1 IUNIE 2021

 4. /1 IUNIE 2021 - POEZIE

HRISTO BOTEV

 

Biografie

Hristo Botev (în bulgară Христо Ботев; n. 6 ianuarie 1848, Kalofer, Bulgaria - d. 1 iunie 1876) a fost un poet și revoluționar bulgar.

Hristo Botev (1848 – 1876), fiul lui Hristo Botev Petkov (în bulgară Христо Ботев Петков) este considerat cel mai mare poet al Bulgariei.

Botev s-a născut în Kalofer. Tatăl său, Botev Petkov (1815-1869), a fost profesor și una dintre cele mai semnificante personalități de la sfârșitul revoluției naționale bulgare împotriva ocupației otomane. El a avut o puternică influență asupra fiului său, în timpul tinereței acestuia.

În 1863 după ce a terminat școala generală în Kalofer, Botev a fost trimis de tatăl său la liceu în Odessa. Aici a fost impresionat de operele poeților liberali ruși din acele timpuri. În anul 1865 a părăsit liceul și și-a petrecut următorii 2 ani predând în Odesa și Basarabia. Între timp a început să-și creeze primele opere lirice și de asemenea, să-și stabilească legături puternice cu mișcările revoluționare rusești și poloneze.

La începutul anului 1867, Botev se întoarce în Kalofer unde îl înlocuiește temporar pe tatăl său, acesta fiind bolnav. În mai, în timpul sărbătorii Sf. Chiril și Sf. Metodie (tatăl său a fost cel care a început organizarea la sfârșitul anului școlar ce acum corespunde cu vacanța națională bulgară de pe 24 mai), el a făcut public discursul său împotriva autorităților otomane și aristocraților bulgari (pe care-i acuză că colaborează cu otomanii).

Ca urmare, Botev a fost forțat să părăsească orașul. Inițial a decis să se întoarcă în Rusia, dar din motive financiare, a optat pentru România, la acea vreme, România fiind un azil pentru mulți exilați bulgari.

Fiind foarte influențat de revoluționarii bulgari ce trăiau în România, Botev duce o viață tipică pentru un revoluționar. A fost privat în mod constant de drepturi/benificii și chiar de casă. Pentru mult timp a locuit într-o moară abandonată de lângă București, împreună cu Vasil Levski, conducătorul insurgențelor bulgărești. Ei doi devin prieteni apropiați. Mai târziu avea să descrie această perioadă în lucrările sale.

Din 1869 până în 1871 devine editor la ziarul emigranților revoluționari pe nume “Cuvântul emigranților bulgari” (“Duma na bulgarskite emigranti”), unde a început să-și publice operele sale lirice timpurii, în urma colaborării strânse cu revoluționarii ruși, Botev începe să lucreze pentru ziarul ”Libertatea” (“Svoboda”), editat de un scriitor eminent și revoluționar – Liuben Karavelov. În 1873 a editat, de asemenea, ziarul satiric “Ceasul deșteptător” (“Budilnik”), care nu făcea parte din mișcările revoluționare.

Întreaga mișcare revoluționară bulgară a fost pusă în pericol de capturarea lui Vasil Levski de autoritățile otomane la sfârșitul lui 1872. La acea vreme, Levski era liderul insurgenței bulgare. A realizat o întreagă rețea de comitete revoluționare, supervizate de Comitetul Revoluționar Bulgar (BCRC), localizat în România, ce avea ca scop pregătirea revoluționarilor bulgari pentru viitoarele acțiunii împotriva ocupației otomane. Levski a fost adus pentru judecată, condamnat la moarte și spânzurat pe 19 ferbuarie 1873. Moartea sa a avut o influență negativă asupra moralului revoluționarilor bulgari.

Odată cu moartea lui Levski, BCRC se schimbă în două fracțiuni: Botev și susținătorii lui afirmau că trebuiau să înceapă pregătiri pentru o imediată ofensivă, în timp ce revoluționari conservatori/moderați, conduși de Lyubeu Karavelov, credeau că este prea devreme pentru o astfel de acțiune. Botev intenționa să înceapă o ofensivă/acțiune cât mai repede posibil, să profite de situația internațională (tensiunea crescândă dintre Imperiul Otoman de o parte și Serbia și Rusia de cealaltă), precum și de faptul că rețeaua revoluționară, stabilită de Levski era încă relativ intactă și putea fi parte activă în pregătiri. Ca rezultat, BCRC este dizolvat și un nou comitet este stabilit la Giurgiu, iar pregătirile pentru ofensă continuă. Viziunile sale politice erau apropiate de anarhism (uneori descris ca un libertarism timpuriu) și de socialism utopic, și erau sintetizate în “Simbolul Credinței” ("Simvol veruyu").

Acțiunea a început în anul 1876. Rebelii înarmați sărăcăcios, dar cu un curaj și altruism ieșit din comun, împotriva trupelor otomane obișnuite și împotriva a basi-bazoks. Revolta a fost înăbușită cu o cruzime extremă. Mai multe mii de bărbați, femei și copii au fost măcelăriți, mii au fost exilați în Asia Minor și mulți alții și-au părăsit casele. Tragedia a oripilat și indignat opinia publică din toată lumea.

Botev a urmărit evenimentele fatale și a decis să se alăture camarazilor săi în luptă. Pentru asta a compus un detașament format din 205 revoluționari (Cheta), numai unii dintre ei deținând experiență militară. În timp ce Botev rămâne conducător oficial/ voievod, pentru postul de comandant militar a fost ales activistul revoluționar Nicola Voinvski (1849-1876), ce a studiat anterior la liceul militar Nikolaev și a servit în armata rusă ca locotenent, așadar având pregătirea militară necesară. În subordinea sa se află un alt revoluționar faimos, Nikola Simon-Kuruto (1845-1876). Pentru a susține revolta, Botev a creat un plan să traverseze în siguranță Dunărea fără a afla autoritățile române, de frică că i-ar putea opri.

Pe 16 mai 1876, deghizați în gărdinari, membrii detașamentului au debarcat nava cu aburi Austro-Ungară “Radetzky” și, după un semnal special, au preluat controlul. După aceea Botev a prezentat motivele politice ale acțiunii sale în fața căpitanului navei Dagobert Englander și pasagerilor. Cauza nobilă și manierele ireproșabile ale revoluționarilor bulgari au marcat persoanele de pe ambarcațiune. Radentzky a atins coasta bulgară lângă Kozlodui, unde Botev și camarazii săi își iau la revedere de la căpitan și pasageri și debarcă pe pământ bulgăresc. Mișcarea a fost emoționantă deoarece știrile despre revolta stinsă atinsese toate colțurile Europei, iar persoanele de la bordul lui Radetzky nu aveau iluzii în privința a ceea ce îi aștepta pe Botev și pe camarazii săi.

Detașamentul cu suită în față, se îndreaptă spre regiunea Vratza. Primele știri legate de situație au fost descurajatoare, revolta a fost înăbușită aproape peste tot, erau trupe bashi-bazouks prin toată regiunea niciun ajutor nu se întrezărea, așa că detașamentul a avansat în munții Vratza. În dimineața zilei de 18 mai detașamentul a fost înconjurat de trupele otomane; dar Botev și Nikola Voinovski și-au organizat camarazii din timp, au luat poziție defensivă și au început să respingă atacurile repetate otomane. Ambele părți au suferit pierderi masive. Detașamentul a suferit pierderi - 30 de morți și răniți. Când a venit noaptea rebelii s-au împărțit în câteva grupuri, au spart liniile inamice și au continuat către munți. Următoarea zi a trecut fără semnele inamicilor, dar era clar că detașamentul nu putea spera la întăriri din partea revoluționarilor bulgari. În dimineața lui 20 mai, iscoadele detașamentului depistează trupe bashi-bazouks și cinci batalioane otomane obișnuite ce avansau. Oamenii iau imediat poziți solide lângă muntele Okoltchitza. Apărarea a fost împărțită în două sectoare comandate de Voinovski și Botev. Curând două batalioane obișnuite inamice conduse de Hassan Hairy, atacă pozițiile lui Voinovski, în timp ce trupele boshi-bazouks își îndreptau atenția către poziția lui Botev. Oamenii lui Voinovski, cu foc concentrat creează pierderi majore în rândul inamicului ce avansa și contracarează încercarea acestora de a îi încercui. La rândul lor oamenii lui Botev ripostează atacurilor trupelor boshi-bazouks și împinge inamicul înapoi cu un contraatac puternic. Lupta se stinge de la sine și turcii se retrag în tabăra lor. Detașamentul pierde 10 soldați, inamicul 30, mulți răniți au fost de ambele părți.

În timp ce seara se apropia, Botev decide să rupă liniile inamice de la distanță și exact în acel moment este lovit de un glonț în piept. Ziua era 20 mai (calendarul gregorian 1 iunie) 1876. Brusca moarte a lui Botev a dus detașamentul spre pierzanie și în următoarele zile e măcelărit. Numai 15 oameni conduși de Voinovski ating munții, unde cad ca eroi în lupte crâncene.

Toată viața sa, Botev și-a inspirat camarazii cu pasiunea sa pentru libertate și ultima sa acțiune a venit să împlinească jurământul său și să moară pentru el. Inscripția pe piatra funerară spune "Profeția ta s-a adeverit- trăiești în continuare!”.

În urma lui Botev a rămas soția sa, Veneta, fiica sa Ivanka și fiul adoptiv Dimitor.

În 1875 Botev publică opera sa lirică într-o carte numită “Cântece și poeme”, împreună cu un alt poet revoluționar bulgar și viitor politician, Stefan Stambolov. Poezia lui Botev evidențiază resentimentele oamenilor săraci, împreună cu idei revoluționare ce luptă pentru libertatea lor din mâna tiraniei străine și autohtone, lirica sa e influențată de democrații revoluționari ruși și personalități pariziene. Sub această influență Botev se remarcă și ca poet și ca revoluționar democrat. Multe dintre poeziile sale sunt îmbibate cu zel revoluționar și determinare cum ar fi “Rugăciunea mea” ("Moyata molitva"), “La revedere” ("Na proshtavane"), “Hajduks” ("Haiduci"), “În tavernă” ("V mehanata"), sau, “Lupta” ("Borba"). Altele sunt romantice, balade (Hadzhi Dimitar, poate cea mai bună poezie a sa).

Poezii

·         Mamei sale (în bulgară: "Майце си")

·         Catre fratele sau (în bulgară: "Към брата си")

·         Elegia (în bulgară: "Елегия")

·         Impartire (în bulgară: "Делба")

·         Catre prima mea iubire(în bulgară: "До моето първо либе")

·         La despartire in 1986 (în bulgară: "На прощаване в 1868 г.")

·         Hayduci (în bulgară: "Хайдути")

·         Pristanala (în bulgară: "Пристанала")

·         Lupta (în bulgară: "Борба")

·         Ciudat (în bulgară: "Странник")

·         Ney (în bulgară: "Ней") *

·         Patriot (în bulgară: "Пат*риот")

·         De ce nu sunt (în bulgară: "Защо не съм...?")

·         Epistola (na sveti Tarnovski) (în bulgară: "Послание" (на св. Търновски))

·         Hadji Dimitar (în bulgară: "Хаджи Димитър")

·         In crama (în bulgară: "В механата")

·         Rugaciunea mea (în bulgară: "Моята молитва")

·         Vine norul intunecat (în bulgară: "Зададе се облак темен")

·         Spanzurarea lui Vasil Levski (în bulgară: "Обесването на Васил Левски")

MIRCEA CĂRTĂRESCU

Sari la navigareSari la căutare

Mircea Cărtărescu
Date personale
Născut	1 iunie 1956 (64 de ani)[1][6][7][8]  București, România
Căsătorit cu	Ioana Nicolaie[9]
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor critic literar[*] scriitor de literatură științifico-fantastică[*] poet jurnalist prozator[*]
Limbi	limba română[2]
Studii	Facultatea de Litere a Universității din București Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București[3]
Activitatea literară
Mișcare/curent literar	postmodernism
Influențe[ascunde] Marcel Proust, Franz Kafka, James Joyce, Thomas Pynchon, Gabriel Garcia Marquez, Allen Ginsberg, Tudor Arghezi, J. L. Borges, J. D. Salinger, Mateiu Caragiale etc.
Note
Premii	premiul Vilenica[*] Thomas-Mann-Preis[*][4] Leipziger Buchpreis zur Europäischen Verständigung[*] Premiul Statului Austriac pentru literatură europeană[5]
Modifică date / text

Este laureat al mai multor premii internaționale prestigioase, precum Premiul Thomas Mann, Premiul de Stat al Austriei, Premiul Formentor, Premiul internațional de literatură al orașului Berlin și Premiul orașului Leipzig pentru înțelegere europeană.^{[necesită citare]}Mircea Cărtărescu (n. 1 iunie 1956,^[1][6][7][8] București, România) este un poet, prozator, critic literar, jurnalist român. Este considerat^{[formulare evazivă]} unul dintre cei mai importanți scriitori români de azi, având de asemenea o carieră literară internațională remarcabilă,^{[judecată de valoare]} publicând peste 30 de volume, traduse în peste 25 de limbi. În ultimul deceniu^[Când?] a fost unul dintre numele frecvent menționate ca solide candidaturi la Premiul Nobel pentru literatură. Uniunea Scriitorilor din România l-a propus oficial, de două ori, la acest premiu.^{[necesită citare]} Este membru al Uniunii Scriitorilor și al PEN România și profesor la Universitatea din București.

Biografie

Copilăria și studiile

Mircea Cărtărescu s-a născut pe data de 1 iunie 1956, în București.^[10] Despre copilăria sa, el va afirma că ea „reprezintă principala sa experiență existențială și singura pe care a trăit-o atent”.^[11] Face parte din grupul poeților optzeciști care au frecventat Cenaclul de Luni condus de criticul literar Nicolae Manolescu, dar în timpul studenției a participat și la ședințele cenaclului „Junimea”, conduse de Ovid S. Crohmălniceanu. Absolvent al Liceului „Dimitrie Cantemir” din București, el va urma cursurile Facultății de Limbă și Literatură Română.^[12] În 1980 prezintă teza de licență despre imaginarul poetic eminescian din poezia postumă, care s-a transformat în volumul "Visul chimeric", reeditat în anul 2011.^[10] În anul 1999 obține doctoratul în literatură română cu o teză despre Postmodernismul românesc,^[13] coordonată de profesorul Paul Cornea, publicată în același an la editura Humanitas, de asemenea reeditată.^[14]

Debutul literar

Mircea Cărtărescu a debutat cu poezii la Cenaclul de Luni și în România Literară în anul 1978^[15], coordonat de profesorul Nicolae Manolescu, și în volum în antologia Aer cu diamante, dar a citit și proză la Cenaclul de proză "Junimea" condus de Ovid S. Crohmălniceanu. De altfel a publicat o proză în antologia Desant'83. A debutat în volumul individual Faruri, vitrine, fotografii la editura Cartea Românească în anul 1980. A continuat să scrie versuri, a publicat mai multe volume, intre care se remarcă Poeme de amor sau Totul.

Activitatea literară

Un proiect unic în felul său este Levantul, o epopee eroicomică dar și un periplu prin istoria literaturii române. Procedeul a fost utilizat și de scriitorul irlandez James Joyce în capitolul intitulat Boii soarelui din romanul Ulise. Scriitorul reciclează toate stilurile poetice, de la Dosoftei la Nichita Stănescu. Însă nu toți scriitorii și criticii contemporani apreciază felul în care a fost scris Levantul. El a fost apreciat printre alții de N.Manolescu sau Ovid.S. Crohmălniceanu, Criticul Virgil Diaconu, în revista Actualitatea literară^[16], consideră că: „Volumul Levantul se naște prin imitarea poeziei poeților predecesori, români sau străini, pe care Mircea Cărtărescu i-a citit cu intenția expresă de a extrage din ei propria poezie”.

Mircea Cărtărescu este considerat un teoretician important al postmodernismului românesc și un autor contemporan de succes, apreciat atât în țară cât și în străinătate. Într-un interviu realizat de Marius Chivu^[17], scriitorul Gheorghe Crăciun consideră că: „la Mircea Cărtărescu noutatea de viziune e evidentă. Corpul e reprezentat de el ca o mașină vie, mecanică, producătoare de halucinații, fantasme și care se instituie de multe ori ca o prezență tutelară a oricărui tip de viziune despre obiecte, lucruri, acte imaginare...”

Este un prozator și romancier care practică speciile literaturii fantastice (fantasy) în volumul Visul (reluat într-o formă ușor diferită sub titlul Nostalgia). Ultimul său mare proiect editorial, trilogia romanescă Orbitor, are forma unui fluture, și conține trei volume, Aripa stângă, Corpul și Aripa dreaptă, ultimul fiind editat în luna iulie 2007. Cartea a fost scrisă sub influența lecturii romanelor lui Thomas Pynchon, influență recunoscută deschis de autor în interviurile sale. Operele sale au fost traduse în limbile engleză, italiană, franceză, spaniolă, poloneză, suedeză, bulgară, maghiară etc. Următorul său roman publicat Solenoid a fost de asemenea tradus în mai multe limbi și s-a bucurat de un real succes de public. A publicat până în aceste moment patru volume din jurnalul său intim, care se adresează mai mult cititorilor din România, acest jurnal fiind început de autor din adolescență.

Între anii 1980 și 1989 a fost profesor de limba română la o școală generală, apoi funcționar la Uniunea Scriitorilor, iar apoi redactor la revista Caiete Critice.^[15] Din anul 1991 este lector la catedra de Istoria literaturii române a Facultății de Litere a Universității din București. Din anul 2004 este conferențiar la aceeași catedră.

Prezent

Actualmente, Mircea Cărtărescu este profesor universitar la Departamentul de Studii Literare a Facultății de Litere a Universității din București.^[18] Mircea Cărtărescu este căsătorit cu poeta Ioana Nicolaie.^[19] Unele din cărțile sale de povestiri publicate, De ce iubim femeile și Frumoasele străine i-au adus un succes de box-office, figurând pe lista de cărți bestseller ale editurii care îi publică toate cărțile și cu care a semnat un contract de exclusivitate.

Opera

Poezii

• Faruri, vitrine, fotografii..., Cartea Românească, București, 1980 - Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1980
• Poeme de amor, Cartea Românească, București, 1983
• Totul, Cartea Românească, București, 1985
• Levantul- poem epic, Cartea Românească, București, 1990 - Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1990^[20]
• Dragostea. Poeme (1984-1987), Editura Humanitas, București, 1994
• 50 de sonete de Mircea Cartarescu cu cincizeci de desene de Tudor Jebeleanu, Editura Brumar, Timișoara, 2003
• Dublu album, poeme, Editura Humanitas, București, 2009
• O seară la Operă, poeme, Știința, Chișinău, 2009
• Nimic. Poeme (1988-1992), Editura Humanitas, București, 2010^[21]
• Nu striga niciodată ajutor, Editura Humanitas, București, 2020

Proză

Unele dintre cele mai importante lucrări de proză ale lui Mircea Cărtărescu includ Visul, (Cartea Românească, București, 1989 - Premiul Academiei române pe 1989), Nostalgia (ediție integrală a cărții Visul, Editura Humanitas, București, 1993) și trilogia Orbitor:

• Orbitor. Aripa stângă, Editura Humanitas, București, 1996
• Orbitor. Corpul, Editura Humanitas, București, 2002
• Orbitor. Aripa dreaptă, Editura Humanitas, București, 2007

Alte lucrări:

• Travesti, Editura Humanitas, București, 1994, Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul ASPRO pe 1994; a devenit roman grafic în limba franceză; Travesti (benzi desenate) - 2011
• Enciclopedia zmeilor, Editura Humanitas, București, 2005
• Gemenii, Editura Humanitas, București, 2006 (nuvelă din Nostalgia)
• REM, Editura Humanitas, București, 2006 (nuvelă din Nostalgia)
• Mendebilul, Editura Humanitas, București, 2006 (nuvelă din Nostalgia)
• Frumoasele străine, Editura Humanitas, București, 2010
• Fata de la marginea vieții - povestiri alese, Editura Humanitas, București, 2014
• Solenoid, Editura Humanitas, București, 2015
• Melancolia, Editura Humanitas, București, 2019

Eseu și publicistică

• Visul chimeric, Editura Litera, București, 1992; Editura Humanitas, București, 2011;
• Postmodernismul românesc, Editura Humanitas, București, 1999
• Pururi tânăr, înfășurat în pixeli, Editura Humanitas, București, 2002
• De ce iubim femeile, Editura Humanitas, București, 2004
• Baroane!, Editura Humanitas, București, 2005
• Ochiul căprui al dragostei noastre, Editura Humanitas, București, 2012
• Peisaj după isterie, Editura Humanitas, București, 2017

Jurnal

• Jurnal I, 1990-1996, Editura Humanitas, București, 2001
• Jurnal II, 1997-2003, Editura Humanitas, București, 2005
• Zen. Jurnal 2004-2010, Editura Humanitas, București, 2011
• Un om care scrie. Jurnal 2011-2017, Editura Humanitas, București, 2018

Traduceri în alte limbi

• Le Rêve, Climats, Paris, 1992
• El Sueño, Seix Barral, Barcelona, 1992
• Travesti, Meulenhoff, Amsterdam, 1994
• Poetry at Annaghmakerrig,  Dedalus, Dublin, 1994
• Lulu, Austral, Paris, 1995
• Sóvárgás, Jelenkor, Pécs, 1997
• Nostalgia, Volk und Welt, Berlin, 1998
• Travesti, Bok Vennen, Oslo, 1998.
• Orbitor, Denoël, Paris, 1999.
• Be-bop Baby, Poetry New York, New York, 1999
• Travesti, Voland, Rome, 2000
• Vakvilág,  Jelenkor, Pécs, 2000
• Selbstportrait in einer Streichholzflamme, DAAD Collections, Berlin, 2001
• Nostalgien, Bok Vennen, Oslo, 2001.
• Nostalgie, Albert Bonniers, Stockholm, 2002
• Orbitor, Folio Gallimard, Paris, 2002
• Nostalgia, Voland, Rome, 2003
• Quando hai bisogno d’amore, Pagine, Rome, 2003
• Orbitor, Paradox, Sofia, 2004
• Orbitor, Albert Bonniers, Stockholm, 2004
• Lulu, Gondolat, Budapest, 2004
• Nostalgia, Studentska, Slovenia, 2005
• Orbitor II, Paradox, Sofia, 2005
• Nostalgia, New Directions, New York, 2005
• L’Oeil en feu, Denoël, Paris, 2005
• Orbitor II, Albert Bonniers, Stockholm, 2006
• Por que nos gustan las mujeres, Funambulista, Madrid, 2006
• Zashto obiciate jenite, Faber, Sofia, 2006
• Orbitor, Voland, Rome, 2007
• Porque gostamos das mulheres, Guerra y Paz, Lisabona, 2007
• Travesti, Czarne, Warsaw, 2007
• Orbitor, Nimrod, Tel Aviv, 2007
• Miert szeretjuk a noket?, Jelenkor, Pécs, 2007
• Why We Love Women, Nimrod, Tel Aviv, 2007
• Die Wissenden, Zsolnay, Vienna, 2007
• Europa hat die Form meines Gehirns, Merz-Solitude, Stuttgart, 2007
• Dlaczego kochamy kobiety, Czarne, Wolowiec, 2008
• Warum Wir die Frauen lieben, Suhrkamp, Frankfurt, 2008
• Pourquoi nous aimons les femmes, Denoel, Paris, 2008
• Travesti, bandes dessinees, L‘Association, Paris, 2008
• En lycklig dag i mitt liv, Ellerstroms, Lund, 2008
• Orbitor, Bokvennen, Oslo, 2008
• Europa er formet som hjernen min, Gasspedal, Bergen, 2008
• Orbitor III, Albert Bonniers, Stockholm, 2009
• Nostalgia, Suhrkamp, Frankfurt, 2009
• Orbitor II, Bokvennen, Oslo, 2010
• De Wetenden, De bezige bij, Amsterdam, 2010
• Travestie, Suhrkamp, Berlin, 2010
• Nostalgi, C&K Forlag, Copenhagen, 2011
• Cegador, Funambulista, Madrid, 2011
• El ruletista, Impedimenta, Madrid, 2011.
• Sarkanyok Enciclopediaja, Bookart, Csikszereda, 2011
• Lulu, Impedimenta, Madrid, 2011
• De ce iubim femeile, Ad Marginem, Moskva, 2011
• Der Körper, Zsolnay, Vienna, 2011
• Orbitor III, Bokvennen, Oslo, 2011
• Nostalgia, Studentska, Liubliana, 2011
• Why We Love Women, Univ. of Plymouth Press, Plymouth, 2011
• De ce iubim femeile, Allotropo, Athens, 2012
• Erruletazalea, Denonartean, Berriozar, 2012
• Zakaj ljubimo zenske, Beletrina, Liubliana, 2012
• Poems, Cankarjeva zalozba, Ljublijana, 2012
• Nostalgia, Impedimenta, Madrid, 2013
• Travesti, Ayrinti, Istanbul, 2013
• Travesti, Albert Bonniers, Stockholm, 2013
• Nostalgia, Croatia, Zagreb, 2013
• Orbitor I, Ikona, Skopje, 2014
• De ce iubim femeile, Adresa, Novi Sad, 2014
• Orbitor III, Paul Zsolnay, Vienna, 2014
• Orbitor, DTV, Munchen, 2014
• Orbitor II, DTV, Munchen, 2014
• Orbitor, Ayrinti, Istanbul, 2014
• Le Levant, POL, Paris, 2014
• El Levante, Impedimenta, Madrid, 2015
• Why We Love Women, Shoraisha, Kyoto, 2015.
• Abbaccinante, 2^nd volume, Voland, Roma, 2015
• Il poema dell’aquaio, Nottetempo, Roma, 2015
• Het onmetelijke mausoleum, De bezige bij, Amsterdam, 2015
• Levanten - Osterlandet, Albert Bonniers, Stockholm, 2015
• The Beautiful Strangers, Paul Zsolnay Verlag, Vienna, 2016
• Orbitor III, DTV, Munchen, 2016
• El ojo castano de nuestro amor, Impedimenta, Madrid, 2016
• Abbaccinante 3rd volume, Voland, Roma, 2016
• Orbitor II, Ayrinti, Istanbul, 2016
• Nostalgia, Pro Libris, Bratislava, 2016
• Travesti (second edition), Voland, Roma, 2016
• De ce iubim femeile, Mundareu, Palma de Mallorca, 2016
• Nostalgia,  Ksiazkowe Klimaty, Wroclaw, Poland, 2016
• Correspondencias (with Luisa Etxenike), Erein, San Sebastian, 2016
• La Nostalgie, P.O.L., Paris, 2017
• Tout, Editions hochroth Paris, 2017
• Solenoide, Impedimenta, Madrid, 2017
• Solenoide, Periscopi, Barcelona, 2017
• Res, Lleonard Muntaner, Palma de Majorca, 2018
• Cegador, vol. 1, Impedimenta, Madrid, 2018
• Nostalgia, Mundareu, Sao Paolo, 2018
• Orbitor, vol. 1, Periscopi, Barcelona, 2018
• Nostalgija, Kontrast, Belgrade, 2018
• Tout, Caracteres, Paris, 2019
• Solenoid, Albert Bonniers, Stockholm, 2019
• Solenoide, Noir sur Blanc, Paris, 2019
• Solenoid, Paul Zsolnay, Vienna, 2019
• Travesti, Capa Comum, Sao Paulo, 2019
• Orbitor, vol. 3, L’Harmattan, Budapest, 2019
• Frumoasele străine, Serbia, 2020
• Cegador, vol. 2, Impedimenta, Madrid, 2020
• Solenoid, BRAK, Bratislava, 2020
• Orbitor, vol. III, Budapesta, 2020
• A Spider’s History of Love, New York, 2020
• Orbitor, vol. III, Ayrinti, Istanbul, 2020
• Orbitor, vol. II, Periscopi, Barcelona, 2020
• Melancolia, Noir sur Blanc, Lausanne, 2021
• Travesti, graphic novel, Impedimenta, Madrid, 2021
• Orbitor vol. I, Kontrast, Belgrade, 2021
• Solenoide, poche, Points, Paris, 2021.

Audiobooks

• Mircea Mihăieș, Viața, patimile și cântecele lui Leonard Cohen, cu 32 de poeme traduse de Mircea Cărtărescu, Editura Polirom, 2005.

Colaborări, volume colective

• Aer cu diamante (volum colectiv), Editura Litera, București, 1982 (cu prefață de Nicolae Manolescu și ilustrații de Tudor Jebeleanu)
• Antologia poeților tineri, Cartea Românească, București]], 1982 (antologie alcătuită de George Alboiu)
• Antologia poeziei generației `80 (volum colectiv), Editura Vlasie, Pitești, 1993 (antologie îngrijită de Alexandru Mușina)
• Antologia poeziei românești culte, Editura Teora, București, 1998 (antologie coordonată de Florin Șindrilaru)
• Desant '83 (volum colectiv), Cartea Românească, București, 1983
• Competiția continuă. Generația `80 în texte teoretice, Editura Vlasie, Pitești, 1994 (antologie îngrijită de Gheorghe Crăciun)
• Generația `80 în proza scurtă, Editura Paralela 45, Pitești, 1998 (antologie îngrijită de Gheorghe Crăciun și Viorel Marineasa)
• Experimentul literar românesc postbelic, Editura Paralela 45, Pitești, 1998 (cu secțiune antologică)
• Antologia poeziei române de la origini până azi, Editura Paralela 45, Pitești, 1999 (antologie alcătuită de Dumitru Chioaru și Ioan Radu Văcărescu)
• 40238 Tescani, Editura Image, București, 2000 (volum experimental realizat împreună cu Ioana Nicolaie, Marius Ianuș, Florin Iaru, Ioana Godeanu, Doina Ioanid și alții)
• Primii mei blugi, coord. de Corina Bernic - Cătălin Avramescu, Mircea Cărtărescu, Marius Chivu, Alexandru Dabija, Silviu Dancu, Șerban Foarță, Augustin Ioan, Cristi Luca, Cosmin Manolache, Virgil Mihaiu, Ioana Nicolaie, Costi Rogozanu, Alex. Leo Șerban, Mihaela Timuș, Călin Torsan, Alexandru Vakulovski, Constantin Vică; Ed. Art, 2009;
• Pot să vă mai enervez cu ceva? Interviuri între vehemență și emoție, coord. de Ovidiu Șimonca - Nicolae Manolescu, Matei Călinescu, Mihai Șora, Matei Vișniec, Antoaneta Ralian, Andrei Pleșu, Andrei Șerban, Livius Ciocârlie, Paul Cornea, Alexandru Paleologu, Gabriela Adameșteanu, Gheorghe Crăciun, Dumitru Țepeneag, Nora Iuga, Gabriel Liiceanu, Gabriela Melinescu, Ștefan Agopian, Mircea Cărtărescu, Neagu Djuvara, Gelu Ionescu, Petru Cimpoeșu, Bujor Nedelcovici, Mircea Horia Simionescu, Victor Rebengiuc, Marcel Iureș; Ed. Cartier, 2009;
• Care-i faza cu cititul?, coord. de Liviu Papadima - Florin Bican, Paul Cernat, Ioan Groșan, Dan Lungu, Robert Șerban, Rodica Zane, Cezar Paul Bădescu, Laura Grunberg, Călin-Andrei Mihăilescu, Dan Sociu, Cristian Teodorescu, Călin Torsan, Ioana Bot, Mircea Cărtărescu, Fanny Chartres, Vasile Ernu, Bogdan Ghiu, Simona Popescu, Vlad Zografi, George Ardeleanu, Neaju Djuvara, Caius Dobrescu, Ioana Nicolaie, Ioana Pârvulescu, Doina Ruști; Ed. Art, 2010;
• Cărțile care ne-au făcut oameni, coord. de Dan C. Mihăilescu - Ana Blandiana, Lucian Boia, Mircea Cărtărescu, Ștefan Câlția, Livius Ciocârlie, Andrei Cornea, Neagu Djuvara, Gabriel Liiceanu, Nicolae Manolescu, Mihai Măniuțiu, Horia-Roman Patapievici, Ioana Pârvulescu, Irina Petrescu, Andrei Pleșu, Victor Rebengiuc, Alex Ștefănescu, Valeriu Stoica, Ion Vianu; Ed. Humanitas, 2010;
• Intelectuali la cratiță. Amintiri culinare și 50 de rețete - Gabriel Liiceanu, Adriana Babeți, Adriana Bittel, Ana Blandiana, Emil Brumaru, Mircea Cărtărescu, Marius Chivu, Livius Ciocârlie, Neagu Djuvara, Dan C. Mihăilescu, Ioana Nicolaie, Radu Paraschivescu, Ioana Pârvulescu, Oana Pellea, Monica Pillat, Andrei Pleșu, Tania Radu, Antoaneta Ralian, Grete Tartler, Vlad Zografi; Ed. Humanitas, 2012;
• Cartea simțurilor, coord. de Dan C. Mihăilescu; Gabriel Liiceanu, Mihai Măniuțiu, Dan C. Mihăilescu, Angelo Mitchievici, Horia-Roman Patapievici, Tania Radu, Antoaneta Ralian, Cătălin Ștefănescu, Ana Barton, Adriana Bittel, Ana Blandiana, Mircea Cărtărescu, Ioana Nicolaie, Radu Paraschivescu, Ioana Pârvulescu, Constantin Coman, Horea Paștină, Monica Pillat, Andrei Pleșu, Mihai Sârbulescu, Victor Ieronim Stoichiță; Ed. Humanitas, 2015;
• Și eu am trăit în comunism, coord. de Ioana Pârvulescu; Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Mircea Cărtărescu, Radu Paraschivescu, Ioana Pârvulescu, Lidia Bodea, Rodica Zafiu; Ed. Humanitas, 2015;
• Bucureștiul meu - Andrei Pleșu, Dan C. Mihăilescu, Ioana Pârvulescu, Tatiana Niculescu Bran, Radu Paraschivescu, Gabriela Tabacu, Horia-Roman Patapievici, Anamaria Smigelschi, Andreea Răsuceanu, Dan Petrescu, Monica Pillat, Andrei Crăciun, Ioana Nicolaie, Adriana Bittel, Corina Ciocârlie, Marius Constantinescu, Mircea Cărtărescu, Neagu Djuvara; Ed. Humanitas, 2016;

Antologii

• Dublu CD. Antologie de poezie, Editura Humanitas, București, 1998
• Plurivers, Editura Humanitas, București, 2003 (antologie în două volume cu postfață de Paul Cernat)
• Poeme în garanție, Editura Casa Radio, București, 2005 (antologie cu ilustrații de Tudor Jebeleanu)
• Dublu album, Editura Humanitas, București, 2009
• Poezia, Editura Humanitas, București, 2015
• Mica trilogie (De ce iubim femeile, Frumoasele străine și Enciclopedia zmeilor), Editura Humanitas, București, 2011

Opere traduse

În anul 2003 au fost traduse în italiană de către Bruno Mazzoni două cărți importante ale lui Mircea Cărtărescu, sub titlurile Nostalgia și Quando hai bisogno d’amore. Acestea s-au dovedit a fi un adevărat succes. ^[22]

Trilogia Orbitor este probabil cea mai tradusă lucrare a lui Mircea Cărtărescu. Toate cele trei volume au fost traduse în neerlandeză pe rând în 2010 (De Wetenden), 2012 (De trofee) și 2015 (Het onmetelijke mausoleum) de către Jan Willem Bos.^[23] Traducerea acestei cărți a fost un mare eveniment, ziarul de referință olandez NRC Handelsblad publicând chiar și o recenzie amplă pentru aceasta.^[24] Tot în limba neerlandeză a fost tradusă și cartea Travesti de către Jan Willem Bos, la Editura Meulenhoff din Amsterdam, în 1994.^[25] De asemenea, Orbitor a fost tradus în două versiuni: Orbitor, Editura Denoël, Paris, 1999 și Orbitor, Editura Gallimard, 2002 (traducere în limba franceză de Alain Paruit).

Premii și distincții

Mircea Cărtărescu a primit următorarele premii:

• 1980: Premiul Uniunii Scriitorilor din România
• 1989: Premiul Academiei Române
• 1990: Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul revistei Flacăra, Premiul revistei Ateneu, Premiul revistei Tomis, Premiul revistei Cuvântul
• 1992: Le Rêve nominalizare pentru: Prix Mèdicis, Premiul Uniunii Latine, Le meilleur livre étranger
• 1994: Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul ASPRO, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova
• 1996: Premiul ASPRO, Premiul revistei Flacăra, Premiul revistei Ateneu, Premiul revistei Tomis, Premiul revistei Cuvântul
• 1997: Premiul revistei Flacăra, Premiul revistei Ateneu, Premiul revistei Tomis, Premiul revistei Cuvântul
• 1999: traducerea în limba franceză a romanului Orbitor' nominalizat pentru Premiul Uniunii Latine
• 2000: Premiul Uniunii Scriitorilor din România
• 2002: Premiul ASPRO, Premiul AER
• 2005: Premiul literar "Giuseppe Acerbi", Castel Goffredo, Italia
• 2011: Premiul Internațional pentru Literatură de la Vilenica
• 2012: Premiul Internațional pentru Literatură „Haus der Kulturen der Welt 2012”, Berlin ^[26]
• 2013: Premiul Spycher - Literaturpreis Leuk în Elveția^[27][28]
• 2013: Marele Premiu al Festivalului Internațional de Poezie de la Novi Sad^[29]
• 2015: Premiul de stat al Austriei pentru literatură europeană^[30]
• 2016: Premiul pentru proză Observator cultural ex-aequo pentru romanele Solenoid și Trilogia Corso de Daniel Vighi
• 2018: Premiul "Thomas Mann" pentru literatură
• 2018: Premio Formentor de las Letras

Decorații

• Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Comandor (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[31]
• Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer (2006), acordat de către Președintele României.

POEZII

CIOCNIREA

într-un târziu am încercat să-ţi dau telefon, dar telefonul murise
receptorul duhnea a formol, am deşurubat capacul microfonului
şi am găsit fierul ruginit, plin de viermi;
am căutat şurubelniţa
şi-am desfăcut carcasa: de liţa bobinelor
îşi prinseseră păianjenii pânza.

pe şnurul împletit, acum putred, cu cauciucul mâncat şi sârma zdrelită
îşi lăsau mirosul furnicile; l-am apucat, l-am smucit pân-a ieşit din pioneze cu tencuială cu tot,
am tras de el până am început să apropii
metru cu metru cartierul tău de al meu
turtind farmaciile, cofetăriile, pleznind ţevile de canalizare
încălecând asfalturile, presând atât de mult stelele pe cerul violaceu, de amurg, dintre case
încât deasupra a rămas doar o muchie de lumină scânteietoare
pulsând în aerul ars, ca de fulger.

trăgeam de fir, şi ca un sfânt indian făcând trapezul pe ape
statuia lui c.a. rosetti aluneca spre miliţie
consiliul popular al sectorului doi
se ciocni de foişorul de foc şi se duse la fund cu tot cu o nunta
iar strada latină zâmbi; trăgeam de fir, încolăcindu-l pe braţ, şi deodată
casa ta cu brauri albe şi roz ca o prajitura de var
apăru cu fereastra ta în dreptul ferestrei mele
geamurile plezniră cu zgomot
iar noi ne-am trezit faţă-n faţă
şi ne-am apropiat din ce în ce mai mult
până ne-am îmbrăţişat strivindu-ne buzele
pulverizându-ne hainele, pieile, amestecându-ne inima
mâncându-ne genele, smalţul ochilor, coastele, sângele,
ciobindu-ne şira spinării, arzând.

arzând cu troznete, că daţi cu benzină
arzând cu gheţuri albastre, cu stalactite de fum
cu ceară sfârâitoare, cu seu orbitor
până cenuşa a umplut lada de studio şi chiuveta din baie
şi păianjenii şi-au făcut plase în coşul pieptului nostru.

DRAGOSTEA

1

deasupra mamei răsărise un curcubeu negru.
pe-atunci mama era doar o fetiţă
şi părul ei era din şuvite de diamant.
ea se opri din jocul ei
îşi netezi rochiţa
şi privi înspre curcubeu.
era un curcubeu negru şi de atâta negru scânteietor
pe câmp muşeţelul se întunecase.

mama privi înspre curcubeu.
era atât de jos, că aproape-l putea atinge cu buzele
iar părul ei electrizat, transparent
se lipea de tuburile moi, ca de orgă.
roşul curcubeului era negru.
şi oranjul lui era negru.
şi galbenul lui era negru.
şi verdele lui era negru.
şi albastrul lui era negru.
şi indigoul lui era negru.
doar violetul lui rămânea violet.
violetul lui era un şuvoi care se pierdea în mare.

mama ştiu atunci că este pierdută.
avea să cunoască dragostea.
şi brusc umbra ei pe safaltul cald din floreasca
se împodobi cu vene şi oase.
mama sui într-o corabie din pânză de păianjen
şi o porni în sus pe curcubeu.

umbra ei, cu vertebre şi intestine
îi continua joaca.

2

era o corabie din pânză de păianjen.
călătorea pe marginea curcubeului negru
ca pe marginea unei batiste cu chenar.
mama vedea în jur norii de staniol
care îi reflectau chipul.
din când în când, bombardierele americane
se încurcau în cuiburile de păianjen
ale tambuchiului, ale bocaportului
dar mama, la etravă
le apuca delicat între degete
şi le lansa apoi, descurcate şi zbârnâind
ca pe nişte modele din balsa şi celofan.

încă era curajoasă, deşi în corpul de porţelan
picurase stropul de sânge.
deşi părului ei săpat în diamant
i se tociseră vârfurile.
deşi sub bluza ei de gumă arabică
i se arcuiseră sânii.
încă era curajoasă
încă era orbitoare.

3

umbra mamei, printre vilele verzi,
printre tecarii albaştri
aruncă un ciob de sticlă în casuţe reci de şotron.
veni amurgul
ca un animal de carne transparentă
ca o floare cu petalele de gingii.
venira apoi stelele
şi începură să pască vilele verzi
tecarii albaştri.
umbra mamei căpăta organe ciudate:
trese,
decoraţii,
cravase.

îi crescu păr pe piept şi pe antebraţe.
îi crescu păr pe falangele degetelor.
îi crescu capacitatea craniană.
dar asta nu avea să-l salveze.

4

o pisică deschise ochii şi văzu o farfurie neagră
în care o femeie neagră îi turna un fir de lapte negru.
un vatman intră într-un depou negru.
un fluture se aşeză pe un zid negru.
doar curcubeul mai scânteia
aruncând flăcări negre.

venise vremea dragostei, sfârşitul lumii.
venise apocalipsa, care e dragostea.
venise fiara care latră flacăra
venise aparatul cu manometre, cadrane, cilindri, biele, bujii, globuri de sticlă, curele de transmisie
şi care pompa sub pielea stelelor ameţeala
venise pipăitul cu mirosul în lesă
venise vazul cu auzul în colivie
venise fiinţa cu neantul încolăcit după gât
venise înghesuiala, fier lângă plastic, oţel lângă sticlă, enzime lângă ciment,
clor lângă pânză şi frunze în glande şi oase în rouă şi
ochi în stilouri şi fălci suprapuse şi gheare şi pioneze
şi nori şi păpuşi şi oceane

totul în tot
tot peste tot
dinţi în dinţi şi gură în gură şi sex în sex şi coaste în coaste
şi istorie şi piuliţe şi figuri de stil
şi permanganat de sodiu şi flori cu petale, sepale, stamine, pistil
toţi iubind totul
toţi fecundând totul
peste tot numai apte şi apti
numai icre şi lapţi
încât cosmosul de lumine
văzut de departe, e doar fiara care se împreunează cu sine
fiara din apocalipsă
eclipsă de spirit,
eclipsă.

5

dar mama era deasupra
era încă de neatins
ea naviga pe arcul curcubeului deasupra lumii negre
şi oasele iliace îi crescuseră ca nişte aripi gălbui, ca de flutur,
mama-şi lua zborul vâslând din oasele iliace
peste acoperişuri şi paratrăznete
până ajunse în lună.

6

luna era un mare balon de săpun
ce reflectă în curbură lumea de jos
ea atrăgea copacii şi scotea petalele din boboci
ea forma în profunzimea pământului florile de mână
ea pieptăna cristalele de cuarţ
deşuruba femeile bătrâne ca pe păpuşile chinezeşti
şi scotea din ele adolescente
deşuruba adolescentele şi scotea fetiţe
deşuruba fetiţele şi scotea un oftat.
luna cea galbenă
plutea deasupra curcubeului negru
iar mama pătrunse în ea, se ghemui acolo
lipindu-şi aripile una de alta.

7

umbra mamei se zbătea-n plină dragoste
cu uniformă ferfenită, cu buletinul fâşii
îşi croia drum prin dor, prin langoare
prin luxură, prin pasiune, prin emoţie, prin lascivitate
căci
- dragoste ! urlau caloriferele
- dragoste ! draperiile
- dragoste ! magazinele de piese auto
- dragoste ! şobolanii
umbra mamei printre răcitoarele negre
cu gheaţă neagră, făcea paşi negri
zgâriat de uneltele negre-ale dragostei.

8

luna cea galbenă
plutea deasupra curcubeului negru.
aripile mamei începură să se destrame
faţa i se lăţi, ochii se spălăciră
până substanţa corpului ei se omogeniza cu a lunii.
doar scheletul subţire se mai văzu
prin transparenţă, o vreme.

9

tata văzu deodată răsărind luna.
deasupra bucureştiului, deasupra atelierelor ITB
răsărise luna mai mare decât pământul.
şi toate obiectele negre şiroiră umbre colorate
şi umbra mamei, tată, şiroi o umbra colorata
cu trupul subţire şi craniu enorm.
dragostea neagră nu era dragoste.
sculele negre nu erau scule.
fusese fiară, coşmarul negru, apocalipsa, trezia
fusese realul, stihia.
"ciudat vis am visat", gândi tata
"în care se făcea că lumea există".

10

craniul tatălui deveni uriaş
gândirea sa deveni infinită
voinţa sa deveni fără frână
puterea sa deveni fără margini.
privi oraşul şi oraşul se dărimă.
spuse o vorbă şi galaxia se sfărâmă
întinse aripi şi se înalţă
vâslând înspre stele
străpungând cu imaginaţia miliarde de lumi paralele
simţând pe spinare curentul rece al sorilor
dărâmând cu aripi de liliac orice scară a valorilor
prin probabil, prin veşnic, prin niciodată
înota cu faţa nealterată
pe când respiră
trecuturi şi viitoruri de mucava.
între degetele perlate
purta o floare cu patru petale unificate
şi purta un ochi albastru în loc de craniu
de care îi atârnă corpul subţire şi straniu.

11

tata ajunse în faţa lunii.
scheletul mamei se topise-n substanţa ei.
luna emise o limbă de flacără
şi ceea ce era nici tu, nici eu, nici el
persoana a patra de neconceput, se târî înspre globul de foc.
şi dragostea avu loc.

12

şi dragostea avu loc
şi globul întră în vibraţie
şi-n jurul lui se adunară - de unde? de când? -crochiuri şi guase
proiecţii ortogonale, machete, simulări pe calculator
scheme de maşini, materiale didactice
formule algebrice.
şi-n acest nor ireal sfera se sfărâmă
în doua, în patru, în opt, în şaisprezece
în treizeci şi două, în şaizeci şi patru
până deveni un arici de mare, apoi un viermişor,
un peşte primitiv, o broască, o pasăre
un oposum, un cimpanzeu, un copil
un val, un astru, o floare,
un nor, o cascadă, un cleşte,
un viscol, o poezie, un sabot, un tramvai
o lume, o muscă, o structură economică, un preot, un icosar
amintirea unei nopţi de dragoste, proiectul frăşinului de a mai înfrunzi
o dată, zâmbetul inconfundabil al cristinei, toate ferestrele, tuturor blocurilor din toate oraşele lumii, toate bacteriile existente în corpul oceanului, o vulpe
care udă zăpada de sânge rozându-şi piciorul prins în capcană, dragostea, ura, agonia, fatalitatea, toate manuscrisele şi tipăriturile, rasele de oameni care
vor exista peste zece miliarde de ani, camera în care scriu acest poem şi fiecare literă din el, posibilitatea de a nu fi scris niciodată nimic, de a nu fi
mircea cărtărescu şi de a nu fi existat niciodată şi de a nu fi existat nimic niciodată
căci dragostea este totul
iar totul este făcut mai ales din nimic.

ZÂMBESC

Nişte grăsane se uitau la mine
şi atunci îmi dau seama că zâmbesc.
zâmbesc în maşina 109 în drum spre slujbă.
fireşte impresie bună nu poate să facă
un tinerel pletos care se uită pe geam şi zâmbeşte.
dar eu mi-am amintit de tine şi, ca de obicei, am zâmbit.
e o reacţie necontrolată.
m-am trezit dimineaţa încâlcit în vise urâte, cu jupuiri de viu,
cu andrele străbătindu-mi dantura
şi mi-am amintit de orele de gramatică.
în masină pute-a maieuri şi-a benzină
iar pe geam ce să vezi? blocuri şi iar blocuri.
am zâmbit şi am ramas, cred, minute bune cu zâmbetul ăsta.
mi te-am amintit în tricoul galben, lăbărţat
şi eu tot în tricou, cam soios, cum am intrat la bulandra.
era antreul plin de gagici încoţofenite
şi tipi la costum...
noi parcă eram picaţi de la Woodstock,
la şcoala directorul m-a luat în primire şi secretara
m-a ameninţat
planta ornamentală neudată la timp mai avea
doar un sfert din frunze
încercând să stăpânesc clasa
am simţit zămbetul revenind atât de irezistibil,
încât a trebuit să mă întorc cu faţa la tablă.