1. /18 IULIE 2021 - ISTORIE PE ZILE - Evenimente; Nașteri

Evenimente

·        586 î.Hr. - Ierusalimul a fost cucerit de Nabucodonosor al II-lea.

Înrobirea evreilor

Dupa ce a cucerit Ierusalimul, i-a deportat pe evrei si l-a capturat pe regele Iudeei, Ioachim, împăratul babilonian a dat poruncă să-i fie aduși vreo cîțiva din copiii lui Israel de neam împărătesc și de viță boierească, niște tineri fără vreun cusur trupesc, frumoși la chip, înzestrați cu înțelepciune în orice ramură a științei, cu minte ageră și pricepere, în stare să slujească în casa împăratului, și pe care să-i învețe scrierea și limba Haldeilor. Printre ei erau Daniel, Hanania, Mișael și Azaria. Lui Daniel i-a pus numele Beltșațar, lui Hanania Șadrac, lui Mișael Meșac, și lui Azaria Abed-Nego. Cei patru au refuzat bucatele și vinul oferite de împărat, preferând să mănânce numai zarzavaturi și apă și după 10 zile, fiind comparați cu ceilalți tineri, erau „mai bine la față și mai grași decât toți tinerii care mâncau din bucatele împăratului.”

·        387 î.Hr. - Bătălia de la Allia

Paul Jamin, Brennus and His Share of the Spoils, 1893 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Galii i–au înfrânt pe romani în Bătălia de la Allia, la cca. 15 km de Roma. Dupa aceasta batalie, galii sub conducerea lui Brennos (lat. Brennus), au patruns in Roma capturand întregul oraș, cu exceptia fortaretei de pe Dealul Capitoliului, unde se retrasesera ultimii aparatori romani. Romanii au încercat sǎ-l mituiascǎ pe Brennus, fiind de acord să plătească mie de livre în aur. Potrivit lui Titus Livius, în timpul unei dispute ce priveau greutatile utilizate pentru a măsura aurul, Brennus si-a aruncat sabia pe cântar și a rostit faimoasele cuvinte ”Vae Victis !”, care se traduce: „Vai de cei învinși!”.

·   64 d. Hr - Roma a fost cuprinsă de un incendiu devastator; împăratul Nero s-a folosit de acest eveniment pentru a începe persecutarea creştinilor.

Marele incendiu din Roma – 18 iulie 64 – (autor: Hubert Robert, 1733–1808), Musée des Beaux Arts André Malraux, Le Havre, Franţa – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Marele incendiu din Roma a lovit oraşul Roma sub domnia împăratului Nero. Incendiul a izbucnit în noaptea de 18 iulie 64 (ante diem XV Kalendas Augustas, anno DCCCXVII a.U.c.), în zona Circus Maximus şi a făcut ravagii timp de şase zile şi şase nopţi, propagându-se practic în întregul oraş. Trei din cele paisprezece cartiere ale Romei, care constituiau oraşul (al III-lea, numit Isis et Serapis, acum Oppius, al IX-lea, Circus Maximus şi al X-lea, mons Palatium) au fost distruse complet, în timp ce în alte şapte alte cartiere, pagubele au fost limitate. Morţii s-au numărat cu miile, iar cei rămaşi fără adăpost au fost într-un număr de circa două sute de mii. Numeroase edificii publice şi monumente, precum şi vreo 4.000 de insulae şi 132 domus au fost distruse. Conform unei legende vinovatul pentru provocarea acestei catastrofe ar fi fost insusi imparatul Nero.  Tot Tacitus relateaza ca Nero i-a invinuit pe crestini de dezastru si a ordonat masacrarea lor , aruncarea acestora la câini, răstignirea sau arderea lor ca torte vii, pentru a servi ca exemplu.

·         1290:  Regele  Edward I al Angliei emite  Edictul de expulzare a  evreilor  (aproximativ 16.000) din Anglia. Aceasta  zi   este numita in calendarul ebraic Tisha B’Av

·         1512: Din porunca lui Neagoe Basarab a inceput constructia Bisericii episcopale de la Curtea de Arges, terminata in 1517

·  1658 - La Frankfurt, Leopold I este ales Sfânt Împărat Roman.

Leopold I – foto: ro.wikipedia.org

Leopold I (n. 9 iunie 1640, Viena – d. 5 mai 1705, Viena) din Casa de Habsburg a fost împărat al Sfântului Imperiu Roman între 1658-1705. A fost de asemenea rege al Ungariei, Boemiei, Croației etc.Leopold este cunoscut de asemenea și prin conflictele sale cu Franța, prin Războiul de nouă ani și Războiul Spaniol de Succesiune. În acesta din urmă, el a sperat să pună în aplicare Tratatul celei de-a doua partiții, care dădea scaunul de domnie al Regatului Spaniei fiului său, Arhiducele Carol. Leopold a condus războiul extrem de bine, monarhia habsburgică obtinând victorii decisive la Schellenberg și Blenheim. Ulterior morții sale, survenită în 1705, tronul a revenit fiului său cel mai mare, Iosif I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman.

·         La 18-22 iulie 1711 are loc Bătălia de la Stănileşti în cadrul căreia forţele ruso-moldovene sunt încercuite de turci, iar țarul Petru I este constrîns să semneze pacea la Vadul Huşilor. Planul țarului Petru I era să traverseze Moldova, peste Dunăre, pe direcția Istanbul, expediația sa urmînd să fie un marș triumfal în principatele ortodoxe din balcani. Armata rusă a ajuns la Iași la 5 iulie 1711 după care atacă Brăila (cetate turcească la acea perioadă) pentru a motiva românii din Valahia să se alăture campaniei antiotomane. Oromanii, după lupte intense, cedează Cetatea Brăilei 25 iulie 1711. Această victorie va rămîne fără vre-un rezultat din cauza contra-atacului turc din 11 iulie 1711 în Moldova. Otomanii cu un efectiv de 120 000 oameni, trec Dunărea la Oblucița. Armatele țarului Petru I și domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir pornesc în marș spre otomani cu 38 000 ostași ruși și 6 000 moldoveni. În apropierea localității Stănilești, armata otomană încercuiește trupele ruso-moldave la 20 iulie. Turcii s-au ferit a sugruma armata rusă bobmardînd activ și repetat tabăra rusă în ziua de 21 iulie. Rușii vor ataca, dar fără succes, și după mari pierderi se vor retrage, turcii acceptînd mesajul de retragere al țarului. Unele izvoare indică faptul că retragerea armatei a fost cumpărată de ruși cu șapte care de aur. Domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir se refugiază în Rusia, unde devine consilier intim al ţarului. În Moldova și în Valahia, în 1711 și respectiv 1716 urmau să fie instaurate domniile fanariote, care reprezentau o necesitate a Porții otomane de a-și întări pozițiile în principate, și păstrării controlului asupra liniei Dunării de Jos și respectiv a siguranței Istanbulului.

·         1841: Incoronarea imparatului Pedro I al Braziliei Dom Pedro I al Braziliei și al IV-lea al Portugaliei ( n. 12 octombrie 1798 Queluz — d. 24 septembrie 1834 Queluz), a fost primul Împărat al Braziliei (1822–1831) și al douăzeci și optulea Rege al Portugaliei (timp de șapte zile în 1826).

·         1848: Armata rusa intervine  în Moldova şi Valahia pentru inabusirea revoluțiilor  din Principatele romane.

·         1862: Prima ascensiune a vârfului Dent Blanche, unul dintre cei mai înalți din Alpi.

·         1864: Se deschid cursurile Universitatii din Bucuresti 

·  1870 - Se desfasoara primul Conciliu Ecumenic de la Vatican, convocat de către Papa Pius al IX, intre 8 decembrie 1869 si 20 octombrie 1870.

Conciliul Vatican I prezidat de Pius al IX-lea - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

La 18 iulie 1870, Papa Pius al IX a definit dogma privind infailibilitatea papală, ca adevăr revelat de credinta in Dumnezeu. Papa Pius al IX-lea a definit și conceptul a Neprihănitei Zămisliri a Fecioarei Maria, care înseamnă că Maria a fost concepută în afara păcatului primordial. A fost beatificat (declarat fericit). Conciliul a fost întrerupt atunci când trupele italiene au invadat Roma.

·         1877: Trupele ruse declanseaza un nou atac asupra Plevnei, dar si acesta a fost respins cu mari pierderi pentru atacator 

·         1884 : A luat fiinta Serviciul Meteorologic al Romaniei sub conducerea lui Stefan Hepites si avand sediul in Herastrau. Romania este membra fondatoare a Organizatiei Meteorologice Internationale si, din 1948, membra a Organizatiei Metereologice Mondiale (OMM);(18/30.07.1884)

·     1898 - Marie şi Pierre Curie anunţă descoperirea unui nou element chimic şi propun să se numească Poloniu.

Marie și Pierre Curie în laboratorul lor improvizat în incinta l’École de Physique et de Chimie – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

·         1921: Comitetul Central al Partidului Ţărănesc, condus de Ion Mihalache, a aprobat cererea a 11 deputaţi și senatori basarabeni, membri ai Partidului Ţărănesc Basarabean, de a fi primiţi în rîndurile acestui partid.

·      1925 - Adolf Hitler publică ”Mein Kampf”, un adevarat manifest- program al nazismului.

1925: Adolf Hitler a publicat manifestul său personal, intitulat Mein Kampf – foto – ro.wikipedia.org

Adolf Hitler a scris aceasta carte in anii 1923 si 1924 in timpul detentiei sale in inchisoarea Landsberg am Lech, dupa Puciul esuat de la berarie. Primul volum a fost publicat pe 18 iulie 1925 ,iar al doilea pe 11 decembrie 1926. La aparitie , cartea (care avea un pret ridicat – 12 reichsmarks), a cunoscut un succes modest. Incepand cu 1936, cartea a devenit un cadou al Statului German pentru cuplurile casatorite. S-a estimat ca pana in anul 1945 au fost vandute circa 10 milioane de exemplare in limba germana,la care se adauga traducerile facute in 16 limbi straine.

·         1942: Al Doilea Război Mondial: Statele Unite declară război Ungariei, Bulgariei și României.

·         1942: Primul zbor al unui avion de lupta cu reactie Messerschmitt Me 262 Schwalbe (Randunica). Messerschmitt Me 262 Schwalbe a fost primul avion de vanatoare operational dotat cu motor cu reactie construit de societatea aviatica germana Messerschmitt, in timpul celui e-al doilea razboi mondial.

·          1944: In timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Hideki Tojo demisionează din postul de prim-ministru al Japoniei.

·         1947 - Regele George al VI-lea semnează Actul de Independenţă al Indiei

·         1948 - Marele Premiu al Franţei desfăşurat la Reims avea să fie pe 18 iulie 1948 scena de debut pentru unul dintre cei mai mari piloţi de Formula 1 din toate timpurile, Juan Manuel Fangio. Deşi la momentul cursei Fangio avea vârsta de 37 de ani, o vârsta la care piloţii contemporani lasă volanul, pentru el nu a reprezentat un impediment. Cel poreclit El Maestro nu a reuşit să termine această cursă, dar debutul ratat, nu l-a oprit să domine autoritar Formula 1 în anii '50, perioadă în care a obţinut 5 titluri de campion. Până la era Schumacher, Fangio a fost cel mai galonat pilot din Formula 1, este adevărat într-o eră mult mai romantică a curselor cu motor. În schimb mărturie a talentului său uriaş este faptul că şi-a adjudecat laurii pilotând pentru patru echipe diferite, un record care este probabil imposibil de egalat în ziua de azi. Argentinianul şi-a manifestat de mic interesul pentru maşini, la frageda vârstă de 11 ani el câştigându-şi banii ca şi mecanic. A debutat în curse în anul 1934 în ţara natală, pilotând un model Ford A, preparat de el însăşi. A devenit apoi campionul Argentinei, primind astfel fonduri pentru a avansa în carieră şi astfel a putut face pasul spre Europa, acolo unde a debutat pe un automobil Simca-Gordini. Echipele cu care a scris istorie au fost Alfa Romeo, Maserati, Mercedes şi Ferrari. După retragerea din Formula 1, Fangio a devenit preşedintele Mercedes-Benz Argentina.

·         1955: A luat ființă Adunarea Parlamentară a NATO.

* 1957 – într-o ambuscadă la Poșaga, în Munții Apuseni, au fost împușcați Leon Șușman și Simion Roșa.

Membri ai grupului Șușman după capturarea lor de către Securitate (fotografie – ACNSAS) – foto preluat de pe www.memorialsighet.ro

În 1948 fraţii Leon şi Gheorghe Şuşman au intrat în clandestinitate, fiind urmăriţi de autorităţile comuniste. S-au adăpostit în zona Turda-Ocna Mureş-Aiud-Blaj, în apropierea localităţilor Dumbrava, Cisteiu de Mureş, Micoşlaca, Ciugudu de Sus, Alecuş, Ormeniş, Cicău, situate pe valea Mureşului. În zona comunei Poşaga de Sus, judeţul Turda, mai mulţi opozanţi ai regimului comunist intraseră în clandestinitate în anii 1948-1950, încercând să supravieţuiască până la o sperată schimbare a regimului comunist.

Iniţial nu foarte important în ochii autorităţilor, treptat acest grup a ajuns să atragă atenţia Securităţii, pentru depistarea şi anihilarea sa fiind recrutaţi numeroşi agenţi. La 18 iulie 1957, în cursul unei operaţiunii a Securităţii a fost împuşcat mortal preotul Simion Roşa, iar Leon Şuşman rănit grav, murind la scurt timp. În schimbul de focuri a murit şi şeful echipei de Securitate. Gheorghe Şuşman şi Vasile Crişan au fost prinşi vii.

În perioada următoare au fost arestaţi zeci de susţinători din zonă ai grupului Şuşman-Roşa. Cei reţinuţi au avut parte de anchetele specifice epocii, au fost judecaţi în mai multe loturi de către Tribunalul Militar al Regiunii a III-a Cluj, în anul 1958, acordându-li-se pedepse grele, inclusiv la moarte, cum a fost cazul cu Gheorghe Şuşman şi Vasile Crişan. În afară de cei trimişi în puşcării, numeroase familii (de la sugari până la bătrâni) au fost deportate în Bărăgan, averea lor fiind confiscată de stat. Partizanii din grupul Leon Şuşman-Simion Roşa şi susţinători ai lor executaţi în 1958.

* 1959 - Au fost executaţi Petre şi Toma Arnăuţoiu, conducătorii grupului de rezistenţă „Haiducii Muscelului”.

Toma Arnăuțoiu – foto preluat de pe www.marturisitorii.ro

Toma Arnăuțoiu, locotenent, (n. 14 februarie 1921, Nucșoara, județul Muscel, în prezent județul Argeș – d. 19 iulie 1959, Jilava) a fost liderul grupului de rezistență anti-comunistă armată de la Nucșoara, numit și “Haiducii Muscelului“, format în 1949 împreună cu col. Gheorghe Arsenescu. Grupul a fost sprijinit activ de mai bine de 100 de persoane, printre care Elisabeta Rizea. Mulți dintre ei au fost arestați și torturați de autoritățile comuniste. A fost executat în noaptea de 18 spre 19 iulie 1959, la penitenciarul Jilava. Gruparea a organizat cea mai puternică și lungă rezistență anticomunistă din Europa.

În cele din urmă, Securitatea racolează un apropiat al grupului și ca urmare, la 20 mai 1958, Toma Arnăuțoiu și fratele său Petre sunt capturați. Vor fi anchetați la Pitești timp de un an, ca de altfel și Maria Plop, arestată împreună cu fiica ei și a lui Toma Arnăuțoiu, în vârsta de doi ani. Toma Arnăuțoiu, Petre Arnăuțoiu și alți 14 oameni care i-au ajutat în timpul anilor de prigoană au fost condamnați la moarte de către Tribunalul Militar al Regiunii a II-a și executați în noaptea de 18 iulie 1959, la penitenciarul Jilava.

·         1965: A fost lansată stația automată rusească "Sonda 3" care a fotografiat partea nevăzută a lunii.

·         1966: Se lansează misiunea Gemeni 10 cu astronomii John Watts Young și Michael Collins la bord.

·         1969: Au început lucrările pentru construcția barajului Brazi-Valea Neagră, în cadrul sistemului hidrotehnic Runcu-Baia Mare.

* 1976 - Nadia Comăneci obţine, la Jocurile Olimpice de la Montreal, prima notă de 10 din istoria gimnasticii.

Nadia Elena Comăneci (n. 12 noiembrie 1961, Onești, județul Bacău) este o gimnastă română, prima gimnastă din lume care a primit nota zece într-un concurs olimpic de gimnastică. Este câștigătoare a cinci medalii olimpice de aur. Este considerată a fi una dintre cele mai bune sportive ale secolului XX și una dintre cele mai bune gimnaste ale lumii, din toate timpurile, „Zeița de la Montreal”, prima gimnastă a epocii moderne care a luat 10 absolut. Este primul sportiv român inclus în memorialul International Gymnastics Hall of Fame. La numai 14 ani, Nadia a devenit prima gimnasta care a obținut scorul perfect de zece la olimpiadă, dar a și câștigat trei medalii de aur (la individual compus, bârnă și paralele), o medalie de argint (echipă compus) și bronz (sol). Acasă, succesul său i-a adus distincția de „Erou al Muncii Socialiste”, fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu.

·         1980: India devine cea de-a șasea țară care lansează o rachetă și un satelit în spațiu.

* 1983 – A avut loc Vizita oficială de prietenie în Republica Mozambic a lui Nicolae Ceaușescu.

·         1994: Frontul patiotic rwandez revendica  victoria in razboiul civil din Rwanda. Peste doua milioane de rwandezi au fost siliti sa-si paraseasca tara in timpul luptelor,in timpul carora s-au inregistrat masacre feroce impotriva civililor lipsiti de asparare.

·         1998: Conflictul din Kosovo. Cel puțin 110 albanezi din Kosovo au fost uciși în luptele de lângă granița cu Albania.

* 2003 - Proiectul final al tratatului constituțional (oficial Tratat de instituire a unei Constituții pentru Europa) pentru Uniunea Europeană a fost publicat în Praesidiumul Convenției pentru Viitorul Europei.

·         2007: Un Airbus A320, al companiei TAM, s-a lovit de o clădire a aeroportului Congonhas din Sao Paulo, incident în urma căruia au murit 200 de oameni.

·         2012: Cel puțin șapte oameni au fost uciși, și alți 32 au fost răniți, în urma unui atentat terorist cu bombă plasată într-un autobuz, cu turiști israelieni, aflat la Aeroportul Burgas din Bulgaria.

Nașteri

* 1060: Godefroy de Bouillon (în unele lucrări în română Godefroi de Bouillon^[3][4], iar în valonă Godfrwè d' Bouyon, neerlandeză Godfried van Bouillon, germană Gottfried von Bouillon, latină Godefridus Bullionensis; n. 1060, Boulogne-sur-Mer – d. 18 iulie 1100, Ierusalim^[5]) a fost un cavaler medieval, unul dintre liderii Primei Cruciade din 1096 până la moartea sa. Din 1076 a fost Senior de Bouillon, domeniu de unde și-a luat numele, iar din 1087 a fost Duce al Lotharingiei Inferioare. După Asediul Ierusalimului din 1099, Godefroy a devenit primul suveran al Regatului Ierusalimului, dar nu a folosit titlul de „Rege”.

Godefroy s-a născut în jurul anilor 1060 fie la Boulogne-sur-Mer în Franța fie la Baisy, un oraș din Brabant, actualmente în Belgia. Aparținea unei familii nobile considerate de contemporani drept foarte nobile și foarte ilustre^{[necesită citare]}, fapt justificat de înrudirea cu regii franci și de o strălucită linie de strămoși care guverna Lotharingia încă din anul 950. Bunicul său matern era Godefroy cel Bărbos, Duce de Lotharingia Superioară care, revoltat mai întâi împotriva suveranului Henric al III-lea al Sfântului Imperiu Roman, devine apoi timp de 10 ani un hotărât susținător al papalității, ca marchiz de Toscana, fratele său fiind Papa Ștefan al IX-lea. În 1065 Godefroy cel Bărbos se împacă cu suveranul romano-german, revenind ca Duce de Lotharingia Inferioară.

Godefroy era al doilea fiu al Contelui Eustațiu al II-lea de Boulogne și al Idei de Lorena. Ca cel de al doilea fiu, avea mai puține oportunități în viață decât fratele său mai mare și era predestinat unei cariere de cavaler în slujba unui nobil. Șansa lui a venit din partea unchiului din partea maternă, Godefroy cel Cocoșat, Duce de Lotharingia Inferioară, care a murit fără moștenitori și l-a numit pe Godefroy de Bouillon ca moștenitor la moartea sa, în februarie 1076. Ducatul era foarte important, fiind o zonă situată la frontiera Sfântului Imperiu cu Regatul Franței. Hotărârea finală de numire a noului duce îi aparținea împăratului romano-german; iar tânărului Godefroy nu i s-a acordat decât regiunea Anvers, cu titlul de marchizat și senioria Bouillon. Titlul ducal i-a revenit fratelui împăratului Henric al IV-lea, Conrad.

Godefroy a rămas fidel împăratului, luptând alături de acesta împotriva forțelor lui Rudolf de Suabia și luând partea împăratului în lupta cu Papa Grigore al VII-lea. În același timp Godefroi a trebuit să mențină controlul teritoriilor ce i-au fost atribuite, acestea fiind revendicate de văduva unchiului său, Matilda de Toscana și de alte forțe exterioare familiei. A fost ajutat de frații săi Eustațiu și Balduin iar în urma acestor lupte îndelungate meritele sale i-au fost recunoscute și în primele luni ale anului 1087 i s-a atribuit tilul ducal din Lotharingia Inferioară.

Ducatul lui Godefroy se întindea între Regatul Franței și Rin, și cuprindea ținuturile Brabant, Hainaut, Limburg, Namurois, Luxemburg și o parte din Flandra; el mai includea, în întregime sau parțial, și episcopatele Köln, Trier, Liège și Cambrai. Teritoriul era bogat, era traversat de o importantă axă comercială medievală, valea Meusei, iar cultura era îfloritoare, mai ales datorită școlilor din Liège și a artei locului. De asemenea ducatul se afla pe frontiera dintre limbile romanice și germanice, pe de o parte se vorbea limba valonă iar pe de alta limba flamandă. În afară de stăpânirea ducală din Lotharingia Inferioară, Godefroy mai moștenise de la unchiul său și titlul de conte de Verdun, care făcea din el, mare protector al episcopatului de Verdun.

Godefroy de Bouillon, frescă din Saluzzo, Italia, cca 1420

În 1095, noul papă Urban al II-lea, a lansat la Clermont un apel pentru eliberarea Sfântului Mormânt de sub dominația musulmană și pentru sprijinirea forțelor bizantine. În 1096, pentru a-și finanța plecarea, Godefroy vinde o parte din domeniile sale sau le lasă drept gaj. Astfel Castelul Bouillon este achiziționat de Episcopul de Liège iar domeniul Stenay este achiziționat de Episcopul de Verdun. Patru grupuri importante de cruciați au plecat în aceeași perioadă: cel mai important, condus de Contele de Toulouse Raimond de Saint-Gilles, un grup condus de cavalerul normand Bohemund și unul condus de Robert, Conte de Flandra.

Godefroi, împreună cu fratele său mai mare Eustațiu și cu cel mai mic Balduin, care nu avea domenii feudale, pleacă în fruntea celei de al patrulea grup de la Bouillon pe data de 15 august 1096. Trece pe la Ratisbona, Viena, Belgrad și Sofia, ajungând la Constantinopol unde armata este oprită de împăratul Bizantin Alexios I Comnen. După lungi negocieri, acesta permite cruciaților să traverseze Bosforul în primăvara lui 1097, nu înainte de a cere acestora să îi restituie toate teritoriile cucerite de Selgiucizi. Armatele cruciate intră în Asia Mică, cuceresc Niceea, îi înving pe turci la Dorylaeum apoi asediează Antiohia.

În toate aceste lupte Godefroy are un rol minor, dar odată cu Asediul Ierusalimuluidin iunie-iulie 1099 legenda lui Godefroy începe să se formeze, el fiind printre primii cavaleri cruciați ce intră în oraș. Fatimizii ce ocupau orașul sunt învinși iar lui Godefroy îi este propură coroana de Rege al Ierusalimului, dar acesta o refuză motivând faptul că nu poate să poarte o coroană de aur acolo unde Iisus a purtat o coroană de spini. Acceptă însă titlul de Protector al Sfântului Mormânt, recunoscând astfel primatul bisericii asupra Țării Sfinte. În calitate de protector avea rolul de a apăra Ierusalimul și mormântul lui Iisus iar apoi de a distribuii teritorii cruciaților și de a cuceri și pacifica orașele din apropiere. De asemenea avea dreptul de a judeca și trebuia să asigure perenizarea economiei locale.

În august îi învinge încă odată pe Fatimizi în bătălia de la Ascalon iar ecoul victoriilor sale i-au permis să vasalzeze orașele Acra, Ascalon, Arsuf, Jaffa și Caesarea. Godefroi moare pe data de 18 iulie 1100 la Ierusalim după ce s-a întors dintr-o expediție contra sultanului din Damasc. Sursele arabe afirmă că acesta a fost străpuns de o săgeată dar sursele creștine menționează îmbolnăvirea sa. Susținătorii lui Godefroy îl aleg pe fratele său Balduin ca "Rege al Ierusalimului", acesta fiind încoronat ca prim rege latin al Ierusalimului pe data de 25 decembrie 1100.

Statuia lui Godefroi din Bruxelles

Fiind primul conducător cruciat al Ierusalimului, Godefroy de Bouillon a fost idealizat în povestirile ulterioare. El a fost înfățișat ca lider al cruciaților, rege al Ierusalimului și un mare legiuitor. În realitate era unul dintre mulții lideri ai cruciadei, care îi includea și pe Raimond de Saint-Gilles, Bohemund de TarantoRobert de Flandra, Ștefan de Blois și Balduin de Boulogne precum și pe trimisul papal Adhémar de Montiel, Episcop de Le Puy. Fratele său Balduin a fost primul care a purtat titlul de rege, iar codul de legi ale Ierusalimului a fost editat de-a lungul timpului, acesta nefiind creația unică a lui Godefroi.

Rolul lui Godefroy a fost descris de Albert de Aix și de Raimond de Aguilersprintre alții. În literatura populară, Godefroy era eroul a numeroase cântece populare franceze. Torquato Tasso l-a făcut pe Godefroy eroul principal al poemului său epic Gerusalemme Liberata iar Dante în Divina Comedie îl plasează pe Godefroy în Paradisul lui Marte împreună cu ceilalți "luptători ai credinței". În opera lui Handel „Rinaldo”, Godefroy de Bouillon apare ca Goffredo.

În 1830 odată cu independența Belgiei, noul stat își caută rădăcinile în diverși prinți ce au domnit pe teritoriul noului stat^[6]. Godefroi de Bouillon este apropiat de istoricii belgieni din perioadă și este utilizat în scopuri propagandistice, fiind înfățișat ca un model ideal, un personaj pios și curajos. O statuie a sa a fost ridicată în 1848 în piața palatului Regal din Bruxelles.

Godefroy de Bouillon

Godefroi de Bouillon, Ilustrație din 1882

·         1501: Isabela de Burgundia, soția regelui Christian al II-lea al Danemarcei (d. 1526)

·         1552 - S-a născut Rudolf II de Habsburg, împărat al Sfântului Imperiu Roman, rege al Germaniei, Boemiei, Croaţiei şi al Ungariei şi principe al Transilvaniei (m. 20 ian 1612)

·         1635: S-a nascut Robert Hooke, fizician, matematician si naturalist, ale carui lucrari experimentale au facut posibila inventarea motorului cu abur, a cuandrantului, a microscopului. Prin descrierile facute, exprima ideea fabricarii unor fibre artificiale, care sa inlocuiasca matasea, a elicei pentru propulsarea navelor. In 1660 descopera relatia dintre rezistenta unui resort si comprimarea lui, ceea ce a condus la introducerea ulterioara la ceasornice a balansierului cu spira si fundamentarea unor principii din rezistenta materialelor. In 1678 formuleaza legea care ii poarta numele. In 1674 inventeaza masina de divizat circular. 

·         1659: Hyacinthe Rigaud (Hyacinthe-François-Honoré-Mathias-Pierre Martyr-André Jean Rigau y Ros) (n.18 iulie 1659 Perpignan, Franța – d. 29 decembrie 1743, Paris) a fost cel mai important portretist din perioada Ancien Régime.

Hyacinthe Rigaud s-a născut la Perpignan (Pyrénées-Orientales), ca urmaș al unei familii cu un lung șir de artiști din Roussillon și fratele mai mare al unui alt pictor, Gaspard Rigaud. A început pregătirea în croitorie în atelierul tatălui său, dar și-a perfecționat abilitățile de pictor cu Antoine Ranc la Montpellier începând cu 1671, înainte de a se muta la Lyon patru ani mai târziu. A devenit familiar cu pictura flamandă, olandeză și italiană, în special cea al lui Rubens, Van Dyck, Rembrandtși Titian, ale căror lucrări mai târziu el le-a colectat.

Ajungând la Paris în 1681, el a câștigat Prix de Rome în 1682, însă la sfatului lui Charles Le Brun nu a făcut călătoria la Roma pentru a ridica premiul. În 1700 a fost primit în Academia Regală de pictură și sculptură, de unde s-a retras în 1735.

Hyacinthe Rigaud

Hyacinthe Rigaud

* 1712: Karl Friedrich, Duce de Saxa-Meiningen (18 iulie 1712 – 28 martie1743), a fost Duce de Saxa-Meiningen.

A fost al patrulea fiu însă al treilea fiu supraviețuitor al lui Ernst Ludwig I, Duce de Saxa-Meiningen și a primei soții a acestuia, Dorothea Marie de Saxa-Gotha.

Karl Friedrich a moștenit ducatul de Saxa-Meiningen împreună cu fratele său mai mare, Ernst Ludwig II, când tatăl lor a murit în 1724. Pentru că cei doi prinți erau minori, unchii lor Frederik Wilhelm și Anton Ulrich au fost regenți până în 1733. Când fratele său mai mare a murit necăsătorit în 1729, la numai 19 ani, Karl Frederick a condus singur până la moartea sa.

Ca și fratele său, el nu s-a căsătorit niciodată și a fost succedat de unchiul său, Friedrich Wilhelm.

Karl Frederick

Duce de Saxa-Meiningen

Robert de Cotte (1656-1735)

     

Portrait of Philippe II, Duke of Orléans (1674–1723)

   

Louis de France, Dauphin (1661-1711), le Grand Dauphin

     

Gian Francesco II Brignole Sale, Doge of Genoa

   

Charles Le Brun

     

Frederick IV of Denmarkas crown-prince

     

Louis XV, (1727–1729), Versailles

   

Augustus III of Poland

     

La Menasseuse

     

Suzanne de Bourbers de Bernâtre

     

Charles de Saint-Albin, Archbishop of Cambrai

   

Duc de Broglie (1671–1745)

  ·         1720: Gilbert White, ornitolog englez (d. 1793)

·         1724: Maria Antonia Walpurgis Symphorosa (n. 18 iulie 1724, München – 23 aprilie 1780, Dresda) a fost o prințesă din Casa de Wittelsbach, dinastia domnitoare a Bavariei. A fost căsătorită cu unul din cei șapte principi electori ai Sfântului Imperiu Romano-German, mai precis cu Frederic Christian, Elector de Saxonia. A activat în domeniul artelor ca interpretă și compozitoare a unor piese de clavecin. Este cunoscută pentru operele ei Il trionfo della fedeltà și Talestri, regina delle amazoni.

Între 1763-1768, de la moartea soțului ei și până la majoratul fiului lor, Frederic August I al Saxoniei, a fost regentă a Saxoniei.

Maria Antonia s-a născut la Palatul Nymphenburg din Munich ca fiică a Arhiducesei Maria Amalia a Austriei și a Electorului Karl Albert de Bavaria (mai târziu împăratul Carol al VII-lea).

De-a lungul vieții ea a primit o educație deosebită, în special în domeniul artelor (inclusiv pictura, poezie și muzică). A fost al patrulea copil din șapte ai Electorului și ai soției sale.

La Munich, la 13 iunie 1747 (prin procură) și la Dresda, la 20 iunie 1747 (în persoană) ea s-a căsătorit cu Friedrich Christian, moștenitorul Electoratului de Saxonia; în același an ea a devenit membru alAccademia dell’Arcadia din Roma, o instituție importantă în reforma operei. După căsătorie s-a mutat la Dresda. A avut nouă copii cu Friedrich Christian, dintre care șapte au supraviețuit copilăriei.

• Fiu (n./d. Dresda, 9 iunie 1748).
• Frederic Augustus I al Saxoniei (n. Dresda, 23 decembrie 1750 - d. Dresda, 5 mai 1827), a devenit regele Frederic Augustus I al Saxoniei (din 11 decembrie 1806); s-a căsătorit cu Amalie de Zweibrücken-Birkenfeld, a avut copii;
• Karl Maximilian Maria Anton Johann Nepomuk Aloys Franz Xavier Januar (n. Dresda, 24 septembrie 1752 - d. Dresda, 8 septembrie 1781), cunoscut ca Karl.
• Joseph Maria Ludwig Johann Nepomuck Aloys Gonzaga Franz Xavier Januar Anton de Padua Polycarp (n. Dresda, 26 ianuarie 1754 - d. Dresda, 25 martie 1763).
• Anton al Saxoniei (n. Dresda, 27 decembrie 1755 - d. Pillnitz, 6 iunie 1836), succesor al fratelui său mai mare ca rege al Saxoniei (1827); s-a căsătorit cu Prințesa Maria Carolina de Savoia; nu au avut copii; s-a recăsătorit cu Maria Theresa de Austria; nu au avut copii care au supraviețuit;
• Maria Amalia de Saxonia (n. Dresda, 26 septembrie 1757 - d. Neuburg, 20 aprilie 1831), cunoscută ca Maria Amalia; s-a căsătorit la 12 februarie 1774 cu Contele Palatin Karl al II-lea August de Birkenfeld-Bischweiler (1746–1795), Duce de Zweibrücken.
• Maximilian, Prinț Moștenitor al Saxoniei (n. Dresda, 13 aprilie 1759 - d. Dresda, 3 ianuarie 1838), cunoscut ca Maximilian.
• Theresia Maria Josepha Magdalena Anna Antonia Walburga Ignatia Xaveria Augustina Aloysia Fortunata (n. Munich, 27 februarie 1761 - d. Dresda, 26 noiembrie 1820), cunoscută ca Maria Anna.
• Fiu (1762).

A părăsit Dresda în timpul Războiului de Șapte Ani și s-a refugiat la Praga și München (1759), însă s-a întors când soțul ei a urcat pe tron în 1763. Soțul ei a murit zece săptămâni mai târziu iar fiul ei i-a succedat. Acesta fiind minor, Maria Antonia a devenit regentă împreună cu cumantul ei Franz Xaver (1730–1806) până când fiul ei a atins vârsta majoratului în 1768.

În timpul regenței, ea s-a opus actului co-regentului să renunțe la pretenția fiului ei asupra tronului polonez în 1765. Ea a fondat o fabrica de textile (1763) și o fabrică de bere (1766).

În timp ce a stat la München, Maria Antonia a studiat muzica cu renumiții compozitori Giovanni Battista Ferrandini și Giovanni Porta. După ce s-a mutat la Dresda, ea a continuat studiile cu Nicola Porpora și Johann Adolph Hasse. Într-adevăr, opera a jucat un rol important de-a lungul vieții Mariei Antonia.

Maria Antonia

Regentă a Saxoniei

Maria Antonia de Bavaria, portret de Pietro Rotari

* 1786: Prințesa Karoline de Saxa-Weimar-Eisenach (Karoline Luise; 18 iulie1786 – 20 ianuarie 1816) a fost prințesă de Mecklenburg-Schwerin prin căsătorie. A fost fiica lui Karl August, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach și a soției acestuia, Louisa de Hesse-Darmstadt.

Karoline de Saxa-Weimar-Eisenach

Mare Ducesă Ereditară de Mecklenburg-Schwerin

Karoline Luise cu frații ei, Carol Frederic (dreapta) și Bernhard (stânga)

·     1797 - S-a născut Immanuel Hermann Fichte, filosof german (d. 1879)

Immanuel Hermann Fichte, filosof german

Immanuel Hermann von Fichte (18 July 1796 – 8 August 1879) was a German philosopher and son of Johann Gottlieb Fichte. In his philosophy, he was a theist and strongly opposed to the Hegelian School.

·         1811 - S-a născut scriitorul englez William Makepeace Thackeray (m. 24 dec. 1863), cunoscut pentru opera "Bâlciul deşertăciunilor" ("Vanity Fair")
* 1811: Karl Ludwig von Littrow (18 iulie 1811, Kazan, Imperiul Rus - 16 noiembrie 1877, Veneția, Italia) a fost un astronom austriac, fiu al astronomului Joseph Johann von Littrow.

A intrat în serviciul observatorului imperial, unde i-a succedat tatălui său ca director și profesor de astronomie în 1842.

Karl Ludwig von Littrow

Karl Ludwig Littrow, Litografie de Joseph Kriehuber, 1846

·         1837: Vasil Levski, revoluționar bulgar (d. 1873)

·         1845: Tristan Corbière, poet francez (d. 1875)

·         1853: Hendrik Lorentz, fizician olandez, laureat al Premiului Nobel (d. 1928). Hendrik Antoon Lorentz (n. 18 iulie 1853, Arnhem, Olanda — d. 4 februarie 1928, Haarlem, Olanda) a fost un matematician și fizician olandez, profesor de fizică matematică la Universitatea din Leyden, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1902 împreună cu Pieter Zeeman, pentru serviciul extraordinar oferit prin studiile lor privind influența magnetismului asupra unor fenomene de radiație (efectul Zeeman). Hendrik Lorentz a elaborat în 1909 teoria electronică a materiei („Teoria electronilor„), pe baza căreia a explicat un șir de efecte electrice și optice, între care și efectul Zeeman. A descoperit, împreună cu Ludvig Valentin Lorenz, relațiile dintre refracția luminii și densitatea corpurilor (relațiile Lorentz – Lorenz) și a pus bazele electrodinamicii mediilor în mișcare, relevând așa-numitele transformări ale lui Lorentz, care au avut un rol esențial în formularea teoriei relativității.

Hendrik Lorentz

Hendrik Lorentz

* 1855: Leopold de Anhalt (18 iulie 1855 – 2 februarie 1886), a fost prinț german din Casa de Ascania. Din 1871 până la moartea sa a fost moștenitor al ducatului de Anhalt.

Prințul Leopold s-a născut la 18 iulie 1855 la Dessau ca primul copil al Prințului Ereditar Frederic de Anhalt-Dessau-Köthen și a soției acestuia, Prințesa Antoinette de Saxa-Altenburg. A fost numit după bunicul patern, Ducele Leopold de Anhalt-Dessau-Köthen.

În 1863 bunicul său, Ducele Leopold, a devenit Duce al ducatului unit de Anhalt după ce a moștenit toate teritoriile Anhalt în urma decesului ducelui de Anhalt-Bernburg. La 22 mai 1871, Ducele Leopold a murit și tatăl lui Leopold i-a succedat ca Duce de Anhalt. Acum Leopold a devenit prinț ereditar al ducatului.

În toamna anului 1883, prințul ereditar Leopold a cerut-o de soție pe Prințesa Victoria a Prusiei, fiica Prințului Moștenitor Frederic al Prusiei și a Prințesei Victoria a Marii Britanii. Cererea a fost refuzată. În aprilie 1884 Friedrich von Holstein a înregistrat acesta^[1]:

„Prințesa Viktoria – sau mama ei – a refuzat cererea Prințului Ereditar de Anhalt de toamna trecută.”

La sfârșitul lunii decembrie a anului 1883 Leopold s-a logodit cu Prințesa Elisabeta de Hesse-Kassel, fiica cea mare a Prințului Frederic Wilhelm de Hesse și a Prințesei Ana a Prusiei. Când a auzit de logodnă, regina Victoria, a cărei fiică aparent n-a informat-o pe mama ei că a respins cererea în căsătorie, a scris:^[1]:

„dar regret că nu l-ai luat în considerare ca rezervă pentru Vicky dacă speranțele ei de fond nu s-ar realiza.”

Leopold și Elisabeta s-au căsătorit la 26 mai 1884 la Schloss Philippsruhe din Hanau.^[2]Ei au avut o singură fiică, Antoinette (1885-1963), care s-a căsătorit la 26 mai 1909 cu Prințul Frederic de Schaumburg-Lippe.

La maia puțin de un an de la nașterea fiicei sale, Leopold a murit pe neașteptate la Cannes la 2 februarie 1886 la numai 30 de ani. Cum el nu a avut fii, a fost succedat ca prinț ereditar de fratele său mai mic, Frederic, care în cele din urmă a devenit Ducele Frederic al II-lea de Anhalt.

Prințesa Elisabeta nu s-a recăsătorit niciodată și a murit la Dessau la 7 ianuarie 1955.

Leopold

Prinț Ereditar de Anhalt

* 1867: Emanoil Manolescu Mladian (n. 18 iulie 1867, Negrești, Imperiul Rus - d. 1934, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campania anului 1916.

Emanoil Manolescu Mladian s-a născut la 18 iulie 1867 în Basarabia Rusă, în comuna Negrești, județul Chișinău. Părinții săi erau căpitanul Ioan Manolescu Mladian, fost aghiotant al domnitorului Alexandru Ioan Cuza și viitor om politic și Maria (născută Hermeziu). Părinții au divorțat în 1877, Emanoil rămânând în grija tatălui. Urmează studiile primare și gimnaziale la Iași, la Școala de băieți nr. 1 și Institutele Unite.^{[4]:p. 72}

Se căsătorește la 5 noiembrie 1906 cu Maria Boțan.^{[4]:p. 73} Moare în 1934 fiind înmormântat la cimitirul Bellu Militar.

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Emanoil Manolescu Mladian a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 6 Infanterie, comandant al Școlii Militare de Infanterie și Cavalerie, sau comandant al Școlii Superioare de Război.^[5][6][7][8]

În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de comandant al Brigăzii 7 Infanterie, în perioada 14/27 august - 15/28 octombrie 1916și comandant al Diviziei 10 Infanterie, în perioada 15/28 octombrie - 25 octombrie/7 noiembrie 1916, când i se ia comanda pentru modul defectuos în care a condus trupele din subordine în cursul Bătăliei de pe Valea Prahovei

Emanoil Manolescu Mladian

Date personale Născut 18 iulie 1867 Negrești, raionul Strășeni, Moldova  Decedat 1934, 67 de ani[2]:p. 180 București, România  Înmormântat Cimitirul Bellu  Părinți Ioan și Maria (născută Hermeziu) Manolescu Mladian Naționalitate  România Cetățenie  România  Ocupație ofițer  comandant al Diviziei 10 Infanterie În funcție 1916 - 1916 Monarh Ferdinand I Prim-ministru Ion I. C. Brătianu Studii Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1885 - 1887) Școla de Război din Bruxelles, (1897 - 1898) Activitate Gradul Sublocotenent (1887) Locotenent (1891) Căpitan (1897) Maior (1906) Locotenent-colonel (1910) Colonel (1913) General de brigadă (1916)[1] A comandat 1916 - comandant al Diviziei 10 Infanterie Bătălii / Războaie Al Doilea Război Balcanic (1913) Primul război mondial (1916) Decorații și distincții Decorații Ordinul Coroana României (1911) Ordinul național „Steaua României” (1912)

·         1868: Miron Cristea (Elie Cristea), primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, prim-ministru al României (1938-1939). A fost membru al Regenţei în timpul primei domnii a regelui Mihai I (d. 1939)

·         1868: S-a nascut Simion Mandrescu. A infiintat si condus revista "Graiul romanesc" (1927)

* 1887: Vidkun Abraham Lauritz Jonssøn Quisling (în norvegiană: [ˈʋɪdkʉn ˈkʋɪʃlɪŋ]  ( ascultă); n. 18 iulie 1887, Fyresdal, Suedia-Norvegia – d. 24 octombrie 1945, Oslo, Norvegia) a fost un politician norvegian. La 9 aprilie 1940, în contextul invaziei germane a Norvegiei, a preluat cu forța puterea printr-o lovitură de stat sprijinită de Germania Nazistă.

Între 1942 și 1945, a deținut funcția de Președinte al Consiliului de Miniștri al Norvegiei („Ministerpresident” în limba norvegiană), colaborând cu forțele germane de ocupație ^⁠(en). Guvernul său, cunoscut și ca regimul Quisling^⁠(en), era dominat de miniștri din cadrul partidului Nasjonal Samling^⁠(en), fondat de el în 1933. Guvernul colaboraționist a participat – cu și fără intenție – la „Soluția Finală” decisă de naziștii germani. Quisling a fost judecat în cadrul epurării juridice postbelice^⁠(en)și a fost găsit vinovat de mai multe fapte penale, între care se numărau: delapidare, omor și înaltă trădare^⁠(en). A fost executat prin împușcare de către un pluton de execuție, la Fortăreața Akershus^⁠(en) din Oslo, la 24 octombrie 1945. Cuvântul quisling a devenit sinonim cu trădarea, dovadă a luminii foarte nefavorabile în care au fost și sunt încă văzute acțiunile lui Quisling atât la acea vreme cât și după moartea sa.

Fiul unui pastor protestant, Quisling a elaborat o nouă teorie pe care el a numit-o „Universism” sau „Universalism”, amestecând în ea principii cvasi-creștine, evoluții științifice, principii ale religiilor orientale și unele fragmente filosofice. Înainte de a intra în politică, s-a remarcat în armată, intrând în rândurile statului major în 1911 și specializându-se în afaceri rusești. A fost trimis la post în Rusia în 1918, și a colaborat cu Fridtjof Nansen în timpul foametei din Rusia din 1921^⁠(en) în Ucraina, revenind în Rusia pentru a lucra cu Frederik Prytz^⁠(en) la Moscova. Când Prytz a plecat în 1927, Quisling a rămas singurul diplomat norvegian responsabil de gestionarea afacerilor diplomatice britanice. Pentru aceste servicii, a fost decorat cu Ordinul Imperiului Britanic în grad de comandor^⁠(en) de către regele George al V-lea, deși decorația i-a fost ulterior retrasă. A revenit în Norvegia în 1929, și a fost ministru al apărării în guvernele lui Peder Kolstad^⁠(en) (1931–1932) și Jens Hundseid^⁠(en) (1932–1933). Deși Quisling a căpătat ceva popularitate după ce a atacat partidele de stânga, partidul său nu a obținut niciun loc în Storting^⁠(en) și era o mișcare politică marginală la momentul loviturii de stat din 1940.

A absolvit Școala de Ofițeri de artilerie în 1911.^[1] A fost înaintat la gradul de colonel la 10 mai 1934 și la gradul de general de brigadă la 10 mai 1941.^[1]

* 1891: Constantin Trestioreanu (n. 18 iulie 1891, Trestioara, Buzău; d. 26 ianuarie 1983, București) a fost un militar (general de divizie) român, care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial. Acuzat de crime de război, în anul 1945 Tribunalul Poporului din București l-a declarat criminal de război și l-a condamnat la moarte, degradare și pierderea drepturilor civice. Sentința i-a fost comutată la închisoare pe viață iar după un an, în 1956 a fost amnistiat și eliberat din închisoare.

• 1935: Comandantul Regimentului 38 de artilerie.
• 1935 - 1939: Comandantul Regimentului 13 de artilerie.
• 1939: Șeful statului major al Corpului al II-lea de armată.
• 1939 - 1941: General de brigadă, comandantul Brigăzii a IX-a de artilerie.
• 1941: Comandant adjunct al Diviziei a X-a.
• 1941 - 1942: General de divizie, comandantul Corpului de artilerie.
• 1941 - 1942: Comandantul militar al Odesei.
• 1942 - 1943: Comandantul Diviziei a VII-a.
• 1943: Trecut în rezervă.
• 1943 - 1944: Rechemat la comanda Diviziei a X-a.
• 1944: Comandantul Corpului al II-lea.
• 1944: Arestat sub acuzarea de crime de război
• 1945: Tribunalul Poporului din București l-a declarat criminal de război și l-a condamnat la moarte, degradare și pierderea drepturilor civice. Sentința i-a fost comutată la închisoare pe viață.
• 1956: Amnistiat și eliberat din închisoare^[2].

A fost arestat la 20 octombrie 1944 sub acuzarea de crime împotriva populației civile evreiești în 1941. Judecat și condamnat la moarte de Tribunalul Poporului, la 22 mai 1945, condamnarea la moarte i-a fost comutată la muncă silnică pe viață, iar pedeapsa de degradare și pierderea drepturilor (pensie, decorații, medalii și apanajele consecutive) a rămas în vigoare^[3]. După o detenție de aproape un an în penitenciarele Dumbrăveni, Aiud, Craiova și Gherla, a fost eliberat la 25 aprilie 1956.

A încetat din viață la 26 ianuarie 1983, la București. 

Constantin Trestioreanu
Date personale
Născut	18 iulie 1891[1]
Decedat	26 ianuarie 1983 (91 de ani)[1]
Cetățenie	România
Ocupație	personal militar[*]
Activitate
Gradul	general-maior
Bătălii / Războaie	Al Doilea Război Mondial

* 1893: Richard Dix (18 iulie 1893 - 20 septembrie 1949) a fost un actor american de teatru și film, care a fost popular atât în epoca filmului mut cât și în cea a filmului vorbit.

Richard Dix

Richard Dix în The Kansan (1943)

* 1896: Jean Claude Barthélemy Dufay (n. 18 iulie 1896,Blois, Franța – d. 6 noiembrie 1967,Chaponost, Franța) a fost un astronom și astrofizician francez.

Jean Dufay și-a încheiat primul ciclu universitar în 1913. A fost mobilizat în Primul Război Mondial și a fost rănit. După război, și-a reluat studiile universitare și a obținut doctoratul, în 1928, sub coordonarea profesorului său, Charles Fabry. Jean Dufay a studiat nebuloasele, galaxiile și mediul interstelar.

În 1925, în timp ce lucra împreună cu fizicianul francez Jean Cabanes, Jean Dufay a studiat și a calculat altitudinea stratului de ozon.

Jean Dufay a devenit ajutor de astronom la Observatorul din Lyon în 1929. A fost promovat director al Observatorului din Lyon, în 1933, post pe care-l va păstra până la pensionarea sa, în 1966. În 1936 a fost numit director al noului Observatorului din Haute-Provence, unde a rămas până în 1965.

În 1963 el a devenit membru al Academiei Franceze de Științe.

În 1970 Uniunea Astronomică Internațională l-a onorat dând numele de Dufay unui crater lunar.

·         1900: Nathalie Sarraute, scriitoare franceză (d. 1999)

·         1906: S-a nascut Cliford Odets, dramaturg american.
* 1908: Nicolae-Victor Teodorescu (n. 5/18 iulie 1908, București - d. 7 martie 2000, București) a fost un matematician român, membru titular al Academiei Române (din 1963)^[1], care „și-a dedicat cei peste peste 65 de ani de activitate Societății de Științe Matematicedin România

Născut în București la 5 iulie 1908 (stil vechi), Nicolae Teodorescu a urmat cursurile liceului "Spiru Haret", iar ultimul an de liceu l-a urmat la seminarul pedagogic "Titu Maiorescu" unde a dat examenul de bacalaureat în 1926.

În anul 1929 a devenit licențiat al Facultății de Științe din București, secția matematică. Pentru terminarea studiilor post-universitare, Nicolae Teodorescu a plecat la Paris unde (la 25 aprilie 1931) și-a susținut cu succes teza de doctorat intitulată "Derivata curbilinie și aplicațiile sale în fizica matematică" (original, „La derivee arcolaire et ses applications a la Physique mathematique”), în fața unei comisii formată din Henri Villat (mare specialist în mecanica fluidelor), ca președinte, și membrii Arnaud Denjoy (reprezentant al de frunte al școlii franceze de teoria funcțiilor) și Henri Beghin. În mod excepțional, la susținere a fost invitat și profesorul Dimitrie Pompeiu

Nicolae-Victor Teodorescu a fost membru în Partidul Comunist Român din 1961 și membru al CC al PCR în perioada 1969 - 1974.^[4]

A fost membru titular (1963) al Academiei Române^[1] și decan al Facultății de Matematică-Mecanică a Universității din București .

A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935 ^[5].

Și-a adus o contribuție însemnată la menținerea tradiției matematicii ca obiect de predare de mare importanță în programele școlare, la toate toate nivelele, precum și la menținerea și ridicarea calității Gazetei Matematice și a Olimpiadelor de Matematică (interne). A fost unul din inițiatorii organizării Olimpiadelor Internaționale de Matematică(cunoscută și prin acronimul OIM). De altfel, prima OIM, în organizarea Societatea de Științe Matematice din România a avut loc în România, la Brașov, în 1959.

Nicolae-Victor Teodorescu

Date personale Născut 5/18 iulie 1908 București, România Decedat 7 martie 2000, (92 de ani) București, România Naționalitate  România Cetățenie  România  Ocupație matematician Activitate Educație Facultatea de Științe din București  Membru titular al Academiei Române  Membru al Academiei de Științe din România

·         1908: S-a nascut Lupe Velez, actrita mexicana 

·         1909 : S-a nascut Andrei A. Gromiko, fost ministru de externe al URSS;  (d.02.08.1989).
* 1911. Coloman Maioreanu (n. 18 iulie 1911, Budapesta - d. 26 septembrie 1993, Bucuresti) a fost un economist român, care a deținut funcția de Președinte cu delegație al Băncii de Stat a Republicii Populare Române în perioada 23 ianuarie 1959 - 1 aprilie 1963. Coloman Maioreanu este autorul cărții Aurul și criza relațiilor valutar-financiare occidentale (București, Editura Academiei RSR, 1976).  

Coloman Maioreanu
Date personale
Născut	18 iulie 1911
Decedat	26 septembrie 1993 (82 de ani)  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	economist

·         1917: Henri Salvador, cântăreț francez (d. 2008)

·         1918: Nelson Rolihlahla Mandela (n. 18 iulie 1918 – d. 5 decembrie 2013) a fost un om politic sud-african, care a deținut funcția de președinte al Africii de Sud în intervalul 1994-1999. Adversar al apartheidului, a fost primul președinte al Africii de Sud ales prin vot universal, într-un scrutin larg reprezentativ și cu participare multirasială. Guvernarea lui Mandela s-a axat pe dezmembrarea moștenirii apartheidului, prin combaterea rasismului instituționalizat, a sărăciei și a inegalității și promovarea reconcilierii rasiale. Un susținător al pan-africanismului și al socialismului democratic, el a fost președinte al partidului Congresul Național African din 1991 până în 1997. Pe plan internațional, Mandela a fost secretar general al organizației interguvernamentale Mișcarea de Nealiniere, între 1998 și 1999.

Vorbitor al limbii xhosa, trăgându-se din familia regală a tribului Thembu, Mandela a urmat cursurile Universității Fort Hare și ale Universității din Witwatersrand, unde a studiat dreptul. Trăind în Johannesburg, el s-a implicat în politica anti-colonialistă, devenind membru al Congresului Național African și fiind unul dintre întemeietorii African National Congress Youth League, organizația de tineret a partidului. Anul 1948 a marcat venirea la putere a Partidului Național, care a început aplicarea apartheidului. Mandela a dobândit notorietate în 1952, în cadrul așa-numitei Defiance Campaign against Unjust Laws(română Campania de nerespectare a legilor injuste), o inițiativă pașnică de nesupunere civilă. În 1953 a devenit conducătorul organizației partidului în regiunea Transvaal, funcție în care a supervizat conferința Congress of the People din 1955, în cadrul căreia s-a format o coaliție de partide opuse apartheidului, cu ANC-ul în frunte. Lucrând între timp ca avocat, a fost arestat de mai multe ori pentru incitare la revoltă. Alături de conducerea partidului, a fost judecat între 1956 și 1961 pentru trădare, însă nu a fost condamnat. Deși fusese inițial un adept al opoziției pașnice, și-a revizuit poziția, devenind cofondator Umkhonto we Sizwe, facțiunea armată a Congresului Național African, care este responsabilă pentru un număr de atacuri cu bombă împotriva guvernului. Arestat în 1962, a fost condamnat pe viață la 12 iunie 1964, fiind eliberat după 27 de ani de închisoare, la 11 februarie 1990, în urma unei campanii internaționale de lobby pentru cauza sa.

Devenind președintele Congresului Național African, Nelson Mandela și-a publicat autobiografia și a condus negocierile cu președintele țării, F.W. de Klerk pentru abolirea politicii opresive a apartheidului și organizarea de alegeri universale. Acestea au adus în 1994 victoria partidului său, fiind format un guvern de unitate națională. Ca președinte de stat (conducător de jure și de facto al guvernului), a inițiat o nouă constituție și a format o comisie pentru cercetarea abuzurilor împotriva drepturilor omului din trecut. A introdus politici menite să încurajeze reforma agrară, extinderea serviciilor de sănătate publică și combaterea sărăciei. Pe plan internațional și-a asumat responsabilitatea pentru invazia din 1998 a statului Lesotho și a acționat ca mediator între Libia și Marea Britanie, pe fundalul procesului privitor la atentatul terorist asupra zborului Pan Am 103. Nu a mai candidat pentru un al doilea mandat, fiind urmat în funcție de către Thabo Mbeki. S-a concentrat pe activități caritative în combaterea sărăciei și a epidemiei HIV/SIDA, prin Fundația Nelson Mandela.

O figură controversată de-a lungul întregii sale vieți, criticii de dreapta l-au denunțat drept terorist și simpatizant comunist. Totuși a primit o multitudine de premii internaționale pentru poziția sa în privința colonialismului și discriminării: între ele Premiul Nobel pentru Pace(1993), Presidential Medal of Freedom și Ordinul Lenin. Respectat în țara sa, a fost descris drept „părinte al națiunii”. Se face adesea referire la el pe numele său tribal, Madiba.

Președintele american Barack Obama prezintă discursul său la funeraliile de stat ale lui Mandela

După ce a suferit un timp îndelungat de infecții respiratorii, Nelson Mandela a murit pe 5 decembrie 2013, la vârsta de 95 de ani. Moartea sa a survenit la ora 20:50 local time (UTC+2), în casa sa din Houghton, Johannesburg, înconjurat de familia sa.^[58] Decesul său a fost anunțat public prin intermediul televiziunii de către Președintele Jacob Zuma.^[58][59] Pe 6 decembrie 2013, Președintele Zumaa anunțat doliu național de 10 zile. Pe 10 decembrie, a avut loc o ceremonie omagială comemorativă destinată fostului președinte sud-african. Ea s-a ținut pe stadionul Soccer City, cu participarea a aproape 100 de oficiali din întreaga lume, și a circa 50.000 de persoane.^[60] Între 11–13 decembrie, corpul neînsuflețit al lui Mandela a fost depus la Union Buildings în Pretoria, iar înhumarea a avut loc 15 decembrie 2013 în Qunu, Africa de Sud.^[61][62] satul său natal, situat la peste 900 de kilometri de Johannesburg, în provincia Eastern Cape.

O zi după înmormântare, de Ziua Reconcilierii, președintele Africii de Sud, Jacob Zuma, a dezvelit în Pretoria o statuie de bronz înaltă de 9 metri ce îl reprezintă pe Nelson Mandela zâmbitor, cu brațele întinse lateral^[63], ca pentru a îmbrățișa întreaga națiune. Statuia cântărește 3,5 tone. Distanța dintre vârfurile degetelor este de 8 metri. Statuia, comandată la mijlocul lunii iulie 2013 a fost terminată în doar 4 luni de sculptorii sudafricani André Prinsloo și Ruhan Janse van Vuuren

Nelson Mandela

Mandela în Johannesburg, pe 13 mai 2008

* 1919. Prof. Dr. Doc. Ing. Andrei Ripianu. Primele șase clase de liceu le-a absolvit la Liceul Dr. Ioan Meșotă din Brașov obținând în fiecare an premiul întâi. Ultimele două clase din liceu le-a absolvit la Seminarul Pedagogic Universitar din Cluj. În paralele cu liceul a urmat cursurile secției de vioară a Conservatorului din Brașov sub conducerea marelui violonist, compozitor și dirijor care a fost Constantin Bobescu. La Cluj în paralel cu absolvirea ultimelor două clase de liceu în cadrul Seminarului Pedagogic Universitar, care funcționa ca Liceu de aplicație a Universității din Cluj, a urmat și cursurile secției de vioară a Conservatorului din Cluj sub conducerea distinsului Profesor Cionca. A urmat examenul de Bacalaureat la care a reușit al doilea dintre cadidații orașului Cluj. A urmat înscrierea în toamna anului 1938 în anul preparator al Facultății de Electromecanică din cadrul Școlii Politehnice din Timișoara pe care a absolvit-o în anul 1943 cu calificativul „Cum Laude”. Între anii 1943-1952 și-a desfășurat activitatea în cadrul Atelierelor C.F.R. Grivița-Locomotive din București, Atelierelor C.F.R. Timișoara și Atelierelor C.F.R. Cluj aici în calitate de Șef al Secției de recepție al materialului rulant reparat în Atelier.

Între anii 1952-1954 și-a desfășurat activitatea în cadrul filialei din Cluj a Institutului de Proiectări a Ministerului Chimiei elaborând 29 de proiecte de execuție. Începând din anul 1948 și-a desfășurat activitatea, în paralel cu cea din industrie, în cadrul Institutului Politehnic din Cluj unde între anii 1948-1984 a urcat toate treptele ierarhiei universitare de la Asistent la Profesor Doctor Docent în Științe. A predat studenților disciplinele de Mecanică, Vibrații mecanice, Mașini de forță, Cazane și rețele termice. După anul 1984, când a împlinit vârsta de pensionare, a devenit Profesor Consultant continuând să conducă elaborarea tezelor de doctorat de către doctoranzii săi.  Câteva dintre realizările pe care le-a obținut în cadrul activității științifice, didactice și tehnice:

1. A elaborat singur sau în colaborare și publicat prin editurile din țară un număr de nouă cărți și anume:
   • Al Stoenescu, Gh. Buzdugan, A. Ripianu, M. Atanasiu, Culegere de probleme de Mecanică teoretică, Editura Tehnică 1958 (ediția I-a), Editura Didactică și Pedagogică 1965 (ediția 2-a) (504 pagini).
   • B. Popa, A. Șomcuteanu, A. Ripianu, A. Trebonius, Arbori cotiți, Editura Tehnică, 1960 (371 pagini).
   • A. Ripianu, A. Albu, Osii și arbori rectilinii, Editura Tehnică, 1964 (296 pagini).
   • A. Ripianu, Mișcările vibratorii ale arborilor drepți și cotiți, Editura Academiei Române 1969 (483 pagini). Pentru această lucrare a primit scrisori de apreciere de la eminenți oameni de știință ca Acad. Ștefan Bălan, Acad. Gheorghe Manea, Prof. Dr. Doc. Rudolf Woinarosky, Acad. Robert Mazet (Paris), Prof. Dr. Rer Nat, Dr. H. C. Otto Kraemer V.D.I (Technische Universitat Karlsruhe), Prof. Dr. Ing. Andrea Capellor (Politehnica di Milano).
   • A. Ripianu, Mecanica solidului rigid, Editura Tehnică, 1973 (424 pagini).
   • A. Ripianu, I. Crăciun, Osii arbori drepți și arbori cotiți, Editura Tehnică, 1977 (285 pagini).
   • A. Ripianu, P. Popescu, B. Bălan, Mecanică Tehnică, Editura Didactică și Pedagogică 1978 (ediția I-a), 1982 (ediția a 2-a) (447 pagini).
   • A. Ripianu, I. Crăciun, Calculul dinamic și de rezistență al arborilor drepți și cotiți, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1985 (446 pagini).
   • A. Ripianu, I. Crăciun, The Dynamic and Strenght Calculus of Streight and Crank Shafts, Editura Transilvania Press din Cluj-Napoca 1999 (719 pagini). Această lucrare a fost distinsă cu premiul „Asociației Generale a Inginerilor din România” pe anul 1999 „pentru originalitatea conținutului și utilitatea acestei lucrări pentru procesul de producție industrială din țara noastră”.
2. A elaborat singur sau în colaborare un număr de 139 de lucrări științifice dintre care o parte au fost publicate în Revistele Academiilor din România, Uniunea Sovietică, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, iar cealaltă parte în Revistele de specialitate din România, Franța, Germania, Anglia, Italia, Uniunea Sovietică, Belgia, Cehoslovacia, Polonia, Ungaria, Iugoslavia, India, Israel, Turcia, Bulgaria.
3. A elaborat un număr de 16 Cursuri și Culegeri de Probleme din domeniile Mecanicii, Vibrațiilor Mecanice, Mașinilor de forță Termotehnice și Cazanelor și rețelelor Termice dintre care un număr de 12 Cursuri și Culegeri de Probleme au fost multiplicate prin litografiere de Litografia Institutului Politehnic din Cluj, pentru uzul studenților, alte două și anume un Curs de Mecanică și o Culegere de Probleme de Mecanică au fost tipărite de Editura Didactică și Pedagogică respectiv de Editura Tehnică din București iar ultimele două și anume un Curs de Cazane și Rețele Termice și un Breviar pentru Proiectul de Cazane au rămas în manuscris.
4. A elaborat împreună cu membrii catedrei de Mecanică pe bază de contracte încheiate cu Institutele de Cercetare din București un număr de 16 lucrări tehnico- științifice care au contribuit la îmbunătățirea calității producției industriale din țara noastră.
5. A condus din anul 1972 elaborarea tezelor de doctorat în domeniul Mecanicii și Vibrațiilor mecanice de către doctoranzii săi. Un număr de 17(?) doctoranzi și-au susținut tezele de doctorat devenind Doctori Ingineri.
6. A prezentat comunicări științifice din domeniul studiului dinamic și de rezistență al arborilor drepți și cotiți în cadrul Universităților din Darmstadt, din Varșovia și la diferitele Sesiuni Științifice organizate în România.
7. A înființat un laborator de Mecanică și altul de Vibrații mecanice în cadrul Catedrei de Mecanică și a format o școală din domeniul studiului dinamic și de rezistență al arborilor drepți și cotiți, domeniu în care și au susținut teza de doctorat majoritatea dintre cei 17(?) Doctori Ingineri a căror teză de doctorat a fost elaborată sub conducerea sa.  

   Prof. Dr. Doc. Ing. Andrei Ripianu
   Date personale
   Născut	18 iulie 1919 Pașcani, România
   Decedat	2008
   Naționalitate	Română
   Activitate
   Domeniu	Inginer
   Societăți	Membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România

·         1921: John Herschel Glenn, Jr. (n. 18 iulie 1921 - d. 8 decembrie 2016) a fost un pilot, inginer, astronaut și senator american. A fost pilot de luptăîn cadrul U.S. Marine Corps și până la 8 decembrie 2016 era singurul supraviețuitor al astronauților din grupul Mercury Seven: elita piloților de încercare ai Armatei SUA selectați de NASA pentru a pilota rachetele experimentale Mercury și a deveni primii astronauți americani.

La 20 februarie 1962, Glenn a zburat în misiunea Friendship 7 și a devenit primul american care a ajuns pe orbita Pământului și a cincea persoana în spațiu, după cosmonauții Iuri Gagarin și Gherman Titov și misiunile suborbitale ale astronauților colegi din Mercury Seven Alan Shepard și Gus Grissom. În 1965, Glenn s-a retras din armată și a demisionat de la NASA pentru a putea candida la alegerile pentru funcții publice. Membru al Partidului Democrat, el a fost ales pentru a reprezenta statul Ohio în Senatul SUA din 1974 și până în 1999.

Glenn a primit Medalia de Onoare a Congresului pentru activități spațiale în 1978 și Medalia Prezidențială pentru Libertate în 2012. El a fost introdus în U.S. Astronaut Hall of Fame în 1990. La 29 octombrie 1998, în timp ce era încă senator, el a devenit cea mai bătrână persoană (avea 77 ani) care a zburat în spațiu și singura care a zburat atât în Programul Mercury, cât și în Programul navelor spațiale, făcând parte din misiunea STS-95 a navetei spațiale Discovery. Glenn este, de asemenea, cel mai bătrân american care a ajuns pe orbită și a doua persoană născută cel mai devreme ce a ajuns pe orbită după cosmonautul sovietic Gheorghi Beregovoi care se născuse cu trei luni și trei zile mai devreme. Odată cu moartea lui Scott Carpenter la 10 octombrie 2013, Glenn este ultimul supraviețuitor al grupului Mercury 7.

John H. Glenn, Jr.

·         1922: Thomas Kuhn, filosof american (d. 1996)
* 1922: Ken Noritake (18 iulie 1922 - 6 martie 1994) a fost un fotbalist japonez.

·         1924: Ioan Anton (18 iulie 1924, Vintere, Bihor – 12 aprilie 2011, Timișoara) a fost un inginer electromecanic român, academician.^[1][6] A fost dezvoltatorul școlii românești de mașini hidraulice, inițiate de profesorul Aurel Bărglăzan. În urma activității de cercetare, a obținut rezultate valoroase în mai multe domenii: hidrodinamica turbomașinilor, turbine, pompe, mașini hidraulice reversibile, cuplaje hidraulice, ventilatoare, turbine de foraj și vânt, hidrodinamica profilelor și rețelelor de profil, fenomenul de cavitație, efecte de scară.^[7] Este tatăl lui Anton Anton, fost ministru al Educației din partea PNL (în toamna anului 2008). A urmat cursurile școlii primare din comuna natală și apoi, între anii 1935–1943, ale Liceului „Samuil Vulcan” din Beiuș. Apoi a urmat cursurile Politehnicii din Timișoara, pe care a absolvit-o în anul 1948, sub îndrumarea profesorului Aurel Bărglăzan.^[8] În anul 1960 obține titlul de candidat în științe tehnice (denumirea din epocă pentru titlul de doctor inginer) cu teza Curbe caracteristice de cavitație la pompele centrifuge cu turație specifică joasă,^[2] tot sub îndrumarea lui Aurel Bărglăzan, care în acest moment era membru corespondent al Academiei. În 1972 obține titlul de doctor docent.  Ioan Anton și-a început cariera de cadru didactic al Facultății de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic Timișoara în 1949, parcurgând de-a lungul anilor toate gradele didactice și îndeplinind diverse funcții specifice: asistent suplinitor (1 ianuarie 1949), șef lucrări (aprilie 1949), conferențiar suplinitor (1 octombrie 1951), atestat conferențiar (1956), profesor titular provizoriu (1962), atestat profesor (1967), șef al Catedrei de Mașini hidraulice, (1962–1973 și 1982–1989).^[1] Începând cu anul 1964 a fost și conducător de doctorat; în această calitate sub directa sa îndrumare 40 de cadre didactice și de cercetare au obținut titlul de doctor inginer.^[8]

Devine membru corespondent al Academiei în 21 martie 1963 și titular în 1 martie 1974. A fost vicepreședinte al Academiei Române în perioada 1 martie 1974 – 2 februarie 1990 și președinte ad-interim al ei între 25 decembrie 1981 – 13 noiembrie 1984.^[1]

Pe parcursul carierei sale, profesorul Anton a avut o serie de funcții administrative în învățământ: Prodecan la Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1951–1953), Secretar științific la Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1953–1961), decan – Facultatea de Mecanică, Institutul Politehnic Timișoara (1961–1963), prorector – Institutul Politehnic Timișoara (1963–1966), rector – Institutul Politehnic Timișoara (1971–1981), rector – Institutul Politehnic Timișoara, (1989), membru în Comisia Superioară de Diplome MEI, (1969–1990), membru în Consiliul Învățământului Superior (1968–1972), membru în Consiliul de conducere MSI (1972–1976).

În 1951 a contribuit substanțial la înființarea Bazei de Cercetări Științifice din Timișoara a Academiei RSR, care avea să devină Filiala Timișoara a Academiei.^[9] Între 1951–1963 a fost cercetător științific al acestei baze, la început cu o jumătate de normă, apoi cercetător științific principal. Pentru o perioadă de timp a fost directorul acestui centru de cercetări.^[1]

A fost membru al mai multor asociații profesionale: Societatea Română de Materiale Magnetice (1990), Asociația Internațională Hydromag (1996), președinte de onoare al Asociației Române pentru Promovarea Fluidelor Magnetice (1998), membru de onoare al Asociației Generele a Inginerilor din România, membru de onoare al Asociației Române de Robotică, președinte de onoare al Fundației „Samuil Vulcan” din Beiuș, Filiala din Timișoara.  Activitatea de cercetare s-a concretizat și într-un număr mare de lucrări publicate: 270 de lucrări științifice, 8 tratate și monografii,^[2] editor a 18 cărți și volume ale unor conferințe și simpozioane științifice organizate.^[13]

Tratate, monografii, cursuri

• Turbine hidraulice și turbotransmisii, Curs (turbine)
• Încercarea mașinilor hidraulice și pneumatice (împreună cu Aurel Bărglăzan, Viorica Anton și Iosif Preda), 1959
• Technologia Naval, Rio de Janeiro: 1968
• Turbine hidraulice, Timișoara: Ed. Facla, 1979
• Cavitația, vol. I, II, București: Ed. Academiei, 1984, 1985
• Hidrodinamica turbinelor bulb și a turbinelor-pompe bulb, (împreună cu Viorel Câmpian, Iuliu Carte) București: Editura Tehnică, 1988
• Turbine hidraulice și turbotransmisii, 1991
• Academia Română, Filiala Timișoara, (împreună cu Gheorghe Silaș) Timișoara: Ed. Orizonturi Universitare, 1999
• Energetic and cavitational scale-up effects in hydraulic turbines, Timișoara: Ed. Orizonturi Universitare, 2002

Lucrări semnificative publicate la conferințe

• Contribution au recherches sur la cavitation dans les machines hydraulique (Turbines et Pompes hydrauliques), Aix-en-Provence: 1958
• Die Kavitationskennlinien der Wasserkraftmaschinen (Mitteilungen der Konferenz fur Wasserkraftmaschinen, Timișoara 1964)
• Determination of the sensitivity to cavitation of cascade of hydrofoils of arbitrary shape (Hovering Craft & Hydrofoil, London, 1967)

Volume ale conferințelor, apărute sub coordonarea sa

• Conferința de Mașini Hidraulice și Hidrodinamică (Timișoara, 1989, 1990)
• Conferința Internațională de Mașini Hidraulice și Hidrodinamică dedicată memoriei prof. dr. ing. Aurel Bărglăzan membru al Academiei Române (Timișoara, 2000)
• Numerical Simulation for Fluid Mechanics and Magnetic Liquids, (împreună cu Victor Ancușa, Romeo Resiga) Timișoara: Orizonturi Universitare, 2001
• Workshop on Numerical Methods in Fluid Mechanics and FLUENT Applications, (împreună cu Romeo Resiga, Victor Sofonea) Timișoara: Orizonturi Universitare, 2003   

  Ioan Anton
  Date personale
  Născut	18 iulie 1924[1] Vintere, Bihor[1], România
  Decedat	12 aprilie 2011[2] Timișoara[2], România
  Căsătorit cu	Viorica[3]
  Copii	Anton, Hortensia[4]
  Cetățenie	România
  Religie	Greco-catolic[5]
  Ocupație	Inginer
  Activitate
  Organizație	Universitatea Politehnica Timișoara
  Partid politic	Partidul Comunist Român, Partidul Social-Democrat Român
  Membru titular al Academiei Române
  Membru al C.C. al P.C.R.

·         1929 - S-a născut Screamin' Jay (Jalacy) Hawkins, cântăreţ şi compozitor american.

·         1930: Sami Damian, critic literar din România (d. 2012)

·         1931: S-a nascut Mihaela Ghitescu, scriitoare romana

·         1933: S-a nascut Evgheni Evtusenko, poet, prozator, critic, publicist si regizor de film rus 
* 1935: Ioan Holender (n. 18 iulie 1935, Timișoara) este un impresar și director austriac de operă, originar din România.

Ioan Holender provine dintr-o familie de evrei din Timișoara. Tatăl era fabricant de marmeladă, dar în anul 1948 fabrica de marmeladă și oțet din Timișoara a fost naționalizată, tânărul Ioan Holender fiind nevoit să muncească un an de zile ca muncitor necalificat în intreprinderea de Transport Timișoara pentru a-și asigura existența.^[3]

În 1953 a reușit să fie admis la Politehnica din Timișoara unde a studiat la secția „material rulant". Pe când era în anul trei, în 1956, a ținut un discurs în timpul revoltei studenților din Timișoara (ca urmare a Revoluției anticomuniste din 1956 din Ungaria), fapt pentru care a fost exmatriculat.^[3]

În 1959 a părăsit Timișoara și s-a stabilit împreună cu tatăl său la Viena, unde mama sa locuia deja ^[4][5].

Imediat s-a înscris la Conservatorul de Stat din Viena unde a studiat muzica clasică între 1960 și 1962, după care a început să cânte ca bariton la teatrele de operă din Viena, Klagenfurt și Sankt Pölten (între 1962 și 1966). Din 1966 a devenit agent de impresariat artistic și manager muzical la Agenția de teatru „Starka", pe care a făcut-o faimoasă în lumea artistică și pe care a preluat-o după câtva timp, devenind „Agenția de impresariat artistic Holender"

În 1988 a devenit secretarul general al Operei din Viena și al Volksoper (Opera pentru popor), pentru ca în 1992, după moartea neașteptată a directorului Eberhard Waechter, să fie numit manager general al celor două instituții.^[6]

A fost director al Operei de Stat din Viena între 1 aprilie 1992 și 30 august 2010, fiind director al celebrei instituții pentru cea mai lungă perioadă din istoria operei vieneze.^[7]

În anii 2007^[8] și 2009 a fost președinte și director artistic al Festivalului Internațional „George Enescu” de la București, ocazie cu care s-a perfectat contractul și pentru ediția 2011  

CĂRȚI=

• Ioan Holender. Der Lebensweg des Wiener Staatsoperndirektors . Autobiografie, bearbeitet von Marie-Theres Arnbom. Wien, Böhlau, 2001, ISBN 3-205-99384-5
• Ich bin noch nicht fertig, Hanser Verlage, 2010, ISBN 978-3-552-05493-6
• De la Timișoara la Viena, Ed. Universal Dalsi, 2002
• Spuse, trăite, dorite. Amintiri, Editura Universitatii Alexandru-Ioan Cuza din Iasi, 2011 - recenzie
• Ioan Holender, Spuse, trăite, dorite. Amintiri, ediție îngrijită de Gabriel Kohn, postfață de Cornel Ungureanu, traducere de Ioana Rostoș, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2011, 288 p., ISBN 978-973-640-653-9

Ioan Holender

Date personale Născut 18 iulie 1935 (84 de ani)[1][2][3]  Timișoara, România  Copii Adrian Eugen Hollaender[*]  Cetățenie  Austria  Ocupație impresar[*] cântăreț cântăreț de operă  Activitate Premii Cetățean de onoare al Timișoarei[*] (24 septembrie 1996) Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*] Medalia de merit în aur a landului Viena[*] Marea medalie de aur în onoarea serviciului adus Republicii Austriece[*] Ordinul național „Steaua României”

* 1935: Tenley Emma Albright (n. 18 iulie 1935 în Newton Centre, Massachusetts) este o fostă patinatoare americană.

A fost prima americană, care a câștigat medalia de aur la jocurile olimpice pe gheață. Aceasta a avut loc la Jocurile Olimpice de iarnă din 1956 în Cortina d'Ampezzo, cu patru ani în urmă în Oslo câștiga medalia de argint după Jeannette Altwegg. A mai câștigat în 1953 și în 1955 la campionate mondiale. Din 1952 până în 1956 a fost maestră națională la patinaj.

·         1937: Roald Hoffman, chimist de origine poloneză, laureat al Premiului Nobel

·         1938: Paul Verhoeven (n. 18 iulie 1938,Amsterdam, Țările de Jos) este un regizor, producător și scenarist olandez care a realizat filme atât în Olanda cât și în Statele Unite, în limbile engleză, franceză și germană.

Filmele sale, fie drame sau science-fiction, sunt definite de un amestec specific de violență și sexualitate, de cele mai multe ori combinate cu o doză de ironie distinctivă. Dintre acestea, cele mai cunoscute sunt RoboCop (1987), Total Recall (1990), Instinct primar (1992) și Starship Troopers (1997).

Paul Verhoeven

Verhoeven la Netherlands Film Festival în 2006

·         1938 - S-a născut Don Allen, baterist american (String-A-Longs).

·         1939 - S-a născut Brian Auger, clăpar şi compozitor britanic (Steampacket, Trinity, Oblivion Express).

·         1939 - S-a născut Dion (Dion Di Mucci), vocalist şi compozitor american (Dion & The Belmonts).
* 1940: 

• Nume: 이영후 / Lee Young Hoo
• Professie: Actor
• Data nastere : 18 iulie 1940
• Zodie: Rac

* 1941: Frank Farian (născut Franz Reuther pe 18 iulie 1941, în Kirn, Germania), este un producător și compozitor german, cunoscut mai mult ca fondator formației disco-pop din anii 1970, Boney M. și ca creierul din spatele grupului Milli Vanilli. Productiile sale muzicale au obținut multiple certificări cu aur și platină

Frank Farian

·         1941 - S-a născut Lonnie Mack (McIntosh), chitarist şi cântăreţ american.

·         1941 - S-a născut Martha Reeves, cântăreaţă americană (Martha & The Vandellas).
* 1942: Giacinto Facchetti (n. 18 iulie 1942, d. 4 septembrie 2006, Milano, Italia) a fost un jucător italian de fotbal. Din ianuarie 2004 până la moarte a fost președintele clubului Internazionale Milano, club pentru care a jucat întreaga sa carieră între 1960 și 1978.
* 1943: Victor Pușcaș (n. 18 iulie 1943, satul Arionești, raionul Dondușeni) este un jurist din Republica Moldova, care a îndeplinit funcțiile de ministru pentru relațiile cu Parlamentul (1994-1995), președinte al Curții Supreme de Justiție (1995-2001), președinte al Consiliului Superior al Magistraturii (1998-2001) și președinte al Curții Constituționale a Republicii Moldova (2001-2007). Victor Pușcaș s-a născut la data de 18 iulie 1943, în satul Arionești (raionul Dondușeni). După absolvirea în anul 1964 a Școlii profesionale de mecanizare, a lucrat ca mecanizator în regiunea Omsk și apoi ca lăcătuș în cadrul asociației „Молдсельхозтехника”.

A urmat, în perioada 1966-1971, cursuri la Facultatea de Drept a Universității de Stat din Moldova și la Facultatea de Drept a Universității de Stat “M.V.Lomonosov” din Moscova. După absolvirea studiilor universitare, exercită funcțiile de consultant superior la Ministerul Justiției (1971) și judecător, apoi președinte al judecătoriei raionale din Rîbnița (1971-1977).

În anul 1977 devine membru al Judecătoriei Supreme a RSS Moldovenești, ocupând în perioada 1985-1989 funcția de Președinte al acestei instituții. Fiind membru al Partidului Comunist din Moldova, este ales deputat în Sovietul Suprem al RSSM în legislaturile XI și XII. A exercitat în paralel cu activitatea judecătorească și funcția de președinte al Comisiei de Revizie a PCM (1986-1990).

Între anii 1989-1994, Victor Pușcaș a îndeplinit funcția de vicepreședinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, apoi al Parlamentului Republicii Moldova. La data de 5 aprilie 1994, a fost numit în funcția de ministru pentru relațiile cu Parlamentul în Guvernul Andrei Sangheli (2).

Renunță la activitatea politică în anul 1995, i se conferă gradul superior de calificare al judecătorului ^[1] și este numit la 24 februarie 1995 ca președinte al Curții Supreme de Justiție (1995-2001). Concomitent, este și președinte al Consiliului Superior al Magistraturii (noiembrie 1998 - februarie 2001).

La data de 15 februarie 2001, Victor Pușcaș este desemnat judecător al Curții Constituționale din Republica Moldova pe un mandat de 6 ani. Este ales președinte al Curții Constituționale la 27 februarie 2001. La expirarea mandatului, este desemnat pentru un al doilea mandat de 6 ani de judecător al Curții Constituționale (începând din 15 februarie 2007).  În calitate de funcționar superior al sistemului judecătoresc, Victor Pușcaș a participat la elaborarea Constituției Republicii Moldova, a concepției reformei judiciare și de drept, a legilor privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, contenciosul administrativ, organizarea judecătorească, statutul judecătorului, Codului de procedură penală ș.a. Este coordonator al culegerilor de hotărâri explicative ale Plenului Curții Supreme de Justiție și al Sintezei practicii judiciare în Republica Moldova (anul 2000) și al culegerilor de hotărâri și decizii ale Curtii Constituționale în anii 2002-2006.

El a inițiat publicațiile periodice „Moldovanul”, “Juristul Moldovei”, “Buletinul Curții Supreme de Justiție”, “Justiția Constituțională în Republica Moldova”, fiind unul din organizatorii conferințelor internaționale având următoarele teme: “Reforma judiciară și de drept” (28-30 ianuarie 1993), “Reforma judiciară și de drept: realizări, probleme, perspective” (23-24 august 2001), „Suveranitatea de stat în țările plurietnice” (septembrie 2006), Forumului Președinților Curților Constituționale din țările membre ale Adunării Parlamentare a Cooperării Economice la Marea Neagră “Curtea Constituțională – autoritate supremă în protecția statului de drept și a suveranității constituționale” (10-11 decembrie 2001), Seminarului internațional “Competențele Curții Constituționale și rolul ei în societate în lumina noului proiect de lege cu privire la Curtea Constituțională ” (17-18 iunie 2002).

De asemenea, a publicat articole și comentarii pe probleme juridice în reviste de specialitate, a prezentat rapoarte și comunicări la reuniuni naționale și internțtionale. A participat la redactarea cărților Față în față cu justiția americană și Curtea Constituțională: 10 ani de activitate.

Pentru meritele sale în fundamentarea sistemului legislativ al Republicii Moldova, Victor Pușcaș a fost decorat cu medalia „Meritul Civic” (1996) și Ordinul Republicii (1999). De asemenea, i s-a acordat titlul de Cetățean de onoare al capitalei statului Texas (SUA), orașul Austin.  

Victor Pușcaș
Date personale
Născut	18 iulie 1943 (76 de ani) Arionești, raionul Dondușeni, RSS Moldovenească
Cetățenie	Moldova
Religie	Ortodox
Ocupație	politician jurist
Judecător al Curții Constituționale a Republicii Moldova
În funcție 15 februarie 2001 – 25 februarie 2013
Președinte al Curții Constituționale a Republicii Moldova
În funcție 27 februarie 2001 – 15 februarie 2007
Precedat de	Pavel Barbalat
Succedat de	Dumitru Pulbere
Președinte al Consiliului Superior al Magistraturii al Republicii Moldova
În funcție 1998 – 15 februarie 2001
Precedat de	Vasile Sturza
Succedat de	Valeria Șterbeț
Președinte al Curții Supreme de Justiție al Republicii Moldova
În funcție 24 februarie 1995 – 15 februarie 2001
Succedat de	Valeria Șterbeț
Ministru pentru relațiile cu Parlamentul al Republicii Moldova
În funcție 5 aprilie 1994 – 24 februarie 1995
Președinte	Mircea Snegur
Prim-ministru	Andrei Sangheli
Vicepreședinte al Parlamentului Republicii Moldova
În funcție 6 iunie 1990 – 27 februarie 1994
Președinte	Mircea Snegur
Prim-ministru	Mircea Druc Valeriu Muravschi Andrei Sangheli
Premii	Ordinul Republicii (1999) Medalia „Meritul Civic” (1996) Ordinul de Onoare Ordinul „Bogdan Întemeietorul” (2018)
Partid politic	Frontul Popular din Moldova
Alma mater	Universitatea de Stat din Moldova

·         1943 - S-a născut Robin McDonald, chitarist şi basist britanic (Billy J. Kramer & The Dakotas).

·         1945 - S-a născut Danny McCulloch, basist britanic (The Savages, Animals, Reg King).

·         1946 - S-a născut Tim Lynch, chitarist american (Flamin' Groovies).
* 1947: Andrei Ioan Chiliman (n. 18 iulie 1947, București) este un om politic român, fost primar din Sectorul 1 București. A fost ales în funcția de primar la alegerile din iunie 2004, reprezentând Alianța D.A. și reales în aceeași funcție în iunie 2008 și 2012. A fost suspendat din funcție în 25 iunie 2015.^[1]

A fost membru PNL din 28 decembrie 1989 și deputat de București timp de două legislaturi: 1996-2000 și 2000-2004. 

Andrei Chiliman
Date personale
Născut	18 iulie 1947 (72 de ani) București, România
Cetățenie	România
Ocupație	politician
Președinte PNL București
În funcție martie 2010 – aprilie 2012
Primar Sectorul 1 București
În funcție iunie 2004 – 25 iunie 2015 - suspendat
Partid politic	Independent
Alma mater	Institutul Politehnic din București

* 1948: Ion Pârgaru este un deputat român în legislatura 1996-2000, ales în județul Gorj pe listele partidului PDSR și în legislatura 2012-2016. În legislatura 1996-2000, Ion Pârgaru a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Marele Ducat de Luxemburg, Republica Federală Germania, Macedonia și Malaezia iar în legislatura 2012-2016a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Serbia și Canada. Ion Pârgaru este profesor universitar, conducător de doctorat. 

Ion Pârgaru
Date personale
Născut	18 iulie 1948 (71 de ani)
Ocupație	politician
deputat
Deținător actual
Funcție asumată 19 decembrie 2012
Circumscripția	16 Dâmbovița, colegiul uninominal nr.4
În funcție 1996 – 2000
Partid politic	Partidul Social Democrat

·         1948: Hartmut Michel, chimist german, laureat Nobel

·         1948 - S-a născut Phil Harris, chitarist britanic (Ace).

·         1948 - S-a născut Dave Vasco, chitarist britanic (Clancy).

·         1949 - S-a născut Wally Bryson, chitarist american (Raspberries, Tattoo, Photomaker).

·         1950 - S-a născut Glenn Hughes, vocalist american (Village People).

·         1950 - S-a născut Cesar Zuiderwyk, baterist olandez (Golden Earring).
* 1950: Richard Branson (n. 18 iulie 1950, Blackheath, Londra) este un om de afaceri, investitor și filantrop britanic. În anul 2011, Branson era al cincilea cel mai bogat om din Regatul Unit, cu o avere de aproximativ 4,2 miliarde dolari. Este fondatorul Virgin Group, care controlează peste 400 de companii.^[1]

Richard Branson este unul dintre cei mai controversați miliardari ai lumii, pentru stilul de viață excentric și pentru modul în care își cheltuie banii. A fost prima persoană din lume care a traversat Atlanticul cu balonul,^[2] iar în 2007, a sărit de pe acoperișul Casino Palms din Las Vegas, pentru a sărbători zborul inaugural al companiei aeriene Virgin America.

Prima lui afacere a fost o revistă numită Student, apărută la 26 ianuarie 1968, când Branson avea doar 16 ani.^[3]

În 1970 Branson înființează prima companie, Virgin Mail Order Records, cu care a început să vândă înregistrări muzicale prin poștă. Afacerea a crescut mai târziu într-un lant de magazine, s-a transformat ulterior într-un studio de înregistrări, care în cele din urmă a devenit Virgin Records. Branson a reușit să intre astfel în lumea milionarilor la vârsta de 23 ani.

În același an, Branson a cumpărat Necker Island, pentru care a plătit doar 180.000 dolari, pentru a construi o stațiune de lux. Construcția complexului de pe insulă a durat cinci ani și a insemnat o investiție de 10 milioane dolari, însă în 2006 Branson a estimat că Necker Island are o valoare de cel puțin 60 milioane dolari. Întreaga insulă poate fi închiriată pentru 60.000 dolari pe noapte. Branson mai deține un catamaran de lux, Necker Belle, ce poate fi închiriat pentru 110.000 dolari pe săptămână.

În 2002, în urma unui sondaj organizat de BBC, Branson a fost inclus în 100 Greatest Britons.^[4]

În anul 2004 Branson înființează Virgin Galactic companie specializată în zboruri orbitale pentru turism spațial, notorie pentru proiectul SpaceShipOne, iar un an mai târziu The Space Company, firma care a construit SpaceShipTwo. Zborul inaugural a avut loc la 29 Aprilie 2013. Un bilet pentru aceste „plimbări” orbitale, a costat 250.000 dolari, dar se poate plăti și cu moneda virtuală Bitcoin.

În martie 2017, Forbes a estimat averea netă a lui Branson la 5 miliarde de dolari

Richard Branson

* 1950: Shahid Khan (în urdu شاہد خان}}, n. 18 iulie 1950 la Lahore, Pakistan) este un om de afaceri din Pakistan, cunoscut pentru faptul că este cel mai bogat om din această țară.^[1] În 1991 dobândește cetățenia americană. Este de religie musulmană.

În prezent, locuiește în SUA și este acționarul echipelor Jacksonville Jaguars (fotbal american) și Fulham FC (fotbal) din Londra, este director executiv al Flex-N-Gate Corporation (din Illinois) și proprietarul complexului rezidențial Four Seasons Private Residences (din Toronto).

Shahid Khan

* 1952: Andrei Neguța (în rusă Андрей Кириллович Негуца; n. 18 iulie 1952, Hîrbovăț) este un politician, politolog și diplomat moldovean, deputat în Parlamentul Republicii Moldova începând din decembrie 2014 pe listele PSRM și anterior în anii 2001-2002 pe listele PCRM. A mai fost ales deputat și în legislatura a XIV-a (1998-2001). Andrei Neguța a fost contra-candidatul Zinaidei Greceanîi (ambii înaintați de PCRM) în cea de-a doua tentativă a alegerilor prezidențiale eșuate din mai-iunie 2009.

Andrei Neguța a fost ambasador al Republicii Moldova în Federația Rusă din 29 mai 2009^[3] până la 25 aprilie 2012 și ambasador al Republicii Moldova în Franța și prin cumul în Spania și Portugalia (2003 - 2006). În perioada 23 - 27 aprilie 2001, a fost membru în delegația Republicii Moldova la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei.

În septembrie 2010, în timp ce era în funcția de ambasador al Moldovei în Federația Rusă, președintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a propus rechemarea lui Neguța, pe motiv că ar fi loial intereselor Partidul Comuniștilor și nu intereselor statului.^[4]

Neguța a fost retras din funcția de ambasador al Republicii Moldova în Federația Rusă în aprilie 2012,^[5] după ce a declarat într-un interviu pentru ITAR-TASS că retragerea înainte de termen a militarilor ruși din regiunea transnistreană ar pune în pericol atât Republica Moldova, cât și întreaga regiune.^[6] După rechemarea sa din funcția de ambasador, el a fost numit consilier la Mitropolia Moldovei, în cadrul departamentului mitropolitan relații externe, fiind abilitat să colaboreze cu corpul diplomatic acreditat în Rusia și țările din Comunitatea Statelor Independente. Atunci, Mitropolitul Moldovei, Vladimir, i-a acordat lui Neguța ordinul “Cuviosul Paisie Velicikovski”, pentru “eforturile depuse în calitatea sa de diplomat, dar și pentru susținerea diverselor activități ale Bisericii”.^[7]

Andrei Neguța a fost membru al Partidului Comuniștilor din Republica Moldova până în septembrie 2014.^[8]

La alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 din Republica Moldova a candidat la funcția de deputat de pe poziția a 5-a din lista PSRM.^[9]

Andrei Neguța este absolvent al facultății de chimie de la Universitatea de Stat din Moldova (1975) și al facultății de sociologie și politologie de la Universitatea de Stat din Odesa (1993). Cunoaște limbile franceză și rusă. Este căsătorit cu Tatiana și are doi fii: Vadim (n. 1982) și Chiril (n. 1985).

Andrei Neguța

Andrei Neguța prezentându-și acreditările lui Dmitri Medvedev, pe 29 mai 2009[1] Date personale Născut 18 iulie 1952 (67 de ani) Hîrbovăț, raionul Anenii Noi, RSS Moldovenească Căsătorit cu Tatiana Copii 2 fii (Vadim și Chiril) Cetățenie  Moldova  Ocupație diplomat politician  Deputat în Parlamentul Republicii Moldova Deținător actual Funcție asumată decembrie 2014 Președinte Nicolae Timofti Prim-ministru Chiril Gaburici În funcție 2001 – 2002 Președinte Vladimir Voronin Ambasador al Republicii Moldova în Federația Rusă În funcție 29 mai 2009 – 25 aprilie 2012 Ambasador al Republicii Moldova în Franța, Spania și Portugalia În funcție 2003 – 19 mai 2006[2] Premii Ordinul Gloria Muncii Ordinul de Onoare (2020) Partid politic Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (până în 2014) Alma mater Universitatea de Stat din Moldova Universitatea de Stat din Odesa Profesie Diplomat, politolog, chimist

·         1954 - S-a născut Ricky Skaggs, cântăreţ şi multi-instrumentist country american.

·         1955 - S-a născut Terry Chambers, baterist britanic (XTC).
* 1956: Mihai-Dan Pavelescu (n. 18 iulie 1956, București) este un autor român, editor și traducător de literatură științifico-fantastică.

Mihai-Dan Pavelescu a fost redactor literar la CPSF Anticipația din anul 1991, traducător la editura Teora din anul 1994, la editura Meteor din anul 2004, coordonator al colecției Nautilus a editurii Nemira în perioadele 1997-2000 și 2006-2011, coordonator al colecției SF a editurii Trei în perioada 2012-2015, redactor-șef al editurii Paladin, 2016-prezent..

Este câștigătorul premiului pentru cel mai bun traducător român, decernat de ROMCON, în doi ani succesivi, 1993 și 1994. 

CĂRȚI SF TRADUSE[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]

Înainte de 1989[modificare | modificare sursă]

• Omul demolat de Alfred Bester (1979)
• Sfârșitul copilăriei de Arthur C. Clarke (1980)
• Zeii înșiși de Isaac Asimov (1980)
• Poarta de Frederik Pohl (1980)
• Dune de Frank Herbert (1981)
• Drumul iadului de Roger Zelazny (1981)
• Stăpânul cântecelor de Orson Scott Card (1982)
• Rendez-vous cu Rama de Arthur C. Clarke (1982)
• Cronicile marțiene de Ray Bradbury (1984)
• Traversând oceanul de stele de Gregory Benford (1986)
• Ferma animalelor de George Orwell (1986)
• Neuromantul de William Gibson (1987)
• Lumea lui Rocannon de Ursula LeGuin (1989)
• Lumea inversă de Christopher Priest (1989)

După 1989[modificare | modificare sursă]

• Dușmanul de Barry B. Longyear, 1991
• Făuritor de univers de A. E. van Vogt. foileton în revista CPSF Anticipația, 1992
• Orașul și stelele de Arthur C. Clarke, 1992
• Fugarul de Richard Bachman, 1992
• Bug Jack Barron de Norman Spinrad, 1993
• Lumii îi spuneau pădure de Ursula K. LeGuin, 1993
• Meridian de Eric Brown, 1993
• Primul marțian de A. E. van Vogt, 1993
• Mâna stângă a întunericului de Ursula K. LeGuin, 1994
• Drumul iadului de Roger Zelazny, 1994
• Jocul lui Ender de Orson Scott Card, 1994
• Căderea nopții de Isaac Asimov și Robert Silverberg, 1994
• Omul demolat de Alfred Bester, 1994
• Conexiunea psi de Joe Haldeman, 1995
• Omul pozitronic de Isaac Asimov, 1996
• Lumea dinafara timpului de Larry Niven, 1996
• Supercablat de Walter Jon Williams, 1996
• Carantina de Greg Egan, 1996
• Între două lumi de Norman Spinrad, 1996
• Întoarcerea dintre stele de Stanislav Lem, 1997
• Distres de Greg Egan, 1997
• Perioada Campbell de Isaac Asimov, 1998
• Chrome de William Gibson, 1998
• Întemeietorii de Isaac Asimov, 1998
• Visele sunt sacre de Isaac Asimov, 1998
• Destinația creier de Isaac Asimov, 1998
• Protector de Larry Niven, 1998
• Calea marțiană de Isaac Asimov, 1998
• Axiomatic de Greg Egan, 1998
• Pace eternă de Joe Haldeman, 1999
• Count Zero de William Gibson, 1999
• Întrebarea finală de Isaac Asimov, 1999
• Războiul etern de Joe Haldeman, 1999
• Zburătorii nopții de George R. R. Martin, 1999
• Sfârșitul jocului de Bruce Bethke, 1999
• Lumea Pay-Contactul de Larry Niven și Jerry Pournelle, 1999
• Lumea Pay-Confruntarea de Larry Niven și Jerry Pournelle, 1999
• Luminescent de Greg Egan, 2000
• Amenințarea fantomei de Terry Brooks, 2002
• Planeta adormită de Greg Bear, 2002
• Teama Fundației de Gregory Benford, 2002
• Moștenitorul Imperiului de Timothy Zahn, 2002
• Lumina întunericului de Arthur C. Clarke, 2002
• Fundație și Haos de Greg Bear, 2002
• Triumful Fundației de David Brin, 2002
• Fundația de Isaac Asimov, 2002
• Asaltul Forței Întunecate de Timothy Zahn, 2002
• Ultima comandă Timothy Zahn, 2003
• Ochiul minții de Alan Dean Foster,
• Umbrele Imperiului de Steve Perry, 2003
• Cavernele de oțel de Isaac Asimov, 2003
• A Doua Fundație de Isaac Asimov, 2003
• Fundația și Pământul de Isaac Asimov, 2003
• Paradisul capcană de A. C. Crispin, 2004
• Gambitul hutt de A. C. Crispin, 2004
• Drumul spre Fundație de Isaac Asimov, 2004
• Zorii rebeliunii de A. C. Crispin, 2004
• Darth Maul, vânător de umbre de Michael Reaves, 2004
• Apropierea furtunii de Alan Dean Foster, 2004
• Atacul clonelor de R. A. Salvatore, 2005
• Marșul cel Lung de Richard Bachman, 2005
• La răscruce de Matthew Stover, 2005
• Șantier în lucru de Richard Bachman, 2005
• Răzbunarea Sithului de Matthew Stover, 2005
• Remake de Connie Willis, 2005
• Umbra Minotaurului de Alan Gibbons, 2006
• Legiunea vampyrilor de Alan Gibbons, 2006
• Războinicii corbului de Alan Gibbons, 2006
• Mobilul de Stephen King, 2006
• Steaua Pandorei I-II de Peter F. Hamilton, 2007
• Scara lui Schild de Greg Egan, 2007
• Căderea lui Hyperion de Dan Simmons, 2007
• Ucigașul din umbră de Matthew Scott Hansen. 2007
• Omul demolat de Alfred Bester, 2007
• Ultimul Jihad de Joel C. Rosenberg, 2007
• Foc în adânc, de Vernor Vinge, 2008
• Doar tu poți salva omenirea de Terry Pratchett, 2008
• Stăpânul cântecelor de Orson Scott Card, 2009
• Ilion de Dan Simmons, 2009
• Dincolo de orizontul albastru de Frederik Pohl, 2009
• Steaua Pandorei III-IV, de Peter F. Hamilton, 2009
• Hyperion de Dan Simmons, 2009
• Ilion de Dan Simmons, 2009
• Întâlnire cu Heechee de Frederik Pohl, 2009
• Disfuncția realității de Peter F. Hamilton, 2009
• Alchimistul Neutronic de Peter F. Hamilton, 2011
• Voci, de Ursula Le Guin, 2011
• Antologia Nebula 2011
• Cronoliții, de Robert Charles Wilson, 2012
• Mileniu, de John Varley, 2012
• Prefectul, de Alastair Reynolds, 2012
• Puteri, de Ursula Le Guin, 2012
• Starters, de Lissa Price, 2013
• 2312, de Kim Stanley Robinson, 2013
• Enders, de Lissa Price, 2014
• Orașul Abisului, de Alastair Reynolds, 2014
• Robopocalipsa, de Daniel H. Wilson, 2015
• Conexiunea Mona Lisa, de William Gibson, 2015
• Radioul lui Darwin, de Greg Bear, 2015
• Cântecul sângelui, de Anthony Ryan, 2015
• Planeta exilului, de Ursula K. Le Guin, 2015
• Pilda semănătorului, de Octavia E. Butler, 2015
• Prințul fractal, de Hannu Rajaniemi, 2016
• Trezirea Leviatanului, de James S. A. Corey, 2016
• Ready Player One, de Ernest Cline, 2016
• Robogeneza, de Daniel H. Wilson, 2016
• Pe viață și pe moarte, de Patrick Ness, 2016
• Monștrii din oameni, de Patrick Ness, 2017
• Armada, de Peter Clines, 2017
• Spațiul Revelației, de Alastair Reynolds, 2017
• Assassinʼs Creed: Frăția, de Eric Bowden, 2017
• Îngerul cauzalității, de Hannu Rajaniemi, 2017
• Toate păsările din cer, de Charlie Jane Anders, 2017
• Assassin’s Creed. Cruciada secretă, de Eric Bowden, 2018
• Stația Centrală, de Lavie Tidhar, 2018
• Mașinării infernale, de Philip Reeve, 2018
• Foc și sânge, de George R.R. Martin, 2019
• Artemis, de Andy Weir, 2019
• Assassin’s Creed. Revelații, de Eric Bowden, 2019  

  Mihai-Dan Pavelescu
  Date personale
  Născut	18 iulie 1956 (63 de ani)
  Cetățenie	România
  Ocupație	traducător

·         1957 - S-a născut Johnny B. Frank, basist american (Kingdom Come).
* 1957: Julian Keith Levene (n. 18 iulie 1957, în Londra, Anglia)^[1] este un muzician, textier și multi-instrumentist englez. A fost membru al trupei The Clash dar și membru fondator al formației Public Image Ltd alături de John Lydon

Keith Levene

·         1958 - S-a născut Audrey Landers, cântăreaţă şi actriţă americană.

·         1958 - S-a născut Nigel Twist, baterist britanic (Alarm).
* 1959: Vasile Șova (n. 18 iulie 1959, în satul Crasnoarmeiscoe, raionul Hîncești) este un om politic din Republica Moldova, fost Ministru al Reintegrării al Republicii Moldova în perioada 12 decembrie 2002 – 25 septembrie 2009 și fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova în trei legislaturi (1990-1994, 2009-2010, 2010-2014). Vasilii Șova s-a născut la data de 18 iulie 1959, în satul Crasnoarmeiscoe din raionul Hîncești, RSS Moldovenească, URSS. A absolvit cursurile Școlii de Construcții Navale din Nikolaev (Ucraina) și Facultatea de Drept a Universității de Stat din Moldova.

După absolvirea Școlii de Construcții Navale, între anii 1979-1983, a lucrat ca asamblor la Direcția de Construcții nr.2 din Chișinău. În perioada 1983-1988 a fost angajat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, îndeplinind diverse funcții în efectivul mediu de comandă.

În anul 1988 a fost ales în funcția de prim-secretar al Comitetului raional al ULCTM.

După dezmembrarea URSS, Vasilii Șova este deputat în Parlamentul Republicii Moldova (1990-1994), fiind în această calitate membru al Comisiei parlamentare pentru problemele combaterii criminalității. În anul 1994 este încadrat în Ministerul Afacerilor Externe, unde îndeplinește pe rând funcțiile de șef de secție, șef adjunct a Direcției CSI (1994-1995), viceministru al afacerilor externe (1995-1998) și Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Moldova în Republica Populară Chineză (1998-2002).^[1]

La data de 12 decembrie 2002, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova, Vasilii Șova este numit în funcția de ministru al reintegrării al Republicii Moldova. Acest minister nou înființat are două orientări de bază: coordonarea politicilor tuturor ministerelor de la Chișinău și reglementarea conflictului transnistrean pentru reintegrarea țării. În baza votului de încredere acordat de Parlament, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova, la 19 aprilie 2005, a fost confirmat în funcția de ministru al reintegrării în al doilea guvern format de către Vasile Tarlev. El și-a păstrat funcția de ministru și în noul guvern format de Zinaida Greceanîi la data de 31 martie 2008.

La alegerile din 29 iulie 2009 a fost ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova,^[2][3] fiind apoi re-ales la alegerile anticipate din 28 noiembrie 2010.^[4][5]

Pe 12 aprilie 2013 a fost ales în funcția de președinte al Comisiei parlamentare pentru drepturile omului și relații interetnice, în locul lui Vadim Mișin.^[6][7]

La alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 din Republica Moldova a candidat din nou la funcția de deputat, de pe locul 39 din lista Partidului Comuniștilor din Republica Moldova și nu a reușit să acceadă în parlament.^[8]

A fost decorat cu Medalia „Meritul Civic”. Vasilii Șova este căsătorit și are doi copii. Vorbește fluent limbile rusă și ucraineană, iar limba română o înțelege, dar nu se poate exprima în ea.  

Vasilii Șova
Date personale
Născut	18 iulie 1959 (60 de ani) Crasnoarmeiscoe, raionul Hîncești, RSS Moldovenească
Naționalitate	Republica Moldova
Cetățenie	Moldova
Ocupație	politician
Consilier prezidențial în domeniul politicii și reintegrării
Deținător actual
Funcție asumată 8 iunie 2019
Președinte	Igor Dodon
În funcție 26 decembrie 2016 – 8 iunie 2019
Președinte	Igor Dodon
Viceprim-ministru pentru Reintegrare al Republicii Moldova
În funcție 8 iunie 2019 – 14 noiembrie 2019
Președinte	Igor Dodon
Prim-ministru	Maia Sandu
Precedat de	Cristina Lesnic
Succedat de	Alexandru Flenchea
Deputat în Parlamentul Republicii Moldova
În funcție 5 aprilie 2009 – 30 noiembrie 2014
În funcție 3 septembrie 1990 – 27 februarie 1994
Ministru al Reintegrării al Republicii Moldova
În funcție 12 decembrie 2002 – 25 septembrie 2009
Președinte	Vladimir Voronin Mihai Ghimpu (interimar)
Prim-ministru	Vasile Tarlev Zinaida Greceanîi
Ambasador al Republicii Moldova în China
În funcție 27 august 1998 – 17 octombrie 2002
Președinte	Petru Lucinschi Vladimir Voronin
Succedat de	Victor Borșevici
Viceministru al Afacerilor Externe al Republicii Moldova
În funcție 1995 – 19 noiembrie 1997
Președinte	Mircea Snegur Petru Lucinschi
Prim-ministru	Andrei Sangheli Ion Ciubuc
Premii	Ordinul Gloria Muncii
Partid politic	Partidul Socialiștilor din Republica Moldova
Alma mater	Universitatea de Stat din Moldova
Profesie	Jurist

* 1961: Henrique Matos (18 iulie 1961, portugheză Henrique José Teixeira Matos), este un pictor Portughez.
Henrique Matos s-a născut în anul 1961 în Porto. După terminarea liceului în Scoala de Arte Decorative Soares dos Reis, a participat la Academia de Belle-Arte din Porto, curs de pictură.
Ultima sa etapă de pictură se potrivește stilului de Op-art, influentat de artisti, cum ar fi Escher, Jesus Rafael Soto, Victor Vasarely și Bridget Riley.
Henrique Matos afara pictură este dedicat ca tineri, fotografii istorice, imagini arheologice, artistice și politice, publicate de cărți în Portugalia, Italia și Brasil

Henrique Matos

• 

  Voiaj cosmic, 2001
     
• 

  Cosmos, 2001
   
• 

  Reacție cosmic, 2003
     
• 

  Mișcare optică II, 2012

• 

  Revoluția Garoafelor, 1978
     
• 

  Vasco Gonçalves, 1982
     
• 

  25 aprilie, 1983
     
• 

  Vila Nova de Foz Côa, 2008

* 1961: Elizabeth McGovern (n. 18 iulie 1961) este o actriță americană de filmși teatru.
Între 2010 și 2015, Elizabeth McGovern a interpretat personajul Cora Crawley (născută Levinson), Countess of Grantham, timp de 52 de episoade, în toate cele 6 sezoase (serii) ale serialului de televiziune Downton Abbey.

Elizabeth McGovern

Elizabeth McGovern la Festivaul de Film de la Cannes 2012.

* 1966: Sorin-Ioan Bumb (n. 18 iulie 1966) este un deputat român, ales în 2016 pe listele PNL. 

Sorin Bumb
Date personale
Născut	18 iulie 1966 (53 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	politician
Membru al Camerei Deputaților a României
Deținător actual
Funcție asumată 20 decembrie 2016
Circumscripția	Alba
Partid politic	PNL

·         1967: Vin Diesel, născut Mark Sinclair Vincent (n. 18 iulie 1967,Comitatul Alameda, SUA), este un actor, regizor și producător american. Este cunoscut mai ales pentru portretizarea lui Dominic Toretto în seria de filme The Fast and the Furious, a lui Riddick în trilogia The Chronicles of Riddick, sau pentru rolul său din filmul xXx(2002)

Vin Diesel a declarat că preferă să-și mențină discretă viața privată “adoptând codul tăcerii al lui Harrison Ford, Marlon Brandon, Robert de Niro și Al Pacino”. ^[6]

Diesel a jucat Dungeons & Dragons timp de 20 de ani^[7] și a scris o carte comemorativă intitulată 30 Years of Adventure: A Celebration of Dungeons & Dragons. La cea de-a treizecea aniversare a jocului a inaugurat revista “Dragon Magazine”.

Prin anul 2001, Vin Diesel a avut o relație cu colega de platou din filmul Fast and the Furious, Michelle Rodriguez.^[8]

Din 2008 Vin Diesel este într-o relație cu fotomodelul mexican Paloma Jimenez, cu care are trei copii: o fiică pe nume Hania Riley^[9] (n. aprilie 2008),^[10] un fiu Vincent Sinclair (n. 2010),^[11] și încă o fiică Pauline, despre nașterea căreia s-a anunțat în martie 2015.^[12] Pauline a fost numită în onoarea prietenului și colegului lui Diesel, actorul Paul Walker, care a murit în noiembrie 2013 într-un accident rutier.

Vin Diesel

Vin Diesel în iulie 2013

·         1968: Florin Piersic junior (n. 18 iulie 1968) este un regizor de teatru și film, scenarist, actor și scriitor român, fiul actorilor Tatiana Iekel și Florin Piersic.

Regizor

• Advertising (2004)
• Fix Alert (2005)
• Eminescu versus Eminem (2005)
• Veneția (2007)
• Bani (2008)
• Pickpocket (2008)
• Killing Time (2012)

Regizor clipuri muzicale :

• Buy me with a coffee - URMA (2004)
• Un pic și gata - Gianina Corondan (2005)
• Ține minte - VIȚA DE VIE (2006)
• Get a life - URMA (2006)
• What I am - URMA (2008)
• Come Away - Luiza Zan (2011)

Scenarist

• Fix Alert (2005)
• Eminescu versus Eminem (2005)
• Killing Time (2012)

Actor

• Marele singuratic (1977) - copil
• Colierul de turcoaze (1986) - slujitorul de la han
• Luminile din larg (1986)
• Cucoana Chirița (1986)
• Un studio in căutarea unei vedete (1988) - matematicianul
• Vinovatul (1991)
• Dublu extaz (1998)
• Le Dernier Plan (2000) - Virgil Lancu
• The Elite (2001) - Nick
• Callas Forever (2002) - jurnalistul
• Mariage Interdit (2002) - Livreur pizzas
• Ce lume veselă (2003) - Dan
• Dunărea (2003) - Mircea
• 18:36 (2003)
• Călătorie de vis (2004) - Tudor Popescu
• Project W (2005)
• Fix Alert (2005)
• Eminescu versus Eminem (2005)
• La Urgență (serial, din 2006) - Radu Panc
• Tinerețe fără tinerețe (2007) - Dr. Gavrila
• Nașterea unei capodopere (2008) - producător de filme porno
• Dublă personalitate (2008) - producător
• Bani (2008)
• Town Creek (2009) - Scrawny Meth Freak
• Călătoria lui Gruber (2009) - Curzio Malaparte
• Contra Timp 2 (2009) - Corsicanul
• Bibliotheque Pascal (2010) - Peasant
• WebSiteStory (2010) - traficant de arme
• Werewolf: The Beast Among Us (2012) - Fang
• Killing Time (2012) - asasin #2
• The Necessary Death of Charlie Countryman (2013) - Radu
• Q.E.D (2013) - Alecu Voican
• Omega Rose (2020) - The Intruder

PREMII

• 1991: Premiu la Gala Tânărului Actor, Costinești (Comedia erorilor)
• 1993: Nominalizare pentru debut la€“ Gala UNITER (Regăsire)
• 2002: Premiul pentru cel mai bun actor al anului la Gala UNITER (Sex, drugs, rock and roll)
• 2003: Marele premiu la One-man show Festival, Chișinău (Sex, drugs, rock and roll)
• 2003: Cel mai bun spectacol la Festivalul Capul de Regizor, Buzău (Sex, drugs, rock and roll)
• 2004: Premiul special al juriului la Festivalul Alternative, Târgu Mureș (Advertising )
• 2005: Premiul special al juriului la B-Est Film Festival, București (Fix Alert)
• 2006: Premiul pentru Cel mai bun Film Experimental la Premiile UCIN (Fix Alert)
• 2014: Premiul special al juriului in cadrul Festivalului Comediei Românesti, ediția a XII-a, secțiunea Teatru Independent (Freak Show)
• 2014: Premiul pentru film experimental la Premiile Uniunii Cineaștilor din România (Killing Time)
• 2015: Cel mai bun actor într-un film românesc, Best Film Fest (Q.E.D)
• 2015: Cel mai bun actor într-un rol principal, Premiile GOPO (Q.E.D )

CĂRȚI PUBLICATE

• Opere cumplite, Editura Humanitas, 2009, ISBN 973-50-2503-8                                 
• Romantic Porno, Editura Humanitas, 2011, ISBN 978-973-50-2923-4                               
• Ficțiuni reale, Editura Humanitas, 2013, ISBN 978-973-50-4160-1

Florin Piersic Junior
Florin Piersic Junior
Date personale
Născut	18 iulie 1968 (51 de ani) București
Părinți	Tatiana Iekel, Florin Piersic
Frați și surori	Daniel Piersic
Partener(i)	Andreea Cipcă
Copii	Sonia Piersic, Sașa Piersic
Cetățenie	România
Ocupație	regizor, scenarist, actor, scriitor
Premii Gopo
Gopo pentru cel mai bun actor * 2010 Călătoria lui Gruber pentru rolul Curzio Malaparte * 2015 Quod Erat Demonstrandum - QED

* 1969: Elizabeth Gilbert (n. 18 iulie 1969 la Waterbury, Connecticut) este o autoare americană, cel mai bine reprezentată de volumul său memorialistic ”Mănâncă, roagă-te, iubește”, ecranizat în anul 2010.

Scriitoarea a studiat Științele Politice în cadrul Universității din New York, absolvind în anul 1991. A urmat apoi o perioadă în care a avut diverse slujbe, de la bucătăreasă și chelneriță la editor și colaborator al unor reviste de prestigiu americane, toate găsindu-și locul în opere autoarei.

Elizabeth Gilbert

* 1969: Oleksandr Volodimirovici Sevidov (ucraineană Олександр Володимирович Севідов; n. 18 iulie 1969 în Donețk) este un fost fotbalist ucrainean și actual antrenor al echipei FC Karpatî Lviv.

* 1972: Karl Fredrik Henry Åkesson^[1] este un chitarist heavy metal suedez. În prezent el este membru al formației Opeth.^[2] De asemenea este actv în Krux,^[3] Monsters of Metal și Talisman.^[4] În trecut a mai făcut parte din formația Arch Enemy.

Fredrik Åkesson

Fredrik Åkesson în Hollywood, California, 2009

* 1972: Vladimir Vitiuc (n. 18 iulie 1972, Bălți) este un politician moldovean, deputat în Parlamentul Republicii Moldova începând cu anul 2005 în cinci legislaturi consecutive (2005-2009, aprilie-iulie 2009, 2009-2010, 2010-2014, 2014-2018) pe listele Partidului Comuniștilor. În noul parlament face parte din „Comisia agricultură și industrie alimentară”. Din 23 ianuarie 2015 este vicepreședinte al Parlamentului Republicii Moldova. A studiat la Colegiul Național de Comerț din Chișinău. Este absolvent al Institutului Nistrean de Economie și Drept și al Academiei de Poliție din Republica Moldova. A făcut magistratura la Academia de Administrare Publică pe lângă Președintele Republicii Moldova.

De profesie este economist, manager și magistru în drept.

Înainte de intrare în politică a activat ca inginer marketing, director-adjunct la Combinatul de produse alimentare din Bălți.  

Vladimir Vitiuc
Date personale
Născut	18 iulie 1972 (47 de ani) Bălți, RSS Moldovenească, URSS
Cetățenie	Moldova
Ocupație	Politician
Deputat în Parlamentul Republicii Moldova
Deținător actual
Funcție asumată 6 martie 2005
Vicepreședinte al Parlamentului Republicii Moldova
În funcție 23 ianuarie 2015 – 24 februarie 2019
Președinte	Nicolae Timofti Igor Dodon
Prim-ministru	Iurie Leancă Chiril Gaburici Natalia Gherman (interimar) Valeriu Streleț Gheorghe Brega (interimar) Pavel Filip
Precedat de	Sergiu Sîrbu
Succedat de	Monica Babuc
Partid politic	Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (2005-2015) Partidul Democrat din Moldova (2017-)
Alma mater	Institutul Nistrean de Economie și Drept Academia de Administrare Publică pe lângă Președintele Republicii Moldova Academia de Poliție „Ștefan cel Mare”
Profesie	Economist, juristă, manager

* 1975: Daron Vartan Malakian (armeană: Տարոն Մալաքյան, n. 18 iulie 1975) este un cântăreț, compozitor, multi-instrumentist, și producătoramerican. El este mai mult cunoscut ca chitarist, compozitor, și al doilea vocalist al formației rock System of a Down, dar și ca lead vocalist, lead chitarist și compozitor al formației alternative metal, Scars on Broadway. Ca și ceilalți membri ai formației System of a Down, el este descendent armean, dar s-a născut în Statele Unite.^[1] El a fost clasat pe poziția a 30-a în List of The 100 Greatest Heavy Metal Guitarists of All Time publicată de Guitar World

Daron Malakian

Malakian evoluând cu System of a Down în 2006.

* 1976: Elsa Pataky (n. 18 iulie 1976) este o actriță de origine spaniolă din partea tatei și română și maghiară din partea mamei.

S-a născut în Madrid, fiica unui biochimist spaniol, José Francisco Lafuente, și Cristina Pataky Medianu, o publicista din România. Bunicul ei matern a fost Mircea Medianu un cunoscut actor și profesor de teatru.^[2][3]. A studiat la Universitatea din San Pablo și a studiat jurnalismul. În tot acest timp a luat lecții de actorie. Vorbește fluent spaniola, româna, engleza, italiana și franceza.^[4]

Pe 28 decembrie 2010, s-a căsătorit cu actorul Chris Hemsworth.^[5] Și-au făcut publică relația în septembrie 2010.

A făcut parte din trupa Teatrului Cámara de Ángel Gutiérrez. A renunțat la școală odată cu distribuirea ei în serialul Al salir de clase.^[7] Odată cu succesul acestui film a venit și prima ofertă de a juca într-un lungmetraj, El arte de morir.^[8] Multe dintre ofertele de film primite au fost coproducții englezești sau franceze și de aici a avut șansa să joace și în engleză și în franceză.

A jucat în filmul Queen of Swords din 2000, având rolul Señora Vera Hidalgo și a apărut în mai bine de 20 de episoade. A apărut în zece filme spaniole, iar din 2011 a început să joace în producții franțuzești, iar un succes de box office a fost Iznogoud din 2004. A fost pe coperta revistei Maxim în 2006, pentru rolul său din filmul Snakes on a Plane din 2006, alături de Samuel L. Jackson. A primit referinșe foarte bune pentru rolul său din filmul Ninette. A apărut în 2009 în seria mexicană Mujeres Asesinas având rolul Paula Moncada.

Pataky face reclamă colecției de bijuterii ai firmei Time Force, numită „Ultimate Jewels”, iar Cristiano Ronaldo reprezintă gama masculină a companiei.^[9] Pentru rolul din Fast Five, al cincilea film din seria de filme The Fast and The FuriousMTV Networks' NextMovie.com a numit-o una dintre Starurile care merită să fie văzute în 2011

Elsa Pataky

Elsa Pataky pe 5 December 2007 Date personale Nume la naștere Elsa Lafuente Medianu Născută 18 iulie 1976 (43 de ani) Madrid, Spania Frați și surori Cristian Prieto Medianu[*]  Căsătorită cu Chris Hemsworth (2010-prezent) Număr de copii 3  Cetățenie  Spania  Ocupație actriță producător de film model cântăreață actriță de film  Activitate Alma mater CEU San Pablo University[

·         1977: Andreea Raicu (n. 18 iulie 1977, București, România) este o vedetă de televiziune din România. A debutat ca model, câștigând câteva importante concursuri de modelling apoi a intrat în televiziune unde s-a consacrat prezentând emisiuni importante de divertisment ca Big Brother și Megastar. Este percepută ca un „fashion icon”, un promotor al stilulul și bunului gust în vestimentație. Implicarea ei în modă este extrem de variată. Andreea a fost stilist pentru diverse reviste de modă, a lansat colecții împreună cu importanți designeri români, a produs și a conceput proiecte media care să promoveze stilul și vestimentația ca mod de viață. De asemenea, Andreea a inițiat și susținut de-a lungul carierei numeroase proiecte caritabile, fiind membru în consilul director al Festivalului Brazilor de Crăciun susținut de Organizația Salvați Copiii

Andreea Raicu a debutat în televiziune în 1996, după ce cu un an înainte avea să intre în atenția presei când a câștigat locul 1 la finala națională „Elite Model Look” și premiul „Best Elegance” „Elite Model Look” organizată la Seul, devenind astfel prima româncă recompensată cu un astfel de premiu.

Și-a început cariera în televiziune la postul PRO TV, unde a prezentat, pe rând, „Ora 7, Bună dimineața” (1996 - 1997) și „Pro fashion”. Din 2000, este vedetă Prima TV,^[1] unde a moderat numeroase show-uri televizate, unele live, altele înregistrate. Între acestea se numără „Reuniune de clasa”,^[2] "Stil', respectiv reality show-urile de succes Big Brother^[3] și Megastar.

Andreea Raicu a fost redactor de modă și frumusețe timp de 6 ani (1999-2005) la singura revistă autohtonă de celebrități, „Viva”, și timp de 2 ani (2006 - 2008) la revista „Look”. A scris și la cotidianul Jurnalul Național între 2002-2003, în cadrul rubricii săptămânale „Interzis bărbaților”, pentru ca în 2000 să realizeze și emisiunea de lifestyle, „Bal Mascat”, pentru ascultătorii Europa FM. Catalogată în numeroase rânduri drept un fashion icon, Andreea Raicu a lansat împreună cu designerul Irina Schrotter în 2006, o linie vestimentară numită „Irina Schrotter-Andreea Raicu”,^[4] iar trei ani mai târziu a prezentat publicului propria linie de tricouri, „Tssshirt” by Andreea Raicu.^[5]

În 2009, Andreea Raicu a debutat în lumea filmului, acceptând provocarea de a interpreta un rol principal în serialul „Efect 30”, difuzat la Prima TV.^[6]

Printre multe altele, este autoarea unui DVD cu exerciții de Tae Bo,^[7] lansat în 2007 alături de profesoara Luminița Nicolescu, și a unui Cod al bunelor ținute, DVD-ul de modă și stil intitulat „Andreea & Roxana Stylepedia” și realizat împreună cu Roxana Voloșeniuc, redactor-șef al revistei Elle România.

Andreea Raicu s-a implicat în repetate rânduri în numeroase acțiuni caritabile, fie în numele unor organizații internaționale de talia UNICEF, și Salvați Copiii, fie pentru cauze locale de ajutorare a femeilor și copiilor aflați în dificultate. A devenit purtător de cuvânt al campaniei „Fashion Targets Breast Cancer” (Moda țintește cancerul mamar).

În 2012 a lansat o carte cu rețete intitulată Mănâncă și arată bine! prin care și-a propus să aducă în atenția publicului importanța unui stil de viață sănătos. În carte se regăsesc pe lângă rețetele preferate ale Andreei și principiile de bază ale unei nutriții sănătoase.

La sfârșitul anului 2014 decide să încheie colaborarea cu postul de televiziune Prima TV, pentru a se dedica proiectelor care o reprezintă și mai ales dezvoltării unei revistei on-line. Printre proiectele conexe care îi ocupă tot timpul se numără: conferințele motivaționale “Trăiește frumos!”, canalul său de Youtube și magazinul on-line atașat revistei, liniile de tricouri, haine și bijuterii care îi poartă numele.

În 2015 Ministerul Afacerilor Externe al României și Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile au numit-o Ambasador al Solidarității Internaționale.

În mai 2015 a lansat o colecție capsulă împreună cu Stephan Pelger, „Stephan Pelger for Andreea Raicu”. Prietenia și lunga colaborare dintre Andreea Raicu și Stephan Pelger s-a materializat într-o colecție de rochii în ediție limitată care poartă amprenta celor doi, adresată tuturor femeilor care își doresc haine cu personalitate, cu linii feminine și atractive.

A studiat Liceul Economic "Virgil Madgearu" și Facultatea de Limbi Străine, în cadrul secției Engleză-Italiană a Universității Spiru Haret din București.

Andreea Raicu

Andreea Raicu prezentând Fabrica de Staruri Date personale Născută 18 iulie 1977 (42 de ani) București, România Naționalitate Română Cetățenie  România Ocupație Ambasador al Solidarității Internaționale, Prezentatoare TV, Style Icon, Promotoare a unui stil de viață sănătos și Activist ONG Activitate Domiciliu București Cunoscută pentru Prezentatoare TV

* 1979: Cosmin Aurel Rațiu (n. 18 iulie 1979, Petroșani, județul Hunedoara) este un jucător de rugby în XV profesionist român. Evoluează ca linia a II-a sau ca linia a III-a. Și-a încheiat cariera de jucător la Minerul Lupeni, apoi a evoluat la Știința Petroșani, la CSRTM Callatis Mangalia și la CS Dinamo București.^[1] În 2006 s-a alăturat clubului francez Stade Montois. După ce s-a întors în țară, a evoluat pentru RCJ Farul Constanța. În prezent joacă pentru CSM Olimpia București^[2] În paralel a fost inclus în echipa de dezvoltare Lupii București, care evolua în Amlin Challenge Cup.

Și-a făcut debutul în tricoul Stejarilor într-o partidă de Cupa Europeană a Națiunilor cu Cehia în iunie 2003. A participat la Cupa Mondială din 2007, unde a jucat toate cele patru meciuri din faza grupelor, și cea din 2011. Până în octombrie 2015, a strâns 35 de selecții cu națională și a marcat zece puncte, înscriind două eseuri.

* 1979: Adam Birch (n. 18 iulie 1979) este un wrestler american, mai cunoscut sub numele de ring Joey Matthews, folosit în Extreme Championship Wrestling, și Joey Mercury, folosit în promoția World Wrestling Entertainment. A evoluat de asemenea în federația World Championship Wrestling, înainte ca aceasta să fie preluată de World Wrestling Federation.

* 1980: Bogdan-Ionel Rodeanu (n. 18 iulie 1980) este un deputat român, ales în 2016 pe listele Uniunii Salvați România (USR). 

Bogdan-Ionel Rodeanu
Date personale
Născut	18 iulie 1980 (39 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	politician manager[*]
Membru al Camerei Deputaților a României
Deținător actual
Funcție asumată 20 decembrie 2016
Circumscripția	Galați
Partid politic	USR
Alma mater	Universitatea „Dunărea de Jos”

* 1980: Kristen Anne Bell (n. 18 iulie 1980)^[2] este o actriță și cântăreațăamericană. Debutul în film și l-a făcut cu un rol în Polish Wedding. Până atunci a jucat în mai multe spectacole de teatru, iar în 2001 și-a făcut debutul pe Broadway ca Becky Thatcher în Aventurile lui Tom Sawyer. Mutarea sa în Los Angeles i-a adus mai multe apariții în seriale de televiziune și ca gazdă pentru mai multe show-uri, până la rolul important din filmul Spartan. Recunoașterea criticii de specialitate i-a adus-o serialul Veronica Mars, în care a jucat din 2004 până în 2007. A câștigat premiul Satellite pentru interpretare, dar a fost și nominalizată la Premiul Criticii și cel al Tinerilor. A servit ca model și voce pentru personajul Lucy Stillman din seria de jocuri Assassin's Creed.

Kristen Bell

Kristen Bell în 2007

* 1980: Oana-Mioara Bîzgan-Gayral (n. 18 iulie 1980, Calafat, România) este o politiciană română, aleasă în 2016 deputat în București din partea Uniunii Salvați România (USR). A demisionat din partid în noiembrie 2017  Oana s-a născut în Calafat și a trăit până la 19 ani în Reșița. În anul 2000, a plecat în Suedia la studii și a obținut o diplomă de licență în Administrarea Afacerilor și una de master în Strategie și Organizare la Universitatea din Göteborg, una dintre cele mai mari universități din Scandinavia. În 2003, a participat la un scurt program de schimb de experiență în cadrul London School of Economics, iar în 2005, a făcut un schimb de studii la Hautes Études Commerciales în Montréal. Până în anul 2008, a activat profesional în Franța și Suedia în domeniul consultanței în afaceri. În această perioadă, a fost analist de afaceri la Kalin Setterberg în Stockholm și la Amadeus IT Group în Nisa, și consultant management la Sogeti Capgemini Group în Paris. Din ianuarie 2009, a revenit în România unde și-a dezvoltat cariera în mediul privat. A lucrat întâi la Roland Berger în poziția de consultant, ocupându-se de dezvoltare strategică, analize de piață, vânzări, strategii de marketing, restructurări, îmbunătățirea performanței, organizare și managementul schimbării. Din 2011 până în 2014, a lucrat în cadrul Lafarge Romania, mai întâi ca director de Strategie și Dezvoltarea Afacerilor, iar apoi ca director de Pricing și Performanță Comercială. Ulterior, până la sfârșitul anului 2015, a fost implicată în construcția unui proiect de start-up din poziția de director de Strategie și Comercial.^{[necesită citare]}

În februarie 2015, Oana a făcut pasul spre administrație publică, din poziția de consilier al viceprim-ministrului – ministrul economiei, comerțului și relațiilor cu mediul de afaceri, și cea de Chief of Staff la InvestRomania (agenția guvernamentală dedicată atragerii de investiții străine), în Guvernul Cioloș. Printre realizările echipei din această perioadă se numără crearea primului site în engleză centrat pe investitori străini și oportunități de afaceri,^[2][3] Ghidul Investitorului Străin,^[4][5] filmul de promovare a României ca destinație de afaceri “Romania – The Strategic Choice” (comunicat de presa 11 oct 2016 ^[6][7]) și Ghidul Exportatorului Român.  În urma alegerilor din 11 decembrie 2016, Oana a fost aleasă Deputat pentru București în Parlamentul României din partea Uniunii Salvați România. Ea este președinte al Comisiei pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați și membră a Comisiei pentru politică economică, reformă și privatizare din cadrul Camerei Deputaților.  

Oana Bîzgan
Date personale
Născută	18 iulie 1980 (39 de ani)  Calafat, România
Cetățenie	România
Ocupație	manager[*] politiciană
Membru al Camerei Deputaților a României
Deținător actual
Funcție asumată 16 octombrie 2017
Circumscripția	București
În funcție 20 decembrie 2016 – 16 octombrie 2017
Circumscripția	București
Partid politic	IND (din 16 octombrie 2017) USR (până la 16 octombrie 2017)
Alma mater	Universitatea din Göteborg[

* 1981: Elena Abramovici (în belarusă Алена Абрамовіч; în rusă Елена Абрамович; n. 18 iulie 1981, în Minsk)^[2] este o handbalistă din Belaruscare evoluează pentru Ferencvárosi TC pe postul de portar. De asemenea, ea joacă și pentru naționala Belarusului, la care a debutat în 2002, la Campionatul European din Danemarca.

* 1981: Ricardo Gomes Vilana (n. 8 iulie 1981, São Paulo) este un fotbalistbrazilian retras din activitate.

* 1982: Priyanka Chopra (în hindi: प्रियंका चोपड़ा, Priyankā Coprā; n. 18 iulie1982, Jamshedpur, Jharkhand) este un fotomodel, actriță și cântăreațăindiană de renume internațional. În anul 2000 a câștigat titlul Miss World

Priyanka a studiat în Lakhnau, Bareli și Boston. După întoarecerea din Boston, primește invitația de a participa la concursul Femina Miss India, părinții ei o înscriu fără știrea ei la concurs. Ea câștigă titlul și reprezintă în anul 2000 India la concursul pentru titlul Miss World, pe care de asemenea îl va câștiga. Anii următori ea va fi actriță la Bollywood, jucând roluri diferite în filme ca: Andaaz, Aitraaz, Dostana și Mujhse Shaadi Karogi.

Chopra a menținut o relație puternică cu familia, inclusiv cu fratele ei mai mic, Siddharth, și locuiește într-un apartament aflat la același etaj cu familia.^[2][3] Ea a fost în special apropiată de tatăl ei, care a murit în iunie 2013,^[4] în 2012, și-a făcut un tatuaj "Fetița lui tati".^[5][6] Fără a veni dintr-o familie legată de film, ea se descrie ca fiind o femeie de sine stătătoare.^[7] Mama ei, un ginecolog, bine stabilită în Bareilly, și-a dat demisia pentru a o susține pe Chopra, odată ce s-a angajat într-o carieră de film

Priyanka Chopra

Priyanka Chopra în 2014

Priyanka Chopra

Chopra și Jonas în Jodhpur în 2018

* 1982: Carlo Yaír Costly Molina (n. 18 iulie 1982, San Pedro Sula, Honduras)^[2] este un fotbalist hondurian care evoluează la clubul Real España și la echipa națională de fotbal a Hondurasului pe postul de atacant

* 1983: Parid Xhihani (n. 18 iulie 1983, Kavaja, Albania) este un fotbalist albanezcare evoluează în prezent la Besa Kavajë. De-a lungul carierei a mai evoluat la Shkumbini Peqin, Dinamo Tirana, Teuta Durrës, Zarea Luhanskdar și la Kastrioti Krujë.

·         1984 - S-a născut Alin Sorin Ilin, fotbalist român.
* 1985: Mara Navarria (n. 18 iulie 1985, Acireale, Sicilia) este o scrimerăitaliană specializat pe spadă, laureată cu bronz mondial pe echipe în 2011 și în 2014, și vicecampioană europeană pe echipe în 2010.
* 1986: Corina Căprioriu (n. 18 iulie 1986, Lugoj) este o judoka română. A reușit să obțină medalia de argint la a XXX-a ediție a Jocurilor Olimpice, la categoria sa competițională de 57 kg.

Corina Căprioriu deține numeroase titluri de campion și vice-campion în diverse campionate mondiale și europene. În afară de performanța ei de la Jocurile Olimpice, a câștigat și medalia de bronz la Campionatul Mondial de Judo de la Paris din 2011.

* 1990: Santos Saúl Álvarez Barragán (San Agustin^[2] Jalisco 18 iulie, 1990) cunoscut sub numele de "Canelo", este un boxer profesionist mexican. 
* 1993: Nabil Fekir (n. 18 iulie 1993) este un fotbalist francez care evoluează ca mijlocaș ofensiv la Olympique Lyonnais din Ligue 1.
* 1997: Chiara Hölzl (n. 18 iulie 1997) este o săritoare cu schiurile austriacă.