5. /23 IUNIE 2021 - TEATRU/FILM

ALEXANDRU GIUGARU (n. 23 iunie 1897, Huși; d. 15 martie 1986) a fost un actor român de comedie.

Alexandru Giugaru
Date personale
Născut	23 iunie 1897  Huși, Vaslui, România
Decedat	15 martie 1986 (88 de ani)  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	actor
Prezență online
Identificator titlu IMDb
Modifică date / text

Alexandru Giugaru (n. 23 iunie 1897, Huși, Vaslui, România – d. 15 martie 1986, București, România) a fost un actor român de comedie.

Alexandru Giugaru s-a născut la data de 23 iunie 1897, în Huși. A încetat din viață la data de 15 martie 1986. Astăzi, Casa de cultură din municipiul Huși îi poartă numele.

Biografie

Vine din părinți grecii: Mama era Cadêjaj Îoneșcu,1877-1966 iar tatăl era din Neamul Opânoî din Moldova. Tatal sau se numea Sandu Préslov,1866-1919. Bunica lui a fost arsă de vie în casa unui prieten de afaceri în 1892 la data de 19 decembrie ora 9:12. Bunicul sau fusese condamnat la 2 ani de închisoare în anul 1868 la Bănești. Mama bunicului sau era Konra Îoneșcu,1808-1937. Bunicul sau avea numele de Puiu Hașotti,1829-1902.

Premii și distincții

Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Române, actorului Alexandru Giugaru i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”.^[1] Ulterior, în 1962, a primit și titlul de Artist al Poporului.^[2]

Pentru activitatea sa, în anul 1964 a obținut Premiul de Stat.

A fost distins cu Ordinul Muncii clasa a II-a (1952) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»”,^[3] cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”^[4] și cu Ordinul 23 August clasa a III-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.^[5]

Pe scena lui Constantin Tănase, la Teatrul „Eforie” și la grădina „Cărăbuș”, a cântat alături de Josephine Baker, care era pentru prima oara în România. A purtat inițial numele de scenă (la teatrul de revistă) "Sandy  Huși", schimbat mai apoi de profesoara sa, Lucia Sturza Bulandra.

A fost exilat pentru o perioadă la teatrul din Botoșani (datorită suspiciunii că ar fi avut simpatii legionare în tinerețe), după mărturia actorului Dan Puric într-un interviu din noiembrie 2017 la Antena 1. Dan Puric ar fi aflat acest detaliu de la actorii mai în vârstă, în timp ce își efectua stagiatura pe scena teatrului din Botoșani.

A fost și scriitor.

De ce am plecat din Hușul meu?

de Alexandru Giugaru

De ce am plecat din Hușul meu,

De ce am plecat adică,

Să fii rămas în el și eu

Cum a rămas Mitică.

O, vinul, vinul de la Huși,

Buchet de tămâioasă,

Îi simt aroma și acum

Și-n gură apă-mi lasă.

Filmografie

• Legenda celor două cruci (1925)
• Năbădăile Cleopatrei (1925)
• Cererea în căsătorie (1926)
• Sturmflut der Liebe (1929)
• Take, Ianke și Cadîr (1932)
• O noapte furtunoasă (1943) - jupân Dumitrache
• O scrisoare pierdută (1954) - Zaharia Trahanache
• Steaua fără nume (teatru radiofonic, 1954) - Ispas, șeful gării
• Directorul nostru (1955) - directorul D.R.G.B.P.
• Popescu 10 în control (1955)
• Două lozuri (1957) - comisarul Turtureanu
• D-ale carnavalului (1959) - Iancu Pampon
• Băieții noștri (1959)
• Telegrame (1960) - procurorul
• Bădăranii (1960) - jupân Lunardo
• Post restant (1961)
• Doi băieți ca pâinea caldă {1962}
• Tudor (1963)
• Mofturi 1900 (1965)
• Corigența domnului profesor (1966)
• Haiducii (1966)
• Vin cicliștii (1968)
• Răpirea fecioarelor (1968) - Hristea Belivacă
• Bălcescu (1974)

Teatru radiofonic

• Bădăranii – de Carlo Goldoni
• Burghezul gentilom - de Moliere
• D’ale carnavalului – de I.L. Caragiale
• Escu – de Tudor Mușatescu
• Gramatica familiei – de Eugene Labiche
• O noapte furtunoasă – de I. L. Caragiale
• Pușculița – de Eugene Labiche
• Recomandația – de Max Maurey
• Revizorul – de N.V. Gogol
• Scafandrierii – de Tudor Mușatescu
• Viforul – de Barbu Ștefănescu Delavrancea

DOREL VIȘAN (din filmografie: “Senatorul melcilor”, “Prea tarziu”, “Vulpe vanator”, “Cel mai iubit dintre pamanteni”).

Sari la navigareSari la căutare

Dorel Vișan
Date personale
Născut	25 iunie 1937 (83 de ani)[1]  Tăușeni, Bonțida, Cluj, România
Cetățenie	România
Ocupație	actor poet
Alma mater	Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Alte premii
Ordinul Național „Serviciul Credincios”
Prezență online
Identificator titlu IMDb
Modifică date / text

Dorel Vișan (n. 25 iunie 1937,^[1] Tăușeni, Bonțida, Cluj, România) este un actor, director al Teatrului „Lucian Blaga” din Cluj și poet român. A interpretat peste 40 de roluri în teatru, în cea mai variată gamă, de la Molière la Shakespeare, de la Marivaux la Büchner, iar în film a avut peste 50 de roluri în producții românești și internaționale.

Biografie

Dorel Vișan s-a născut la data de 25 iunie 1937 în satul Tăușeni, județul Cluj (interbelic). A absolvit în anul 1965 cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică "I. L. Caragiale" din București. După absolvirea facultății a fost angajat ca actor la Teatrul Național din Cluj.

Este unul din cei mai importanți actori de film din România și unul din puținii, care au ajuns la o solidă reputație europeană. În anul 1974, a debutat pe marele ecran în comedia Păcală, iar patru ani mai târziu este magistral în Între oglinzi paralele, în regia lui Mircea Veroiu. În anul 1987, Mircea Danieliuc l-a distribuit în filmul Iacob, film în care Vișan a realizat rolul său de referință. Interpretarea sa din acest film a fost foarte apreciată. Cotidianul The New York Times îl elogia astfel: "Dorel Vișan în rolul principal este extraordinar, în special atunci când rămâne singur, fără cuvinte, în ultimele 20 de minute".^[2]

După ce în anul 1985, Stere Gulea i-a oferit rolul Tudor Bălosu în filmul Moromeții, în anul 1995 Mircea Daneliuc i-a oferit rolul principal (senatorul Vârtosu) în filmul Senatorul melcilor. Pentru prestația din film a primit premiul de interpretare masculină, la Festivalul Filmului Mediteranean de la Montpellier-Franța. Presa franceză și criticii de film l-au elogiat astfel:

• ”Senatorul e genial interpretat de Dorel Vișan, un voinic spătos, care seamănă ciudat cu Charles Napier, actorul venerat al lui Jonathan Demme. “Senatorul melcilor” ar fi trebuit premiat pentru formidabilul actor Dorel Vișan, în rolul titular”. (Thierry Jousse – Cahiers du Cinema).
• “Se reține jocul excepțional al lui Dorel Vișan în rolul senatorului. Acest rol ar fi putut foarte bine să-i aducă un premiu de interpretare masculină” (Montreal).^[2]

În anii următori, Dorel Vișan a jucat în filmele Magnatul (2004) și Sistem nervos (2005). În paralel cu activitatea sa artistică de pe scena Teatrului din Cluj și din filme, a fost și director al Teatrului „Lucian Blaga” din Cluj, precum și profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai” din același oraș.

Onoruri

De-a lungul carierei sale, a fost laureat cu numeroase premii:

• Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină la Festivalul Filmului Românesc de la Costinești (1981),
• Cel mai bun actor al anului acordat de Asociația Oamenilor de Teatru (1987),
• Nominalizare pentru cel mai bun actor la Festivalul european al filmului (1988),
• Premiul pentru interpretare masculină pentru rolul din "Senatorul melcilor" la Festivalul Filmului Mediteranean de la Montpellier, Franța (1995),
• Premiul de Excelență la TIFF pentru activitatea sa neîntreruptă în slujba artei (2003).

Actorul Dorel Vișan a fost decorat la 30 mai 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru prestigioasa cariera artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.^[3]

Dorel Vișan s-a căsătorit la data de 30 decembrie 1964 cu Maria Vișan. Au fost căsătoriți timp de 29 ani, până la decesul acesteia la 14 iulie 1993. Împreună au trei copii.

„Credința mea, pe care o propovăduiesc pe unde pot, este că un artist nu trebuie să facă roluri, ci să recreeze destine. Mă consider un norocos, deși am trăit multe întâmplări pe care nu le-am pus pe seama norocului. [...] Poate singurul meu regret este cel pe care l-am spus la finalul filmului «Magnatul» în personajul pe care l-am făcut atunci: «Nu-mi pare rău că mor, îmi pare rău că nu m-am priceput să trăiesc».^[4]”

—Dorel Vișan

Activitate literară

În anul 1995 a avut loc debutul său literar cu poezii, în revista Steaua. A publicat până în prezent 4 volume de versuri. Numele său a fost inclus în antologiile Poeți clujeni contemporani (1997) și Un pahar cu lumină. Poeți contemporani clujeni (antologie bilingvă româno-maghiară, 2005). Dorel Vișan este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

Volume publicate

• De vorbă cu Domnul (1997) - versuri;
• Vremea cireșelor amare (1998);
• Păcate ... (2000);
• Psalmi (2003) etc.

Prezențe în volume

• Dorel Vișan, Artă - Autenticitate - Valoare (Art-Authenticity-Value), în: Cristian Colceriu, Elite Clujene Contemporane - Cluj Contemporary Elites, vol. II, Academia Română, CST, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2014, p. 1211-1223

Prezențe în periodice

• Dorel Vișan: „Comuniștii știau să transmită mesaje prin filme, noi nu avem cinematografie”, 3 iunie 2012, Bianca Preda, Adevărul
• Dorel Vișan: Teatrul românesc s-a încurcat în ițele democrației, 10 mai 2008, Amos News
• „O țară care-și uită trecutul își pierde identitatea“, 19 decembrie 2011, Larisa Și Constantin Iftime, Ziarul Lumina
• Dorel Vișan: Trăim într-o civilizație în care viciul îi ridică osanale virtuții, 13 octombrie 2008, Marius Tucă, Jurnalul Național
• DOREL VIȘAN: "Am învățat să vorbesc cu corpul meu", Otilia Teposu, Formula AS - anul 2013, numărul 1074
• Articol despre actorul de film Dorel Vișan în două din filmele lui Iosif Demian, O lacrimă de fată și Baloane de curcubeu

Filmografie

• Păcală (1974) - Călăul
• Trecătoarele iubiri(1974) - Dispecerul
• Tănase Scatiu (1976) - Nichitache
• Mânia (1977) - Maiorul de Cavalerie
• Iarba verde de acasă(1977) - fratele lui Ștefan
• Gustul și culoarea fericirii (1978) - directorul
• Drumuri în cumpănă(1978) - fiul
• Între oglinzi paralele(1979) - Lumânăraru
• Înainte de tăcere(1979) - primarul
• Bietul Ioanide (1979) - fiul lui Hagienuș
• Rug și flacără (1980) - Bogathy
• Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980) - călăul
• Casa dintre cîmpuri(1980) - milițianul
• Mireasa din tren (1980) - tatăl lui Filimon
• O lacrimă de fată(1980)
• Bună seara, Irina(1980) - scafandrul
• Probleme personale(1981) - Primul secretar
• Castelul din Carpați(1981) - Partenie
• Semnul șarpelui (1982) - Odoleanu
• Baloane de curcubeu(1982) - Ene Lelea
• Năpasta (1982) - Gheorghe
• Femeia din Ursa Mare(1982) - Murgu
• Faleze de nisip (1983) - milițianul
• Lovind o pasăre de pradă (1984) - Panaitescu
• Eroii nu au vârstă(1984) - avocatul, serial TV
• Bunicul și o biată cinste(1984)
• Domnișoara Aurica(1985) - Curcuman
• Furtună în Pacific(1985) - Mecanic șef Marcu
• Piciu (1985) - Țăran
• Sezonul pescărușilor(1985) - Simion
• Sper să ne mai vedem(1985) - Bogdan
• Declarație de dragoste(1985) - Nea Tăticu
• Cale liberă (1986) - colonelul genist
• Pădureanca (1987) - preotul Furtună
• Moromeții (1987) - Tudor Bălosu
• Iacob (1988) - Iacob
• Un bulgăre de humă(1989) - Ion Creangă
• Undeva în Est (1991) - Lupșe
• Drumul câinilor (1991) - Primarul
• Rămânerea (1992) - Preotul
• Balanța (1992) - preotul rural
• Vulpe - vânător (1993)
• Timpul liber (1993) - Șef cadre
• Cel mai iubit dintre pământeni (1993) .... Gardianul 'Dumnezeu'
• Începutul adevărului (Oglinda) (1994) - Petru Groza
• Senatorul melcilor(1995) - senatorul Vârtosu
• Prea târziu (1996) - Prefectul
• Ultima gară (1998) - Bălan
• Fii cu ochii pe fericire(1999) - Tatăl
• Torniamo a casa (1999) - film TV)
• Zapping (2000) - Polițistul
• Manipularea (2000)
• Valsul lebedelor (2002) (film TV) - Constantin Dicu
• Turnul din Pisa (2002) - Dorel
• Occident (2002) - Polițistul
• Noro (2002) - Tatăl lui Norocel
• Magnatul (2004) - Mircea Moraru
• Sindromul Timișoara - Manipularea (2004) - Generalul
• Dallas Pashamende(2005) - Polițistul
• Sistemul nervos (2005) - Ministrul orb
• Ticăloșii (2007) - Finanțatorul partidului
• Gala (2007) (serial TV)
• Inimă de țigan (2007) (serial TV) - Senatorul
• The Dot Man (2007) - Iosif
• Dincolo de America(2008) - colonelul Marcus
• Cocoșul decapitat(2008) - Mailat
• Doar cu buletinul la Paris (2015)

MIRCEA CIOCÂLTEI

Mircea Ciocâltei
Date personale
Născut	23 iunie 1952 (68 de ani)
Modifică date / text

Mircea Ciocâltei (n. 23 iunie 1952) este un editor de film român, care a realizat montajul mai multor filme de lung metraj.

Biografie

A urmat cursurile Facultății de Film din cadrul Academiei de Teatru și Film din București (1987-1991), obținând licența în Artă cinematografică și specializându-se în imagine de film și televiziune. A obținut în anul 2003 titlul științific de doctor în cinematografie și media la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” - București.

După absolvirea facultății este cooptat în învățământul universitar, devenind pe rând preparator (1992-1993), asistent (1993-1999), lector (1999-2005), conferențiar (2005-2008) și profesor universitar (din 2008) la Facultatea de Film din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. A predat cursul de Montaj de film.

În perioada 1976 – 1998 a colaborat la realizarea a circa 100 de scurt metraje ale studenților de la Facultatea de Regie și de la Facultatea de Imagine Film din cadrul UNATC (Daniel Medvedov, Corneliu Medvedov, Claudia Nazoa, Petru Maier Bianu, Radu Nicoară, Sabina Pop, Daniel Ciubreag, Horea Lapteș, Sinișa Dragin, Silviu Anghel, Ionuț Teianu, Andrei Ghișe, Felix Alexa etc).

Filmografie

• Nemuritorii (1974) - asistent de montaj
• Dincolo de pod (1976) - monteur secund
• Mere roșii (1976) - asistent de montaj
• Între oglinzi paralele (1979) - asistent de montaj
• Artista, dolarii și ardelenii (1980) - în colaborare cu Yolanda Mîntulescu
• Duios Anastasia trecea (1980) - asistent de montaj
• Am fost șaisprezece (1980) - în colaborare cu Yolanda Mîntulescu
• Casa dintre cîmpuri (1980) - monteur secund
• Mondo Umano (1980) - documentar lung metraj
• Castelul din Carpați (1981) - în colaborare cu Yolanda Mîntulescu
• Semnul șarpelui (1982)
• Așteptând un tren (1982)
• Ochi de urs (1983) - în colaborare cu Yolanda Mîntulescu
• Sfîrșitul nopții (1983)
• Să mori rănit din dragoste de viață(1984)
• Recorduri, lauri, amintiri (1984) – documentar lung metraj
• Cei mai frumoși 20 de ani (1985) – documentar lung metraj
• Adela (1985)
• Vulcanul stins (1986)
• Umbrele soarelui (1987)
• O vară cu Mara (1987)
• Moromeții (1987)
• Podul (1988) – regia Valeriu Drăgușanu, scurt metraj artistic
• Secretul armei secrete (1988)
• Km 36 (1989)
• Liliacul inflorește a doua oară (1989)
• Vânătoarea de lilieci (1990)
• Polul sud (1990)
• Doi haiduci și o crâșmăriță (1991)
• Timpul liber (1992)
• Unde fugi, maestre? (1992)
• Condamnați la fericire (1993) – documentar lung metraj
• Abel în codru (1994)
• Somnul insulei (1994)
• Stare de fapt (1995)
• Craii de curtea veche (1995)
• Asphalt tango (1996)
• Femeia în roșu (1997)
• Cortul (1998)
• Prison of the Dead (2000)

A mai realizat montajul a circa 250 filme utilitare realizate în cadrul Centrului de producție cinematografică București în perioada 1976-1992 și a peste 400 spoturi publicitare realizate la Castel Film și Abis Studio în perioada 1997–2004.

A mai colaborat la:

• 10 ani Dakino – documentar despre festivalul Dakino ajuns la a zecea ediție – 2000 - 45 min.
• Bran – proiect al Fundației Margareta – 2000 – 50 min.
• Săvîrșin – proiect al Fundației Margareta – 2001 – 40 min.
• Concertul – proiect al Fundației Aurel Mitran – 2005 – 90 min.
• Ediție specială – proiect al Fundației Aurel Mitran – 2006 – 90 min
• Descriptio Moldavie – documentar istoric în șase episoade a cite 26 min fiecare – 2007 - regia Stelian Tănase
• Memoria de piatră - documentar 40 de ani de la realizarea filmului Nunta de piatră - 2010 - regia Iosif Demian

Premii

• Premiul UCIN pentru montaj - filmul Moromeții (1987)
• Premiul pentru cel mai bun film pe 35 mm la Festivalul de la Costinești – filmul Respirații (1990)
• Premiul UCIN pentru montaj - filmul Asphalt Tango (1997)

ALEXANDRU SOLOMON

Alexandru Solomon
Date personale
Născut	22 iunie 1966 (54 de ani)
Căsătorit cu	Ada Solomon
Cetățenie	România
Ocupație	regizor de film
Prezență online
Identificator titlu IMDb
Modifică date / text

Alexandru Solomon (n. 22 iunie 1966, București) este un regizor și producător de film, operator de imagine și scenarist român.

Biografie

A absolvit IATC, secția Imagine film, în 1993^[1]. A regizat peste zece documentare, continuându-și cariera de director de imagine pentru filme de ficțiune^[1] colaborând cu regizori ca Nicolae Mărgineanu, Sinișa Dragin, Andrei Blaier, Titus Munteanu, Marius Barna. A fost premiat la festivaluri de film din Europa și SUA^[1].

Este căsătorit cu producătoarea de film Ada Solomon.

Filmografie

Operator imagine

• Stare de fapt (1995) - cameraman

Regizor

• 1993 - Strigăt în timpan, regia Alexandru Solomon și Radu Igazsag
• 1993 - Earthcake
• 1993 - 2 X 5
• 1994 - Duo pentru Paoloncel și Petronom
• 1996 - Via Regis
• 1996 - Cronica de la Zürich, regia Alexandru Solomon și Radu Igazsag
• 1997 - Paznic de cetate
• 1998 - Viață de câine ^[2] - Premiul pentru film documentar la Festivalul de film DaKINO
• 2001 - Omul cu o mie de ochi
• 2002 - Franzela exilului
• 2004 - Marele jaf comunist^[3]
• 2006 - Clara B. ^[4]
• 2007 - Război pe calea undelor (Cold Waves) (2007) ^[5]
• 2008 - Apocalipsa dupa soferi
• 2010 - Kapitalism - Rețeta noastră secretă
• 2015 - Ouăle lui Tarzan
• 2015 - România: patru patrii^[6]

ANDI VASLUIANU

Nume real: Andrei Vasluianu · Locul naşterii: București · Data naşterii: 23.06.1974 (46 ani) · Ocupaţie: Actor · Zodia: Rac

Poze (67)

 Toate pozele »

• 
• 
• 
• 

Biografie

Născut în 1974 la București, Andi Vasluianu este unul dintre cei mai apreciați tineri actori români, având până în prezent peste 100 de roluri în film și teatru. Foarte apreciat și folosit de regizori, în special de cei tineri atât pentru scurtmetraje cât și pentru filmele de lungmetraj, Vasluianu dă dovadă atât de o expresivitate foarte dezvoltată, cât și de o capacitate fantastică de a trece cu ușurință de la un rol la altul. Despre oameni și melci (r: Tudor Giurgiu), Cealaltă Irina (r: Andrei Gruzsniczki), Cea mai fericită fată din lume (r: Radu Jude), Hârtia va fi albastră (r: Radu Muntean), Marilena de la P7, California Dreamin' (nesfârșit) (r: Cristian Nemescu) sunt doar câteva din filmele din distribuția cărora a făcut parte Andi Vasluianu. În Rămâi cu mine, Andi Vasluianu este Adrian, actorul jucând pentru prima dată într-un serial de televiziune.