MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MARȚI 4 MAI 2021 / MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT

 5. /4 MAI 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT

MIRCEA BASARAB

Mircea Basarab
Mircea Basarab.
Date personale
Născut	4 mai 1921  București București, România
Decedat	29 mai 1995 (74 de ani)  București
Cetățenie	România
Ocupație	dirijor, compozitor, prof. univ.
Activitate
Studii	Universitatea Națională de Muzică București
Gen muzical	muzică cultă
Ani de activitate	1946–1986
Case de discuri	Electrecord
Premii	1957 și 1959 – Ordinul Muncii, cl. a III-a (1957), respectiv a II-a (1959) Artist emerit (1962) Premiul de Stat (1962) Maestru Emerit al Artei (1964) Meritul Cultural, cl. a II-a (1966), respectiv I (1968)
Modifică date / text

Mircea Basarab (n. 4 mai 1921, București — d. 29 mai 1995, București) a fost un dirijor, compozitor și profesor universitar român.

Studii

A urmat Conservatorul din București în anii 1940–1948 (după alte surse, doar până în 1947). Aici i-a avut ca profesori pe Mihail Jora (armonie, contrapunct și compoziție), George Breazul (teorie și solfegiu), Constantin Brăiloiu (folclor și istoria muzicii), Ioan D. Chirescu, Vasile Popovici și Ion Ghiga.

A studiat în paralel și Academia de Comerț din București, pe care a absolvit-o în 1945.

Activitate

A debutat în compoziție la sfârșitul anilor 1940. A scris lucrări pentru orchestră, printre care se numără două concerte, pentru vioară (1952) și pentru oboi (1960), muzică de cameră, piese vocale și muzică de film.

Și-a început cariera pedagogică în 1951 la Conservatorul din București, unde a predat până în 1964 cursuri de orchestrație, citire de partituri și dirijat orchestral în calitate de lector, asistent și apoi profesor asociat.

În 1953 a dirijat Ansamblul Consiliului Popular din București. Un am mai târziu, a fost numit dirijor permanent al Filarmonicii de Stat „George Enescu” din București, funcție pe care a avut-o până în 1986, la pensionare. Din 1964 a fost timp de cinci ani directorul aceleiași filarmonici. A participat alături de orchestre românești și din străinătate la peste 75 de turnee, desfășurate în țări precum Argentina, Austria, Belgia, Franța, Germania, Italia, Irlanda, Japonia, Luxemburg, Regatul Unit ș.a.

A fost membru în juriile unor festivaluri muzicale din România și de peste hotare. A publicat articole și a prezentat emisiuni radiofonice și de televiziune.

Distincții

• 1957 și 1959 – Ordinul Muncii (clasa a III-a, respectiv a II-a)
• 1962 – Artist emerit al Republicii Populare Romînia
• 1962 – Premiul de Stat^[1]
• 1964 – Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.^[2]
• 1966 și 1968 – ordinul Meritul Cultural (clasa a II-a, respectiv I)

Lucrări

Audiție:

Simfonia a VI-a „Patetica” de P.I. Ceaikovski, partea a III-a

MENIU 0:00

Fragment din versiunea înregistrată de Filarmonica „George Enescu” din București sub conducerea lui Mircea Basarab. Transpunere de pe discul Electrecord ECE 0735 (reeditare de la începutul anilor 1980 a originalului din 1972).

• Probleme în ascultarea fișierului? Consultați pagina de ajutor.

Muzică simfonică

• Triptic simfonic (1949)
• Simfonieta (1950)
• Concert pentru vioară și orchestră (1952)
• Rapsodie pentru orchestră (1954–5)
• Variațiuni simfonice (1957)
• Divertisment pentru orchestră de coarde (1958–9)
• Concert pentru oboi și orchestră (1960)

Muzică de cameră

• Nocturnă și scherzo pentru pian (1946)
• Divertisment pentru baterie, clarinet și pian (1955)

Partituri

• Concert pentru vioară și orchestră (1963, reducție pentru vioară și pian). Editura Muzicală, București

Discografie

Dirijor

• Luigi Boccherini (1967). Concert pentru violoncel și orchestră în si bemol major, Electrecord ECE 0328
• Piotr Ilici Ceaikovski (1972, reeditat). Simfonia nr. 6 în si minor, op. 74 „Patetica”, Electrecord ECE 0735
• Paul Constantinescu (1977, reeditat). Oratoriul bizantin nr. 1 (redenumit Oratoriul bizantin de Crăciun în edițiile de după 1989), Electrecord ECE 01308 și 01309 (dublu album)

Compozitor

• Rhapsodies from Romania (1993), Electrecord – Rapsodie pentru orchestră

GHENADI ROJDESTVENSKI

Rozhdestvensky at the Prague Spring Festival in 2007

Gennady Nikolayevich Rozhdestvensky, CBE (Russian: Генна́дий Никола́евич Рожде́ственский; 4 May 1931 – 16 June 2018^[1]) was a Soviet and Russian conductor.^[2]

Biography

Gennady Rozhdestvensky was born in Moscow. His parents were the noted conductor and pedagogue Nikolai Anosov and soprano Natalya Rozhdestvenskaya. His given name was Gennady Nikolayevich Anosov, but he adopted his mother's maiden name in its masculine form for his professional career so as to avoid the appearance of nepotism. His younger brother, the painter P.N. Anosov, retained their father's name.^[3]

He studied conducting with his father at the Moscow Conservatory and piano with Lev Oborin. Already known for having conducted Tchaikovsky's The Nutcracker ballet at the Bolshoi Theatre at the age of 20, he quickly established his reputation. He premiered many works by Soviet composers, including Edison Denisov's Le soleil des Incas ("The Sun of the Incas"; 1964),^[4] as well as giving the Russian premiere of Benjamin Britten's A Midsummer Night's Dream and the Western premiere of Dmitri Shostakovich's Fourth Symphony at the 1962 Edinburgh Festival.

He became general artistic director of the Bolshoi Theatre in 2000, and in 2001 conducted the world premiere of the original version of Sergei Prokofiev's opera The Gambler.^[5] Not long afterwards he resigned, citing desertion by singers, production problems and hostile coverage by the Moscow press.^[6]

Among the works dedicated to Rozhdestvensky are Sofia Gubaidulina's symphony Stimmen... Verstummen... and several of Alfred Schnittke's works, such as Symphony No. 1, Symphony No. 8, and Symphony No. 9.^[7] Schnittke wrote of him:

I once calculated that there are now some forty compositions written for Rozhdestvensky—either derived from his ideas or else he was the first to conduct them. I could not believe it, but it really is so. I could even say that nearly all my own work as a composer depended on contact with him and on the many talks we had. It was in these talks that I conceived the idea for many of my compositions. I count that as one of the luckiest circumstances of my life.^[8]

Conducting

Rozhdestvensky was considered a versatile conductor and a highly cultured musician with a supple stick technique. In moulding his interpretations, he gave a clear idea of the structural outlines and emotional content of a piece, combined with a performing style which melded logic, intuition and spontaneity.^[3] In the Soviet Union, he recorded extensively with the big three major contemporary soloists David Oistrakh (violin),^[9] Sviatoslav Richter (piano)^[10] and Mstislav Rostropovich (cello).^[11]

Rozhdestvensky is featured in the documentary Notes interdites: scènes de la vie musicale en Russie Soviétique (English title: "The Red Baton"),^[12] which examines the hardships faced by musicians in the Soviet Union under Stalinism. In it, he describes the political situation and its impact on his life, as well as those of Shostakovich, Prokofiev, Stravinsky, Richter and other colleagues. The role of Tikhon Khrennikov, Secretary of the Union of Soviet Composers, is discussed extensively. As well, the documentary features Rozhdestvensky discussing the art of conducting, and includes footage of masterclasses, rehearsals with students from the Moscow Conservatory and Zürich's Tonhalle orchestra, as well as snippets of Rozhdestvensky conducting Shostakovich's 7th Symphony, Tchaikovsky's Romeo and Juliet, and Alfred Schnittke's Dead Souls.

Shostakovich interpreter

In 2016, Rozhdestvensky was awarded the 7th International Shostakovich Prize for his contribution to the interpretation of the work of Dmitri Shostakovich. At Edinburgh in 1964, he conducted the first performance outside the Soviet Union of the 4th symphony.^[13] His 1983 recording of the 8th symphony is considered a classic.^[14] He edited the second volume of the collected works of Shostakovich published in 1984, including the Symphony No. 3 and Symphony No. 4.^[15]

Personal life

Rozhdestvensky was married twice. His first marriage was to the ballerina Nina Timofeeva.^[16] In 1969, Rozhdestvensky married the pianist Viktoria Postnikova. Together they recorded Tchaikovsky's piano concertos.^[13] Their son, Sasha Rozhdestvensky, is a violinist, with whom Rozhdestvensky senior recorded the Glazunov and Shostakovich violin concertos in 2007.^[17]

Rozhdestvensky was named a People's Artist of the USSR in 1976, and a Hero of Socialist Labour in 1990. He died on 16 June 2018.^[1][2]

Orchestra tenures

• 1951-1961: Orchestra of the Bolshoi Theatre (conductor)
• 1961-1974: Symphony Orchestra of All-Union Radio and Television (Moscow)
• 1964-1970: Orchestra of the Bolshoi Theatre (principal conductor)
• 1974-1985: Chamber Theatre Orchestra
• 1974-1977: Stockholm Philharmonic Orchestra (artistic director)
• 1978-1981: BBC Symphony Orchestra (chief conductor)
• 1980-1982: Vienna Symphony
• 1983-1991: USSR Ministry of Culture Symphony Orchestra
• 1992-1995: Royal Stockholm Philharmonic^[7]
• 2011-2018: Iceland Symphony Orchestra (guest conductor)
• 2011-2018: Saint Petersburg Philharmonic Orchestra (chief guest conductor)^[7]

With the USSR Ministry of Culture Symphony Orchestra he recorded all the symphonies of Dmitri Shostakovich, Alexander Glazunov, Anton Bruckner, Alfred Schnittke, and Arthur Honegger. He also performed all the symphonies of Ralph Vaughan Williams in Leningrad in the late 1980s. Those have been released, by the Melodiya label, in a complete CD box set in April 2014.

He conducted many of the world's greatest orchestras, including the Berlin Philharmonic, the Royal Concertgebouw Orchestra, the Boston Symphony Orchestra, the Chicago Symphony Orchestra, the Cleveland Orchestra, the Israel Philharmonic Orchestra, and the London Symphony Orchestra.

GRIGORE CONSTANTIN BOSTAN

Grigore Bostan
Date personale
Născut	4 mai 1940
Decedat	17 noiembrie 2004 (64 de ani)[1]
Ocupație	folclorist[*]
Modifică date / text

Grigore Constantin Bostan (n. 4 mai 1940, satul Budineț, județul Storojineț, azi Ucraina – d. 17 noiembrie 2004, Cernăuți ) a fost un folclorist și scriitor ucrainean de origine română, membru de onoare din străinătate al Academiei Române (din 1991), membru fondator și președinte al Societății pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” (Cernăuți), autor al unor lucrări din domeniul istoriei folcloristice și etnografiei românești din Bucovina.^[2]

MIRCEA TIBERIAN

Mircea Tiberian
Mircea Tiberian în concert la Sibiu (2008).
Date personale
Născut	4 mai 1955 Cluj, România
Cetățenie	România
Ocupație	pianist, compozitor
Activitate
Studii	Universitatea Națională de Muzică București
Gen muzical	jazz
Instrument(e)	pian
Ani de activitate	1974–prezent
Case de discuri	Electrecord ș.a.
Modifică date / text

Mircea Tiberian (n. 4 mai 1955) este un pianist și compozitor român de jazz.Născut la Cluj, pe data de 4 mai 1955, și-a petrecut copilaria și adolescența la Sibiu, iar în 1975 s-a mutat la București, unde trăiește și în prezent. În1980, a absolvit Conservatorul din București.

Activitate

A debutat în 1974 la Festivalul Internațional de la Sibiu, iar între anii 1979-1981, a fost membru al Teatrului Muzical 'Ion Vasilescu' din București. Apoi până în 1984, a lucrat în studiouri de înregistrări ca pianist și aranjator. Din 1984 până în 1986, este co-leader al cvartetului Mircea Tiberian - Liviu Butoi, între '86 și '89, al grupului Opus 4, iar din '89 până în '90 este conducător al trio-ului 'Labirint', și între 1991-1992, al 'Romanian All Stars'.În perioada 1990-1993, este membru al 'Romanian Big Band', iar în anul 1998, co-fondator al Orchestrei Interzone Jazz. A participat la diverse proiecte multi-media: Incursiuni (1996), Liniada (1999), Agnus Dei (2000), și a condus mai multe grupuri de jazz sub propriul său nume.

A avut turnee în Statele Unite, Franța , Germania, Austria, Polonia, Cehia, Bulgaria, Grecia, fosta URSS, Siria și România. Și a cîntat alături de Larry Coryell, Tomasz Stanko, Herb Robertson, Ed Shuller, Nicholas Simion, Adam Pieronczyk, Maurice de Martin, Theo Jorgensmann, Johnny Răducanu, Aura Urziceanu, Dan Mândrilă, Anca Parghel.

Experiența artistului nu s-a limitat doar la nivelul muzical, ci s-a extins și spre cel academic, fiind lector la Universitatea de Muzică din București, la secția de jazz pe care, de altfel, a și înființat-o în 1990. Este fondatorul și coordonatorul Departamentului de Jazz din București (începând cu 1990 și până în prezent) și din Cluj (începând cu 1996 și până în prezent). Mircea Tiberian mai este și autor 'Curriculumului de Jazz' pentru liceele de muzică din România. Dar și producătorul casetei audio intitulată 'Talking About Jazz Fundamentals' (1996). A ținut conferințe si lucrări teoretice despre istoria și elementele jazz-ului la Students' Union Hall, la Muzeului Țăranului Român sau la Universitatea de Muzică din Cluj.

Printre premiile obținute de Mircea Tiberian se numără: Muzicianul Român al Anului (1987); Premiul Uniunii Compozitorilor pentru compoziție jazz (1990, 1996, 2000); Premiul pentru Întreaga Activitate Artistică (Asociația de jazz Napocensis, 2001)

Discografia sa cuprinde : 'Magic Bird', 'Never Ending Story', 'Working Underground', 'Alone in Heaven', 'Hotel of Three Beginnings', 'Back To My Angel', 'Eleven', 'Viața lumii' și 'Trei lumini'. Acestora li se mai adaugă patru discuri împreună cu grupul 'Interzone', al cărui co-leader este Mircea Tiberian, alături de Maurice de Martin. În prezent Mircea Tiberian a mai scos "Cartea de muzica"(o cartecu caracter ironic dar si didactic despre ceea ce inseamna muzica si non muzica) si albumele 'Ulysses'(in colaborare cu Chris Dahlgren si John Betsch)și 'November',realizarea grafică a copertelor aparținând Ioanei Ionescu Cildus .

MIHAELA RUNCEANU

Sari la navigareSari la căutare

Mihaela Runceanu
Date personale
Nume la naștere	Valentina Mihaela Runceanu
Născută	4 mai 1955  Buzău, Republica Socialistă România Buzău, România
Decedată	1 noiembrie 1989 (34 de ani)  București București, România
Cauza decesului	omor
Cetățenie	România
Ocupație	cântăreață solo, profesoară de canto
Activitate
Gen muzical	muzică ușoară, pop - rock
Instrument(e)	vioară, pian
Ani de activitate	1975 - 1989
Case de discuri	Electrecord
Modifică date / text

Mihaela Valentina Runceanu (n. 4 mai 1955, Buzău, România – d. 1 noiembrie 1989, București, România) a fost o cântăreață română de muzică ușoară și profesoară de canto la Școala Populară de Artă din București.

Biografie

Valentina-Mihaela Runceanu s-a născut pe 4 mai 1955, la Buzău. În 1970, a absolvit cursurile la școala elementară de pe lângă Liceul de muzică și arte plastice din Buzău. Profesor de vioară: Eufrosina Tomescu, soția directorului școlii, Constantin Tomescu. Urmează Liceul de muzică și arte plastice din Buzău, pe care îl absolvă, ca șef de promoție, în 1974. În perioada liceului, cântă în orchestra simfonică a orașului, care se afla pe lângă Casa orășenească de cultură. Alături de Orchestra Simfonică din Buzău, efectuează un turneu de câteva săptămâni în Cehoslovacia și în Ungaria. În 1972 câștigă Premiul I la concursul "Tinerețea Buzoiană" cu piesa "Anilor" de Petre Magdin, prima recunoaștere publică a vocației de solist de muzică ușoară. În 1974 este admisă la Conservatorul de muzică "Ciprian Porumbescu" (clasa profesor Victor Giuleanu), cu media 9,95 ; urmează, în paralel, cursurile școlii Populare de Artă din București (pe care o absolvă în 1977), clasa de canto condusă de profesoara Nina Bercaru.

În 1975 câștigă Trofeul "Steaua litoralului", Constanța, obține premiul I la Festivalul "Constelații vâlcene", Râmnicu Vâlcea și debuteză la Radio cu o piesă, în primă audiție, a compozitorului George Grigoriu. În februarie 1976, Mihaela Runceanu trece cu 10 pe linie prima etapă la concursul TV "Steaua fără nume". În 1976, Obține Premiul I la Festivalul "Lotca de aur", Brăila, Premiul II la "Festivalul artei studențești" din Galați, Premiul II la concursul "București’76". La cea de-a IX-a ediție a “Festivalului tinereții de la Amara”, care s-a desfășurat în stațiunea Amara (Ialomița) în perioada 5 - 8 august 1976, Mihaela Runceanu câștigă “Trofeul Tinereții”. În 1978, Mihaela Runceanu absolvă Conservatorul de muzică "Ciprian Porumbescu", Facultatea de pedagogie, muzicologie, compoziție, cu lucrarea "Muzica ușoară românească și rolul său în societatea contemporană" – coordonator prof. Al. Leahu. În perioada 1978-1979, activează ca profesoară de vioară la Școala generală de muzică din Brăila. Cântă cu formațiile "Solaris" și "Mefisto" din localitate. În perioada 1979-1980, activează ca profesoară de vioară la Liceul de muzică și arte plastice din Buzău, pe care îl absolvise cu numai șase ani în urmă. Face parte din formația „Nona”, condusă de profesorul Xenti Stănescu^[1].

În toamna anului 1980, Mihaela Runceanu devine profesoară la Școala Populară de Artă din București^[2]. Corepetitor la aceeași clasă, compozitorul Ionel Tudor. Dintre cei care i-au fost elevi se numără: Marina Florea, Silvia Dumitrescu, Dana Dorian, Gianina Olaru, Carmen Trandafir, Adrian Enache, Mădălina Manole, Nicola, Paula Mitrache, Miki (fosta solista a trupei K-pital), Maria Botta, Marinela Chelaru de la grupul „Vouă” ș.a. În perioada 1980-1989, Mihaela Runceanu cântă la unele dintre cele mai renumite restaurante din București, cum ar fi: „Intercontinental”, „București”, „Continental”, „Salonul spaniol”, „Dorobanți”, „Melody” precum și la „Internațional” Sinaia și Timișoara. De asemenea, în fiecare vară, în timpul vacanțelor, cântă pe litoral numai la restaurante de mâna întâi (ex: „Barul Paradis” din Jupiter). În 1984, melodia „E-adevărat, iubirea mea”, preluată din repertoriul internațional, devine primul mare succes al Mihaelei Runceanu^[3].

La concursul „Melodii’84” (care a avut loc la începutul anului 1985), melodia „Să crezi în dragostea mea” (Ion Cristinoiu/Roxana Popescu) obține premiul I la secțiunea "Prime audiții". Acesta este momentul în care Mihaela Runceanu devine una dintre cele mai apreciate și de succes soliste ale României^[4]. Începând cu 1985, Mihaela Runceanu participă la un număr mare de spectacole organizate în București (în special la Sala Radio sau Sala Polivalentă) sau în provincie, numele ei devenind, prin ani, o garanție sigură a calității spectacolelor respective.^[5] Este solicitată tot mai des pentru înregistrări la Radio, Televiziunea Română și Electrecord.^[6] A efectuat turnee în Cehoslovacia (1973), Ungaria (1973), Bulgaria, URSS (1984), Cuba (1985) și RDG (1987).^[7]

Moartea

Pe data de 28 octombrie 1989, Mihaela Runceanu participă la spectacolul-maraton de mare succes „Start Melodii’89”, care are loc la Sala Radio. Mihaela Runceanu are un succes fantastic fiind bisată de trei ori. De emoție, Mihaela va îngenunchea la aplauzele publicului. Acesta este ultimul spectacol susținut de Mihaela Runceanu. Pe 30 octombrie 1989, a apărut la Electrecord, "Pentru voi, muguri noi", cel de-al treilea disc al artistei.

Pe 1 noiembrie, în jurul orei 1:00 a.m., Mihaela Runceanu este asasinată în garsoniera sa din București situată pe Șoseaua Mihai Bravu. Pe data de 2 noiembrie, la doar 36 de ore de la comiterea crimei, Daniel Cosmin Ștefănescu este prins și arestat. Pe 4 noiembrie 1989 Mihaela Runceanu este înmormântată la cimitirul „Dumbrava” din Buzău ^[8].

Post mortem

În mai 1990 se naște Fan-Club-ul Mihaela Runceanu, înființat de ziaristul Mihai Bogatu. Primul Fan-Club din România. Cu această ocazie Mihai Bogatu publică broșura "Adevărul în cazul Mihaela Runceanu". În 1991, apare cartea „Mihaela Runceanu - Un cantec ucis”), scrisă de Nicolae Peneș și publicată la Editura Monteoru. Cartea va fi reeditată în 1993, la Editura Divers Press din București. Tot în 1991, apare cartea „Pagini din procesul asasinului Mihaelei Runceanu”, scrisă de Nicolae Peneș. Cartea reunește laolaltă toate relatările procesului crimei care au apărut în ziarul „Senator” din Buzău.

În perioada 24-26 mai 1991 are loc La Buzău are loc prima ediție a Festivalul de muzică ușoară „Mihaela Runceanu”. În luna noiembrie 2004, Mihaela Runceanu a fost declarată post-mortem cetățean de onoare al municipiului Buzău. Distincția a fost atribuită de consilierii locali. La ședința ordinară, același titlu a fost acordat altor 13 personalități. Printre ei se numără scriitorii Nicolae Peneș și Radu Cârneci, muzeograful Valeriu Nicolescu, regizorul Nicolae Cabel și jurnalistul Dumitru Ion Dincă. La propunerea grupului Opoziției din Consiliul Local, pe lista cetățenilor de onoare ai orașului Buzău a fost trecută și regretata voce a muzicii ușoare românești^[9].

În 2009, cu ocazia comemorării a 20 de ani de la dispariția solistei și profesoarei de canto muzică ușoară Mihaela Runceanu, Asociația Culturală Fan Club Mihaela Runceanu din București a organizat în ziua de duminică, 1 noiembrie 2009, la Casa de Cultura a Studenților (Grigore Preoteasa - Calea Plevnei nr. 61) manifestarea comemorativă intitulată "EU NU TE-AM UITAT". Spectacolul în sine a fost un omagiu adus Mihaelei de nume cunoscute ale scenei muzicale și de foști elevi ai ei, precum Amadeus, Silvia Dumitrescu, Marina Florea, Adrian Enache, Daniel Iordachioaie, Viorela Filip, Carmen Trandafir, Miki, Maria Botta, Andreea Runceanu, Xenti Runceanu, George Nicolescu, dar și de soliști care s-au format în cadrul Fan Clubului precum Francesca Nistor, Catalin Magdalinis, Ioana Nanasi, Corina Teodorescu și Aurel Toma.

Pe 9 mai 2010, Casa de Cultura a Studenților din București și Asociația Culturală Fan Club Mihaela Runceanu au organizat concertul de muzică ușoară românească "Noi nu te-am uitat" dedicat zilei de naștere a Mihaelei Runceanu. A fost un regal muzical onorat de mari interpreți precum Gabriel Cotabiță, Silvia Dumitrescu, Marina Florea, Catalin Magdalinis, George Nicolescu, Maria Radu, Xenti și Andreea Runceanu, Carmen Trandafir s.a. Pe 4 noiembrie 2010, la Casa de Cultură a Studenților din București a avut loc spectacolul "Pentru voi, muguri noi" dedicat Mihaelei Runceanu de la a cărei dispariție s-au împlinit 21 ani pe data de 1 noiembrie. Spectacolul a fost organizat de către Casa de Cultură a Studenților din București și Fan Clubul Mihaela Runceanu, inițiatori fiind Andreea Runceanu, Xenti Runceanu și Mihai Bogatu. Spectacolul a fost un imens succes. Au participat Trupa Amadeus, Xenti Runceanu, Alina Sorescu, Vlad Miriță, Irina Popa, Minodora Dedis, Ioana Sandu, Marian Stere. Cătălin Magdalinis, Radu Ion, Aurel Toma etc. Momentele de vârf ale spectacolului au fost apariția Stelei Enache și recitalurile extraordinare susținute de Corina Chiriac și Silvia Dumitrescu.

Premii obținute la Festivalurile "Mamaia" și "Melodiile anului"

Mamaia’76

• "De-ar fi fost să fiu" (George Grigoriu / Mircea Block) - Premiul I

Mamaia’88 "Cât aș fi vrut să te chem" (Alexandru Willmany / Angel Grigoriu) - Mențiune.

Melodii’84 (14 -17 februarie 1985) - Secțiunea “Muzică de dans în primă audiție” "Să crezi în dragostea mea" (Ion Cristinoiu / Roxana Popescu) - Premiul I

Melodii’85 (13 -16 februarie 1986) - Secțiunea “Muzică de dans, în primă audiție” "De-ar fi să vii" (Alexandru Willmany / Roxana Popescu) - Premiul I

Secțiunea "Din melodiile anului 1985"

• "Să crezi în dragostea mea" (Ion Cristinoiu / RoxanaPopescu) - Premiul Juriului

Melodii’86 (30 ianuarie - 1 februarie 1987)

• "De-ar fi să vii" (Alexandru Willmany / Roxana Popescu) - Laureată

Melodii’87 (11 - 13 martie 1988)

• "Să învingă dragostea" (Dan Pavelescu / Eugen Rotaru) - duet cu George Nicolescu - Laureată

Discografie^[10]

I. Mihaela Runceanu (1983, Electrecord ST EDC 10757) – disc single

• 1. Luna (Vasile Veselovschi / Mihai Maximilian)
• 2. Ce frumos am visat (Dan Beizadea) / (Ion Preda)

II. Mihaela Runceanu (1987, Electrecord ST EDE 03202)

• 1. E adevărat iubirea mea (repertoriul internațional / Roxana Popescu)
• 2. De-ar fi să vii (Alexandru Wilmany / Roxana Popescu)
• 3. Să crezi în dragostea mea (Ion Cristinoiu / Roxana Popescu)
• 4. Iartă (Ion Cristinoiu / Roxana Popescu)
• 5. Nu te ascunde (Cornel Fugaru / Dan V. Dumitriu)
• 6. Nu, nu mai vreau să știu (Dan Dimitriu / Eugen Rotaru)
• 7. Cu fiecare stea (Mihai Grigoriu / Romeo Iorgulescu)
• 8. Nu știu nici eu (Gh.E.Marian / Aurel Felea)
• 9. Haide spune (Viorel Gavrilă / Roxana Popescu)

III. Pentru voi, muguri noi (1989, Electrecord ST EDE 03627 )

• 1. Pentru voi, muguri noi (Ionel Bratu Voicescu / George Țărnea)
• 2. Conga (repertoriul internațional / Mala Bărbulescu)
• 3. Clipe ce dor (Eugen Mihăescu / Vasile Bucuroiu)
• 4. A doua zi (Dinu Giurgiu / Dan Verona)
• 5. Eu nu te-am uitat (cover Scorpions-still loving you / Roxana Popescu)
• 6. Fericirea are chipul tău (Marcel Dragomir / Eugen Rotaru)
• 7. Dacă totuși vei pleca (Zoltan Boroș / Dumitru Popescu-Chiselet)
• 8. Să fim copii (Dinu Giurgiu / Dan V. Dumitriu)

(Varianta casetei audio STC 00597)

• 1. Pentru voi, muguri noi (Ionel Bratu Voicescu/ George Țărnea)
• 2. Eu nu te-am uitat (Scorpions / Roxana Popescu)
• 3. Fericirea are chipul tău (Marcel Dragomir/Eugen Rotaru)
• 4. Iartă (Ion Cristinoiu/ Roxana Popescu)
• 5. Cât aș fi vrut să te chem (Alexandru Wilmany/Angel Grigoriu)
• 6. E adevărat iubirea mea (repertoriul internațional/Roxana Popescu)
• 7. A doua zi (Dinu Giurgiu/Dan Verona)
• 8. Conga (repertoriul internațional/Mala Bărbulescu)
• 9. Dacă totuși vei pleca (Zoltan Boroș/Dumitru Popescu-Chiselet)
• 10. Clipe ce dor (Eugen Mihăescu/Vasile Bucuroiu)
• 11. Să fim copii (Dinu Giurgiu/Dan V. Dumitriu)

Postum IV. Vom fi mereu (1999, Electrecord EDC 334)

• 1. Viața începe cu tine (Virgil Popescu / Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu)
• 2. Un bilet pentru o călătorie (repertoriul internațional / Flavia Buref)
• 3. Speranțe vis, speranțe flori (George Grigoriu / Andreea Andrei)
• 4. E adevărat iubirea mea (repertoriul internațional / Roxana Popescu)
• 5. Zborul vântului (Viorel Gavrilă / Roxana Popescu)
• 6. Nu, nu mai vreau să știu (Dan Dimitriu / Eugen Rotaru)
• 7. De-ar fi să vii (Alexandru Wilmany / Roxana Popescu)
• 8. Iartă! (Ion Cristinoiu / Roxana Popescu)
• 9. Să fim copii (Dinu Giurgiu / Dan V. Dumitriu)
• 10. Pentru voi, muguri noi (Ionel Bratu Voicescu / (George Țărnea)
• 11. Adevărul florilor (Zoltan Boroș / Dumitru Popescu Chiselet)
• 12. Clipe ce dor (Eugen Mihăescu / Vasile Bucuroiu)
• 13. Haide, spune (Viorel Gavrilă / Roxana Popescu)
• 14. Conga (repertoriul internațional / Mala Bărbulescu)
• 15. Eu nu te-am uitat (repertoriul internațional / Roxana Popescu)
• 16. Fericirea are chipul tău (Marcel Dragomir / Eugen Rotaru)
• 17. Cântă iubirea (Zoltan Boroș / Dumitru Popescu Chiselet)
• 18. Dacă omul poate fi (Alexandru Simu / Eugen Dumitru)

V. Mihaela Runceanu - Ediție de colecție, vol.31 (2007, Jurnalul național)

• 1. E adevărat iubirea mea (repertoriul internațional / Roxana Popescu)
• 2. Speranțe vis, speranțe flori (George Grigoriu / Andreea Andrei)
• 3. Haide, spune (Viorel Gavrilă / Roxana Popescu)
• 4. De-ar fi să vii (Alexandru Wilmany / Roxana Popescu)
• 5. Viața începe cu tine (Virgil Popescu / Angel grigoriu, Romeo Iorgulescu)
• 6. Conga (repertoriul internațional / Mala Bărbulescu)
• 7. Să crezi în dragostea mea (Ion Cristinoiu / Roxana Popescu)
• 8. Clipe ce dor (Eugen Mihăescu / Valeriu Bucuroiu)
• 9. Să fim copii (Dinu Giurgiu / Dan V. Dumitriu)
• 10. Zborul vântului (Viorel Gavrilă / Roxana Popescu)
• 11. Fericirea are chipul tău (Marcel Dragomir / Eugen Rotaru)
• 12. Acasă (Dan Ardelean / Aurel Storin)
• 13. Cât aș fi vrut să te chem (Alexandru Wilmany/Angel Grigoriu)
• 14. Cântă iubirea (Zoltan Boroș / Dumitru Popescu Chiselet)
• 15. Dacă totuși vei pleca (Zoltan Boroș / Dumitru Popescu-Chiselet)
• 16. Eu nu te-am uitat (cover Scorpions-still loving you / Roxana Popescu)
• 17. Iartă! (Ion Cristinoiu / Roxana Popescu)
• 18. A doua zi (Dinu Giurgiu / Dan Verona)
• 19. Dacă omul poate fi (Alexandru Simu / Eugen Dumitru)
• 20. Pentru voi, muguri noi (Ionel Bratu Voicescu / George Țărnea)

VI. Mihaela Runceanu & Roxana Popescu (2010, Electrecord EDC 965)

Mihaela Runceanu

• 1. E adevărat iubirea mea (repertoriul internațional / Roxana Popescu)
• 2. Dacă totuși vei pleca (Zoltan Boroș / Dumitru Popescu-Chiselet)
• 3. De-ar fi să vii (Alexandru Wilmany / Roxana Popescu)
• 4. Să crezi în dragostea mea (Ion Cristinoiu / Roxana Popescu)
• 5. Iartă! (Ion Cristinoiu / Roxana Popescu)
• 6. Ce poate fi mai trist ca despărțirea (Zsolt Kerestely/Nicolae Niță)
• 7. Eu nu te-am uitat (cover Scorpions - still loving you / Roxana Popescu)
• 8. Zborul vântului (Viorel Gavrilă / Roxana Popescu)
• 9. A doua zi (Dinu Giurgiu/Dan Verona)
• 10. Cineva te iubește (Alexandru Wilmany/Roxana Popescu)
• 11. Nu știu cum m-am îndragostit (Viorel Gavrilă/Roxana Popescu)
• 12. Haide, spune (Viorel Gavrilă / Roxana Popescu)
• 13. Cu fiecare stea (Mihai Grigoriu / Romeo Iorgulescu)
• 14. De câte ori îți spun la revedere (Marcel Dragomir/Roxana Popescu)

Roxana Popescu

• 15. Clipa care vine (Laurentiu Profeta/Roxana Popescu)
• 16. Vis al dragostei dintâi (Ion Cristinoiu)
• 17. De dorul meu vei reveni (Camelia Dăscălescu/Roxana Popescu)
• 18. Vreau sa vii lângă mine (Laurentiu Profeta/Eugen Rotaru)

VII. Iartă (2013, Electrecord EDC 1065)

• 1. De-ar fi să vii (Alexandru Wilmany / Roxana Popescu)
• 2. Fericirea are chipul tău (Marcel Dragomir / Eugen Rotaru)
• 3. Iartă! (Ion Cristinoiu / Roxana Popescu)
• 4. A doua zi (Dinu Giurgiu / Dan Verona)
• 5. Cineva te iubește! (Alexandru Wilmany / Roxana Popescu)
• 6. E-adevărat, iubirea mea (J. Diamond, L. Russell Brown / Roxana Popescu)
• 7. Haide, spune! (Viorel Gavrilă / Roxana Popescu)
• 8. Să crezi în dragostea mea (Ion Cristinoiu / Roxana Popescu)
• 9. Viața începe cu tine (Virgil Popescu / Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
• 10. Cât aș fi vrut să te chem (Alexandru Wilmany / Angel Grigoriu)
• 11. Nu te ascunde (Cornel Fugaru / Dan V. Dumitriu)
• 12. Cu fiecare stea (Mihai Grigoriu / Romeo Iorgulescu)
• 13. Dacă totuși vei pleca (Zoltan Boroș / Dumitru Popescu-Chiselet)
• 14. Nu știu nici eu (Gheorghe E. Marian / Aurel Felea)
• 15. Un bilet pentru o călătorie (J. Keller, H. Hunter / Flavia Buref)
• 16. De câte ori îți spun la revedere (Marcel Dragomir / Roxana Popescu)
• 17. Eu nu te-am uitat (R. Schenker, K. Meine / Roxana Popescu)

LAURENȚIU DUȚĂ

Sari la navigareSari la căutare

Laurențiu Duță
Date personale
Nume la naștere	Laurențiu Duță
Născut	4 mai 1976 (44 de ani)  Năvodari, Constanța, România Năvodari, Constanța, România
Cetățenie	România
Ocupație	Muzician, Cântăreț, compozitor, producător, Dansator
Activitate
Gen muzical	Pop, Muzică electronică, Dance, disco, Dance-pop
Instrument(e)	voce[*]
Ani de activitate	1992-1997 (Solo) 1997-2008 (3 Sud Est) 2008-2014 (Solo) 2014- prezent (3 Sud Est)
Case de discuri	Cat Music 1ArtistMusic
Modifică date / text

Laurențiu Duță (n. 4 mai 1976, Năvodari, Județul Constanța) este un cântăreț și compozitor român. După o carieră 11 ani, fiind principalul compozitor al celor 12 albume ca membru al trupei 3rei Sud Est, în decembrie 2008, Laurențiu s-a hotărât să se lanseze ca artist solo, după care în 2014 reface trupa 3rei Sud Est împreună cu Viorel Sipoș și Mihai Budeanu jurând că nu se vor mai despărți niciodată, o vor face însă și ca soliști dar separat pentru că trupa va rămâne. ^[1]

La Romanian Music Awards 2012 a fost nominalizat la categoria „Best Song”, alături de Andreea Bănică, pentru piesa „Shining Heart”.^[2]

Laurentiu Duta Live Band

Daris Mangal[modificare | modificare sursă]

• Chitara (Noiembrie 2008 - Februarie 2014)

Narcis Chiamil[modificare | modificare sursă]

• Tobe & percutie (Noiembrie 2008 - Februarie 2014)
• NRS Percussionist
• NRS pe YouTube

George Călin[modificare | modificare sursă]

• Pian / Keyboards (Noiembrie 2008 - Februarie 2014)

Robert Jacks[modificare | modificare sursă]

• Bas (Noiembrie 2008 - ?)

THEODOR SPERANȚIA

Theodor Dimitrie Speranția (n. 4 mai 1856, Onești, Iași — d. 9 martie 1929, București) a fost un scriitor și folclorist român, membru corespondent (1891) al Academiei Române.

Theodor Speranția
Theodor Speranția
Date personale
Născut	4 mai 1856  Onești, Plugari, Iași, Moldova
Decedat	9 martie 1929 (72 de ani)  București, România
Copii	Eugeniu Sperantia
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor de literatură pentru copii[*] poet
Activitate
Alma mater	Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Modifică date / text

Membru corespondent al Academiei Române