8. /30 IUNIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT

PAUL CONSTANTINESCU

Paul Constantinescu
Compozitorul Paul Constantinescu
Date personale
Născut	30 iunie 1909 Ploiești, România
Decedat	20 decembrie 1963, (54 de ani) București, Republica Populară Română
Naționalitate	România
Cetățenie	România
Ocupație	compozitor,violonist,dirijor.
Activitate
Educație	Conservatorul din București
Alma mater	Universitatea Națională de Muzică București
Organizație	Universitatea Națională de Muzică București
Premii	Premiul II (1932), Mențiunea a II-a (1934) și Premiul I (1938) de compoziție „George Enescu”. Premiul „Anhauch” (1937), Premiul de Stat, clasa II (1954)
Profesor pentru	Laurențiu Profeta
Membru corespondent al Academiei Române
Prezență online
Identificator titlu IMDb
Modifică date / text

Paul Constantinescu (n. 30 iunie 1909, Ploiești – d. 20 decembrie 1963, București^[1]) a fost un compozitor român de origine evreiască ^[2], membru corespondent (1963) al Academiei Române.Profesor la Conservatorul de muzică "Ciprian Porumbescu" din București.Constantinescu a fost un talent artistic cu certe aptitudini și față de literatură (poezie), artă plastică (desen, caricatură), cinematografie (operatorie). A manifestat o constantă preocupare față de folclor și melosul bizantin, transformându-se dintr-un cercetător pasional într-un creator de forme sonore novatoare, originale. Contrar generației anterioare ce și-a făcut studiile peste hotare, Constantinescu s-a călit la flacăra unor pedagogi de vocație din țară, reușind să-și apropie sursele de inspirație din solul natal, chiar de la debutul creator.

Studii

Studiile muzicale le-a început la Ploiești în 1919, după care le-a continuat la Conservatorul din București (1929-1933), având ca profesori pe Mihail Jora (armonie, compoziție, contrapunct), Constantin Brăiloiu (Istoria muzicii), Dimitrie Cuclin (estetica muzicală).^{[necesită citare]} Din 1933 și până în 1935 și-a perfecționat studiile muzicale la Viena cu Franz Schmidt, Joseph Marx (compoziția).^{[necesită citare]}

Activitate

A fost profesor de armonie, contrapunct și compoziție la Academia de muzică religioasă, apoi la Școala de muzică militară și la Conservatorul din București.^{[necesită citare]} Paul Constantinescu a avut o activitate multilaterală în calitate de violinist, dirijor, compozitor, profesor, 18 ani la rând fiind profesor de armonie la Conservatorul din București.^{[necesită citare]} A întreprins culegeri de folclor, a susținut prelegeri, conferințe, emisiuni de radio și televiziune.^{[necesită citare]} A fost consilier pentru secția de cinematografie în Ministerul Propagandei Naționale din București și la Radiodifuziunea română.^{[necesită citare]}

Caracteristici stilistice

Întreaga sa creație arată orientarea spre valorificarea valențelor folclorului și ale melosului psaltic, bizantin. A compus practic în toate genurile muzicii clasice, de la operă la lied, de la balet la simfonie, de la muzică de film la oratoriu.

Principalele creații

Muzică de teatru liric

• 1935 – O noapte furtunoasă, operă comică în 2 acte;
• 1938 - Meșterul Manole, operă în 3 acte, pe un libret de Mircea Streinul;
• 1939 – Nuntă în Carpați, poem coregrafic;
• 1955 – Pană Lesnea Rusalim, operă.

Muzică simfonică

• 1930-1936 – Suita românească
• 1937 – Simfonieta
• 1944 - Simfonia I
• 1946 – Variațiuni libere asupra unei melodii bizantine din secolul XIII, pentru violoncel și orchestră
• 1952 – Concert pentru pian și orchestră
• 1955 – Concertul pentru orchestră de coarde
• 1957 – Concert pentru vioară și orchestră
• 1960 – Concert pentru harpă și orchestră
• 1963 – Triplu concert pentru vioară, violoncel, pian și orchestră
• 1963 - Simfonia ploieșteană

Muzică vocal-simfonică

• 1936 – Ryga Crypto și Lapona Enigel
• 1943 – Patimile și Învierea Domnului, oratoriu bizantin de Paști
• 1947 – Nașterea Domnului, oratoriu bizantin de Crăciun

Muzică de cameră

• 1929 – Două studii în stil bizantin, pentru vioară, violă și violoncel
• 1943 – Sonatina bizantină pentru violă sau violoncel solo
• 1947 – Concert pentru cvartet de coarde
• 1950 – Baladă haiducească pentru violoncel și pian

Muzică pentru pian

• 1951 – Trei piese pentru pian
• 1957 – Toco-Toccatina

Muzică corală

• 1952 – Miorița, poem coral

4 madrigale pe versuri de Mihai Eminescu:

• Freamăt de codru
• La mijloc de codru des
• Peste vârfuri
• Stelele-n cer

Muzică vocală

• numeroase lieduri, pe versuri de Eminescu, Coșbuc, Goga, Șt. O. Iosif, Cicerone Theodorescu etc.

Muzică de film

• 1943 – O noapte furtunoasă
• 1954 – O scrisoare pierdută
• 1956 – Moara cu noroc

Concursul „Paul Constantinescu”

Anual se organizează la Ploiești concursul național de interpretare și creație muzicală „Paul Constantinescu”, pentru elevi, studenți și absolvenți, cu următoarele secții: pian, vioară, canto, compoziție.

Cetățean de onoare

În 28 mai 2009, lui Paul Constantinescu i s-a acordat post-mortem, titlul de Cetățean de onoare al Municipiului Ploiești, cu ocazia aniversării a 100 de ani de la naștere, pentru contribuția deosebită adusă la îmbogățirea zestrei de valori muzicale a municipiului Ploiești, precum și pentru promovarea imaginii orașului, prin creația sa componistică, pe plan național și internațional.^[3]

Paul Constantinescu • compozitor, violonist și dirijor român (Ploiești, 1909 – București, 1963). Bogata sa creație, puternic ancorată în melodica folclorului românesc și a vechilor cântări bizantine, pe care le integrează stilului său într-o sinteză remarcabilă, cuprinde lucrări în aproape toate genurile muzicale.

 

Din muzica dedicată teatrului muzical, amintim: opera comică O noapte furtunoasă (1934, rev. 1950), după I.L. Caragiale, premiera la București, 1935, rev. 1951; poemul coregrafic Nuntă în Carpați (1938) etc. Importanța lui Paul Constantinescu este deosebit de mare și pentru muzica vocal-simfonică prin cele 2 capodopere ale muzicii culte de influență bizantină: Patimile și Învierea Domnului, oratoriu bizantin de Paști și Nașterea Domnului, oratoriu bizantin de Crăciun.

 

Muzica simfonică a lui Paul Constantinescu și-a căpătat de la început un loc bine definit în repertoriul orchestrelor noastre Paul Constantinescu reia relația cu tradiția valorificării modurilor bizantine inițiată de D.G. Kiriac și în muzica de cameră, creând pagini de o mare originalitate, îmbinând această orientare cu procedeele polifoniei moderne și cu o foarte personală armonie modală. Apar aici elemente ale cântecelor arhaice, ritmuri și intonații ale cântării de strană, precum și particularități ale folclorului.

LUDOVIC BACS

Sari la navigareSari la căutare

Ludovic Bács (n. 19 ianuarie 1930, Petrila, județul Hunedoara – d. 30 iunie 2015, București) a fost un muzician maghiar din România, dirijor, compozitor, instrumentist (violă) și profesor de dirijat orchestră. Cariera sa muzicală a fost strâns legată de Societatea Română de Radiodifuziune, unde și-a desfășurat activitatea din 1957.

Studii

Începe studiile muzicale în orașul natal, Petrila. Studiază inițial vioara, cu Joseph Faubich. Urmează studiile liceale la liceul de stat din Petroșani. În timpul liceului este admis ca instrumentist în formația simfonică a orașului, condusă de profesorul Julius Horáček. Între anii 1948-1951 își continuă studiile la Conservatorul de muzică din Cluj, apoi, între 1951-1956, obține o bursă și urmează studii de perfecționare în Rusia, la Conservatorul de muzică „Piotr Ilici Ceaikovski” din Moscova.

Cariera artistică

Cariera muzicală

În 1957 a fost repartizat la orchestra simfonică a Radioteleviziunii Române, unde, nefiind liber nici un post de dirijor, a fost încadrat inițial pe post de instrumentist (violă). Din 1958 până la pensionare, în 1991, a avut o activitate neîntreruptă în radio, în calitate de dirijor și director artistic al Orchestrei de studio Radio București, devenită, în 1990, Orchestra de Cameră Radio. În 1966 fondează formația de muzică veche Musica Rediviva din București, la pupitrul căreia evoluează în calitate de dirijor. A efectuat numeroase turnee în țară și în străinătate (Polonia, Spania, Germania, Olanda, Elveția, U.R.S.S., Italia, Austria) cu aceste orchestre și a realizat nenumărate înregistrări. Repertoriul său cuprinde lucrări muzicale în stil renascentist, baroc, clasic, modern și contemporan, românești și universale. De-a lungul întregii sale activități, maestrul Ludovic Bacs a promovat un imens fond de lucrări vechi românești, pe care le-a transcris, armonizat și orchestrat pentru a le aduce în fața publicului. A acordat o deosebită atenție și lucrărilor compozitorilor români contemporani (Anatol Vieru, Tiberiu Olah, Ștefan Niculescu, Cornel Țăranu, Aurel Stroe, Dan Dediu, Cristian Crețu și Christian Muck), prezentând foarte multă muzică românească în primă audiție absolută.

Cariera didactică

În perioada 1962-1968, Ludovic Bács a fost asistent la Academia de Muzică din București, devenind ulterior profesor asociat la clasa de dirijat orchestră, citire de partituri, muzică de cameră.

Discografie selectivă

• Gustav Mahler: Das Lied von der Erde Kindertotenlieder (ST-ECE 04038/14039)
• Carmen Petra-Basacopol: Concert pentru harpă și orchestră (ECE 01862)
• Anatol Vieru: Simfoniile nr. 2 și 3 (ST-ECE 03973)
• Ernest Chausson: Concert, Poeme, Paysage, Dedicace
• Liana Alexandra: Crăiasa zăpezii, operă-feerie (ST-ECE 03259)
• Johann Sebastian Bach: Arta fugii (STM-ECE 01308-01309)
• Ioan Căianu: Danserie din Codex Caioni; V. G. Bakfark: Fantezie; G. Reilich: Cinci lieduri; J. Sartorius Jr. Dictum în DO major; Daniel Speer: Türkischer Eulenspiegel - fragmente (STM-ECE 01190)
• Paul Constantinescu: Variațiuni libere pentru violoncel și orchestră (STM-ECE 01188)
• Filip Lazăr: Concert de cameră pentru baterie și 12 instrumente (ECE 0493);

Premii și distincții

• Ordinul Meritul Cultural, cls. V (1968)
• Premiul II la Festivalul internațional de creație muzical religioasă "A Ta este Împărăția și Puterea" (1998)