5. /10 MAI 2021 - TEATRU/FILM
SORIN POSTELNICU
Biografie
Actorul Sorin Postelnicu s-a născut la 10 mai 1945, in Brasov.
A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografie din București in 1967. Încă din ultimii ani de facultate a jucat pe scena Studioului Cassandra in spectacole ca Straniu Interludiu de Eugene O’Neill, ca Ned Darell, rolul lui Aemilian din Romulus cel Mare de Durrenmatt, in Caligula de Camus.
A fost repartizat la Teatrul din Bacău, unde a jucat in Vicleniile lui Scapin de Moliere ( Silvester), Câinele gradinarului de Lope de Vega (Tristan), Pogoară iarna de Maxwell Anderson (Mio), Omul care… de Horia Lovinescu (căpitanul Constantin), Pâine amară de Claude Spaack (Garcia). A recitat in spectacolul de poezie Clavirele plâng in oraș versuri ale lui George Bacovia si a fost laureat al festivalului dedicat marelui poet, in 1971 a obținut premiul criticii la Decada dramaturgiei originale de la Iași.
In 1972 s-a transferat la Teatrul de Stat din Arad si a jucat in O noapte furtunoasa de I.L. Caragiale (Chiriac), Antigona de Sofocle (Hemon), Intrigă si iubire de Schiller (Ferdinand), Cine ucide dragostea? de Petru Vintila (Zeno), Baronul de Constantin Paraschivescu (Ziaristul).
In 1975 ajungea la București, la Teatrul Ion Vasilescu. A jucat pe această scenă in Un tânăr mult prea furios de Virgil Stoenescu, Grăbește-te incet de Angela Bocancea, Nevestele Vesele din Winsor de W. Shakespeare, Fortul de Leonida Teodorescu, Răscoala dupa Liviu Rebreanu, Cronica personală a lui Laonic de Paul Cornel Chitic, apoi a jucat la Teatrul Giulești o perioada.
A debutat in cinematografie in anul 1964, cu filmul Cartierul veseliei. A jucat si in Zodia Fecioarei (1966), Profetul, aurul si Ardelenii (1978), Stop cadru la masă (1980), Exista joi? (1988).
A emigrat in Germania in 1990. A fost căsătorit cu actrița Rodica Mureșan, are o fiica actriță, Cesonia Postelnicu.
A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografie din București in 1967. Încă din ultimii ani de facultate a jucat pe scena Studioului Cassandra in spectacole ca Straniu Interludiu de Eugene O’Neill, ca Ned Darell, rolul lui Aemilian din Romulus cel Mare de Durrenmatt, in Caligula de Camus.
A fost repartizat la Teatrul din Bacău, unde a jucat in Vicleniile lui Scapin de Moliere ( Silvester), Câinele gradinarului de Lope de Vega (Tristan), Pogoară iarna de Maxwell Anderson (Mio), Omul care… de Horia Lovinescu (căpitanul Constantin), Pâine amară de Claude Spaack (Garcia). A recitat in spectacolul de poezie Clavirele plâng in oraș versuri ale lui George Bacovia si a fost laureat al festivalului dedicat marelui poet, in 1971 a obținut premiul criticii la Decada dramaturgiei originale de la Iași.
In 1972 s-a transferat la Teatrul de Stat din Arad si a jucat in O noapte furtunoasa de I.L. Caragiale (Chiriac), Antigona de Sofocle (Hemon), Intrigă si iubire de Schiller (Ferdinand), Cine ucide dragostea? de Petru Vintila (Zeno), Baronul de Constantin Paraschivescu (Ziaristul).
In 1975 ajungea la București, la Teatrul Ion Vasilescu. A jucat pe această scenă in Un tânăr mult prea furios de Virgil Stoenescu, Grăbește-te incet de Angela Bocancea, Nevestele Vesele din Winsor de W. Shakespeare, Fortul de Leonida Teodorescu, Răscoala dupa Liviu Rebreanu, Cronica personală a lui Laonic de Paul Cornel Chitic, apoi a jucat la Teatrul Giulești o perioada.
A debutat in cinematografie in anul 1964, cu filmul Cartierul veseliei. A jucat si in Zodia Fecioarei (1966), Profetul, aurul si Ardelenii (1978), Stop cadru la masă (1980), Exista joi? (1988).
A emigrat in Germania in 1990. A fost căsătorit cu actrița Rodica Mureșan, are o fiica actriță, Cesonia Postelnicu.
CECILIA BÂRBORA
Biografie
Cecilia Bârbora (n. 10 mai 1963, satul Crivina, județul Mehedinți) este o actiță română. Ea este soția scenaristului-regizor Mircea Daneliuc. Actrita a Teatrului National Ion Luca Caragiale din Bucuresti, s-a nascut pe 10 martie 1963 in Crivina, judetul Mehedinti. A avut o copilarie fericita alaturi de fratele mai mic cu 4 ani si de parinti, o adolescenta linistita, a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, Bucureşti, clasa profesor Olga Tudorache, promoţia 1988 , si dupa implinirea varstei de 30 de ani a avut o perioada cu multe realizari atat in teatru cat si in film, odata cu intalnirea cu marele cineast si scriitor Mircea Daneliuc, (de 26 de ani sunt impreuna si au 21 de ani de casatorie) , care i-a devenit sot si i-a indrumat pasii cu atentie in fiecare rol incredintat din care doua i-au adus si recunoasterea internationala : Participare la Festivalul de film de la Berlin - premiul de interpretare ACIN în filmul „Iacob”, regia Mircea Daneliuc si participare la Festivalul de Film de la Cannes cu filmele „Senatorul melcilor”, regia Mircea Daneliuc şi „Prea târziu”, regia Lucian Pintilie.O actrita in adevaratul sens al cuvantului, care cu consecventa a ales sa joace atat pe scena cat si in film , numai roluri ce le-a simtit ca i se potrivesc pastrand o anumita calitate ce o face remarcata in lumea filmului.
Actriță de teatru
· Rosa - „Sâmbătă, duminică, luni” de Eduardo De Filippo, regia Dinu Cernescu, 2007
· D-na Jurdănescu (Madame Jourdain) - „Burghezul gentilom” după J.B.P. Molière, regia Petrică Ionescu, 2006
· Daria Petrovna - „Inimă de câine” de Mihail Bulgakov, regia Yuriy Kordonskiy, 2005
· Maria - „Noiembrie” de Ana Maria Bamberger, regia Alice Barb, 2003
· Lady Duncan, Vrăjitoare, Ofițer - „Macbett” de Eugene Ionesco, regia Beatrice Bleonț, 2002
· Didina Mazu - „D`ale carnavalului” de I.L. Caragiale, regia Gelu Colceag, 2002
· Natalia Ivanovna - „Trei surori” de A.P. Cehov, regia Yuri Krasovskiy, 2002
· Anica - „Generația de sacrificiu” de I. Valjan, regia Dinu Cernescu, 1998
· „De partea cui ești” de Ronald Harwood, regia Radu Beligan, 1997
· „Casa Bernardei Alba” de Federico Garcia Lorca, regia Felix Alexa, 1995
· „Cruciada copiilor” de Lucian Blaga, regia Laurian Oniga, 1993
· „Livada de vișini” de A.P. Cehov, regia Andrei Șerban, 1993
· „Audiția”, regia Andrei Șerban, 1992
· „Cine are nevoie de teatru” de Timberlake Wertenbaker, regia Andrei Șerban, 1991
· „Un anotimp fără nume” de Sorana Coroamă Stanca, regia Sanda Manu, 1987, (Debut)
Spectacole de lectură
Actriță de film
Biografie
Elvira Popescu (alternativ: Popesco, n. 10 mai 1894, București – d. 11 decembrie 1993, Paris) a fost o actriță română de teatru și film, directoare de scenă, care a făcut carieră în Franța.
Elvira Popescu, devenită prin căsătorie contesă De Foy, a dat dovadă încă din copilărie de talente scenice: grație în mișcări, prestanță la mers, vioiciune și limpezime în grai, un dar de imitație ascuțit și plin de haz.
A absolvit cu brio Conservatorul de Artă Dramatică din București și a fost angajată la Teatrul Național, unde i s-au dat încă de la începutul carierei sale roluri principale. Întemeiază Teatrele Mic și Excelsior, împreună cu actorii Ion Manolescu și respectiv Ion Iancovescu. Autorii francezi au ocupat un loc de predilecție în repertoriul ei, dintre care Louis Verneuil, la vremea aceea unul din cei mai spirituali și în vogă autori de vodeviluri, a fost favoritul ei.
Același Verneuil, care va scrie mai târziu special pentru Elvira Popescu numeroase piese de teatru, va juca de fapt un rol decisiv în viața și cariera talentatei actrițe. Tot el a angajat-o pentru prima dată în 1923 la Teatrul De la Michodière din Paris - printr-o întâmplare, protagonista titulară fiind bolnavă - în rolul principal din piesa Ma Cousine de Varsovie, în care a debutat cu un succes extraordinar, deși nu stăpânea perfect limba franceză. Aproape instantaneu, "L'accent d'Elvira Popescu" a devenit proverbial. Critica a elogiat-o in corpore, fapt care este foarte rar întâlnit în Franța, supranumindu-o "Reine du Boulevard", "Notre Dame du Théâtre", "Monstre Sacré" etc.
Cariera teatrală a Elvirei Popescu a durat neîntrerupt timp de 65 de ani. Pentru o atât de lungă perioadă de timp, repertoriul pieselor interpretate de ea a fost totuși relativ restrâns. În afară de piesele lui Louis Verneuil, a mai jucat în creațiile lui Henry Bernstein, André Roussin, Sacha Guitry. Explicația repertoriului relativ redus este simplă, toate piesele în care Elvira Popescu era protagonistă țineau afișele cu anii, fiind extrem de solicitată de public. Unele dintre ele au depășit 2000 de spectacole, ceea ce rămâne o performanță rareori egalată de alți actori și/sau actrițe.
Cariera cinematografică a actriței se întinde pe o perioadă cuprinsă între anii 1920 și 1970, cu o activitate mult mai intensă în anii 1930 și 1940. Chiar dacă Elvira Popescu a fost considerată de critică ca neegalând în calitate de protagonistă a ecranului triumfurile teatrale, actrița a creat totuși și pe memoria de celuloid anumite personaje remarcabile. A jucat în filmele "La Présidente", "Ils étaient neuf célibataires", "Austerlitz", "Plein Soleil", ș.a.m.d.
În schimb, ca actriță pe scenă, Elvira Popescu era realmente inegalabilă, posedând toate atuurile, subtilitățile, nuanțele și finețele profesiunii.
Elvira Popescu și-a asumat și răspunderea conducerii unor companii teatrale, fiind co-directoare alături de actorul Hubert de Malet, la Théâtre de Paris și Théâtre Marigny.
La o vârstă foarte înaintată, fără să-și piardă farmecul, a continuat să țină un salon deschis în apartamentul său din Avenue Foch, frecventat de toată protipendada literară, artistică, financiară și politică (de toate nuanțele) a Parisului. André Roussin, Guy de Rothschild, Jacques Chirac, Pierre Cardin, Valéry Giscard d'Estaing, precum și mulți alții, se numărau printre cei care o priveau și o ascultau fermecați.
A fost distinsă cu premiul "Molière" pentru cea mai bună actriță, decernat de asociația actorilor francezi, și de două ori cu ordinul Legiunea de Onoare, una dintre cele mai înalte dinstincții ale statului francez.
A încetat din viață la venerabila vârstă de 99 de ani, la Paris. Este înmormântată într-un splendid cavou în marmură (no. 119,diviziunea 89), pe o alee lăturalnică, aproape de ieșirea din Cimitirul Père-Lachaise din Paris.[6]
Filmografie
Filmografia Elvirei Popescu se întinde pe o perioadă destul de lungă, da la începutul anilor 1920 și până în anii 1970. Vârful activității filmice se găsește într-o perioadă de circa 12 ani, 1931 - 1943, urmată de o revitalizare în anii 1960. Iată o listă invers cronologică a filmografiei actriței.
1. "Au théâtre ce soir"
· Napoleone ad Austerlitz, în Italia
· Blazing Sun, doar în Marea Britanie
· Delitto in pieno sole, în Italia
· Lust for Evil, în SUA, alt titlu
· The Blue Veil, în țări de limbă engleză
6. Frédérica (1942), a interpretat personajul cu același nume, Frédérica
7. Mademoiselle Swing (1942), a interpretat personajul Sofia
8. L'Âge d'or, (1942), a interpretat personajul Véra Termutzki
10. Parade en 7 nuits (1941), a interpretat personajul Madame
11. Paradis perdu (1940), a interpretat personajul Sonia Vorochine
· Four Flights to Love, în SUA
· Paradise Lost, în Marea Britanie
12. L'héritier des Mondésir, a interpretat personajul Erika Axelos
· The Mondesir Heir, titlu internațional în engleză
· Sacred Woods, titlu internațional în engleză
14. Ils étaient neuf célibataires (1939), titlu internațional în engleză Contesa Stacia Batchefskaïa
· Nine Bachelors, titlu internațional în engleză
15. Le veau gras, (1939), a interpretat personajul La princesse
16. Derrière la façade (1939), a interpretat personajul Madame Rameau
· 32 Rue de Montmartre, Franța, redenumirea ulterioară a filmului
17. Eusèbe député (1939), a interpretat personajul Mariska
· Bargekeepers Daughter, în SUA
19. La Présidente, (1938), a interpretat personajul Vérotcha
20. Mon curé chez les riches (1938)
21. Tricoche et Cacolet (1938), a interpretat personajul Bernardine Van der Pouf
· The Man of the Hour
23. À Venise, une nuit (1937), a interpretat personajul Nadia
24. Le club des aristocrates, (1937)
25. L'habit vert, (1937), a interpretat personajul Duchesse de Malévrier
· The King, în SUA
27. La maison d'en face, (1936)
· The House Across the Street, în SUA
28. L'amant de Madame Vidal, (1936)
29. Dora Nelson (1935), a interpretat personajel Dora Nelson și Suzanne Verdier
33. L'Étrangère, (1931), a interpretat personajul Miss Clarkson
Independența României – film 1912
Filmul Independenta Romaniei din anul 1912, distribuit în Transilvania, Austria, Ungaria, Franţa şi Rusia. In el au jucat mai mulţi actori ai Teatrului Naţional pentru a-i înfăţişa pe domnitorul Carol I (Aristide Demetriade), Osman Paşa (Constantin Nottara), primul ministru Mihail Kogălniceanu (Ion Niculescu), generalul Cernat (Ion Dumitrescu), generalul doctor Carol Davila (Ion Merişescu), ţarul Alexandru al II-lea al Rusiei (Pepi Machauer), generalul Arion (Ghiţă Popescu), mitropolitul şi generalul Totleben (Constantin Orologea), principesa Elisabeta (Constanţa Demetriade) sau personaje legendare precum Peneş Curcanul (Aurel Athanasescu) şi Rodica (Jeni Metaxa- Doro), preluate din poeziile lui Vasile Alecsandri. Şi-au mai dat concursul actorii Elvira Popescu, Aristiţa Romanescu, Ion Brezeanu, Maria Filotti etc. şi, în calitate de interpreţi, operatorul Nicolae Barbelian sau dramaturgul Gheorghe Ciprian.Totuşi, meritul cel mai mare al filmului este că prin utilizarea a 80.000 de figuranţi, din care o parte chiar veterani ai Războiului de independenţă, a rezultat o superproducţie cinematografică recunoscută ca atare de presa franceză, comparabilă în epocă doar cu filmele lui Giovanni Pastrone sau mai târziu, în România, cu filmele istorice ale lui Sergiu Nicolaescu. Este interesant totodată faptul că este vorba aici de unul dintre primele filme din lume în care un suveran s-a putut vedea în calitate de personaj, astfel încât Carol I a acordat sprijin financiar pentru realizarea filmului. https://youtu.be/UA9J6funJis
Ascultă Vocea Elvirei Popescu la Radio România Cultural:
FRED ASTAIRE
Fred Astaire (n. 10 mai 1899, Omaha, Nebraska – d. 22 iunie 1987, Los Angeles, California), după numele lui de botez Frederick Austerlitz, a fost un actor, dansator și cântăreț american.
Biografie
Începutul carierei
Primul film în care a dansat a fost Dancing Lady (1933). După un an, a fost distribuit în producția muzicală RKO, Flying Down to Rio. A întâlnit-o în film pe dansatoarea Ginger Rogers. Cei doi au realizat un număr de dans, numit The Carioca. Flying Down to Rio a fost un mare succes, salvând compania de producție de la faliment. Fanii filmului au vrut să-i vadă dansând iar pe cei doi, iar RKO a realizat în 1934 The Gay Divorcee, bazat pe unul din succesele din trecut ale lui Astaire pe Broadway.
Au mai urmat Night and Day și laureatul Oscar The Continental. Astaire și Rogers erau buni prieteni, dar fiecare dorea să fie apreciat individual. După 6 filme făcute împreună, Astaire are șansa de a juca singur în Damsel in Distress (1937), ce a fost un eșec, cei de la RKO refăcând cuplul Astaire-Rogers în Carefree (1938).
După The Story of Vernon și Irene Castle (1939), Astaire decide să joace iar singur, iar după câteva eșecuri, o întâlnește pe cea despre care a spus mai târziu că a fost partenera sa favorită : Rita Hayworth, cu care apare în You'll Never Get Rich (1942) și You Were Never Lovelier (1946). A mai avut și alte partenere, printre care Audrey Hepburn (Funny Face - 1957), Lucille Bremer, Judy Garland, Betty Hutton, Jane Powell, Cyd Charisse și Barrie Chase, dar cu nici una nu a mai înregistrat succesele pe care le-a avut cu Ginger Rogers. Cei doi mai joacă împreună în 1949 în The Barkeleys of Broadway, arătând câtă nevoie au unul de celălalt.
Anii târzii ai carierei
După ce câștigă câteva premii Emmy în anii 1950 - 1960, Astaire pune dansul pe locul doi, încercând să se concentreze mai mult pe cariera de actor. A avut roluri în multe filme, printre care : On the Beach (1959) și The Towering Inferno (1974), pentru care a fost nominalizat la Premiul Oscar. În 1981, la aproape 10 ani de când nu a mai dansat în public, Astaire a primit un premiu pentru întreaga activitate din partea Institutului American de Film. A încetat din viață în anul 1987 ca urmare a unei pneumonii.
Filmografie
- Dancing Lady cu Joan Crawford(1933)
- Flying Down to Rio* (1933)
- The Gay Divorcee* (1934)
- Roberta* (1935)
- Top Hat* (1935)
- Follow the Fleet* (1936)
- Swing Time* (1936)
- Shall We Dance* (1937)
- A Damsel in Distress { Burns & Allen, Joan Fontaine (1 number)} (1937)
- Carefree* (1938)
- The Story of Vernon and Irene Castle* (1939)
- Broadway Melody of 1940 { Eleanor Powell } (1940)
- Second Chorus { Paulette Goddard (1 număr)} (1940)
- You'll Never Get Rich** (1941)
- Holiday Inn*** (1942)
- You Were Never Lovelier** (1942)
- The Sky's the Limit { Joan Leslie } (1943)
- Yolanda and the Thief { Lucille Bremer } (1945)
- Ziegfeld Follies (1946)
- Blue Skies*** (1946)
- Easter Parade { Judy Garland } (1948)
- The Barkleys of Broadway* (1949)
- Three Little Words**** (1950)
- Let's Dance { Betty Hutton } (1950)
- Royal Wedding { Jane Powell } (1951)
- The Belle of New York**** (1952)
- The Band Wagon***** (1953)
- Daddy Long Legs { Leslie Caron } (1955)
- Funny Face { Audrey Hepburn } (1957)
- Silk Stockings***** (1957)
- Finian's Rainbow (1968)
- Santa Claus Is Comin' to Town (1970)
- That's Entertainment! (1974)
- That's Entertainment, Part II (1976) (narator și interpret)
Interpretate cu *Ginger Rogers (10), **Rita Hayworth (2), ***Bing Crosby (2), ****Vera-Ellen (2), *****Cyd Charisse (2)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu