6. /12 MAI 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT; INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ, BALET
JULES MASSENET
| Jules Massenet | |
.jpg) Jules Massenet | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Jules Émile Frédéric Massenet  |
| Născut | [1][4][5][6] Saint-Étienne-sur-Loire, Franța |
| Decedat | (70 de ani)[7][1][4][5] Paris, Franța |
| Înmormântat | cimetière d'Égreville[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (cancer) |
| Părinți | Alexis Massenet[*] |
| Frați și surori | Auguste Massenet[*] |
| Căsătorit cu | Ninon de Gressy[*] (din ) |
| Copii | Juliette Massenet[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Ocupație | compozitor muzicolog[*] profesor de muzică[*] profesor universitar[*] pianist libretist[*] organist[*] |
| Activitate | |
| Studii | Conservatorul din Paris |
| Gen muzical | operă muzică clasică Oratoriu operetă Muzică de scenă balet[*] |
| Instrument(e) | orgă[*] |
| Premii | Prix de Rome Legiunea de Onoare în grad de Mare Ofițer[*][2] pensionnaire de la villa Médicis[*][3] |
| Prezență online | |
| Identificator titlu IMDb VGMdb | |
Modifică date / text  | |
Jules Émile Frédéric Massenet (n. ,[1][4][5][6] Saint-Étienne-sur-Loire, Franța – d. ,[7][1][4][5] Paris, Franța) a fost un compozitor francez de operă. Reprezentant al romantismului târziu, Massenet s-a bucurat de un succes semnificativ în timpul vieții; totuși, cu excepția operei „Manon” (1884), muzica sa a fost uitată pentru mult timp după moartea sa. O parte din creațiile lui Massenet au fost reluate începând cu anii 1970.
Caracteristicile muzicii lui Massenet[modificare | modificare sursă]
Stilul pasional al melodramei este tratat muzical în primul rând prin romanță, lumea personajelor lui Massenet amintind de realismul din literatură. Ariile de bravură (specifice operei comice franceze) alternează cu elemente muzicale parnasiene. Jules Massenet, autorul operei lirice de tip dramatic, este captivat de romanul „Suferințele tânărului Werther” (Goethe) și o adaptează sub forma unei drame lirice, cunoscută sub numele de opera „Werther” (1892).
Lucrări[modificare | modificare sursă]
Mai jos sunt notate titlurile lucrărilor scrise de Massenet, în dreptul fiecăreia fiind marcate data și locul primei reprezentații (în discuție sunt exclusiv creații muzicale pentru scenă).
- La grand' Tante, 1867
- Don Cézar de Bazan, 1872 Paris
- Marie-Magdeleine, 1873 Paris
- Le rois de Lahore, 1877 Paris
- Hérodiade, 1881 Bruxelles
- Manon, 1884 Paris
- Cidul (Le Cid), 1885 Paris
- Esclarmonde, 1889 Paris
- Le mage, 1891 Paris
- Werther, 1892 Viena
- Thaïs, 1894 Paris
- Le portrait de Manon, 1894 Paris
- La Navarraise, 1894 Londra
- Sapho, 1897 Paris
- Cendrillon, 1899 Paris
- Grisélidis, 1901 Paris
- Le jongleur de Nôtre-Dame, 1902 Monte Carlo
- Chérubin, 1905 Monte Carlo
- Ariane, 1906 Paris
- Thérèse, 1907 Monte Carlo
- Bacchus, 1909 Paris
- Don Quichotte, 1910 Monte Carlo
- Roma, 1912 Monte Carlo
- Amadis, 1912 Monte Carlo
- Panurge, 1913 Paris
- Cléopâtre, 1914 Monte Carlo
GABRIEL FAURE
| Gabriel Fauré | |
 Gabriel Fauré | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Gabriel Urbain Fauré |
| Născut | [1][4][5][6] Pamiers, Midi-Pyrénées, Franța |
| Decedat | (79 de ani)[1][7][4][6] Paris, Franța |
| Înmormântat | Cimitirul Passy[*][8] |
| Cauza decesului | cauze naturale (pneumonie) |
| Căsătorit cu | Marie Fauré[*] (din )[8] |
| Copii | Emmanuel Fauré-Fremiet[*][8] Philippe Fauré-Frémiet[*][8] |
| Cetățenie | Franța |
| Ocupație | compozitor organist[*] muzicolog[*] profesor de muzică[*] pianist kapellmeister[*] profesor universitar[*] profesor |
| Activitate | |
| Studii | École Niedermeyer de Paris[*] |
| Gen muzical | operă Romantic music[*][2][3] muzică clasică |
| Instrument(e) | orgă |
| Premii | Legiunea de Onoare în grad de Mare Cruce[*] Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] Legiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] Comandor al Legiunii de Onoare[*] Legiunea de Onoare în grad de Mare Ofițer[*] Q62096450[*] |
| Prezență online | |
| Identificator titlu IMDb VGMdb | |
| Modifică date / text | |
Gabriel Fauré (n. ,[1][4][5][6] Pamiers, Midi-Pyrénées, Franța – d. ,[1][7][4][6] Paris, Franța) a fost un compozitor francez. Scrie pentru vocea umană ciclul de 10 piese numit „Cântecul Evei”, pe versurile poetului Charles von Lesberghe, „Grădina închisă”, „Miraje” și „Orizont Himeric” - lucrări meditative, care pun probleme filozofice și întrebări grave.
Pentru pian, Fauré abordează genuri romantice: impromptu-uri, valsuri, nocturne, barcarole, balade și romanțe. Are tendința de a-l imita pe Felix Mendelssohn Bartholdy, numindu-și lucrările „Trei romanțe fără cuvinte”. Suita „Dolly”, la patru mâini, pentru pian, cuprinde titluri care ne amintesc de copilărie: „Mi-a-u”, „Kitty-vals” etc. Foarte populară e partea I din „Dolly” (op.56) cu numele „Berceuse”.
Creația lui mai cuprinde sonate pentru vioară și pian sau violoncel și pian, triouri, cvartete și cvintete, adică piese care se înscriau în efortul compozitorilor francezi de a crea o muzică autohtonă.
A compus un Requiem magistral și o operă („Pénélope”).
DANIEL AUBER
| Daniel-François-Esprit Auber | |
 Daniel-François-Esprit Auber | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4] Caen, Franța |
| Decedat | (89 de ani)[2][4][5] Paris, Franța |
| Înmormântat | Cimitirul Père-Lachaise |
| Cetățenie | Franța |
| Ocupație | compozitor coregraf[*] pedagog[*] muzicolog[*] |
| Locul desfășurării activității | Franța |
| Activitate | |
| Gen muzical | grand opera[*] opéra comique[*] operă muzică clasică |
| Premii | Legiunea de Onoare în grad de Mare Ofițer[*] Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*] |
| Prezență online | |
| Identificator titlu IMDb | |
| Modifică date / text | |
Daniel-François-Esprit Auber (n. 29 ianuarie 1782, Caen — d. 12 mai 1871, Paris) a fost un compozitor și pedagog francez. Începând cu 1842, Auber a fost directorul Conservatorului din Paris, iar în timpul Imperiului al Doilea a fost capelmaistru al curții.[6]
Se zice că montarea operei sale La Muette de Portici la Bruxelles în 1830, cu atmosfera ei revoluționară și muzica instigatoare, a marcat preludiul revoluției prin care Belgia s-a desprins de Olanda.[7]
Auber a fost primul reprezentant al genului de operă grand opéra din Franța, stil perfecționat ulterior de Giacomo Meyerbeer. Operele lui erau foarte renumite în timpul vieții sale și au fost admirate, de exemplu, de Richard Wagner.
Compoziții[modificare | modificare sursă]
- Opere
- La Muette de Portici (1828, Paris)
- Le Philtre (1831, Paris)
- Gustave III ou le Bal masqué (1833, Paris)
- Le Cheval de bronze (1835, Paris)
- Le Lac aux fées (1839, Paris)
- L’Enfant prodigue (1850, Paris)
- Zerline ou la Corbeille d’oranges (1851, Paris)
- Drame lirice
- Vendôme en Espagne în colaborare cu Ferdinand Hérold (1823, Paris)
- Léocadie (1824, Paris)
- La Marquise de Brinvilliers în colaborare cu François-Adrien Boieldieu, Luigi Cherubini, Henri Montan Berton, Ferdinand Hérold, Ferdinando Paër și Michele Enrico Carafa (1831, Paris)
- Opere-balet
- Le Dieu et la Bayadère ou la Courtisane amoureuse (1830, Paris)
- Opere comice
- L’Erreur d’un moment (1805, Paris)
- Jean de Couvin (1812, Belgia)
- Le Séjour militaire (1813, Paris)
- Le Testament et les Billets doux (1819, Paris)
- Le Bergère châtelaine (1820, Paris)
- Emma ou la Promesse imprudente (1821, Paris)
- Leicester ou le Château de Kenilworth (1823, Paris)
- La Neige ou le Nouvel Éginhard (1823, Paris)
- Les Trois Genres în colaborare cu François-Adrien Boieldieu (1824, Paris)
- Le Concert à la cour ou la Débutante (1824, Paris)
- Le Maçon (1825, Paris)
- Le Timide ou le Nouveau Séducteur (1826, Paris)
- Fiorella (1826, Paris)
- La Fiancée (1829, Paris)
- Fra Diavolo ou l’Hôtellerie de Terracine (1830, Paris)
- Le Serment ou les Faux-monnayeurs (1832, Paris)
- Lestocq ou l’Intrigue et l’Amour (1834, Paris)
- Actéon (1836, Paris)
- Les Chaperons blancs (1836, Paris)
- L’Ambassadrice (1836, Paris)
- Le Domino noir (1837, Paris)
- Zanetta ou Jouer avec le feu (1840, Paris)
- Les Diamants de la couronne (1841, Paris)
- Le Duc d’Olonne (1842, Paris)
- La Part du diable (1843, Paris)
- La Sirène (1844, Paris)
- La Barcarolle ou l’Amour et la Musique (1845, Paris)
- Les Premiers Pas în colaborare cu Adolphe Adam, Jacques Fromental Halévy și Michele Enrico Carafa (1847, Paris)
- Haydée ou le Secret (1847, Paris)
- Marco Spada (1852, Paris)
- Jenny Bell (1855, Paris)
- Manon Lescaut (1856, Paris)
- La Circassienne (1861, Paris)
- La Fiancée du Roi de Garbe (1864, Paris)
- Le Premier Jour de bonheur (1868, Paris)
- Rêve d’amour (1869, Paris)
ZSOLT KERESTELY
Printre cele mai cunoscute piese ale sale sunt cele intitulate „Copacul” (interpretată de Aurelian Andreescu), "Lumea de dragoste" (interpretată de Angela Similea) și „Tăcutele iubiri” (Eva Kiss, 1987). În anul 1985 participă la înregistrările albumului „Tainicul vârtej” al formației Florian din Transilvania. Pe 25 mai 2009 este sărbătorit la Sala Palatului în spectacolul O viață pentru muzică. O primă audiție in acel spectacol a fost „El te așteaptă” interpretată de Margareta Pâslaru.
Discografie
- Melodii de Zsolt Kerestely – Electrecord, 1976
- Mesevilag (Lumea basmelor), melodii în limba maghiară – Electrecord, 1980
- Lumea de dragoste (selecții) – Electrecord, 1990
- Tăcutele iubiri; Genius Trade Enterprise, 1997.
- Buzunare secrete; Producător Intercont Music– George Maracine, 1999, Interpret: Cătălin Crișan
- Râzi copile zi de zi; Producător Eurostar Paul Stinga, 2002, Interpret: Grupul Vocal OrangePlay
- Clipa de muzica; Producător Intercont Music-George Maracine, 2003. Interpret: Grupul Vocal Bimbam, Prof. Cristina Chis
- Miau, miau…sunt o biată pisicuță; Producător Eurostar Paul Stinga, anul 2004. Interpretează: Grupul Vocal Orangeplay.
- Portativul copiilor; Producător EUROSTAR Paul Stinga, Muzica: Zsolt Kerestely/Versuri; Viorela Filip și Marian Stere
- Cântați cu noi, dansați cu noi; Versuri: Viorela Filip Marian Stere, Interpret: Grupul Vocal BIMBAM, Prof.Cristina Chis
- În pași de step - Producător EUROSTAR Paul Stinga, Versuri: Viorela Filip și Marian Stere Interpreta: Alina PAUN
Premii
- Premiul de excelență – Festivalul Mamaia 2001 pentru întreaga activitate profesională.
- Diploma de excelență acordata de Ministerul culturii și cultelor, 2002.
- Președinția României - Ordinul Meritul cultural în grad de cavaler, 2004, acordat de Președintele României Ion Iliescu.
DUMITRU FĂRCAȘ
| Dumitru Fărcaș | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1] Groși, Maramureș, România |
| Decedat | (80 de ani)[2][1] Cluj-Napoca, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | muzician |
| Activitate | |
| Instrument(e) | taragot |
| Premii | Ordinul Național „Serviciul Credincios” |
| Modifică date / text | |
Dumitru Fărcaș (n. ,[1] Groși, Maramureș, România – d. ,[2][1] Cluj-Napoca, România) a fost un taragotist român de muzică populară.
Biografie
Artistul Dumitru Fărcaș s-a născut în data de 12 mai 1938, în satul Groși, județul Satu Mare (astăzi în județul Maramureș), Regatul României, într-o familie cu tradiție muzicală; bunicul, tatăl și cei doi frați mai mari au cântat la fluier. Dumitru se familiarizează cu instrumentul și se înscrie la liceul de muzică în 1956. Din 1962 până în 1967 urmează cursurile la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, în cadrul Facultății de Interpretare, la clasa de oboi.
Fărcaș i-a ascultat în înregistrări difuzate la radio pe taragotiștii: Luță Ioviță, Ion Murgu Bănățeanu, Iosif Milu etc. După absolvirea academiei de muzică, învață autodidact taragotul, împrumutând unele tehnici din cele specifice oboiului.
Dumitru Fărcaș și-a început cariera profesională în anul 1960, când s-a angajat ca instrumentist la Ansamblul „Maramureșul” din Baia Mare.[3] În 1962, a preluat Ansamblul „Mărțișorul” al Casei de cultură a studenților din Cluj-Napoca,[4] împreună cu care a obținut numeroase premii naționale și internaționale.
Artistul a decedat, la vârsta de 80 de ani, în data de 7 august 2018, la Institutul Inimii „Nicolae Stăncioiu” din Cluj-Napoca, în urma unui infarct.[5]
Discografie
Mini-discuri
- EPC 939 (1968, Electrecord)
Albume
- Trésors folkloriques roumains: un virtuose du taragote et de l'hautbois (1973, Electrecord ST-EPE 0896)
- Trésors folkloriques roumains: un virtuose du taragote vol. II (1977, Electrecord ST-EPE 01334)
- ST-EPE 02563 (1984, Electrecord)
Casete audio
- STC 0048 (1976?, Electrecord)
- STC 001384 (2001?, Electrecord)
CD-uri
- Trésors folkloriques roumains (1993, Electrecord EDC 160)
- Trésors folkloriques roumains vol. 2 (2000, Electrecord EDC 393)
Premii și distincții
- 1962 – Premiul I și titlul de laureat al concursului din cadrul Festivalului Mondial al Tineretului și Studenților, Helsinki
- 1972 – Discul de aur decernat de Academia „Charles Cros” din Paris
- 1991 – Laureat al Premiului Ethnos
- 1999 – Laureat al Festivalului „Smithsonian Folklive Festival”, Washington
- 1999 – Premiul I la Festivalul Internațional de la Bruxelles
- 2000 – Premiul Inter-Lyra în cadrul Olimpiadei de Muzică și Dans „Cele cinci Lyre”, Budapesta
Dumitru Fărcaș a primit titlul de „Cetățean de onoare” al orașului Phenian (Coreea de Nord) și al orașelor Cluj-Napoca, București, Reșița și Baia Mare. A fost președinte de onoare al Congresului Internațional al Taragotiștilor.
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Dumitru Fărcaș, la 29 noiembrie 2002, Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”. [6] El i-a conferit la 7 februarie 2004 și Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”. [7]
La 7 martie 2008, Dumitru Fărcaș a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Academiei de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca.[8]
În mai 2018, cu ocazia zilei de a 80-a aniversare, președintele României Klaus Iohannis, i-a oferit Ordinul Național Serviciul Credincios în gard de cavaler, în semn de recunoaștere pentru întreaga sa carieră, dar și pentru contribuția pe care a adus-o culturii.
AURELIAN ANDREESCU
| Aurelian Andreescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | București, România |
| Decedat | (44 de ani) Constanța, România |
| Cauza decesului | cauze naturale (infarct miocardic) |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | arhitect cântăreț |
| Activitate | |
| Gen muzical | blues |
| Tipul de voce | tenor |
| Case de discuri | Electrecord |
| Prezență online | |
| pagină Facebook | |
| Modifică date / text | |
Aurelian Andreescu (n. , București, România – d. , Constanța, România) a fost un cântăreț român de muzică ușoară.
Biografie
Aurelian Andreescu s-a născut în București, fiind fiul lui Spiridon Andreescu și al Mariei Andreescu. A fost căsătorit de două ori, cu Ana Ciumetti, în anul 1968 și cu Mariella Annie Dumitriu în anul 1976.
Aurelian Andreescu a murit la 44 de ani, în anul 1986, suferind de ciroză. Este înmormântat în cimitirul Ghencea din București.
Cariera muzicală
A debutat la "Festivalul Național de Muzică Mamaia" la prima ediție în anul 1963 cu melodia "În tot ce e frumos pe lume" de Elly Roman. Este unul din cei mai "curtați" interpreți de muzică ușoară de către compozitorii vremii. Aurelian Andreescu susține programe muzicale la cele mai selecte baruri și cluburi de noapte din București și de pe litoral.
Din anul 1965 s-a angajat la Teatrul Constantin Tănase. Împreună cu colectivul teatrului a efectuat turnee în mai multe țări din Europa, precum și în Israel, Cuba, Turcia. În anul 1968 a obținut locul al III-lea la Festivalul Internațional al Cântecului de la Sopot, Polonia, la "Ziua discului". A făcut parte din echipa României alături de Aura Urziceanu și Mihaela Mihai care a cucerit Cupa Europei la Concursul de la Knokke, Belgia în anul 1971. În anul 1973 Aurelian Andreescu a reprezentat România la Olimpiada Cântecului de la Atena, cu melodia "Alerg printre Stele" a compozitorului Radu-Eugeniu Gheorghiu și a deschis recitalul lui Johnny Hallyday. De-a lungul carierei, a înregistrat peste 200 de melodii.
Moștenire
Din anul 1993, la teatrul Constantin Tănase are loc anual Festivalul de Muzică Ușoară "Aurelian Andreescu". Lucky Marinescu a plecat din România în 1985, iar la revenirea în țară, alături de regretatul ei soț, Constantin Barbu, a fost unul dintre oamenii care au sponsorizat Festivalul "Aurelian Andreescu", contribuind financiar, și făcând parte din juriu. Mihai Trăistariu a fost descoperit în urma participării la acest festival. Primul câștigător al Trofeului "Aurelian Andreescu" este Marian Stere, actualmente textier și redactor la Radio România Internațional.
Lucky Marinescu este de părere că numele lui Aurelian Andreescu trebuie reactualizat, așa cum trebuie să se întâmple cu alte nume mari, cum ar fi Dan Spătaru, Laura Stoica sau Gil Dobrică.
Despre Aurelian Andreescu
„Aurelian Andreescu a fost probabil cel mai valoros interpret pe care l-a avut muzica ușoară românească din timpul său, și nu numai. Cânta pentru satisfacția sa . Avea vocea tremolată, viguroasă, încânta publicul, pe care l-a iubit și respectat totdeauna. Era echilibrat și avea sufletul nobil.”
„A fost cea mai valoroasă voce masculină a muzicii ușoare românești. Avea un timbru și o culoare a vocii inconfundabile. Era singurul cu adevărat - o voce.”—Titel Popovici
„Cântecul a fost cel care ne-a unit, punând temelia unei prietenii trainice. M-a impresionat de prima dată datorită caracterului său excepțional. A fost unul dintre puținii care și-au respectat cu adevărat cariera.”
„Aurelian era un bărbat timid și introvertit”—Mariella Andreescu[necesită citare]
„Aurelian avea capacitatea unică de a imprima oricărei melodii darul său, harul său, de aceea orice cânta el era hit sau devenea hit. A fost de neînlocuit.”
„Era o prezență tonică, mereu pus pe glume, optimist, plin de viață, admirabil prieten.”
„Aurelian Andreescu era un om frumos din toate punctele de vedere și un mare caracter.”
Discografie
- Succese internaționale (1973, Electrecord)
- Cele mai frumoase melodii (1986, Electrecord)
- Aurelian Andreescu (2002)
- Aurelian Andreescu. Muzică de colecție (2007, Jurnalul Național)
Piese din repertoriu
Melodii originale(în ordine alfabetică):
- Ai trecut iar pe strada mea (Ramon Tavernier)
- Alerg printre stele (Radu-Eugeniu Gheorghiu)
- Ana (George Grigoriu)
- Ar fi de-ajuns (Ion Cristinoiu / Mihai Dumbravă)
- Astăzi e ziua ta (Ion Vasilescu / Eugen Mirea, Ion Vasilescu)
- Când vei veni iar lângă mine (Alexandru Mandy)
- Cântă-mi să uit dragostea (Ion Vasilescu / Nicolae Vlădoianu)
- Cântec de leagăn (Horia Moculescu / Eugen Rotaru)
- Ce bine-ar fi să fie așa (Dan Ardelean / George Mihalache)
- Ce-ți pasă ție (Dan Beizadea / Puiu Vasiliu)
- Constelația Iubirii (Zsolt Kerestely)
- Copacul (Zsolt Kerestely)
- Cu cine semeni dumneata? (Vasile Veselovski / Mihai Maximilian)
- Cu Noi (Zsolt Kerestely)
- Daniela (Marcel Dragomir)
- De ieri până azi (Laurențiu Profeta)
- Din focul primului sărut (Marius Țeicu / Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu)
- Dorul (Vasile V. Vasilache / Gheorghe Valcu)
- Ești fotogenică (George Grigoriu / Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu)
- Fetițele din București (Ion Vasilescu / Nicolae Vlădoianu)
- Fluierând pe stradă (Vasile Veselovski / Mihai Maximilian, Bogdan Caus)
- Gânduri (Nancy Brandes / Ovidiu Dumitru)
- Gentleman (Henri Mălineanu)
- Inima mea e a ta (George Grigoriu / Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu)
- Iubesc (Petre Mihăescu / Ovidiu Dumitru)
- Iubirea cea mare (Florin Bogardo)
- În tot ce e frumos pe lume (Elly Roman / Sasa Georgescu)
- Lumea (Marcel Dragomir / Ovidiu Dumitru)
- Merit eu (Vasile Veselovski / Mihai Maximilian)
- Mi-ai spus că mă iubești (Mișu Iancu)
- Muzica (Marius Țeicu / Ovidiu Dumitru)
- Oameni (Marius Țeicu / Ovidiu Dumitru)
- o perla de fata (George Grigoriu)
- Nu cred în stele (Vasile V. Vasilache)
- Nu mă citi (Horia Moculescu)
- Nu știi cîtă iubire (Ion Cristinoiu)
- Pentru Dragoste (Marcel Dragomir)
- S-a lăsat cortina (Vasile Veselovski / Mihai Maximilian)
- Serenada Twist (Florentin Delmar)
- Și plouă (Radu Șerban)
- Ștrengărița (Noru Demetriad / Mihai Dumbravă)
- Te iubesc (Dan Beizadea)
- Te-ai schimbat (Petre Mihăiescu / Aurel Storin)
- Tu ești primăvara mea (Florin Bogardo)
- Un fluture și-o pasăre (Florin Bogardo / Ioana Diaconescu)
- Vino, vino, dragoste (Marius Țeicu / Eugen Rotaru)
- Vise (Paul Urmuzescu / Mihai Dumbravă)
- Vreau numai soare (Dan Ardelean / Gheorghe E. Marian)
Melodii din repertoriul internațional:
- Bună dimineața, micuță stea (Rado, Ragny, M. Dermott / Gheorghe E. Marian)
- Nu uita (Rado, Ragny / Cecilia Silvestri)
- Pentru Maria (Murray, Callander / Eugen Rotaru)
- Love story (Francis Lai / Aurel Felea)
- O chema Ninette (Hildebrandt / Aurel Felea)
- Valuri albe (Christie-Yellow river / Aurel Felea)
- Pașii mei (Barry Gibb / Aurel Felea)
- Vei veni (Beatles - Let It Be)
- De ce n-am replică în glas (Kenny Rogers - Ruby, Don't Take Your Love To Town)
GHEORGHE ROȘOGA
| Gheorghe Roșoga | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 12 mai 1945, satul Gura Motrului, Județul Mehedinți, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | Cântăreț |
| Activitate | |
| Origine | Română |
| Gen muzical | Muzică populară românească |
| Modifică date / text | |
Gheorghe Roșoga (n. ) este un interpret de muzică populară din România, reprezentant al folclorului oltenesc, învățător și profesor de canto.
Provine dintr-o familie numeroasă, el fiind al șaselea copil al casei.
În anul 1967 a absolvit Institutul Pedagogic din Craiova. Lucrează apoi în învățământ și în cultură la Mehedinți, până în 1971, după care este încadrat ca ofițer în Ministerul de Interne, de unde a ieșit la pensie în 29 februarie 2000, cu gradul de colonel.
Discografie
- Gheorghe, Gheorghe
- Marine muică Marine
- Balada lăutarului
- Când eram în vremea mea
- Bate vântul, frunza pică
- Mi-a rămas mândruța-n gară
- Nu mai cred lume-n nimic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu