 iunie 1990 este victima mineriadei.[3][4][5] În urma agresiunilor extrem de dure, fizice și psihice suferite își revine greu după o lungă boală [6].
Semnează împreună cu Maria Ivănescu traducerea din limba franceză, Blaise Pascal, ''Cugetări'', text integral, 1998, Editura Aion. Susține spectacolul de muzică și poezie Rosarium (1998). Susține spectacolul de muzică și poezie Doina, închinare lui Eminescu. Gavril Țărmure și „Societatea de Concerte“ îi produc primul CD și prima casetă cu fragmente din spectacolul Doina, închinare lui Eminescu. Cezar Ivanescu a făcut greva foamei in anii '60, ca student în Iași, al Facultății de Filologie în semn de protest pentru ca a fost exmatriculat din facultate și exclus din Cenaclul Facultății de Filologie, pentru că a citit câteva poeme cumplite, anticomuniste și antisistem. A mai făcut greva foamei în 1983 în redacția revistei Luceafărul în semn de protest împotriva cenzurii comuniste care-i pregătea pentru a fi topită cartea de poeme Doina. A făcut din nou, 7 zile greva foamei în 1986, până când a fost spitalizat în stare critică la Spitalul de Urgență Floresca din București, în pragul morții, avînd o greutate de doar 45 kg, în semn de protest împotriva autorităților comuniste care i-au interzis "Cenaclul Numele Poetului". A făcut greva foamei și în 5 ianuarie 1990 în semn de protest pentru faptul că Mircea Dinescu, președintele Uniunii Scriitorilor, i-a desfăcut contractul de muncă.
O altă agresiune îndreptată împotriva poetului a avut loc pe 3 ianuarie 2006. Cezar Ivănescu a fost atacat cu violență chiar în fața casei sale, în plină zi, de trei indivizi bine făcuți și umplut de sânge, tăindu-i-se o mică borsetă pe care o purta la piept. A scăpat cu viață fugind în bulevardul Dacia și luând un taxi. Ulterior a venit și un echipaj al Poliției care a constatat urmările agresiunii. Cezar Ivănescu a depus apoi o reclamație la Poliție și și-a exprimat dorința ca acest caz să nu fie mediatizat, întrucât nu dorea ca imaginea sa – cu urmele fizice ale acestei grave agresiuni – să devină publică [7].
A candidat în iunie 2005 la funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor.
La data de 14.06.2018 i se conferă post-mortem „Titlul de Excelență în domeniul literar” (cf. HOTARARE nr. 372 din 2018-06-14 PRIVIND CONFERIREA POST-MORTEM A TITLULUI DE EXCELENTĂ IN DOMENIUL LITERAR DOMNULUI CEZAR IVANESCU, în ședința ordinară a Consiliului General al Municipiului București)
Recunoaștere [distincții, premii; selectiv]
- Marele Premiu al Festivalului național de poezie „Mihai Eminescu“ (1968, ediția întâi, Iași) pentru volumul de debut Rod (EPLA, 1968)
- Premiul literar Argeș pentru teatru, Pitești (1970)
- Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1985), pentru volumul Doina
- Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1992), pentru volumul Alte fragmente din Muzeon
- Premiul special al Salonului de carte orădean, pentru volumul Rosarium (1996), Oradea
- Premiul Poesis pentru Opera Omnia, premiul revistei Poesis, Satu Mare (1996)
- Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu”, Opera Omnia (1999), pentru întreaga activitate
- Cetățean de onoare al orașului Bârlad (1999)
- Premiul „Andrei Șaguna” cu ocazia Festivalului Internațional de Teatru (1999), Sfântu Gheorghe
- Premiul de excelență al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2000)
- Cetățean de onoare al orașului Botoșani (2000)
- Act de cinstire, Episcopia Română a Caransebeșului, pentru activitatea desfășurată în slujba culturii și a neamului românesc (2001), Caransebeș
- Premiul CultuRAAL pentru întreaga operă poetică (2001), Bistrița
- Premiul Omnia pentru întreaga operă literară, Festivalul Internațional de Poezie EMIA, ediția a II-a (2001), Hunedoara
- Marele Premiu pentru Poezie Sfântul Gheorghe (Festivalul Internațional de Poezie „Drumuri de spice, Uzdin
- Marele Premiu al Festivalului Internațional „Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș” (2004)
- Premiul de excelență al USR Iași (filiala Uniunii Scriitorilor din România) (2006)
- Premiul Balcanica pentru poezie, Festivalul poeților din Balcani, Brăila (2007)
- Titlul de Excelență în domeniul literar (cf. HOTARARE nr. 372 din 2018-06-14 PRIVIND CONFERIREA POST-MORTEM A TITLULUI DE EXCELENTĂ IN DOMENIUL LITERAR DOMNULUI CEZAR IVANESCU, în ședința ordinară a Consiliului General al Municipiului București), post-mortem, 14.06.2018
Decorații
- Ordinul național „Steaua României” în grad de Comandor (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[8]
Comentarii
Criticul literar, eseistul și publicistul Mircea Mihăieș scria:[9]
- Nu m-a surprins când, după 1990, oameni cunoscuți pentru murdăria lor morală au deschis baierele vulgarității indescriptibile a limbajului și ale comportamentului. Șocat am fost (însă numai pentru o clipă, pentru că - aflasem între timp - individul avusese niscaiva antecedente de ciomăgar, neieșind din casă fără a avea asupră-și o rangă!) doar când, în ianuarie 1990, am citit câteva texte ale poetului Cezar Ivănescu, în revista "Baricada". Scatologicul demențial, vulgaritatea inimaginabilă, pornografia deșănțată curgeau în valuri de sub pana unui poet ce (mi se păruse mie!) se exersase exclusiv într-o zonă a sentimentelor delicate și părea să trăiască în înaltele sfere spirituale.
Casă monument istoric
În vara anului 2019, pentru casa în care scriitorul Cezar Ivănescu a locuit în ultima perioadă a vieții (1986-2008) a fost declanșată procedura de clasare ca monument istoric, în regim de urgență (decizie a Ministerului Culturii și Identității Naționale, solicitare înaintată în martie 2018). Clădirea, datând din anul 1894 (v. fond Eftimiu, Acad. Română), a fost casa părintească a scriitorului român de origini albaneze Victor Eftimiu (în pivnița căreia Eftimiu copil a pus în scenă primele sale piese de teatru). Având o ridicată valoare memorial-simbolică se dorește salvarea acesteia și transformarea acesteia într-un muzeu dedicat celor doi mari scriitori cu origini albaneze: Eftimiu și Ivănescu. Din păcate, în imediata sa vecinătate PMB a aprobat construirea unui bloc cu cinci niveluri, printr-o simplă consolidare a unei părți a fostei proprietăți a familiei Eftimiu, situată în București, în zonă protejată, grad maxim de protecție (an construire 1894). Conform Institutului Național al Patrimoniului, „locuința unifamilială construită la sfârșitul secolului al XIX-lea (1894) într-o manieră caracterizată de gustul specific epocii, potențialul său arhitectural și artistic este dublat de o deosebită semnificație memorial-simbolică, prin faptul că aici au locuit succesiv și au creat două personalități marcante ale culturii române, Victor Eftimiu, academician și dramaturg (1889-1972), și Cezar Ivănescu poet și traducător (1941-2008), ambii români de origine albaneză.[10][1]”
Manifestări In memoriam Cezar Ivănescu, interart
- Bienala de artă Cezar Ivănescu, Muzeul de Artă Vizuală din Galați, 2009[11]
- Festivalul Național de Poezie „Cezar Ivănescu”, Iași, 2012[12]
- Expoziția IN MEMORIAM: CEZAR IVĂNESCU, Muzeul de Istorie, Aiud, 2009[13]
- Festivalul ANTARES, 2009[14]
- Expoziție Epitafuri. In memoriam Cezar Ivănescu, Teatrul Gong, Sibiu, 2009
- In memoriam Cezar Ivănescu, expoziție de Angela Baciu, Festivalul Național al Cărții Axis Libri, Galați, 2009
- Muzeul Național de Istorie al României, 2 martie 2011, expoziție documentară și lansare de carte, 2 martie 2011
- „In Memoriam Cezar Ivănescu” la Centrul pentru Artă și Cultură din Korce și la Muzeu Historik Kombëtar, Institutul Cultural Român, cu sprijinul Centrului pentru Artă și Cultură din Korce (Korce), Muzeului Național de Istorie din Tirana, Ambasadei României în Republica Albania[2][15], [16]
- Manifestări In memoriam Cezar Ivănescu și dezvelirea unei plăci comemorative la Casa Veche, strada Stroe Belloescu, care marchează casa unde au locuit cu chirie (2 ani: 1966 – 1968),Cezar Ivănescu și Maria Ivănescu, Primaria și CLM Bârlad împreună cu "Academia Bârlădeană", 2019
Controverse
Pe 29 ianuarie 2008, Mircea Dinescu, aflat la Paris, folosind abuziv statutul de membru al Colegiului CNSAS a declarat presei inițial pe surse și ulterior, după suspendarea activității CNSAS, sub nume propriu, că Cezar Ivănescu a fost securist. Niciun alt membru al CNSAS nu a confirmat spusele lui Mircea Dinescu.[17],[18],[19]. În replică, Cezar Ivănescu a adresat mai multe scrisori deschise președintelui Uniunii Scriitorilor din România, ambasador Nicolae Manolescu și președintelui României, Traian Băsescu. La 4 februarie 2008 declară greva foamei[20] De asemenea, de-a lungul timpului, Cezar Ivănescu l-a acuzat în repetate rânduri pe Mircea Dinescu de participare vinovată la moartea romancierului Marin Preda, în articole, emisiuni televizate și în special în cartea Pentru Marin Preda, Ed. Timpul, 1996.[21].
Volume de autor
- Rod, Editura pentru Literatura, București, 1968
- Mica drama, debut in teatru, Pitești, 1969
- Rod III, Ed. Cartea Românească, București, 1975
- Rod IV, Ed. Cartea Românească, București, 1977 (cupr. ciclurile: Erudita pietate, 1960-1975; Baladele de odinioară; Terra paterna)
- La Baaad, Ed. Cartea Românească, București, 1979 (cupr. ciclurile: Bătrâna Zoe; La Baad; Sala de gimnastică; La Baad; Bocet; Numitul G.B.)
- Muzeon, Ed. Eminescu, București, 1979
- Fragmente din Muzeon, Ed. Cartea Românească, București, 1982
- Doina, Ed. Cartea Românească, București, 1983
- Doina, Ed. Cartea Românească, (volum diferit de cel din 1983), București, 1987
- Rod, Ed. Albatros, București, 1985 (Col. „Cele mai frumoase poezii”)
- Alte fragmente din Muzeon, Ed. Cartea Românească, 1992 (vol. se deschide cu o scrisoare de la Constantin Noica din 8 mart. 1980)
- Sutrele muțeniei, prefața semnată de Petru Creția, Pentru Cezar Ivănescu, Ed. Princeps, Iași, 1994
- Pentru Marin Preda, Editura Timpul, Iași, 1996
- Jeu d'Amour, Ed. Helicon, Timișoara, 1995
- Rod/Seed Time and Harvest, Ed. Cogito, editie bilingva româna-engleză, 1996
- Rosarium, Ed. Helicon, Timișoara, 1996
- La Baaad, Ed. Eminescu, București, 1996
- Pentru Marin Preda, Ed. Timpul, Iași, 1996
- Timpul asasinilor, documente si mărturii despre viața, moartea și transfigurarea lui Nicolae Labiș, volum semnat împreună cu Stela Covaci, București, 1997
- Poeme, Ed. Crater, București, 1999
- Efebul de la Marathon, cu un studiu introductiv semnat de Theodor Codreanu, Poezia lui Cezar Ivănescu, Ed. Minerva, București, 2000 (col. Biblioteca pentru toți)
- Doina (Tatăl meu Rusia), Ed. Junimea, Iași, 2000
- Opera poetică, 2. vol., Ed. Cartier, Chișinău, 2000
- La Baaad/In Baaad, editie bilingva româna-engleză, Ed. Junimea, iași, 2006
- Poeme și Proză, ediție coordonată de Mircea Coloșenco, proiect inițiat de Fundația Culturală „Dr. C. Teodorescu” Bârlad, 6 august Bârlad, 2008
- Rod, antologie alcătuită de Ion Pop, volum în seria dedicată poeților laureați ai Premiului Național de Poezie “Mihai Eminescu” – Opera Omnia, Ed. Paralela 45, Pitești
- Erudita pietate,(486 p), Ed. Junimea, Iași, 2011
- 111 cele mai frumoase poezii, 232 p, Ed. Nemira, București, 2012
- Dialoguri televizate (Despre cărți și nu numai…), Cezar Ivănescu și Lucian Vasiliu, coord. ed.: Alfredina Iacobitz, Ed. Junimea, Iași, 2013
- Copilăria lui Ario Paradis, antologie și studiu de Bogdan Crețu, Ed. Junimea, Iași, 2018
Reviste (postum)
- Dacia Literară, nr. 5/2008 îi este dedicat, printre autori numărându-se acad. Alexandru Zub, acad. Basarab Nicolescu, Simona Modreanu, Tiberiu Brăilean, Theodor Codreanu, Ion Murgeanu, Constantin Hrehor, Ioan Pintea, Cristian Simionescu, Noemi Bomher ș.a.
- Cezar Ivănescu comemorat în Albania. Revista Milosao, 18 mai 2008; Gazeta Shqiptare, 18 mai 2008
- Mișcarea literară, numărul 1 (29), îi consacră un număr important de pagini, Gabriela Cretan, Ion Murgeanu, Besnik Mustafaj, M.R. Iacoban și Emil Cira evocând personalitatea și opera lui Cezar Ivănescu
- Expoziție "In memoriam Cezar Ivanescu", Viața Noastră, anul XLVII, nr. 17281, 15-16 octombrie 2009, Tel Aviv, Israel
- Amfitrion, numărul 2-3, comemorează personalitatea și opera lui Cezar Ivănescu, în paginile revistei publicând Gabriela Cretan, Luca Pițu, Magda Ursache, Viorel Ilișoi, Petru Ursache, Mihai Rogobete, Gelu Negrea, 2010
- INEDIT: Cezar Ivănescu în dialog cu Lucian Vasiliu, România literară, nr. 36, 7 sept. 2012
- Cezar Ivanescu comemorat în presa din Albania, Gazeta Mapo, 26 aprilie 2013
- Cezar Ivănescu, poezii în revista Saras (limba albaneză), Tirana, mai 2016
- Luan Topciu, Opt ani fără Cezar Ivănescu, Tirana, Albania, 29 aprilie 2016
- Albanica, poezii de Cezar Ivănescu, bilingv: română și albaneză, traducere de Luan Topciu, nr. 2, primăvară, Editura Asdreni, Craiova, 2019
- Albanica, Dossier Cezar Ivănescu, nr. 3, vară, Editura Asdreni, Craiova, 2019
- Cezar Ivănescu, Eros, logos și agape, Albanica, nr. 5, iarnă 2019/2020, Editura Asdreni, Craiova, 2020
Antologii (selectiv)
- Cântecul amintirii, antologie alcătuită de Cezar Ivănescu, Ed. Minerva, București, 1978
- Lojë Dashurie (Jeu d'Amour), Cezar Ivănescu în limba albaneză, antologie de poeme, traducere din limba română în limba albaneză de Luan Topciu, Botime Ora, Tirana, Albania, 2007
- Testament - Anthology of Modern Romanian Verse - Bilingual Edition English/Romanian (Testament - Anthologie de Poezie Română Modernă - Ediție Bilingvă Engleză/Română) - Daniel Ioniță (editor), Eva Foster și Daniel Reynaud, Editura Minerva 2012
- International Poetry Review, special issue: Contemporary voices from Romania, vol. XXXVII, fall, SUA, 2011
- Mon cadravre aux chien, antologie de poezie română alcătuită de Nicolas Cavaillees, Édition Hochroth, Paris, 2018
Traduceri
din limba franceză
- Louis-Ferdinand Céline, Călătorie la capătul nopții, Ed. Cartea Românească, București, 1978 (traducere Maria Ivănescu, prefață Cezar Ivănescu)
- Jean Andouze, ș.a., Conversație despre invizibil, Ed. Cartea Românească, București, 1978 (traducere Maria Ivănescu, prefață Cezar Ivănescu)
- Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-han, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1980 (împreună cu Maria Ivănescu)
- Mircea Eliade, Eseuri. Mitul eternei reîntoarceri. Mituri, vise și mistere, Ed. Științifică, București, 1991 (împreună cu Maria Ivănescu), cu un cuvânt-înainte de Cezar Ivănescu: Jeu d'Amour.
- Robert Muchembled, Magia și vrăjitoria în Europa din Evul mediu până astăzi, Ed. Humanitas, București, 1997(împreună cu Maria Ivănescu)
- Blaise Pascal, Cugetări, text integral, Ed. Omniscop, Craiova, 1998 (împreună cu Maria Ivănescu)
- Henri Troyat, Teribilele țarine, Lider, București, 1999 (împreună cu Maria Ivănescu)
- Mircea Eliade, Făurari și alchimiști, Ed. Humanitas, București, 2008 (împreună cu Maria Ivănescu)
în limba franceză
- Marin Preda, L'Intrus, Ed. Minerva, București, 1982(traducere Maria Ivănescu, prefață Cezar Ivănescu: Marin Preda – Poésie et vérité)
Ediții (selectiv)
- Ronald Gasparic, Plîns la zîmbetul meu. Poeme, 1980–1991, prefață și ed. în colaborare cu Vasile Andru
- Petru Aruștei, Moarte și renaștere. Supraviețuire, editată în colaborare cu Ioan Constantinescu, Editura Institutul European, Iași, 1994 (Memorial de Cezar Ivănescu și Eseu de Ioan Constantinescu)
- Rodica Brad Păuna, Roți de iarbă, Editura Macarie, Colecția „Prima Carte“, Târgoviște, 1997
și-am mirosit-o ca o pasăre frumusețea ei
imposibilă te făcea să aluneci, văzul n-o putea
pătrunde, și-o asemenea frumusețe, îți dădeai seama
nu era făcută pentru iubire - credința
în alt decât în frumusețea ei ar fi urâțit-o, zeitate
pe care o pierzi ca pe-o ființă la hotarul propriei
morți. ce rațiune, ce suferință, ar fi putut-o născoci?
Maica ei e blondă, ea e brună; cu maica ei mi-am
lipit trupul și ne-am iubit, are ochi triști... dar
pe ea... oh, și-această insuficiență-a cărnii,
căderea mea-n valul roșu de sânge care-mi sufocă...
soarele devenind fierbinte în pavajul din care-mi
culeg sângele... din nou pupilele adorm... revăzând-o
cândva mi s-a părut urâțică și mă bucuram (murise
în mine). oboseala. când, văzând că e vie, am urlat
printre vânzătorii de pepeni:
uitați-vă, plevușcă, picioarele ei se ridică precum
brațele lui Isus ținând capul părintesc al lui
Dumnezeu adumbrit de gene sângerând!
iau un pumn din țărâna mamei să i-l arunc pe
trup ca un sărut! căzând ca un țipăt de gladiator
mort. orb în spațiul orb ce se adâncește, hostie
îmi mângâi pieptul de un sidefiu carnal, a cărui
existență se suge-ntr-una-n spațiul orb;
suferă trup ! (trupul nu mai poate suferi) ca un rac roșu,
ca un rac roșu de sânge dă inima-napoi și groaza-mi
suge fericită mintea și groaza-mi atinge din toate
părțile mintea...!
un infinit de trupuri albe
mi-am amintit
pe-al căror pântec am sperat să-mi așez
tonul unui ideal de perfecțiune!
pe-o masă, întinsă,
cumplit suferea,
mama mea cea bună
pe-o masă;
dar pe cealaltă,
mama mea Moartea
goală, lungită, surâdea
atât de frumoasă,
mama mea Moartea
surâdea
căci copilul ei mă nășteam
fără ca ea să sufere!
MIRCEA CIOBANU
| Mircea Ciobanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1] București, România |
| Decedat | (55 de ani)[1] București, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | poet redactor[*] traducător eseist biograf[*] |
| Activitate | |
| Limbi | limba română |
| Studii | Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Universitatea din București |
| Modifică date / text | |
Mircea Ciobanu (n. ,[1] București, România – d. ,[1] București, România) a fost un poet, prozator, editor, traducător și eseist român.
Este cunoscut mai ales pentru cele două volume de interviuri cu Regele Mihai I al României (o carte mult reeditată de diverse edituri la începutul anilor '90, reunite mai târziu într-un singur volum de Editura Humanitas); cartea oferă cea mai completă imagine a gândirii politice și personale a Regelui, până azi.
Biografie
Este fiul Mariei (n. Răportaru) și al lui Gheorghe Sandu, constructor. După absolvirea Liceului „Dimitrie Cantemir” din București, face studii de filologie slavă la Iași (1959), terminate la București, în 1964. Devine redactor la Agerpres (1965-1966), apoi la Editura pentru literatură (1967-1969), la Editura Eminescu și la Cartea Românească, încă de la înființarea acesteia, în 1970.
După 1989 este redactor-șef la Editura Eminescu, de aici trecând la o editură proprie, Vitruviu. În paralel, a fost purtătorul de cuvânt al Regelui Mihai I în România.[necesită citare] A publicat în numeroase reviste poezii articole de critică literară și plastică. Traduce din literaturile rusă și greacă.
Debutează cu poezie în revista „Tribuna” (1959) și editorial cu volumul Imnuri pentru nesomnul cuvintelor, apărut în 1966, în care, așa cum a observat criticul literar Nicolae Manolescu, autorul este deja un poet format, nu un începător, precum cei mai mulți debutanți din colecția "Luceafărul" a Editurii pentru Literatură.
I s-a remarcat de la început cultura poetică, manifestată în exersările pe diverse modele de mare poezie, printre care și modelul greu de urmat al lui Ion Barbu, pe care și-l asuma ca tehnică și viziune, dar cu note clare de originalitate.
Poetul refuză înscrierea tipologică, neacceptând să se revendice de la un maestru, însă barbismul este detectabil în unele dintre poemele sale. Evoluția poeziei lui Ciobanu tinde spre o viziune eterogenă opusă apolinismului geometric al lui Ion Barbu, vizibilă mai ales în volumul Patimile (1968). Critica a intrat în acel moment într-o criză de interpretare, poezia lui Ciobanu fiind considerată drept o pură incantație muzicală, nemaiurmând un sens anume.
Scrieri
- Imnuri pentru nesomnul cuvintelor, E. P. L., București, 1966
- Patimile, Editura Tineretului, București, 1968
- Martorii, E. P. L., București, 1968
- Epistole I, E. P. L., București, 1968
- Cartea fiilor, Editura Cartea Românească, București, 1970, ediția a II-a la Editura Vitruviu, București, 1998
- Etica, Editura Albatros, București, 1971
- Armura lui Thomas si alte epistole, Editura Eminescu, București, 1971
- Martorii, ediția a II-a, complet revăzută, 1973
- Tăietorul de lemne, Editura Cartea Românească, București, 1974
- Cele ce sînt, Editura Eminescu, București, 1974
- Istorii, vol. I, Editura Eminescu, București, 1977, ediția a II-a, Editura Vitruviu, București, 1999
- Istorii, vol. II, Editura Cartea Românească, București, 1978, ediția a II-a, Editura Vitruviu, București, 1999
- Patimile, Editura Cartea Românească, București, 1979
- Istorii, vol. III, Editura Eminescu, București, 1981, ediția a II-a, Editura Vitruviu, București, 1999
- Versuri, Editura Eminescu, București, 1982
- Istorii, vol. IV, Editura Cartea Românească, București, 1983
- Vîntul Ahab, Editura Eminescu, București, 1984.
- Marele scrib, Albatros, colecția "Cele mai frumoase poezii", București, 1985
- Istorii, vol. V, Editura Eminescu, București, 1986
- Martorii. Epistole. Tăietorii de lemne, Editura Minerva, București, 1988
- Viața lumii, Editura Cartea Românească, București, 1989
- Nimic fără Dumnezeu. Convorbiri cu Mihai I al României, Humanitas, București, 1992 - vol. I
- Nimic fără Dumnezeu. Noi convorbiri cu Mihai I al României, Humanitas, București, 1993 - vol. II
- Tînărul bogat (vol. VI din Istorii), Editura Cartea Românească, București, 1993
- Poeme, Editura Princeps, Iași, 1994
- În fața neamului meu, Editura Princeps, Iași, 1995, ISBN 973-96865-2-4
- La capătul puterilor. Însemnări pe Cartea lui Iov, Editura Vitruviu, București, 1997
- Anul tăcerii, Editura Vitruviu, București, 1997
- Convorbiri cu Regele Mihai I al României, Humanitas, 2004, ediția a III-a, ISBN 978-973-50-2122-1 (reunește vol. I and vol. II)
- Convorbiri cu Mihai I al României, Humanitas, 2008, ediția a III-a, ISBN 978-973-50-2122-1 (reunește vol. I and vol. II)
Este prezent în:
- Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119
Să-ţi pun pământ cu iarbă şi praf de drum pe frunte?
O, zgomotul acela din gropile cu lei
m-ajunge şi se face că nu mi se răspunde.
Ai vrea să fii, dar umbra de trup ţi se desparte;
ai vrea s-adormi, dar ziua e-ntreagă un amurg.
Tu sui şi cazi acelaşi, posomorât de moarte
în mâlul viu, şi-n mâluri cobor şi eu, şi urc.
Alături marea sună a sol arat, la fel
ca ieri şi-acum o vreme; dar ştiu că-n zori, pe faţă
paloare voi aduce, scăpat printr-un tunel
din Babel – şi, pe buze, un gust amar de ceaţă
O, lepra – dacă n-ar fi sură
nici eu n-aş fi pierdut, cum sunt,
de ceată, nume şi măsură.
Sub legea şoldurilor nalte
şi-a umerilor moi, pe chei
se clatină, de-a lungul, calde
şi tulburi umbre de femei.
Le sfâşie în haite câinii –
pe-acel contur amar de sân
mă-ncumet însumi să amân
cu umbra palidă a mâinii,
şi cum amân mă vinde umbra
pe limba morţii. Cheiul ud
încape jocul surd de-a sumbra
crucificare-n aşternut.
La capete, măsurii repetate
i s-au pierdut şi ros atâtea dungi –
ori spaţiul a-nceput să se dilate?
Se-amână moartea, loc necucerit.
Cu pas mai scurt împarţi un drum de seară.
Din ce s-a luat, un rest descoperit
se-adaugă la număr, din afară.
Atunci şi nici atunci! Căci vin porunci
de secetă, şi umbra care-nşeală
e-a scărilor cu oasele mai lungi
şi-a lucrurilor puse la-ndoială.
EUGEN JEBELEANU
 Membru titular al Academiei Române |
|---|
| Eugen Jebeleanu | |
 Poetul Eugen Jebeleanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][3] Câmpina, Prahova, România |
| Decedat | (80 de ani)[1][3] București, România |
| Naționalitate |  România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | poet, publicist, traducător, politician comunist |
| Activitate | |
| Educație | Facultatea de Drept din București |
| Alma mater | Universitatea din București |
| Lucrări remarcabile | „Surîsul Hiroshimei” |
| Partid politic | Partidul Comunist Român |
| Premii | Premiul de poezie „Etna Taormina” Premiul Herder Premiul de Stat (1952)[2] |
| Modifică date / text | |
Eugen Jebeleanu (n. 24 aprilie 1911, Câmpina — d. 21 august 1991, București), academician, poet, publicist și traducător român, membru al Partidului Comunist Român.[4]
Viața și activitatea literară
Laureat al premiului de poezie "Etna Taormina" din Italia (1971) și al premiului Herder din Austria (1973). Membru corespondent al Academiei Române în 1955, membru titular din 1974. Poemele sale continuă să fie traduse și publicate, mai ales în SUA și America Latină, dar și în Republica Moldova.
Eugen Jebeleanu a fost și un pescar amator pasionat.[5]
Volume de poezii
- Schituri cu soare, 1929
- Inimi sub săbii, 1934
- Ceea ce nu se uită 1945
- Scutul păcii, 1949
- Poeme de pace și de luptă, 1950
- În satul lui Sahia, 1952
- Bălcescu, 1952
- Cîntecele pădurii tinere, 1953
- Surîsul Hiroshimei, 1958
- Cântece împotriva morții 1963
- Elegie pentru floarea secerată - (soției sale, graficiana Florica Cordescu) 1967
- Hanibal, 1973
- Surâsul Hiroshimei și alte versuri [pref. Ov. S. Crohmălniceanu], 1973
- "Harfa si Minotaurul" ,[antologie], BPT, Ed. Minerva, 1977
- "Arma secretă", 1980
- "Deasupra zilei, 1981
- "Poezii, 1988
- Poezii, Antologie, tabel cronologic, prefață și comentarii de Tudor Cristea, Ed. Albatros [col. Lyceum], 1990
Traduceri
- R.M. Rilke, Poeme, 1932
- R.M. Rilke, Povestea despre iubirea și moartea stegarului Christoph Rilke, 1946
- Petofi S., Poeme alese, 1949
- P. Neruda, Poeme, 1951
- Ady E., Poeme, 1955
- N. Guillen, Poeme cubane, 1963
Decorații
- titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii”[6]
- medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii”[6]
Imagini
POEZII:
Noaptea şi somnul
Dorm oraşele lumii... satele lumii dorm...
Dorm
cu nările-n somn dilatate
de-nnebunitoarea duhoare-a cadavrelor,
cu coastele frânte de bombardamente,
cu chipul sfâşiat de reflectoare...
Se-ntorc gemând în somn
şi căutând un adăpost mai bun
decât sub casca infernală-a cerului
se-ntorc gemând şi dorm
înnăbuşindu-se
cu capetele-n grote de beton,
asupra cărora se prăbuşesc,
ca pe capacele
a mii şi mii de mari sicrie-ncălecate
munţi grohăind.
Au mai rămas pe străzi
doar felinarele,
îndoliate ca nişte văduve
fără nădejde.
Însinguraţi,
copacii
înnebunesc de spaimă
în sfâşiatele cămăşi
ale frunzişurilor...
Nimeni,
vai, nimeni
nu-i ia cu ei în adăposturi...
ar vrea să se smulgă din loc,
îşi scutură capetele...
îşi blestemă vitriolaţi
rădăcinile.
Oh, noapte bună!
Fie măcar această noapte
O noapte bună...
Dorm oraşele lumii... satele lumii dorm...
Pe cine va izbi în noaptea asta
sabia?
Oh, Doamne Dumnezeule!
pe nimeni...
sigur că pe nimeni... Războiul
e sătul...
Dorm oraşele lumii... satele lumii dorm...
Văzduhul îşi caută chipul,
îşi pipăie rănile.
Încearcă tremurând să se tămăduiască.
Electricieni transparenţi
se-nalţă pe stâlpi nevăzuţi,
acordă sârmele-albastre
legând între ele stelele,
le-ascultă oftatul,
le şterg de parful de puşcă.
Noaptea cu mască de cloroform
răsuflă tăcută.
Dorm oraşele
şi satele lumii.
Pe-o rogojină de culoarea lunii
adoarme Hiroshima...
De primăvară şi de toamnă
De toamnă şi de primăvară mi-este frică.
Nu pentru mine. Pentru voi.
Atunci, deodată, te poţi transforma în rândunică
sau într-un tremurător trifoi.
Atunci se răreşte pânza a ceea ce ne ţinea
împreună pe noi toţi, chiar necunoscuţi,
şi prin ea zărim o pleopă sau o stea,
o silabă tremurătoare de la cei deveniţi muţi.
Izvoare
Laudă dragostei, primăverii,
unduirii trupurilor neîncătuşate ale apelor,
meteorilor de muguri,
iubirii, mult mai puternice decât teroarea
nourilor căluşi
asasini ai luminii;
castanilor care ne vor dărui lampadare necerându-ne nimic...
Elenei care se smulge din braţele silnice
hotărîtă să înfrunte mai degrabă fierul, decât să rabde
osânda blonzilor cârlionţi ai lui Menelaos;
slavă credincioaselor iscălituri ale tenacelor pârâuri,
libertăţii lor – glorie'n păduri şi pe şesuri!
ochilor viorelei care nu clipesc în faţa furtunii,
voinţei omului ieşit din iarnă slăbit, – glorie
acelora ce – apăsaţi de lespezi –
cred în forţa descătuşătoarelor vânturi,
în tine, primăvara mea, şi în
eternitatea celor care aşteaptă
învăluiţi în giulgiuri mari de piatră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu