sâmbătă, 15 mai 2021

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU DUMINICĂ 16 MAI 2021 /TEATRU/FILM; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR

 5. /16 MAI 2021 - TEATRU/FILM; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR


PUIU CÂLINESCU


Actorul Puiu Călinescu
Biografie
Puiu Călinescu (născut Alexandru Călinescu; n. , București, România – d. , București, România) a fost un actor de comedie român, celebru datorită grimaselor sale.
Alexandru Călinescu s-a născut în București, în cartierul Grivița și a fost fiul Fotinei Călinescu din București și al actorului Jean Tomescu din Craiova. A fost crescut de mama lui, care lucra la o fabrică de țigarete. La vârsta de 6 ani, după moartea mamei lui (23 de ani), a fost luat și crescut de bunica din partea mamei. Nu i-a prea plăcut școala, repetând un an de studiu. După această perioadă, în timpul adolescenței, se vede nevoit să se angajeze și să-și facă un rost în viață, întrucât unchiul său, în casa căruia locuia, i-a impus aceasta, spunându-i că nu îi va mai da de mâncare. Această remarcă despre viața tumultuoasă a actorului a fost făcută de el însuși în 1996 într-o emisiune TV a Eugeniei Vodă, cu puțin timp înainte de moartea artistului.
Puiu Călinescu și-a început cariera jucând în „revistele” de cinematograf ce prefațau cândva în sălile de cinema proiecția unui film. Din 1948 a intrat în trupa Teatrului de comedie „Constantin Tănase”, care l-a consacrat și căruia artistul i-a rămas credincios până la sfârșitul vieții. Și-a scris singur partiturile comice pentru spectacolele de pe Calea Victoriei, cu titluri trăsnite („Un băiat de zahăr ars”, „Trăsnitul meu drag”, „Idolul femeilor” etc.), al căror protagonist a fost zeci de ani. Creator al unui personaj unic, a fost un actor de comedie prin vocație, declanșând râsul doar la simpla sa apariție. Puiu Călinescu a creat pe malurile Dâmboviței o variantă românească a îndrăgitului actor Louis de Funès.
A rămas celebru datorită rolului Trandafir din serialul Brigada Diverse (B.D.) unde a jucat alături de marii actori Dem Rădulescu, Jean Constantin, Toma Caragiu, Reka Nagy, Sebastian Papaiani, Ștefan Bănică.

SPECTACOLE ONE-MAN SHOW

  • Sonatul lunii
  • Trăsnitul meu drag...
  • Un băiat de zahăr... ars
  • Frumosul din pădurea... zăpăcită
  • Idolul femeilor
  • Eu vă fac să râdeți!
  • E nemaipomenit!
  • Omul care aduce râsul
  • Bărbatul fatal
  • Superman
  • O seară la Boema

PIESE ȘI SCENETE

  • Azilul MacFerlan
  • Fără mănuși
  • Și Ilie face sport
  • Cer cuvântul!
  • Un băiat iubește o fată
  • Lupul moralist
  • Ca la Revistă
  • Pagini alese din Revista de altădată (asistent de regie + rol)
  • Nicuță... la Tănase
  • Femei... femei... femei...
  • Restaurant de lux
  • Uimitoarele aventuri ale lui Spirache
  • Magazin de stat
  • Bimbirică
  • Nu servim în stare de ebrietate! (1991)
  • În gară (1993)
  • Inspecție (1993)
  • Ora de gimnastică (1993)
  • Bujor al 12-lea (1957-1960) Joacă rolul principal al revistei alături de Dan Demetrescu, Elena Burmaz, Al Giovani, Tomazian și mult iubitul spectatorilor de pe stadioane din timpul acela, fotbalistul Ozon.

FILMOGRAFIE


Puiu Călinescu
Date personale
Nume la naștereAlexandru Călinescu
Născut Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor Modificați la Wikidata
Activitate
Roluri importanteTrandafir în seria
Brigada Diverse



Glume cu Puiu Călinescu





BOB CĂLINESCU

Poza Bob Calinescu
Locul naşterii: Bucuresti, Romania · Data naşterii: 16.05.1926 · Data decesului: 27.10.1990 · Ocupaţie: Regizor, actor · Zodia: Taur

Biografie

Născut la 16 mai 1926, Bob Călinescu a lăsat semne de neșters în istoria filmului de gen, în România. El este cel care a realizat, ca o prioritate absolută în țara noastră, filmul tridimensional de animație.

Ceea ce a făcut Bob Călinescu este singular. El este cel care inițiază, promovează și diseminează în România tehnica filemlor de cartoane decupate, pe care a deprins-o în perioada în care a avut o bursă de studii la Praga, în studioul de filme de păpuși al lui Jiri Trnka, unul dintre marii...

A contribuit la această pagină: nast_alexandru
Contribuie la această pagină şi câştigă DVD-uri!
Vezi filme

Filme regizate de Bob Calinescu






TITUS POPOVICI

Titus Popovici
Titus Popovici1.jpg
Scenaristul Titus Popovici
Date personale
Născut16 mai 1930
Oradea, România
Decedat29 noiembrie 1994, (64 de ani)
Tulcea, România
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor, scenarist, politician
Activitate
Alma materUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Partid politicPCR
PremiiPremiul de Stat (1962)[1]
Logo of the Romanian Academy.png Membru corespondent al Academiei Române
Prezență online
Identificator titlu IMDb
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Ion Brad și Titus Popovici

Titus Popovici (n. 16 mai 1930, Oradea – d. 29 noiembrie 1994, Tulcea) (născut Titus Viorel Popovici[2]) a fost un scriitor și scenarist român, membru corespondent al Academiei Române, membru în CC al PCR [3]. A absolvit Universitatea din București. Debutează în proză cu volumul Povestiri și cu romanul Străinul în 1955. Din 1957 devine scenarist, odată cu adaptarea pentru ecran a nuvelei „Moara cu noroc” a lui Ioan Slavici. Titus Popovici a fost considerat unul dintre cei mai importanți scenariști români din perioada anilor 1960-1970.[necesită citare] Colaborează constant cu regizori de renume, precum Liviu Ciulei, Andrei Blaier, Manole Marcus, Sergiu Nicolaescu ș.a.

La 1 martie 1974 este ales membru corespondent al Academiei Române, apoi a făcut parte din conducerea Uniunii Scriitorilor, a fost membru al C.C. al P.C.R. și deputat de Bihor (de Beiuș) în Marea Adunare Națională. După moartea sa în urma unui accident de automobil, lângă Tulcea, s-a vehiculat ideea că a fost eliminat dat fiind faptul că știa prea multe despre nomenclatura comunistă, mare parte din aceasta din urmă în viață și activă, din umbră și nu numai, în acei primi ani de după 1989. Din anul 2002 o stradă din Oradea îi poartă numele.

Operă literară


  • Mecanicul și alți oameni de azi, schițe, București, 1951 (în colab. cu Fr. Munteanu);
  • Povestiri, Editura Tineretului, București, 1955;
  • Străinul, Editura Tineretului, București, 1955;
  • Setea, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1958;
  • Cuba: teritoriu liber al Americii, însemnări, Editura Tineretului, București, 1962;
  • Columna, povestire cinematografică, Editura Militară, București, 1968;
  • Mihai Viteazul, București: Editura Militară, 1969;
  • Moartea lui Ipu, nuvelă, Albatros, București, 1970;
  • Puterea și adevărul, piesă în patru acte, București, 1973;
  • Judecata, roman cinematografic, Junimea, Iași, 1984 (cuprinde date despre Horia, Cloșca și Crișan);
  • Passacaglia, dramă în doua părți, Editura Eminescu, București, 1989;
  • Cutia de ghete, Editura Elit Comentator, Ploiești, 1990;
  • Cartea de la Gura Zlata, povestiri de pescuit și vânătoare; fragmente autobiografice, Editura Eminescu, București, 1991;
  • Râul uitării: aparente povestiri de pescuit și vânătoare, Editura Salut 2000, București, 1994;
  • Cartierul Primăverii: cap sau pajură, pref. de Domnița Ștefănescu, Editura Mașina de scris, București, 1998;
  • Disciplina dezordinii, roman memorialistic, Mașina de scris, București, 1998.
  • Piese jucate (și netipărite): Mircea, Propilee și orhidee, Irozii etc.

Prefețe la volumele:

  • Mihaela Haseganu - "Întrebări pentru examenul de maturitate: [versuri]". Buc., Editura pentru Literatura, 1969;
  • Sütó András - "Un leagăn pe cer, pagini de jurnal" (în rom. de Romulus Guga). Buc., Kr., 1972;
  • Paul Decei - "Pescuit în ape de munte". Buc., Editura Ceres, 1975 (ghid);
  • Matty Aslan - "Să fim serioși". Buc., Editura Politică, 1976 (album de caricaturi);
  • Ionel Pop - "O palmă de râu și niște istorii vânătorești". București, Editura Eminescu, 1978;
  • Ilarion Ciobanu - "Un far la pensie". Iași, J., 1980 (schițe);
  • Temistocle Popa - "Trecea fanfara militară...". Buc., Lit., 1989.
  • Gheorghe Colț - "Verdele junglei: exotism și vânătoare între Ecuator și Tropicele African". Buc., Editura Editis, 1994;
  • Constantin Rosetti Bălănescu - "Cynegis: prin păduri, câmpii și ape, printre jivine și oameni". Buc., Editura Salut 2000, 2000;

Filmografie

Scenarii de filme

Referințe critice

„Titus Popovici este primul cineast român sub comunism care înțelege că în cinema propaganda poate fi înlocuită prin manipulare. Folosind mijloacele artistice ale narațiunii cinematografice, pe care le posedă la nivel de maestro, Popovici știe că a-i prezenta pe comuniști «cu față umană» oameni și ei nu semizei, e mult mai eficient în a convinge publicul decât a livra nu știu câte replici inspirate direct din documentele de partid”.[4].





GHEORGHE (GOANGE) MARINESCU

f_350_200_16777215_00_images_banner6_goange.jpg

 

 

 

 

 

 

”Intr-o lume în care întâmplarea face să o descopăr ca un cearceaf jilav, ridicat de pe un pat, plină de minciună, lașitate, meschinărie și mizerie, sunt nevoit să mă comport ca un copil disperat. Eu trebuie să mă arăt, nu să mă ascund”, acestea sunt câteva din însemnările celui care a fost omul de teatru Goange Marinescu, însemnări găsite în arhiva teatrului pe un caiet de sală.

f_350_200_16777215_00_images_banner6_g1-1.jpg

Ziua de 16 mai a anului 2000 rămâne în calendarul personalităților vâlcene cu cruce neagră. Înainte cu două zile de aniversarea zilei de naștere, 18 mai, omul de teatru Goange Marinescu spune adio aceastei lumi.

Vestea că s-a stins fulgerător ne-a surprins pe toți, cei din această urbe cât și pe cei din breasla domniei sale. Chiar dacă avea multe planuri pentru acest teatru, inima lui nu a mai vrut să bată.

f_350_200_16777215_00_images_banner6_g2-1.jpg

În acest an, când Teatrul Anton Pann împlinește 30 de ani de la înființare, aducem în atenția dumneavoastră această personalitate a culturii vâlcene care a făcut tot ce este posibil ca acest teatru să aibă o casă a lui. A fost, este și va fi Goange Marinescu.

S-a născut pe 18 mai 1947 la Râmnicu Vâlcea unde şi-a făcut şi studiile liceale. După terminarea studiilor universitare, absolvent a două facultăți: I.A.T.C. București (1966-1970), la clasa de regie a profesorilor David Esrig şi Mircea Mureşan, și Facultatea de Limba Franceză din cadrul Universității Craiova (1970-1974), Goange Marinescu, timp de 13 ani, (1976-1989), se află la conducerea Teatrului Popular din Rm Vâlcea.

In 1982, el urmează un stagiu de pregătire în Franța, cu lucrarea ”Corpul uman în spațiul și timpul teatral”. După o perioadă de 3 ani (1989-1992), cât a lucrat ca regizor la Teatrul de Stat din Sibiu, Goange Marinescu este convins de către cel care era atunci director la Direcția pentru Cultură Vâlcea, de dramaturgul Doru Moțoc, să preia conducerea Teatrului Anton Pann din Rm Vâlcea, în 1992.

Timp de 5 ani cât a fost la cârma Teatrului Anton Pann, perioada 1992-1997, a stabilit niște relații extraordinare cu regizori de renume precum Silviu Purcărete, Dan Micu, Alexandru Dabija, Mircea Cornișteanu, Horațiu Mihaiu, Cristian Ioan și alții. Pentru el, adică pentru frumoasa lui "nebunie" şi pentru visul său de a face teatru la Vâlcea, au venit şi au lucrat aici toţi aceşti importanţi artişti. În baza acestor colaborări s-au creat numeroase spectacole, succesul lor fiind consemnat în presa vremii și revistele de specialitate.

Cu spectacolul ”Decameron 645” după Boccaccio, în regia lui Silviu Purcărete, realizat în 1993, Teatrul Anton Pann a cunoscut adevarata glorie a începuturilor. Acest spectacol a ținut mult timp prima pagină a lumii teatrale din țară și din stăinătate.

În cariera sa a regizat mai multe spectacole, atât pentru Teatrului Anton Pann cât și pentru alte teatre din țară precum, Teatrul de Stat Sibiu, Teatrul de Stat Pitești, Teatrul de Nord Satu Mare.

Acestea sunt spectacolele regizate de el: ”Concurs de frumusețe” de Tudor Popescu”, Revelion la Baia de aburi” de Eldar Reazanov, ”Oglinda după Michel de Ghelderode”, ”Cum se cuceresc femeile” de Woody Alen, ”În larg”de Slavomir Mrozek, ”Nu ne naștem toți la aceeași vârstă”, ”Emigranții” de Slavomir Mrozek, ”Zoo story” de Eduard Albee, ”Stele pe cerul dimineții” de Aleksandr Galin, ”Unchiul Vanea” de A.P. Cehov.

Ultima piesă regizată de Goange Marinescu a fost ”Intrigă si Iubire” de Schiller, spectacol a cărui premieră a avut loc pe 12 aprilie, anul 2000, la Teatrul de Stat Sibiu. În mai, o lună mai târziu, Goange parăseste scena pentru totdeauna.

A făcut tot ce este posibil pentru ca teatrul vâlcean să aibă o casă. Visul lui Goange s-a îndeplinit, dar, din păcate, el nu a putut fi părtaș la îndeplinirea acestui vis. Ne privește rece de pe soclul statuii care se află în actuala instituție a Teatrului Anton Pann.

Acum, la cei douăzeci de ani de când nu mai este printre noi am dorit să aducem în atenția cititorilor aceste câteva rânduri spre aducerea aminte a celui care a fost Goange, un om cu suflet de copil și o poftă nebună de viață.

Cei care au venit după Goange Marinescu, la conducerea Teatrului Anton Pann, au încercat să cultive și să continue colaborarea cu regizori de renume pentru a face spectacole de calitate și o imagine bună teatrului.

De la succesul răsunător al spectacolului ”Decameron 645”, Teatrul Anton Pann a înregistrat numeroase succese în plan national și international.

Cele mai importante, în afara participărilor la festivaluri naționale și internaționale de teatru și a altor evenimente de gen, rămân cele patru participări în cadrul Festivalul Național de Teatru și cele patru nominalizari la cel mai important eveniment al teatrului românesc- Gala Premiilor UNITER. Pe data de 11 mai 2020 la Teatrul Național ”Marin Sorescu” din Craiova ar fi trebuit să aibe loc cea de a XXVIII-a ediție a Galei Premiilor UNITER, eveniment important unde numele Teatrului Anton Pann s-ar fi auzit din nou. Actorul Cătălin Andrei a fost nominalizat la categoria ”Cel mai bun actor în rol secundar”.

Goange s-ar fi bucurat enorm de toate aceste realizări ale Teatrului Anton Pann.

”Ctitorul Teatrului Anton Pann” așa va rămâne în amintirea vâlcenilor și a celor care l-au cunoscut.





IOAN MÂINEA


Actor

Data şi locul naşterii: 23.09.1929, Bucureşti

Studii: Institutul de Teatru „I.L.Caragiale” Bucureşti, clasa prof.Marcel Anghelescu

Cu certitudine, Ion Mâinea a fost, alături de doi-trei colegi, ani buni, de fapt până la regretabila plecare definitivă, ceea ce se cheamă o vedetă (chiar dacă nu recunoscută ca atare), un maestru, un artist autentic în toată puterea cuvântului.

S-a angajat la Teatrul de Stat din Oradea în anul 1966, şi a rămas aici până la pensionare, jucând ani buni şi după, în ultimii săi ani de viaţă, fiind regizor colaborator la Teatrul pentru copii şi tineret „Arcadia” din Oradea.

Ion Mâinea venea la Oradea după ani buni de activitate remarcabilă la Bucureşti (Teatrul Mic, Teatrul „Ion Vasilescu”) şi la Baia Mare, ca un actor cu o bogată activitate scenică. Foarte serios şi scăpărător de inteligent, cu o sete imensă de cunoaştere, psiholog bun, fin cunoscător şi al culiselor profesiei, Ion Mâinea şi-a construit rapid şi pe merit, un loc de onoare în cadrul instituţiei orădene. Destinat rolurilor principale de mare întindere, capabil să acopere deopotrivă roluri de dramă, tragedie şi comedie, a dovedit, în acelaşi timp, calităţi de regizor, reuşind nu doar să-şi apropie numeroşi tineri, cărora le-a devenit curând mentor şi maestru, insuflându-le respect pentru profesia de actor, ci şi să lucreze cu ei, în calitate de regizor. Mulţi actori tineri au recunoscut acest lucru. Să-i amintim, în treacăt, pe Cristina Şchiopu, Oana Mereuţă, Roxana Ivanciu, Mirela şi Sebastian Lupu, Igor Lungu ş.a. Toţi aceştia – şi mulţi alţii – au mărturisit că îi datorează enorm în plan profesional şi uman. E drept că exigenţa uneori exagerată şi încăpăţânarea i-au făcut pe unii regizori să-l taxeze pe drept „un actor dificil”, dar, în final, ei recunoşteau că rolurile făcute (născute greu, e adevărat) de el, aveau greutate, ţinută, complexitate, într-un cuvânt, purtau marca unui artist adevărat. Indiferent de rolurile încredinţate, fie că interpreta un Director parşiv sau un Avocat (ca cel din „Preşul” de Ion Băieşu), un Înalt personaj (din spectacolul „Omul care...” de Horia Lovinescu), pe Hepaistos („din controversatul spectacol „Critis” de Radu Stanca), pe Britannus (din „Cezar şi Cleopatra” de G.B.Shaw) sau în rolul dificil al unui artist de talia lui Michelangelo (din spectacolul „Michelangelo” de Al.Kiriţescu), Ion Mâinea era, de fiecare dată, cu fiecare personaj, profund, original, interesant. A jucat personaje istorice, celebre, cărora le-a conferit o statură demnă de numele lor: Logofătul Tăut („Apus de soare” de B.Şt.Delavrancea, Stareţul („Vlad Ţepeş în ianuarie” de Mircea Bradu), Kogălniceanu („Hotărârea” de Mircea Bradu), Grigore Ghica în spectacolul emoţionant, multpremiat „Occisio Gregorii...”, Menumorut („Noapte albă” de Mircea Bradu), Ioan („Io, Mircea Voievod” de Dan Tărchilă), Episcopul Szabo („Inima” de Mircea Bradu).  În rolul Stareţului (scrie Radu Enescu) Ion Mâinea a avut „o evoluţie remarcabilă”, iar lui Menumorut i-a conferit „monumentalitate”. A fost interpretul mai multor roluri şi regizorul unor spectacole jucate cu mare succes la sala mare sau în Studio: în „Cerc vicios” interpreta câteva scene de un pitoresc cu totul special, etalând feţele ipocrite ale personajelor maziliene, în „Telegrame” a făcut dovada că poate susţine singur un spectacol de două ore. „Lista spectacolelor de succes, scrie Dumitru Chirilă, începe cu spectacolul «Cerc vicios», cele cinci piese maziliene constituindu-se «în tot atâtea fişe de patologie socială»”.

A fost actorul preferat al tuturor regizorilor foarte tineri sau mai puţin tineri: Alexandru Colpacci, Sergiu Savin, Alexandru Darie, Anca Bradu, Victor Ioan Frunză, dar şi Marietta Sadova, Zoe Anghel Stanca, Nicoleta Toia, Sanda Manu, Ion Cojar, Mihai Fotino, Dan Alecsandrescu, Ştefan Farkas, Szombati Gille Otto.

A jucat cu aplomb, în bună tradiţie clasică sau, dimpotrivă, în stil modern, propus de regizori, personajele caragialiene: Nae Ipingescu şi Chiriac în „Noapte furtunoasă”, Cetăţeanul turmentat în „Scrisoare pierdută”. În regia lui Alexandru Colpacci a interpretat admirabil, cel puţin două roluri: David Osipovici în „Ploşniţa” de Maiakovski şi Dorn – pe care „l-a reliefat cu fineţe şi în crescendo de ton” (scrie Dumitru Chirilă)  în „Pescăruşul” de Cehov, Leontes în „Poveste de iarnă” de William Shakespeare, Căşină – „o mască impecabilă a imposturii” în „Balconul” de D.R.Popescu.

Cu Sergiu Savin a colaborat în cel mai profesionist mod cu putinţă la conturarea unor personaje complexe în registrul dramatic sau absurd – ca cele din „Aniversarea” de Harold Pinter sau „Casa evantai” de Marin Sorescu, sau Darcopol în „Dormind pe un şarpe” de D.R.Popescu, sau în registrul comic (un comic inteligent şi sevos) în spectacolul „Porunca a şaptea” de Dario Fo. Ca să nu mai spunem câte faţete a arătat actorul în personajul interpretat excepţional în spectacolul „Într-un parc... pe-o bancă” de Alexandru Ghelman, alături de o actriţă remarcabilă: Cristina Şchiopu – spectacol pe care îl va aduce el însuşi, ca regizor, pe scenă, după ani buni, oferindu-le  altor tineri prilejul de a „ataca” ofertantele partituri. Ion Mâinea (în „Aniversarea”, un spectacol inteligent, foarte bine finalizat) s-a dovedit iarăşi un actor foarte bun, izbuteşte „să împlinească foarte bine jocul cu drama închisă în el, şi apoi, deschisă, cât îi îngăduie supapa groazei” în acea „construcţie rafinată şi plină de fantezie”.

Cu Szombati Gille Otto a creat câteva roluri principale ce onorează fişele artistice ale amândurora; să-l amintim pe Edgar din „Play Strindberg” de Friedrich Dürrenmatt, rol căruia (avându-i alături pe Simona Constantinescu şi Marcel Popa) i-a dat o consistenţă de neimaginat, („comedia «tragediei căsniciei burgheze» şi-a găsit la Oradea o foarte bună întrupare” (Dumitru Chirilă). A jucat, dovedindu-se egalul lor, nu un „actor de provincie” – alături de Radu Beligan, Mihai Fotino, Ion Caramitru, Virgil Ogăşanu, Tamara Buciuceanu-Botez, Ştefan Bănică, Marin Moraru, Florian Pittiş – în spectacolul „Parada vedetelor”, fiind şi o dublură remarcabilă a lui Octavian Cotescu în spectacolul „A optsprezecea cămilă” de Samuil Alioşin.

Ion Mâinea şi-a înţeles personajele întotdeauna după îndelungi studii, lecturi, discuţii cu regizorii, secretarii literari sau cu colegii. În comedie, actorul aducea un soi de umor bine argumentat, sesizând inteligent, atât limbajul, cât şi situaţiile. A fost un George Dandin voit naiv („Soţul păcălit” de Molière) sau un Lisardo vesel şi petrecăreţ („Casa cu două intrări” de Calderón de la Barca), un Posket viclean („Secretele familiei Posket” de Arthur W.Pinero), un Geronte prudent cu măsură („Vicleniile lui Scapin” de Molière), un Graţiano  prins mereu cu mâţa-n sac („Fântâna Trevi” de Gian Lorenzo Bernini), dar şi profund, complex, măcinat de contradicţii interioare, în Deogracias din spectacolul atât de bine fâcut de tânăra Anca Bradu („Cimitirul păsărilor” de Antonio Gala). A ridicat, evident, nivelul artistic al spectacolului „Zece hohote de râs”, în rolul important şi complex al unui Director de teatru, agasat de lipsa banilor, de mofturile actriţelor şi, mai ales, voalat, de imixtiunea neavenită a „forurilor de partid”.

Profesional, Ion Mâinea a atins culmile cele mai înalte în rolul de extremă dificultate, Salieri, în spectacolul „Amadeus” de Peter Shaffer, în regia lui Alexandru Darie, spectacol cotat ca unul din cele mai bune din ţară, în anul de graţie 1986. În acest rol dificil, de mare întindere, al compozitorului rival al genialului Mozart, Ion Mâinea a dovedit că merită cu vârf şi îndesat atributul de maestru. El a reuşit să întruchipeze magistral mediocritatea, dar şi suferinţa creatorului obişnuit, invidia ce-l roade, comparându-se cu rarele genii răsărite, nu o dată, în te miri ce locuri şi ce fel de fiinţe „josnice”, derizorii, în aparenţă. „Ion Mâinea este un Salieri convingător, umple spaţiul de joc, schimbă măştile cu aplomb, se distanţează de personaj pentru a prelua rolul regizorului” (Ion Calion). De altfel, el a fost invitat, cu monologul devenit celebru, la cunoscutele întâlniri teatrale organizate la Arad de către regretatul Victor Parhon.

(Prezentare de Elisabeta Pop)

Fişă artistică – Teatrul de Stat Oradea

  • Ioan în IO, MIRCEA VOIEVOD de Dan Tărchilă, 1966, r.Ion Deloreanu
  • Banquo în MACBETH de William Shakespeare, 1967, r.Ion Deloreanu
  • Tullius Rotundus în ROMULUS CEL MARE de Friedrich Dürrenmatt, 1967, r.Sanda Manu
  • Scarlat în VEAC DE IARNĂ de Ion Omescu, 1967, r.Ion Deloreanu
  • Manolescu în OPINIA PUBLICĂ  de Aurel Baranga, 1968, r.Ion Deloreanu
  • Interpret în CALEIDOSCOP SATIRIC, 1968, r.Gheorghe Musceleanu
  • Un căpitan al gardei în TARTUFFE de Molière, 1968, r.Marietta Sadova
  • Sergent Kite în OFIŢERUL RECRUTOR de George  Farquhar, 1968, r.Farkas Ştefan
  • Interpret în CALEIDOSCOP CARAGIALE, 1968
  • Hephaistos în CRITIS de Radu Stanca, 1969, r.Miron Niculescu
  • Mareşalul în HEIDELBERGUL DE ALTĂDATĂ de Wilhelm Meyer-Förster, 1969, r.Szombati Gille Otto
  • Britannus în CEZAR ŞI CLEOPATRA de G.B.Shaw, 1969, r.N.Al.Toscani
  • Interpret în RECITAL MIHAI EMINESCU, 1969, r.Vasile Pop
  • Michelangelo în MICHELANGELO de Al.Kiriţescu, 1969, r.Szombati Gille Otto
  • Lisardo în CASA CU DOUĂ INTRĂRI de Calderón de la Barca, 1970, r.Nicoleta Toia
  • Alecu în  Cicatricea (Spectacol-coupé CERC VICIOS) de Teodor Mazilu, 1970, r.Ion Mâinea
  • Demeter în  Pălăria de pe noptieră (Spectacol-coupé CERC VICIOS) de Teodor Mazilu, 1970, r.Ion Mâinea
  • Marinescu în  O plimbare cu barca (Spectacol-coupé CERC VICIOS) de Teodor Mazilu, 1970, r.Ion Mâinea
  • Olaru  în Cerc  vicios (Spectacol-coupé CERC VICIOS) de Teodor Mazilu, 1970, r.Ion Mâinea
  • Regia artistică  la CERC VICIOS (Spectacol-coupé) de Teodor Mazilu, 1970
  • Uria în DISPARIŢIA LUI GALY GAY (UN OM  = UN OM) de Bertolt Brecht, 1970, r.Alexandru Colpacci
  • Chiriac în O NOAPTE FURTUNOASĂ, 1971, r.Mihai Raicu
  • Richard în TOTUL ÎN GRĂDINĂ de Edward Albee, 1971, r.Marietta Sadova
  • Ion Carapetrache în INTERESUL GENERAL de Aurel Baranga, 1971, r.Marietta Sadova
  • Înaltul personaj în OMUL CARE … de Horia Lovinescu, 1971, r.Alexandru Colpacci
  • Logofătul Tăut în APUS DE SOARE de B.Şt.Delavrancea, 1971, r.Nicoleta Toia
  • Dorn în PESCĂRUŞUL de A.P.Cehov, 1972, r.Alexandru Colpacci
  • Stareţul în VLAD ŢEPEŞ ÎN IANUARIE de Mircea Bradu, 1972, r.Magda Bordeianu
  • Prim ministrul în REGELE GOL de Evgheni Şvarţ, 1972, r.Alexandru Colpacci
  • John Challee în REVOLTA DE PE CAINE de  Herman Wouk, 1973, r.Szombati Gille Otto
  • Avocatul în PREŞUL de Ion Băieşu, 1973, r.Magda Bordeianu
  • Interpret în BĂLCESCU, ÎNCEPUT DE CALENDARE, 1973, r.Dorel Urlăţeanu
  • Isidoro în GÂLCEVILE DIN CHIOGGIA de Carlo Goldoni, 1974, r.Farkas Ştefan
  • Furbringer în A ŞASEA PUTERE de Vincenzo di Mattia, 1974, r.Alexandru Colpacci
  • Gabierul în RĂZBOIUL TROIEI NU VA AVEA LOC de Giraudoux, 1974, r.Szombati Gille Otto
  • Interpret în HOP ŞI NOI ÎNTR-O REVISTĂ, 1974, r.Dorel Urlăţeanu
  • Vartiadis CINE UCIDE DRAGOSTEA? de Petru Vintilă, 1974, r.Sergiu Savin
  • Edgar în PLAY STRINDBERG de Friedrich Dürrenmatt, 1974, r. Szombati Gille Otto
  • David Osipovici în PLOŞNIŢA de V.Maiakovski, 1974, r.Alexandru Colpacci
  • Tovarăşul de la centru în VIAŢA E CA UN VAGON de Paul Everac, 1975, r.Szombati Gille Otto
  • Leontes în POVESTE DE IARNĂ de William Shakespeare, 1975, r.Alexandru Colpacci
  • Interpret în TOT MAI CITESC MĂIASTRA-ŢI CARTE, 1975, r.Alexandru Colpacci
  • Regia, cadrul scenografic şi Tilea în EMINESCU LA VIENA de Stelian Vasilescu, 1975
  • Menumorut în NOAPTE ALBĂ de Mircea Bradu, 1975, r.Zoe Anghel Stanca
  • Walter Burns în BOMBA ZILEI de Ben Hecht şi Charles McArthur, 1976, r.Szombati Gille Otto
  • Căşină în BALCONUL de D.R.Popescu, 1976, r.Alexandru Colpacci
  • Şeful gării în MAREA GARĂ NOUĂ de Victor Frunză, 1976, r.Szombati Gille Otto
  • Graţiano în FÂNTÂNA TREVI de Gian Lorenzo Bernini, 1976, r.Sergiu Savin
  • Prefectul în APPASSIONATA de Aurel Gh.Ardeleanu, 1976, r.Sergiu Savin
  • Directorul în PORUNCA A ŞAPTEA: FURĂ CEVA MAI PUŢIN de Dario Fo, 1977, r.Sergiu Savin
  • M.Kogălniceanu în HOTĂRÂREA de Mircea Bradu, 1977, r.Alexandru Colpacci
  • Pârlea Vodă în SÂNZIANA ŞI PEPELEA de Vasile Alecsandri, 1977, r.Sergiu Savin
  • Interpret în RECITAL OMAGIAL HORVÁTH IMRE, 1976, r.Szombati Gille Otto
  • Interpret în PRIMĂVARĂ FIERBINTE după un scenariu de Bokor Andrei, 1977, r.Szombati Gille Otto
  • Interpret în SUNTEM INDEPENDENŢI ŞI SUVERANI, 1977, r.Eugen Ţugulea
  • Farfuz în PIATRĂ LA RINICHI de Paul Everac, 1977, r.Szombati Gille Otto
  • Regia artistică  la AŞA E VIAŢA, 1977
  • Dacian în CAPUL DE RĂŢOI  de George Ciprian, 1978, r.Sergiu Savin
  • Grigore Ghica în OCCISIO GREGORII IN MOLDAVIA VODAE TRAGEDICE  EXPRESSA, 1978, r.Ion Olteanu
  • Emil Strâmbuleanu în  ÎNCURCĂ-LUME de A. de de Herz, 1978, r.Farkas Ştefan şi Ion Mâinea
  • Regia artistică  la  ÎNCURCĂ-LUME de A. de Herz, 1978
  • Geronte în VICLENIILE LUI SCAPIN de Molière, 1978, r.Domniţa Munteanu
  • Delis în MICII FARISEI de Dimitris Psatas, 1978, r.Szombati Gille Otto
  • Hector în RHESOS (REGELE TRAC) de Euripide, 1979, r.Sergiu Savin
  • Episcopul Szabó în INIMA de Mircea Bradu, 1979, r.Alexandru Colpacci
  • Cetăţeanul turmentat în O SCRISOARE PIERDUTĂ de I.L.Caragiale, 1979, r.Alexandru Colpacci
  • Tufaru în CARTEA LUI IOVIŢĂ de Paul Everac, 1981, r.Dan Alecsandrescu
  • Otto în OSTATECUL Z de Jozef Hen, 1981, r. Tadeusz Pliszkiewicz
  • Vlad I în CASA EVANTAI de Marin Sorescu, 1981, r.Sergiu Savin
  • Marcellus în spectacolul coupé FRUMOASELE SABINE  şi CALUL ÎN SENAT de Leonid Andreev, 1982, r.Sergiu Savin
  • Scipio în spectacolul coupé FRUMOASELE SABINE  şi CALUL ÎN SENAT de Leonid Andreev, 1982, r.Sergiu Savin
  • Vizanti în SCHIMBAREA LA FAŢĂ de G.M.Zamfirescu, 1982, r.Eugen Mercus
  • Von Walter în INTRIGĂ ŞI IUBIRE de Fr.Schiller, 1982, r.Zoe Anghel Stanca
  • Stanley în ANIVERSAREA de Harold Pinter Pinter, 1983, r.Sergiu Savin
  • Interperet în  ALE VIEŢII VALURI de Tudor Muşatescu, 1983, r.Ion Cojar
  • Preotul în MIRACULOASA CARIERĂ (CARIERA UNUI PUŞCĂRIAŞ) de Tauno Yliruusi, 1983, r.Eugen Ţugulea
  • George Dandin în SOŢUL PĂCĂLIT (GEORGE DANDIN) de Molière, 1984, r.Ion Mâinea
  • Regia artistică  la SOŢUL PĂCĂLIT (GEORGE DANDIN) de Molière, 1984
  • Interpret în DIVERTISMENT ’84, 1984, r.Gábor József şi Gábor Kati
  • Piotr Pronin în A  OPTSPREZECEA CĂMILĂ (ÎN TOATE TIMPURILE IUBIREA) de Samuil Alioşin, 1984, r.Victor Ioan Frunză
  • Primarul în SATUL BLESTEMAT de Mircea Bradu, 1984, r.Sergiu Savin
  • El în ÎNTR-UN PARC … PE-O BANCĂ de Alexandr Ghelman, 1985, r.Sergiu Savin
  • Interpret în PARADA VEDETELOR, 1985, r.Petru Popescu
  • Comisarul în CAPCANA de Robert Thomas, 1985, r.Sergiu Savin
  • Alexandru în ÎNTOARCEREA TATĂLUI RISIPITOR de Mircea Bradu, 1985, r.Sergiu Savin
  • Tufaru în CARTEA LUI IOVIŢĂ (reluare) de Paul Everac, 1986, r.Dan Alecsandrescu
  • Antonio Salieri în AMADEUS de Peter Shaffer, 1986, r.Alexandru Darie
  • Raham în MODA CĂSĂTORIILOR (CARE-I SOŢUL MEU?) de Somerset Maugham, 1986, r.Sergiu Savin
  • Doctor Szegilongi Lajos în CELE TREI NOPŢI ALE UNEI IUBIRI de Hubay Miklós, 1987, r.Dan Alecsandrescu
  • Darcopol în DORMIND PE UN ŞARPE de D.R.Popescu, 1987, r.Sergiu Savin
  • Nae Ipingescu în O NOAPTE FURTUNOASĂ de I.L.Caragiale, 1987, r.Laurian Oniga
  • Costel în ZECE HOHOTE DE RÂS de Tudor Popescu, 1987, r.Alexandru Darie
  • Directorul în ZECE HOHOTE DE RÂS de Tudor Popescu, 1987, r.Alexandru Darie
  • Sitaru în ZECE HOHOTE DE RÂS de Tudor Popescu, 1987, r.Alexandru Darie
  • Asistent regie şi Domnul Beadsworth în CUM SE CUCERESC BĂRBAŢII (PENELOPA) de Somerset Maugham, 1988, r.Farkas Ştefan
  • Interpret în DOR DE EMINESCU, 1988, r.Eugen Harizomenov
  • Regia artistică şi Marcel Bondoc în CAMERA DE ALĂTURI de Paul Everac, 1988
  • Gabor în MOARA DE PULBERE de D.R.Popescu, 1989, r.Ioan Ieremia
  • Interpret în FĂRĂ CENZURĂ, 1990, r.Sergiu Savin
  • Domnul Poskett în SECRETUL FAMILIEI POSKET de Arthur W.Pinero, 1990, r.Ion Mâinea
  • Regia artistică  la SECRETUL FAMILIEI POSKET de Arthur W.Pinero, 1990
  • Maxime Martineau  în NICI O ZI FĂRĂ DRAGOSTE (LIFTING) de Pierre Chesnot, 1990, r.Szombati Gille Otto
  • Tatăl în IVANCA de Lucian Blaga, 1991, r.Tudor Chirilă
  • Interpret în ÎNCHINARE POETULUI MIHAI EMINESCU, 1991, r.Sergiu Savin
  • Andrei în ÎNTRE PATRU OCHI (DE FAŢĂ CU TOATĂ LUMEA) de Alexandr Ghelman, 1991, r.Cornel Mihalache
  • Prospero în FURTUNA de William Shakespeare, 1992, r.Tudor Chirilă
  • Deogracias în CIMITIRUL PĂSĂRILOR de Antonio Gala, 1994, r.Anca Bradu
  • Oreste Campese în ARTA COMEDIEI de Eduardo de Filippo, 1994, r.Mihai Lungeanu
  • Herb Tucker, Regia artistică şi Scenografia la POVESTE DIN HOLLYWOOD de Neil Simon, 1995
  • Interpret AU PREZENTUL NU NI-I MARE?, 1995, r.Eugen Harizomenov
  • Tache TACHE, IANKE ŞI CADÂR de Victor Ion Popa, 1995, r.Mihai Fotino
  • Strobylus în PROCES PENTRU UMBRA UNUI MĂGAR de Friedrich Dürrenmatt, 1997, r.Cristian Ioan
  • Agostino Mascariello în JOBENUL de Eduardo de Filippo, 1997, r.Ion Ciubotaru
  • Regia artistică şi scenografia  în ÎNTR-UN PARC … PE O BANCĂ de Alexandr Ghelman, 1998
  • Olaru în DACĂ DRAGOSTE NU E… de Elena Preda şi Eugen Ţugulea după romanul  lui Marin Preda, 1998, r.Eugen Ţugulea
  • Zunis şi Finanţele în RĂCEALA de Marin Sorescu, 1998, r.Ion Ciubotaru
  • Bartholo în BĂRBIERUL DIN SEVILLA de Beaumarchais, 1998, r.Alice Barb
  • Văduvoiul în FANTASTICA ŞI TRISTA POVESTE A CANDIDEI ERÉNDIRA ŞI A NESĂBUITEI SALE BUNICI, dramatizare după nuvela lui G.G.Márquez de Ion Sapdaru, 2000, r.Ion Sapdaru
  • Regia la APOLODOR, PINGUINUL CĂLĂTOR de Gellu Naum, 2002
  • Bunicul în INTRUSA de Maurice Maeterlinck, 2002, r.Mihai Măniuţiu
  • Bătrânul în ELECTRA după Sofocle şi Euripide, 2004, r.Mihai Măniuţiu
  • Regia artistică  la ÎNTR-UN PARC... PE O BANCĂ de Alexandr Ghelman, 2006





LUCIAN PINTILIE



Sari la navigareSari la căutare
Lucian Pintilie
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Tarutino, RSS Ucraineană, URSS Modificați la Wikidata
Decedat (84 de ani)[3] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Căsătorit cuClody Bertola Modificați la Wikidata
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieregizor
Activitate
EducațieInstitutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București
Alma materColegiul Național I.L. Caragiale din București  Modificați la Wikidata
Lucrări remarcabileReconstituirea, D'ale carnavalului, De ce trag clopotele, Mitică?
Partid politicGrupul pentru Dialog Social
Premii1. Ordinul Meritul Cultural
2. Premiul Gopo pentru întreaga operă
Prezență online
Identificator titlu IMDb
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Lucian Pintilie (n. ,[1][2] Tarutino, RSS Ucraineană, URSS – d. ,[3] București, România) a fost un regizor de teatru, operă și film român. Filmele și montările sale din România au provocat mari controverse astfel încât a fost invitat de regimul comunist să emigreze.

Biografie, carieră artistică

Lucian Pintilie s-a născut la data de 9 noiembrie 1933, la Tarutina, în Basarabia de Sud, în județul interbelic județul interbelic Cetatea-Albă (în Bugeac, azi în regiunea Odesa, Ucraina). După absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din București, printre care se pot enumera câteva spectacole antologice: Copiii soarelui (1961), Proștii sub clar de lună (1962), Cezar și Cleopatra (1963), Biedermann și incendiatorii (1964), Inima mea e pe înălțimi (1964), D'ale carnavalului (1966), Livada cu vișini (1967), Revizorul (1974), spectacol interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentație), precum și două filme de lung metraj: Duminica la ora 6 și Reconstituirea.

Cel de-al doilea film al său, Reconstituirea narează povestea reconstituirii unui incident banal, o bătaie între doi tineri, întreprinsă de Miliție, care se transformă într-o crimă. Filmul a provocat un imens scandal, iar Nicolae Ceaușescu a dispus interzicerea filmului. Rolurile principale erau interpretate de Vladimir Găitan și George Mihăiță. Criticii de film consideră că acesta din urmă a făcut în Reconstituirea rolul cel mai important al carierei sale.

După scandalul interzicerii piesei Revizorul, Lucian Pintilie a primit un pașaport și a fost lăsat să plece din țară.

Piese montate în străinătate

Interdicția de a mai lucra în România îl determină să se expatrieze în 1975.[4] A continuat în străinătate seria spectacolelor de teatru montate pe câteva din scenele importante ale lumii. Dintre aceste montări amintim doar câteva:

  • Théâtre National de Chaillot din Paris: Turandot (1974);
  • Théâtre de la Ville din Paris: Pescărușul (1975), Biedermann și incendiatorii (1976), Jacques sau Supunerea și Viitorul e în ouă (1977), Cei din urmă (1978), Trei surori (1979), Rața sălbatică (1981), Azilul de noapte (1983]), Arden din Kent (1984), Astă seară se improvizează (1987), Trebuie să trecem prin nori (1988), Dansul morții (1990);
  • Guthrie Theater din Minneapolis: Pescărușul (1983), Tartuffe (1984), Rața sălbatică (1988);
  • Arena Stage din Washington: Tartuffe (1985), Rața sălbatică (1986), Livada cu vișini (1988).

Spectacole de operă

În paralel cu activitatea de regizor de teatru, a montat și spectacole de operă:

Filme de lung metraj

În 1973 a realizat la Televiziunea iugoslavă filmul Salonul nr. 6 după nuvela omonimă a lui Cehov. În 1979 a filmat în România De ce trag clopotele, Mitică? după un scenariu propriu pornind de la piesa D'ale carnavalului a lui Ion Luca Caragiale, film interzis vreme de peste zece ani, până în 1990.

După 1990 se repatriază și face o serie de filme în România, în prima perioadă a deceniului al nouălea din secolul trecut, proiecte mai vechi, pe care nu le-a dus la bun sfârșit din pricina intervenției cenzurii. Toate sunt coproducții româno-franceze. În 1998 obține premiul juriului la Festivalul de Film de la Veneția pentru coproducția franco-română Terminus Paradis.

Funcții de conducere și activitate socială

În 1990 a fost numit Director al Studioului de Creație Cinematografică al Ministerului Culturii, poziție din care a sprijinit filme realizate de tineri regizori români, vezi cazul filmului lui Cristi Puiu, Marfa și banii. Lucian Pintilie, deși a avut o prezență mai degrabă discretă pe ecranele televizoarelor, s-a implicat în mod activ în opera de reformare morală a societății civile românești, fiind unul dintre membrii marcanți ai Grupului pentru Dialog Social. Singurul premiu pe care regizorul l-a acceptat în România a fost Premiul Gopo pentru întreaga operă acordat în 2007.

Distincții

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a V-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[5]

Volume publicate

  • În 1992 a publicat la Editura Albatros volumul Patru scenarii, care conține scenariile Colonia penitenciară (după Franz Kafka), Duelul (după A.P. Cehov), Balanța (ecranizat), și De ce bat clopotele, Mitică? (după D-ale carnavalului, de I.L. Caragiale, ecranizat).
  • În 2003 a publicat la Editura Humanitas volumul autobiografic Bric-a-brac.
  • În 2005 a publicat la Editura LiterNet volumele Pompa cu morfină și Capul de zimbru (scenariu după V. Voiculescu), disponibile în limbile română și franceză la Editura Liternet. Descărcarea volumelor e gratuită.
  • În 2017 a re-publicat la Editura Nemira volumul autobiografic Bric-a-brac - o ediție revizuită și adăugită.

Filmografie

Ca regizor

Ca scenarist

  • Prea târziu (1996)
  • Terminus Paradis (1998)
  • După-amiaza unui torționar (2001)
  • Tertium non datur (2006)
  • Colonia penitenciară după Franz Kafka, publicat în 1992, neecranizat
  • Duelul după A.P. Cehov, publicat în 1992, neecranizat
  • Capul de zimbru după V. Voiculescu, publicat în 2005

Ca actor

la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

PERIOADA ROMANTICĂ 8. louis spohr

 PERIOADA ROMANTICĂ 8. Louis Spohr

  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...
  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...