4. /27 IUNIE 2021 - POEZIE
| Samson Bodnărescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 27 iunie 1840 satul Voitinel, județul Suceava |
| Decedat | 3 martie 1902 Pomârla, județul Botoșani |
| Naționalitate |  Română |
| Cetățenie |  Imperiul Austriac România  |
| Ocupație | scriitor, pedagog |
| Limbi | limba română |
| Activitatea literară | |
| Activ ca scriitor | 1864-1900 |
| Mișcare/curent literar | neoromantism |
| Operă de debut | Roman și Viorica sau Voința e puterea vieții |
| Opere semnificative | Rienzi, Lăpușneanu-vodă |
Modifică date / text  | |
Samson L. Bodnărescu (n. 27 iunie 1840, satul Voitinel, Imperiul Austriac – d. 3 martie 1902, Pomârla, județul Botoșani)[1] a fost un scriitor și poet român, membru al societății culturale „Junimea”.
Biografie
Samson Bodnărescu a urmat studii liceale la Cernăuți și Rădăuți după care a ocupat un post de profesor și pedagog la Institutele Unite din Iași și a participat la activitatea Junimii. A urmat studii universitare de filozofie la Viena, Berlin și Giessen, întorcându-se la Iași în 1870 după obținerea doctoratului în filosofie. A ocupat un post de bibliotecar la Biblioteca Universității și apoi a fost director al Institutul Normal „Vasile Lupu”. În locuința sa din curtea Mănăstirii Trei Ierarhi, Samson Bodnărescu i-a găzduit pe Mihai Eminescu și Miron Pompiliu.[1]
În 1879 a fost numit director al Institutului „Anastasie Bașotă” din Pomârla, județul Botoșani unde a activat până în 1902, când s-a stins din viață.
Opera
Samson Bodnărescu a scris poeme cu caracter filosofic idealist, epigrame, elegii, piesa de teatru în cinci acte „Roman și Viorica sau Voința e puterea vieții” (1864), drama istorică „Ilie Vodă” și tragediile „Rienzi”, (1868, inspirată din opera cu același titlu a scriitorului englez Edward Bulwer-Lytton) și „Lăpușneanu-vodă” (1878-1879), de valoare literară minoră.[2]
Vin, trimise de la soare,
Mandre raze calatoare
Si aduc campia plina
De caldura si lumina.
Si-aduc veste peste fire
Ca se-ntoarce al ei mire
Cu nespuse desfatari
Din cumplite departari.
La asa placuta stire
Ea incepe pregatire,
Si aduna toate cele
Cate sunt pentru gatele:
Prinde vanturile moi
Si le pune la razboi
Si le-nvata, ca sa-i tese
Nimitezele alese,
Ale caror gingasi fire
Sunt din ceata cea subtire.
Cu acestea dimineata isi acopera ea fata.
Pune vantul cald apoi,
De-i gateste soi de soi
De covoara impletite
Tot din flori nepomenite,
Sa-i slujasca de primire
Pentru dragalasul mire
Si sa guste-n dulce tihna
A iubirii lor odihna.
Pune floare langa floare
Cu miresme-mbatatoare
Si-apoi umple a lui potire
Cu suflare de zefire
Si suspine de iubire
Si de dragoste aleasa
Cum n-a mai facut mireasa
Pat de dulce pregatire
Pentru asteptatul mire in palatele-i zidite
Din vazduhuri poleite
Cu albastru din tarie,
Sa dureze-n vecinicie
Si cu aur rupt din stele,
Sa dureze ca si ele;
Lustruite cu lumina
Stransa, cand e luna plina,
Si cu scari din nori durate
Cum n-ai mai vazut palate.
Iar inintru-mpodobite
Cu icoane zugravite
Din fete de curcubeie
Si cu lacuri si paraie
Si cu toate cate sunt
Nascocite pe pamant.
Zori cu umblete istete
Deschid portile marete
Si amurgul cel de sara
Le inchide apoi iara
Atat sunt de minunate
Si atata-s de-ncantate,
Ca intrat, din ele-n veci
N-ai voi ca sa mai pleci.
Serenade fac prin parcuri
Cantaretii pe sub arcuri,
Cu verdeata poleite
Si din mlazi si foi boltite.
Ei in gingase raspunsuri
Spun a dragostei neajunsuri,
Singuratici uneori
Stand ascunsi pe dupa flori;
Cateodata stransi in cor in fata ferestilor
Spun dulci cantecele lor
S-aline-al miresei dor.
II
Si cum pleaca mirele,
Merg in lume stirile in radvane trase lin
Prin vazduhul cel senin
De siraguri de cucoara
Sfatuind ca una zboara.
Cocostarci naintea lor
Duc naframe albe-n zbor.
Iazuri trec, campii si stuhuri
Jucand hora prin vazduhuri;
Decat ei mai sprintinele
Vin in urma randunele,
Tot cotind si-n zbor ratund
Cat vederile patrund;
Si tot spun cu vesel glas
De tari ce-n urm-a ramas
Si s-alinta sus sub nori
De ti-i drag de zborul lor.
Vestea merge, vestea vine,
Si de veselii sunt pline
Cerul tot, pamantul tot
Si prin mari cate-s inot.
Tot asa si-n departari
Lumile-s in desfatari
Sus in car de aur sede
Mirele, de lumea-l vede
Mandru, falnic lucitori
Cu nespusele-i comori in priviri de drag si foc,
Ce-aduc lumilor noroc,
De zambiri cum nu mai sunt
Nici in cer, nici pe pamant.
Si-asa raze de lucire
De la dansul iau pornire,
Ca nici unul ce-l urmeaza,
Din atatea mii de cete
Nu-ndrazneste, nu cuteaza
Langa el sa se arate.
Numai cand cu zambet dulce
Se coboara sa se culce,
Mii de hore-ncep nuntasii
Tot in mijloc cu fruntasii
Nalt palatului ceresc,
Unde toti salasluiesc;
Vezi luceferi mai berbanti
Strabatand in gingas dant,
Lungi siraguri de dragi stele,
Ce fac jocuri intre ele,
Tot ferindu-se-ntr-una
Sa nu supere pe luna,
Ce de dor manata zboara
Printr-a cerului popoara
Si e vecinie calatoare
Dupa dragalasul soare
Drag ti-i,
Doamne, sa privesti
Jocul lumilor ceresti!
Cand din cand vezi cum se lasa
Cate una mai aleasa
Din nemaisfarsitul cor
Spre pamant in tainic zbor,
Aducand miresei carte
De la mirele departe,
Aducand si-o sarutare
Numai cerul cum le are.
Si cat stai si cat privesti,
in atata te uimesti,
Ca din sara pana-n zori
Nu sfarsesc sa joace-n hori.
Cand din cand prin jocul lor
Trece tainic cate-un nor
Cu raspuns de la iubita
Ca a fost cartea primita.
El prin stele, ea prin nor
isi preschimba dorul lor;
El prin carti de stralucire,
Ea prin semne de mahnire.
III
Zile trec si zile vin,
Si vazduhul cel senin
E de raze tot mai plin,
Raze dulci, imbatatoare,
Cum vin numai de la soare,
Ce nu are mult acum
Din al nuntii sale drum.
Vesel, plin de fericire
Fiind drumul de iubire.
Intr-o zi, ah! lunga zi!
Nu se stie ce-i veni,
Ca deodata se opri
Si spre mandra sa privi
Cu-asa dragoste duioasa
Cum n-a mai simtit mireasa.
Ea vazandu-l tresari
Si la fata-ngalbeni isi aduse iar aminte
Vremile mai dinainte,
Cum de multe, multe ori
I-a mai fost el petitor,
Dus de-un farmec nenteles inapoi cum a purces,
Si-a lasat-o cum nu lasa
Mirele pe-a sa mireasa.
Sta pe ganduri ratacita,
Sta cu inima zdrobita,
Si cum sta si cum priveste,
El cu dragoste-i sopteste: „Ce sa fac si cum sa fac,
Ca nu am iubirei leac.
Nu stii tu c-a mea menire
Este vecinie sa fiu mire,
Far' de stare intr-un loc,
Far' de draga cu noroc?"
Zice, merge si nu-i pasa
Oricat dorul il apasa
Ea-l priveste cum se duce
Asa drag si-asa de luce!
Uita noaptea, uita-n zori
Sa-ngrijeasca de-a ei flori;
Uita tot si toate cele
Cate sunt penmj gatele
Si s-acopere cu jele.
"Haide dragă, sui în luntre,
Să tot mergem, mergem duşi,
Să scăpăm măcar o clipă
De-a pământului cătuşi.
Legănaţi încet de valuri
Să dăm grijile uitării,
Să dăm suflete noastre
Dragostii şi desfătării.
Hai, nu sta aşa pe gânduri!
N-auzi marea cum ne cheamă?
Braţ de dragoste puternic
Te va duce, n-ave teamă."
Ea se suie, luntrea pleacă,
Valurile se-mblânzesc,
Şi adânc în apa lină
Stelele din cer privesc.
Şi lumina blând-a lunei
Pe-adâncimi s-aşterne-n pături,
Peste ele trec în taină
Două umbre strâns alături.
Numai eu cu dor sălbatic
Stau pe malul singuratic
Şi-mi spun jalnic o poveste,
Ce a fost şi nu mai este.
În cumpănire dreaptă a vieţii-mi trecătoare
Spre una şi spre alta privirea mea se-ndreaptă,
Şi amintiri trecute în suflet îmi deşteaptă,
Şi întrebări asupra unui biet viitor,
Acoperit ce zace sub vălul vremilor.
Şi greu mai pot cunoaşte ce-a fost, iar ce va fi,
Cu mintea-mi omenească nu pot descoperi.
Nu pot, dar ştiu, desigur, că binele învins
De rău, de neomenie, e pentru mine stins;
Că lacrimi după dânsul din ochiul meu n-oi şterge;
Altora de li place, ei după el alerge,
Căci daruri mai înalte decât lumescul bine
A pregătit ursita în lume pentru mine.
O! ne-ntrecute daruri! în loc de amărâre
Sădi în al meu suflet tot ce-i mai sfânt... iubire!
Pe-aceasta o voi duce în inima-mi, ce geme,
Pe calea vieţii mele în viitoarea vreme.
Ş-aşa la întrebarea: ce-a fi? îmi spun cu drag:
Voi fi cu-a mea iubire până pe-al morţii prag.
Ce văd în ceea parte? Icoana ei iubită
Stând pe-o statajă, vecinic neatinsă, neclintită;
Bătrânul zugrav, timpul, uimit sta lângă ea,
În mâna lui penelul au adormit, ar vrea,
Ar vrea figura-i dragă să o supună legii,
Ce fără de păsare au dat-o el întregii
Naturi; dar cum să poată, când dulcea ei privire
Îi ţine-n lanţuri braţul pornit spre nimicire?
Când îngerescu-i zâmbet aşa de drag şi sfânt
Nu e supus schimbării ca toate pe pământ?
Aşa te întrupase cândva a mea gândire
Aşa-mi vei fi tu vecinic icoana de iubire.
Nici vremea, nici necazul, nici bătrâneţea mea
Nu te-ar putea atinge... vei rămâne aşa.
Cu tine îns-alături, figură ce zâmbeşti,
Stau eu... în suflet rana durerilor lumeşti,
În inimă-mi fioare de dor necontenit,
În gândul meu o umbră, de care-s prigonit
Şi când mă-ntreb cu mintea, nimic nu-mi pot răspunde,
Decât că-i rău în lume, durerile pe unde
Mai des sunt semănate şi nasc, trăiesc şi cresc,
Şi pentru ele leacuri în veci nu se găsesc.
Şi-n inimă şi-n suflet, în gânduri şi în minte
Durerea o simt vecinic, ce nu se mai dezminte.
Şi-apoi când văd o raclă lăsându-se-n mormânt,
Mă-ntreb, ce este scopul durerii pe pământ?
Ea viaţa nu-ndulceşte ca roua, florile;
Ca norii este dânsa, ce-acopăr zorile.
Şi dac-o bucurie în suflet se trezeşte,
Nici n-am simţit-o bine, căci ea o nimiceşte.
Că-i doamna firii noastre pricepem şi simţim.
Dar care-i e chemarea, aceasta nu o ştim.
Icoană fericită! întinde mâna ta
Ş-atinge-o cu iubire şi drag de fruntea mea,
Şi risipeşte norul ce-atâta o apasă,
Ş-a ochiului tău raze asupra mea le lasă,
Căci numai într-o lume, ce voi simţi-o plină
De-a ochilor tăi dulce şi vecinică lumină,
Mai pot avè pe lume bogată fericire...
Durerile cu toate dispar, unde-i iubire.
| Cristian Petru Bălan | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (84 de ani) |
| Cetățenie |  SUA |
| Ocupație | scriitor |
| Modifică date / text | |
Cristian Petru Bălan (n. 27 iunie 1936, Sibiu) este un prozator, poet, dramaturg, publicist, editor, traducător și artist plastic român stabilit în Statele Unite ale Americii; profesor, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, al Academiei Româno-Americană de Științe și Arte și al Academiei Româno-Australiene.
Fost corespondent din Statele Unite ale Americii al posturilor de radio Vocea Americii și Europa Liberă, scriitorul este actualmente cunoscut mai ales pentru cele două lucrări, Enciclopedia Imnurilor de Stat ale țărilor lumii (Editura „Ploiești - Mileniul III” , 2008, cu prefața scrisă de Gheorghe Zamfir) și Ghid de conversație român-latin/ Latinum Romanicumque colloquii enchiridion, (primul ghid românesc de acest fel, Editura Premier, Ploiești, 2007). De asemenea, ca artist plastic, este autorul unui mare grup sculptural ”Mihai Eminescu-Veronica Micle”, prima combinație de acest fel, pusă pe același soclu, al primei replici din România a ”Statuii Libertății” din New York (de aprox. 3 m), ambele ridicate în centrul orașului Boldești-Scăieni, jud. Prahova, în anul 2014, a impunătoarei statuii de oțel „Rupătorul de geam”, precum și al bustului pilotului erou american Edward Butch O'Hare, pentru marele aeroport internațional "O'Hare" din Chicago.
Biografie
Cristian Petru este fiul lui Tănase Bălan, profesor, și al Margaretei Bălan, învățătoare (născută Vasilescu). Este căsătorit cu Dorina (născută Chivulescu), cosmetician-esteticiană și are două fiice, profesoare: Codrina, profesoară de limbile italiană-franceză, și Ozana Bălan-King, directoarea „Muzeului apelor” din Chicago. De asemenea, are doi nepoței: William King și Andrew King (elevi la școli publice.)
În 1954, a absolvit liceul IL Caragiale din Ploiești, unde a fost coleg de clasă cu pictorul Vladimir Zamfirescu și cu scriitorii Bujor Nedelcovici, Mihai Negulescu și Corneliu Șerban.
A urmat Facultatea de Zootehnie din București din 1956. Și-a continuat studiile, absolvind Universitatea din București, Facultatea de română-istorie (1964), precum și Colegiul Harry S. Truman din Chicago (1989), cu bursă Pell Grant, pentru cursuri de artă.
În țară, timp de 26 de ani, a fost profesor gradul I de limba română, limba latină și istorie, la diferite școli generale și licee din județul Prahova și a fost directorul celei mai vechi școli din Ploiești (Școala nr. 3).
Debut
La vârsta de 19 ani, a debutat cu versuri în ziarul „Flamura Prahovei”, apoi a continuat să publice versuri și proză ori articole de popularizare a științei în „România literară”, „România liberă”, „Flacăra”, „Magazin”, „Magazin istoric” și „Telegraful român”.
A purtat o bogată corespondență cu Dumitru Panaitescu-Perpessicius, cu poeta Otilia Cazimir, cu Gheorghe Eminescu, nepotul poetului Mihai Eminescu, cu scriitoarea Monica Lovinescu și cu Principesa Ileana, (Ileana a României), devenită Maica Alexandra.
În 1967, Studioul Cinematografic București i-a achiziționat scenariul de film „Geniu sublim”, conceput cu doi ani înainte, care descrie viața zbuciumată a lui Mihai Eminescu, de la naștere până la tragica lui moarte, proiectându-se realizarea unui film după el. În 1968 prezintă o documentată recenzie a cărții savantului fizician Basarab Nicolescu, „Ion Barbu - Cosmologia "Jocului secund“, ", în „Flamura Prahovei”, nr. 5096, 7 iulie 1968.
C.P. Bălan a scris analize literare ample și prefețele unor cărți de versuri apărute în țară, făcând prezentarea unor tinere poete talentate: Speranța Miron, cu volumul ei de poezii „La larme de l'argile”, în limba franceză, dedicat președintelui Franței, Jacques Chirac, cu o variantă în limba română, „Lacrima lutului” (editura „Pax aura mundi“, 2000, Galați) - și poetei Adina Sas-Simoniak, din Chicago, cu volumul „Perpendiculară pe un colț de nemurire“, apărut la editura „Multimedia” din Arad, în 2002.. Tot la Chicago, suburbia Niles, a prefațat cărțile poetului Dumitru Buhai, „Bucuria mântuirii” și „Pași spre fericire”, tipărite la editura locală Center Focus Publishing, în 2007, precum și prefețele altor scriitori debutanți.
În anul 1971, împreună cu ufologul Călin Turcu, a înființat Univers-Clubul de pe lângă Casa de cultură a sindicatelor din Ploiești.
Clubul devenise faimos în toată țara, prin studierea amănunțită a fenomenelor OZN și paranormale, prin simpozioanele lui cu publicul.
În organizarea activităților acestui club, CPB a fost ajutat de scriitorul Ion Hobana, de cosmonautul Dumitru Dorin Prunariu, de inventatorul Justin Capră, de acad. prof. dr. Eugen Macovski, de antropologul Cantemir Rișcuția, de prof. univ. dr. Ion Mânzatu ș.a. Clubul respectiv s-a desființat în 1990.
Ca pictor și sculptor amator, este autorul a numeroase icoane, al celui mai mare portret „Eminescu“ existent în țară, aflat pe frontispiciul Casei de cultură din Boldești-Scăieni din județul Prahova, al unei statui de aproape 2 m înălțime, intitulată „Îngerul judecății“, și postată sus, pe acoperișul unei capele din centrul orașului; al bustului lui Teodor Diamant, creatorul Falansterului de la Scăieni, al Lupoaicei Romane („Lupa Capitolina“), cu Romulus și Remus (îngerul și lupoaica, din păcate, au fost distruse de cutremurul din 1977, însă îngerul a fost reconstituit); al marii statui de oțel inox „Rupătorul de geam“ (6–7 m), înălțată la intrarea principală a Fabricii de Geamuri Scăieni, apoi mutată în centrul orașului, după dispariția fabricii; al picturilor religioase de pe fațada cimitirului din aceeași localitate; al portretului primului președinte austriac Karl Renner (1870-1950), de pe fațada bibliotecii din orașul austriac Gloggnitz, Nieder Õsterreich; este autor a două mari portrete religioase, în același oraș, pe fațada vilei compozitorului austriac Gustav Mahler, reprezentându-i pe Iisus și pe Fecioare Maria cu Pruncul, lucrări dedicate soldaților austrieci căzuți în cel de al doilea război mondial - picturi care au primit elogiul specialiștilor din Viena.
Pentru Colegiul Truman din Chicago, a mai sculptat portretul președinelui Truman și un bust al lui Eminescu. Fotografiile cu sculpturile sunt reproduse în monografia orașului Boldești-Scăieni.
În urma persecuțiilor și amenințărilor organelor române de securitate, din perioada dictaturii comuniste, scriitorul s-a văzut silit să emigreze ilegal, în 1985, mai întâi în Austria, ca refugiat politic, stând zece luni in Lagărul de refugiați de la Treiskirchen, de unde s-a stabilit definitiv în Statele Unite (1986). Acolo i s-a acordat cetățenie americană.
În America, după câțiva ani de studii, s-a angrenat în lupta generală a intelectualilor români din lumea liberă împotriva comunismului, devenind cunoscut prin susținuta campanie de demascare a atrocităților regimului ceaușist, făcută atât prin intermediul presei libere din diaspora românească, dar mai cu seamă prin emisiuni și interviuri acordate posturilor de radio „Vocea Americii“ și „Europa liberă“.
La acesta din urmă i s-a transmis și un scurt interviu luat regelui Mihai I.
Mare răsunet a avut, în acea perioadă, articolul:„În România, condițiile pentru o revoluție populară sau pentru o schimbare deosebită sunt mai coapte ca oricând!“, publicat în ziarul „Micro Magazin“ din New York, la 2 aprilie 1989, în care autorul prezice și descrie cu exactitate revoluția, cu lupte de stradă, care va avea loc abia peste opt luni, precum și execuția la zid a dictatorilor.
De asemenea, în același ziar, articolul din 25 noiembrie 1989, intitulat „Domnule Ceaușescu, nu rămâne decât să demisionați!“, trimis și prin poștă fostului dictator, prin care îl avertiza limpede că va ajunge să fie judecat de un tribunal militar și condamnat la moarte.
Cristian Petru Bălan a înființat prima emisiune de televiziune în limba română pentru românii din Chicago, intitulată „Suflet românesc“, bogată în informații politice și cultural-artistice. Tot la Chicago, în 1996, împreună cu Nicolae N. Manolescu, a editat ziarul „Datoria românească“, publicație care apare și astăzi, cu unele mici intermitențe, și unde este redactor-șef adjunct.
În două din marile ziare românești din America - „Meridianul românesc”, din California, și „Romanian Tribune”, din Chicago - scriitorul este menționat în colegiul redacțional.
Erau foarte apreciate programele literare săptămânale prezentate de scriitor la postul local de radio „Mândră Românie“ din metropola Chicago.
După căderea regimului comunist din țară, a intervievat, pentru TV, câteva mari personalități ale culturii românești, printre care memorabilele interviuri luate scriitorului Octavian Paler și actorilor Dem Rădulescu și Mircea Crișan, cât și alte interviuri luate unei serii întregi de artiști români de teatru și film, interpreți de muzică populară și ușoară, sportivi etc. În perioada când cerceta fenomene teofanice insolite, a intervievat pe câțiva vizionari români și străini, deplasându-se să-i întâlnească pe aceștia la fața locului (pe Petrache Lupu, la Maglavid, pe Fecioara de la Parepa, la Parepa-Rușani, Prahova, pe cei șase vestiți vizionari ai aparițiilor marianice - Jakov Čolo, Ivan Dragiceviċ, Mirjana Dragiceviċ, Ivanka Ivankoviċ, Vicka Ivankoviċ și Marija Pavloviċ - la Medjugorje (Međugorje), Bosnia-Herțegovina, publicând interviurile luate.
La Chicago a funcționat ca asistent la Truman College, lucrând îndeosebi cu studenții străini. Tot în acea metropolă, a funcționat ca profesor de limba română la Institutul de limbi străine „Berlitz“, apoi s-a stabilit la Wheaton, Illinois, unde a fost mai mulți ani editor la „Societatea Misionară Română-SMR“, până la transferarea acesteia în România.
Aici a lucrat în colectivul de redactare a „Marelui Dicționar Biblic“, de 1354 de pagini, primul mare dicționar biblic românesc, apărut la editura „Cartea Creștină“ din Oradea.
După serviciul de la SMR din Wheaton, a fost solicitat ca traducător pentru limbile franceză, spaniolă, portugheză, italiană și rusă la marea companie americană „Floral Transworld Delivery“ din Downers Grove, Illinois. Tot ca traducător, a funcționat și la Societatea Americană de Telefoane Internaționale „FoneTel“, din Chicago. În prezent, scriitorul este pensionar și, după ce a locuit succesiv, la Sibiu, Râu de Mori, Hunedoara (lângă Hațeg), Ceptura, Prahova, Scăieni, Prahova, București, Ploiești, orașul Boldești-Scăieni, în județul Prahova (în acest oraș, unde Cristian Petru Bălan a botezat toate străzile la fondarea lui, în 1968, și-a recăpătat locuința ce-i fusese confiscată de regimul comunist), orașul Gloggnitz-Nieder Österreich (Austria), apoi la Chicago și Wheaton, după atâtea perindări, s-a stabilit cu familia la Glen Ellyn, statul Illinois, într-o casă proprie.
A continuat să publice articole politice, proză și versuri în diferite reviste („Lumea liberă“, „Universul“, „Cuvântul românesc“, „Meridianul românesc“, „Luceafărul românesc“, „Romanian Tribune“, „Datoria românească“, „Transilvania“ (din Mǘnchen), „Telegraful român“ (din Sibiu), almanahul „Femeia”, pe anul 1999, din București, „Revista de parapsihologie”, București, „Observatorul” (din Toronto, Canada), „Curentul internațional“, „Solia“, „Impact“, „ARA Journal“, „Ziua“, „Lumină lină“, „ZUM“, „Arcada“, „Exodus“, „Orizont creștin“ etc., etc.).
Din noiembrie 2007, este director fondator al gazetei „Armonia”, organ independent al orașului Boldești-Scăieni, jud. Prahova, unde a fost declarat primul cetățean de onoare al localității. Este redactor șef-adjunct la gazeta „Datoria românească“ din Chicago, redactor asociat în colegiul redacțional al gazetelor „Meridianul Românesc“ din California, „Constelații diamantine“ din Craiova, „Armonii culturale“ (membru de onoare), din Adjud și „Regatul Cuvântului“, din Craiova (membru de onoare). Pentru activitățile depuse, „University of New Mexico - Gallup Branch”, în anul 2009, i-a conferit o Diplomă de Aprecieri, venită din partea savantului de origine română, Prof. Dr. Florentin Smarandache, propus pentru Premiul Nobel.
CPB a călătorit mult pe mapamond, descriind țările vizitate (Noua Zeelandă, Australia, Canada, Hong Kong, Macao, Israel, Hawaii ș.a).
Publicații
A scris și publicat patru romane: „Dincolo de curcubeu“ (carte recomandată de „Vocea Americii“, care a apărut și în România, într-o ediție piratată, fără consimțământul autorului), „Zborul destinului“, „Oaspeții din Elizeu“ și “Răzbunătorii“ (Romanul luptei împotriva corupției din România; Ed. Premier, Ploiești, 2010). În 2006 a publicat în țară două piese de teatru, „Ispită si virtute“ (Una storia veneziana) și drama de inspirație biblică "Neprihănitul Iov", propuse pentru „Teatrul de Stat Toma Caragiu“ din Ploiești, precum și un volum de versuri, „Stindarde transparente“. În 2007 a publicat la Ploiești o foarte documentată monografie a orașului prahovean Boldești-Scăieni, bogat ilustrată și, în același an, a dat la iveală, pentru prima dată în România, a unui „Ghid de conversație român-latin”. Ca pictor de icoane și biserici, precum și ca sculptor, are lucrări expuse public în orașul Boldești-Scăieni, județul Prahova, și în orașul Gloggnitz, Austria.
Cărți publicate
- Dincolo de curcubeu (Roman politic și religios, 406 pag.; Ed. North America, Chicago, 1992).
- Dincolo de curcubeu (Roman politic și religios, 397 pag.; Ed. Stef, Iași, 2019. cu o prefață amplă de Cezarina Adamescu, critic literar.
- Rezistența anticomunistă în Boldești-Scăieni, Editura Stef, Iași, 2019.
- Amplificările tăcerii (Poeme, Ed. Liberty, New York, 1993).
- Viața lui Iisus (Prezentată în secvențe istorice și cronologice; Ed. Holy Cross, San Francisco, 1993).
- Dicționarul partidelor politice din România (Ed. Yellow Bird, Chicago, 1993).
- Dicționarul criminalilor politici comuniști din România (Ed. White Wings, Glen Ellyn, Illinois, USA, 1995).
- Un dicționar al eroilor căzuți victime ale comunismului în România (Ed. Yellow Bird, Chicago, 1993).
- Nestinsa lumină (Ed. Atlantic World, Washington D.C., 1993).
- Stropi de rouă (Colecție de poezii pentru copii. Volum colectiv, editat de A.B.R., USA, Chicago, 1987).
- Visuri cosmice (Poeme spațiale; Ed. California, Hollywood, USA, 1994).
- Visuri cosmice (Poeme spațiale) Reeditare la Editura Stef, Iași, 2019..
- Cioburi de cristal (4000 de maxime și cugetări, scrise între 1955-1981, cu prefețe de Acad. D. Panaitescu-Perpessicius și M.N. Rusu. Ed. Phoenix, Glen Ellyn, Illinois, USA, 1996).
- Cioburi de cristal (4000 de maxime și cugetări, scrise între 1955-1981, cu prefețe de Acad. D. Panaitescu-Perpessicius și M.N. Rusu. Reeditare revăzută. Editura Stef, Iași, 2017, cu o prefață amplă de Cezarina Adamescu, critic literar.
- Vagabond pe mapamond (Jurnal de călătorii în Hong Kong, Noua Zeelandă și Australia; Ed. Windows, Glen Ellyn, Illinois, 2003).
- Zborul destinului, (roman; Ed. Eminescu, București, 2003).
- Oaspeții din Elizeu, (roman; Ed. Eminescu, 2004).
- Stindarde transparente (poeme), Editura Premier, Ploiești.
- Monografia orașului Boldești-Scăieni, (Monografia unui oraș prahovean; Ed. Premier, Ploiești, 2007).
- Ghid de conversație român-latin/ Latinum Romanicumque colloquii enchiridion , (Primul ghid românesc de acest fel; Ed. Premier, Ploiești, 2007).
- Tridirame (3D - un album color cu figuri grafice plane computerizate, care, privite dintr-un anumit unghi, apar în relief; Ed. White Fox, Glen Ellyn, 2008).
- Enciclopedia imnurilor de stat ale țărilor lumii, Editura Ploiești, Mileniul III, 2008.
- Imnurile țărilor din Uniunea Europeană, carte editată de Consiliul județean Prahova și de Biblioteca județeană „Nicolae Iorga”, Ploiești, 2008.
- Eros-Sonete (Sonete în stil clasic), Editura Eminescu, București, 2009.
- Răzbunătorii, (Romanul luptei împotriva corupției din România; Ed. Premier, Ploiești, 2010).
- Eminescu și universul folcloric românesc/ (Influența literaturii populare în viața și opera lui Mihai Eminescu), Ed. Premier, Ploiești, 2011).
- Justin Capră, unul dintre marii inventatori români și universali ai secolului nostru, Ed. Ploiești-Mileniul III, 2012.
- Să apropiem Cerul de pământ/ (Dialog religios între doi scriitori de religii creștine diferite), Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2012).
- Comori de vise/ (Antologie Universală Armonii Culturale, editată de Gheorghe A. Stroia, directorul Editurii Armonii Culturale, împreună cu Cristian Petru Bălan și Mariana Zavati Gardner, Ed. 'Armonii Culturale, Adjud, 2012).
- Meridiane lirice - antologia universală a poeziei românești contemporane, (832 de pagini cuprinzând 124 de poeți contemporani), Ed. 'Armonii Culturale, Adjud, 2012).
- Conexiuni (poeme), Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2013.
- Antologie de proză contemporană românească, Ed. Armonii Culturale - EPOSS MERIDIANE, Adjud, 2013.
- Interviu cu Alfred Nobel (interviuri, cronici și critici literare), Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2016.
- Ecoul darurilor (Referințe critice despre cărțile scriitorului Cristian Petru Bălan), Editura Stef, Iași, 2019.
- Nemărginiri (versuri), Editura Stef, Iași, 2019.
- Urme pe cer - sculpturile și picturile scriitorului Cristian Petru Bălan - Editura Armonii Culturale, Adjud, 2019.
- Transformări (proză și versuri), Editura Ștef, Iași, 2019.
Teatru
- Ispită și virtute, Editura MSM, București, 2006.
- Ispită și virtute (ediție revăzută), Editura Armonii culturale, Adjud, 2018.
- Neprihănitul Iov, Editura MSM, București, 2006.
Scenarii de film
- Geniu sublim (Viața lui Mihai Eminescu, un scenariu de film scris în 1965/66 și contractat cu Cinematografia Română, Studiourile Cinematografice Buftea, în 1967); Editura Western, Chicago, 1996).
- Geniu sublim (Viața lui Mihai Eminescu, un scenariu de film scris în 1965/66 și contractat cu Cinematografia Română, Studiourile Cinematografice Buftea, în 1967); Reeditare la Editura Stef, Iași, 2019, cu o prefață amplă de Cezarina Adamescu, critic literar.
- Disperation Aboard (scenariu în limba engleză despre refugiații vietnamezi; Ed. Western, Chicago, 1996).
Muzicologie
- Enciclopedia imnurilor de stat ale țărilor lumii, Editura Ploiești, Mileniul III, 2008.
- Imnurile țărilor din Uniunea Europeană, editată de Consiliul județean Prahova și de Biblioteca județeană „Nicolae Iorga”, Ploiești, 2008.
Volume publicate în România
- Zborul destinului (roman, Ed. Eminescu, București, 2003).
- Oaspeții din Elizeu (roman, Ed. Eminescu, București, 2004).
- Stindarde transparente (poeme, Ed. Premier, Ploiești, 2006).
- Teatru: „Ispita și virtute”; „Neprihănăitul Iov”, (Două drame; Ed. MSM, București, 2006).
- Monografia orașului Boldești-Scăieni, (monografie, Ed. Premier, Ploiești, 2007).
- Ghid de conversație român-latin/Latinum Romanicumque colloquii enchiridion (primul ghid de acest fel, Ed. Premier, Ploiești, 2007).
- Enciclopedia imnurilor de stat ale țărilor lumii, Editura Ploiești, Mileniul III, 2008.
- Imnurile țărilor din Uniunea Europeană, carte editată de Consiliul județean Prahova și de Biblioteca județeană „Nicolae Iorga”, Ploiești, 2008.
- Eros-Sonete (Sonete în stil clasic), Editura Eminescu, București, 2009.
- Răzbunătorii, (Romanul luptei împotriva corupției din România; Ed. Premier, Ploiești, 2010).
- Eminescu și universul folcloric românesc/ (Influența literaturii populare în viața și opera lui Mihai Eminescu), Ed. Premier, Ploiești, 2011).
- Justin Capră, unul dintre marii inventatori români și universali ai secolului nostru, Ed. Ploiești-Mileniul III, 2012.
- Să apropiem Cerul de pământ/ (Dialog religios între doi scriitori de religii creștine diferite), Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2012).
- Comori de vise/ (Antologie Universală Armonii Culturale, editată de Gheorghe A. Stroia, directorul Editurii Armonii Culturale, împreună cu Cristian Petru Bălan și Mariana Zavati Gardner, Ed. 'Armonii Culturale, Adjud, 2012).
- Meridiane lirice - antologia universală a poeziei românești contemporane, (832 de pagini cuprinzând 124 de poeți contemporani), Ed. 'Armonii Culturale, Adjud, 2012).
- Conexiuni (poeme), Ed. Armonii Culturale, Adjud, 2013. (Și altele).
Editări
Cristian Petru Bălan a fost editorul unor publicații ale Academiei Româno-Americane de Arte și Științe (ARA):
Jurnalele Academiei Române (ARA), Editura ARA, California, numerele 21-22, pe anii 1996/97, și nr. 23-24, pe anii 1998/99. De asemenea, în 1994 , a prefațat și publicat o nouă ediție a volumului de versuri „Stropi de rouă“, de Vasile Militaru, la „Yellow Bird Publishing“ din Chicago.
Eu te iubesc cu ura si-n ura ard iubire,
Cu jertfa necuprinsa, cu traznet înghetat,
Ce-ti spulbera tot frigul din sufletu-nchistat,
Cerându-i umilintei în taina sa te-admire
Ca sa-ti înalt altare pe-un pisc mai luminat,
Unde sa-ti smulg din mâna sceptrul de preamarire
Si sa-ti ucid trufia fara milostivire
Ori sa te-alung din sânge, din vise si oftat...
Iar daca plângi, ma-nchin durerii tale-amare,
Cad rugator de-a pururi cu fata-n sânu-ti falnic,
Te-mbratisez cu mila si-ti cer duios iertare
Sau, cu-n sarut salbatic, îti sorb plânsul navalnicStrigând: ramâi, printesa, zeita-alinatoare!Ramâi pe veci cu mine... Si nu-mi zâmbi sagalnic
Fiecare clipire din ochi ti-o sarut,
Fiecare suspin eu ti-l sorb ne-nceput.
Te-am cautat însetat cum pruncul sânul;
Te-am gasit cum se gasesc strigatul durerii cu-ngânul.
Lânga focul din tine chiar si umbra mi-a ars,
Totu-nfloreste în jur când mi te-apropii cu-n pas...
Daca-mi zâmbesti, îmi cânta cu glas de orga izvoarele.
Când mi te smulgi, îmi pica din cerul inimii
luna si soarele.
Monument de munti albastri, sfânt podis scaldat în soare,
Leagan drag al românimii, Transilvanie strabuna,
Iata-aud din întuneric un vacarm de voci avare
Care cer sa fii iar smulsa din tulpina straromâna...
Ca un glas al tuturora, ceri sa fii lasata-n pace,
Poruncesti ca toti românii zid sa-ti faca la fruntarii,
Lacomia nemeseasca tu o spulberi din gaoace,
Când probezi cu vechi hrisoave ca-ti suntem ereditarii.
Noi, întreaga românime, suntem fiii tai de-a pururi,
Precum Tu esti Fiica T;arii, dintre toate cea mai mare;
Trunchi al Daciei Ferice, Tu le spui fara-nconjururi
Celor ce râvnesc la Tine ca n-ai glie de vânzare!
NOI suntem stapânitorii, NOI am fost si fi-vom vesnic!
NOI am suferit cu Tine, si cu Iancu, si cu Horia!
NOI am fost zdrobiti pe roata, pusi la jug si arsi ca-n sfesnic!
NOI am re-nviat la Alba, NOI ti-am propulsat istoria!
Tu ne-ai dat pe Muresanu, pe Cosbuc, Rebreanu, Goga;
Tu ne cânti balade, doine: Tu ne-nvârti în hategane...
Tu porti ie si marama, cum purtai odata toga,
Iar din Scoala Ardeleana ti-ai aflat tulpini romane.
Transilvanie mareata, plai strabun, plin de mioare,
Striga Muresul si Crisul, muntii-ncep ca sa racneasca;
Striga vaile-n rasunet... Suna buciume-n ponoare,
Striga-un Adevar ce-i vesnic: TRANSILVANIA-I ROMÂNEASCA!
| Corneliu Sturzu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 26 ianuarie 1935 Pașcani, județul Iași |
| Decedat | (57 de ani) Iași |
| Naționalitate | română |
| Ocupație | poet, prozator, eseist, director al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iasi (1968-l972) |
| Activitatea literară | |
| Specie literară | poezie |
| Modifică date / text | |
Corneliu Sturzu (n. 26 ianuarie 1935, Pașcani – d. 27 iunie 1992, Iași) a fost un poet, prozator si eseist român.
Biografie
Corneliu Sturzu s-a născut în Pașcani ca fiu al Aureliei (n. Popovici), învățătoare și al lui Vasile Sturzu, contabil.[1] A urmat în Pașcani Scoala elementara (194l-l945) și Liceul „Mihail Sadoveanu” (1945-l953), unde îl are profesor pe Constantin Ciopraga[2], apoi a absolvit, în 1963, Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași.[1]
După absolvirea studiilor superioare a lucrat ca reporter la Studioul de Radio Iași (1957-1968), lector de estetică și teorie literară la Facultatea de Filologie a Universității din Iași (1963-1977), redactor-șef adjunct la revista ieșeană „Cronica” (1965-1968), director al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” din Iași (1968-1972), redactor-șef al Editurii „Junimea” (1972-1979), apoi redactor-șef al revistei Convorbiri literare (1977-1989).
A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Iaşi (1957).
A fost reporter la Studioul de Radio Iaşi (1957-1968), lector de estetică şi teorie literară la Facultatea de Filologie a Universităţii din Iaşi (1963-1977), redactor-şef adjunct al revistei "Cronica" (1965-1968), se arată în volumul "Dicţionarul scriitorilor români" (autori: Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu; Editura Albatros, 2002)
Din 1968 până în 1972 a fost director al Teatrului Naţional "Vasile Alecsandri" din Iaşi, iar din 1972 până în 1979, a fost redactor-şef al Editurii "Junimea".
A debutat editorial în 1964 cu volumul "Arcade peste anotimp" (1964). Printre volumele de poezii publicate se numără: "Autoportret cu nisip" (1966), "Restituirea jocului" (1969), "Cantilene" (1970), "Duhul pietrelor" (1970), "Camera de recuzită" (1973), "Anotimpul încrederii" (1974), "Vântul din oglinzi" (1978), "Zigurat (1979), "Arhipelagul altor umbre" (1985), "Necontenita veghe" (1989). A mai publicat romanele "Vatra legendelor" (1970), "Ianus" (1980) şi volumul de eseuri "Artă şi sensibilitate" (1975).
A fost colaborator la revistele "Ateneu", "Astra", "Familia", "Luceafărul", "Orizont", "Tribuna", "Steaua" etc.
A primit Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi pe anii 1970 şi 1974.
A murit la 27 iunie 1992.
Activitatea literară
Debutează cu versuri în 1954, la „Iașul literar”, iar editorial în 1964 cu volum Arcade peste anotimp. A publicat zece volume de poezie și două romane.
Poezii
- Arcade peste anotimp, 1964;
- Autoportret pe nisip, 1966;
- Restituirea jocului, 1969;
- Cantilene, 1970;
- Duhul pietrelor, 1970;
- Camera de recuzită, 1973;
- Anotimpul încrederii, 1974;
- Vântul din oglinzi, 1978;
- Zigurat, 1979;
- Arhipelagul altor umbre, 1985;
- Necontenita veghe; 1989.
Romane
- Vatra legendelor, 1970;
- lanus, 1980.
Eseuri
- Artă și sensibilitate, 1975.
Premii și distincții
Premiul Asociației Scriitorilor din Iași pe anul 1970 și 1974.
Porti mari, de fier, se-nchid cu intuneric
Si vulturi cad prin aerul confuz
Mari bolovani manati de raul sferic,
Surpati din maluri de un vant de duca iara
Ca valurile tu, femeia mea-n auz
Din asteptarea somnului ma chemi afara
Si-ntins cum sunt pe blanuri de feline
Pietrosu-mi trup incet calatoresti
Mireasma grea, de mosc, patrunsa-n mine,
Si cand visez la lupte barbatesti
Cand parul ca un streag invins ti-l fluturi
La marile serbarile Eleustine
Si mor trist, in asternuturi.
Treptele luminii, 1970
Un rau se subtiaza la izvor
Si ploile de vara nu-l ajuta
Bauta-i apa veche de-un cocor
Din limpezimea zarii, necazuta
Si-un strop ca de mercur, uscatul ram
si-o raza intre ele ca o spada.
Eram acolo-n cranguri, nu eram?
Dar care ochi ar fi putut sa vada
Durandu-l nemplinirile mereu
Cand pleoapa grea de piatra se preschimba
Si cand, din umbra, duhul unui zeu
Ma blestema intr-o straina limba.
Treptele luminii, Iasi, 1970
| Valeria Grosu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | Sofia, raionul Drochia, RSS Moldovenească, URSS |
| Decedată | (62 de ani) |
| Înmormântată | Sofia |
| Cetățenie |  Moldova |
| Ocupație | poetă scriitoare traducătoare |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea de Stat din Moldova Institutul de Literatură Maxim Gorki[*] |
| Modifică date / text | |
Valeria Grosu (n. , Sofia, raionul Drochia, RSS Moldovenească, URSS – d. ) a fost o poetă și eseistă din Republica Moldova. A fost autoare a mai multor poezii, eseuri, traduceri și proză pentru copii.[1]
A studiat la Facultatea de Jurnalistică a Universității de Stat din Moldova în 1968–1971, după care și-a continuat studiile la Institutul de Literatură „Maxim Gorki”(d) din Moscova din 1974. După 1979, a rămas la aceeași universitate să facă doctorantura.[2] La Moscova, primește titlul de Magister Scientiarum în literatură.[1]
A colaborat la revistele Sud-Est, Basarabia, Columna, Glasul[3] și la publicația Curierul românesc. A fost corespondentă la ziarul Tinerimea Moldovei. De asemenea, a fost coordonator de programe la Fundația Soros din Moldova, cât și membră și secretar al filialei moldovenești a asociației internaționale de scriitori PEN International.[2] A lucrat ca șef adjunct al Departamentului pentru Relații Internationale și Imagine la Ministerul Culturii.[1]
Valeria Grosu a debutat în 1975 în culegerea Dintre sute de catarge. În 1991 scoate la editura «Советский писатель» volumul de poezie Капканы памяти (din rusă Capcanele memoriei). Alte volume scrise de ea includ:[2][3]
- Chip și suflet (poezie, 1979)
- Căsuța de miere (poezie pentru copii, 1982)
- Ninsori cu privighetori (poezie, 1988)
- Mărul de aur
- Schimbarea la față (poezie, 1990)
- Miere eretică (2002[4])
Valeria Grosu este considerată o reprezentantă notorie a generației „optzeciste”, cultivând o poezie meditativ-raționalistă, oscilând între vizionarism și consemnarea narativă. Atingea teme existențiale general-valabile.[2] Despre creația sa, poetul Emilian Galaicu-Păun remarca următoarele:[4]
„Deliberat ascetică, dar înzestrată cu o imaginație înflăcărată, poezia Valeriei Grosu seamănă izbitor cu une religieuse care visează să fie arsă pe rug pentru erezie în timp ce-și face rugăciunea de seară. Spectacolul textului începe în momentul în care autodafeul autoimpus s-a consumat — fire delicată, poeta cruță sensibilitatea cititorului, deși fiecare gest al său trădează o „caznă nouă” (cu câteva excepții notorii, cum ar fi acest început de Ars poetica: „Dând cu capul în zid, pentru a ne trezi/ Într-un vis înșelător ca mâna caldă a unui asasin...”) —; cenușa poemului („Miercurea îmi ard manuscrisele...”, chiar așa debutează „Îngerul de miercuri”), caldă încă de temperatura corpului uman, constituie dovada supremă a arderii de tot a creatorului.”
A fost membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova, din 1985.[2] În 2002, a primit Premiul Uniunii Scriitorilor.[3]
- Schimbarea la față poezie, 1990
- Mărul de aur
- Miere eretică 2002
- Ninsori cu privighetori poezie, 1988
- Căsuța de miere poezie pentru copii, 1982
- Chip și suflet poezie, 1979
A decedat subit la 27 iunie 2012 și a fost înmormântată în satul său natal, Sofia.[3]
"Alergare în cerc"
Cercul în care alerg ca şi cum nu există.
Este zi şi noapte ziua şi noaptea
interminabila ultimă sută de metri
voinţa de a te lăsa siluit de regulile ei
umbra-ţi fugind diformă
proiectată la fel pe aceleaşi porţiuni de distanţă
luarea de la capăt a ungherelor
spre care coteşti în goană
oglinda rezonanţa ei de sticlă pisată
în încheieturile fiinţei tale din carne şi oase
somnul vasta sală de antrenament
plină de ecouri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu