MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU VINERI 7 MAI 2021 / TEATRU/FILM

 5. /7 MAI 2021 - TEATRU/FILM

SILVIA POPOVICI 

Biografie

Silvia Popovici (n. 7 mai 1933, Fundata, Brașov – d. 16 septembrie 1993, București) a fost o actriță română.

A debutat în 1954 ca actriță în filmul „La mere”, realizat de studenți. În 1961, actrița devine celebră datorită rolului titular din pelicula de succes Darclee în regia lui Mihai Iacob, unde Silvia Popovici conturează o excepțională imagine a celebrei soprane de origine română Haricleea Darclee, ajutată fiind în ariile interpretate în film de vocea Artei Florescu. Au urmat roluri în Omul de lângă tine (1961) și O dragoste lungă de-o seară (1963), ambele în regia lui Horea Popescu, precum și în Pădurea Spânzuraților (1967, r. Liviu Ciulei).

Consacrarea definitivă în cinematograful românesc a venit o dată cu debutul regizoarei Malvina Urșianu, care în 1967 o alege să interpreteze rolul titular din filmul Gioconda fără surâs (1967). Silvia Popovici va rămâne multă vreme fidelă regizoarei, cu care va realiza și Serata (1971), Trecătoarele iubiri (1974), Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1979).

O popularitate deosebită în rândul românilor a obținut cu rolul Oana din serialul TV Mușatinii, în regia Soranei Coroamă-Stanca (13 episoade).

Silvia Popovici s-a dedicat, însă, în principal teatrului, ea făcând parte din "Promoția de Aur" a teatrului românesc (1956), interpretând pe scenele Naționalelor din Craiova (1959-1963), Cluj (1963-1966) și București (1967-1993) nenumărate roluri, de o mare complexitate și valoare.

„Ea reprezenta cel mai bine eșalonul de absolvenți ai IATC care în 1956 au plecat cu profesorul lor Vlad Mugur la Craiova. De altfel însuși Vlad a declarat că fără Silvia n-ar fi făcut "această nebunie". Silvia era înzestrată cu toate darurile: frumoasă, inteligentă, fermecătoare, serioasă, talentată, autentică și spontană, sensibilă, dramatică, impecabilă în tot ce realiza. Toate realizările ei scenice și filmice au avut o cotă valorică ridicată pentru că era ea însăși un puternic caracter dramatic. Au rămas de neiutat Ofelia cu straniul ei cântec, Gwendolin de-un farmec inedit, Magda prin intransigența dovedită, Hilde prin dezinvoltura creată, Julietta prin acuratețea sentimentului, apoi Ana Petrovna, Andromaca, Euxinia, Anca, Margareta, Casandra, Drusilla și altele. (...)

Silvia a fost și un model de seriozitate și corectitudine profesională pentru toată lumea din teatru și colegii ei au iubit-o ca pe o ființă dragă plină de grație și energie. Delicată și rasată, Silvia a reprezentat pe scena românească tipul femeii moderne, senină și echilibrată, capabilă de orice victorie, o femeie tipic luptătoare. Luciditatea ei scenică a ajutat-o mult în realizarea marilor sale creații, de mare vibrație și încărcătură emoțională." ”

—Alexandru Lazăr - "Promotia 1965 - 50 de ani de teatru"

Viață personală

A fost căsătorită cu demnitarul comunist Maxim Berghianu.^[1] În mod eronat, după Revoluție, s-a indus ideea că era prietenă cu Elena Ceaușescu. De fapt, Elena Ceaușescu nu o suporta, după cum declara și Emilia Marinela Macovescu, soția lui George Macovescu, ministru de Externe al României între 1972-1977

Distincții

A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.^[2]

Filmografie

·         Enigmele se explică în zori (1987)

·         Ancheta (1980)

·         Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980) - Doamna Ruxandra

·         Drumuri în cumpănă (1978)

·         Rătăcire (1978)

·         Trepte spre cer (1977) - Valeria Sădeanu

·         Im Staub der Sterne (1976) - Illyk

·         Trecătoarele iubiri (1974) - Lena

·         Mușatinii (1971)

·         Serata (1971)

·         Gioconda fără surâs (1968) - Irina

·         Pădurea spânzuraților (1965)

·         O dragoste lungă de-o seară (1963)

·         Omul de lângă tine (1961)

·         Darclée (1961) - Darclée

·         Furtuna (1961)

·         Bijuterii de familie (1957)

·         Ora H (1956)

·         Blanca (1955)

·         La mere (1953)

IOAN GHELU DESTELNICA

Ion Ghelu Destelnica
Date personale
Născut	7 mai 1922 com.Stelnica, jud. Ialomița
Decedat	17 decembrie 2001 (79 de ani) Bacău
Copii	Horia Ghelu și Radu Bogdan Ghelu
Cetățenie	România
Ocupație	actor
Modifică date / text

Ion Ghelu Destelnica (pseudonim al lui Ion Ghel; n. 5 mai 1922, Stelnica^[1] — d. 17 decembrie 2001, Bacău) a fost actor, regizor , dramaturg și poet, profesor ^[2] de teatru la Școala Populară de Artă din Bacău.

Biografie

Născut din părinți agricultori (tatăl său, Johan Ghel, fiind etnic neamț), Ion Ghelu Destelnica a absolvit în 1949 Institutul de Artă din Iași, facultatea de teatru, clasa de actori; iar în 1950 a absolvit Institutul de Artă Cinematografică din București - secția scenaristică.

Între 1951-1956 a fost actor la Teatrul de Stat Bacău și Metodist Principal în cadrul Secției de Învățământ și Cultură a Regiunii Bacău. Între anii 1961 - 1982 a fost încadrat ca profesor de teatru la Școala Populară de Artă Bacău. În 1971 este atestat ca și “regizor artistic”.^[3]

La 60 de ani, după pensionarea la cerere a continuat predarea cursurilor de “Artă a actorului” și Regie teatru până în 1993, atât la Bacău cât și în Municipiul Onești, înființând în acest municipiu o “Secție de Teatru” a Școlii Populare de Artă Bacău.

A depus în paralel o activitate literară intensă, a publicat poezii, proza sau piese de teatru. Multe dintre acestea au fost puse în scenă de teatre profesioniste și de amatori din țară sau străinătate: Comoara, Dragostea Nevestelor, Fata tatii cea Frumoasă, Cearta în familie, Depărtarea, sau o piesă în versuri despre Păcala: Fata, Lacrima și Râsul. La împlinirea vârstei de 75 ani autorul este relansat în atenția publicului spectator cu una dintre comediile în versuri “Când ai o soacră avară stă ca dracu pe comoară”- prima din ciclul Păcăliada.

Distincții

În luna mai 1997 i s-a acordat titlul de cetățean de onoare al Municipiului Bacău, iar în 2008 i s-a acordat (postmortem) titlul de cetățean de onoare al Comunei Stelnica.