2. /23 IULIE 2021 - ISTORIE PE ZILE - Decese; Sărbători
Decese
· 1227: A murit calugarul taoist Qiu Chuji (n.1148), un discipol al fondatorului curentului Quanzhen – Wang Chongyang. El însuși este fondatorul ramurii taoiste numita Longmen (Podul Dragonului). A influentat curtea dinastiei Jin,si a fost chemat de Genghis Khan, la Kabul in mai 1222 impreuna cu 18 dintre adepții săi.
· 1757: A murit Domenico Scarlatti, compozitor italian; (n. 26.10.1685). Domenico Scarlatti, s-a născut în același an cu Johann Sebastian Bach si Georg Friedrich Handel.
Între anii 1762 și 1770 a studiat în Varșovia. Între anii 1783 și 1784 a fost directorul trupei „Actorii naționali” în Varșovia. În 1785, la Vilnius, a format un teatru care a prezentat spectacole în Polonia, Galiția și în guberniile de vest ale Rusiei. Această experiență a contribuit la constituirea Teatrului național polonez. Din 1789, revenit în Varșovia a condus din nou trupa „Actorii naționali", punând în scenă opere ale dramaturgilor străini (W. Shakespeare, Molière, Beaumarchais, G. E. Lessing), polonezi (J. Niemcewicz), precum și piese proprii („Henryk VI na łowach” - Henric al VI-lea la vănătoare), 1792) și altele. W. Bogusławski a fost și întemeietor al Teatrului de operă. A jucat și a cântat în opere cu dăruire și talent.
| Wojciech Bogusławski | |||||||||||||||||
| |||||||||||||||||
* 1851 - A murit Constantin Daniel Rosenthal, pictor şi revoluţionar paşoptist (“Romania revolutionara”, “Femeie pe canapea”); (n. 1820).
Portretul lui Rosenthal de Ion Negulici – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Constantin Daniel Rosenthal (n. 1820, Pesta, Imperiul Austriac – d. 22 iulie 1851, Pesta, Imperiul Austriac) a fost un pictor, sculptor şi revoluţionar român de etnie evreiască.
· 1862 - A încetat din viaţă Martin van Buren, cel de-al optulea preşedinte al SUA (n. 5 decembrie 1782)
· 1885: Ulysses S. Grant (născut Hiram Ulysses Grant în 27 aprilie 1822 - d. 23 iulie 1885) a fost cel de-al optsprezecelea președinte al Statelor Unite ale Americii (1869 - 1877). Grant a devenit un erou național în timpul Războiului Civil American, în timpul căruia a comandat forțele combinate ale Armatei Uniunii ca unul dintre generalii acesteia și, mai târziu, în calitate de comandant general al întregului front de război (1864 - 1865). Grant intrat la Academia Militară în 1839, și apoi s-a distins în războiul mexican, unde a fost promovat la gradul de căpitan. Totuși, în 1854, el renunță la cariera militară și devine fermier. În 1861, după prima Proclamație a președintelui Lincoln, el devine vice-guvernator al statului Illinois și totodată comandant al regimentului 21 de voluntari nordiști, ocupând poziție în zona Missouri, punctul strategic Cairo. Aici a combătut cu succes încercările sudiștilor de a bloca Mississippi și Ohio. Lincoln l-a numit apoi, comandantul trupelor federale din Mississipi, Ohio, Cumberland și Tennessee. Sub comanda lui în 1863 nordiștii republicani înving la Chattanooga și ocupă Knoxville, o lună mai târziu. În iarna 1864/1865 el și-a reorganizat trupele comandate și în 1865 și după un marș rapid spre Burkesville, obligă pe 12 aprilie restul trupelor generalului sudist Lee (Robert Edward Lee) să capituleze. Istorici militari îl plasează pe Grant în rândul celor mai apreciați generali din toate timpurilor. Modul în care istoricul militar J. F. C. Fuller îl caracterizează este unul extrem de elogios: "Grant a fost unul dintre cei mai mari generali ai vremii sale și unul dintre cei mai mari strategi ai oricărei vremi”, conform originalului din engleză: „[Grant was] the greatest general of his age and one of the greatest strategists of any age.” Campania de la Viksburg a fost una dintre acele bătălii care au fost studiate îndelung și scrupulos de către istorici determinând aprecieri foarte pozitive. În același timp, părerea specialiștilor este unanimă în a recunoaște meritele tactice și strategice ale lui Grant care l-a obligat pe comandantul trupelor Sudului, generalul Robert E. Lee să se recunoască învins în Bătălia de la Appomattox. În mai 1868 republicanii îl desemnează candidatul lor la președinție, și câștigă alegerile în defavoarea adversarului Seymour. În politica externă americană, Grant a avut mai multe reușite, dar intern el a cedat frecvent unora din interesele partidului său republican, cum ar fi ocuparea de posturi oficiale de către adepți sau apropiați ai republicanilor, ivindu-se multe cazuri de corupție. În contrast cu meritele sale militare, unde recunoașterea de către istoricii militari este generală, istoricii prezidențiali plasează perioada președinției sale undeva la coadă, printre cele mai de joasă calitate, datorită în special corupției generalizate, chiar dacă reputația personală a președintelui Grant a rămas practic neatinsă. Pe de altă parte, în ultimii ani, reputația sa de președinte, per ansamblu, a suferit o îmbunătățire din partea anumitor istorici prezidențiali.
.svg){kind=small}
· 1916: S-a stins din viata William Ramsay, chimist scoţian, laureat al Premiului Nobel pentru chimie în anul 1904, pentru descoperirea elementelor gazoase inerte din aer; (n. 02.10.1852).
· 1920: Teodor V. Ștefanelli (Theodor V. Ștefaniu), istoric și scriitor, membru al Academiei Române (n. 1849)
Santos-Dumont a proiectat, construit și testat primul balon dirijabil. Astfel, el a devenit prima persoană care a demonstrat faptul că zborul controlat este realizabil. Această "cucerire a aerului", în special prin câștigarea titlului Deutsch de la Meurthe în data de 19 octombrie 1901 prin înconjurarea turnului Eiffel, l-a ridicat la statutul de Cea mai recunoscută persoană din lume la începutul anilor 1900.
Completând munca sa de pionierat în domeniul aviației, Santos a făcut primul zbor public cu un avion în octombrie 1906 la Paris. Avionul proiectat 14-bis sau Oiseau de proie (ro. "pasăre de pradă") , este considerat primul avion care a decolat, a zburat și a aterizat fără a fi necesară intervenția altor echipamente exterioare avionului. Așadar, Santos este considerat inventatorul avionului, iar în țara sa, Brazilia, este numit "Părintele aviației". Santos-Dumont s-a născut în Fazenda Cabangu, o ferma în orașul brazilian Palmira, astăzi cunoscut sub numele Santos Dumont. A fost al șaselea din cei 8 copii ai familiei Dumont, și a crescut pe o plantație de cafea deținuta de parinții săi, în statul São Paulo. Tatăl său, francez de origine, a fost inginer, și a avut întotdeauna tendința de a folosi ultimele invenții, care ușurau munca fizică. Cu ajutorul acestor inveții de ultimă oră Dumont-tatăl a acumulat o avere uriașă, și a devenit cunoscut pe teritoriile Braziliei drept "Regele cafelei în Brazilia"
El a fost pasionat de mașini, și încă de la o vârstă fragedă, a învațat să conducă un tractor cu aburi și locomotive utilizate pe plantația părinților săi. De asemenea, el era un mare fan al lui Jules Verne și citise deja toate cărțile sale pana la vârsta de 10 ani. Santos a scris în autobiografia sa că visul de a zbura s-a născut în momentul în care contempla magnificul cer al Braziliei, în lungile și însoritele după-amiezi pentrecute pe plantația părinților săi.
Potrivit obiceiului familiilor prospere ale timpului, după terminarea cursurilor primare private , tânarul Alberto a fost trimis într-un oraș mai mare pentru a-și continua studiile. A studiat o perioadă la "Colégio Culto à Ciência"(ro. "Colegiul culturii și științei"), în Campinas.
În 1891, tatăl lui Alberto a avut un accident în timp ce inspecta niște mașinării. După un timp, s-a hotărât să vândă plantația și să se mute în Europa cu soția sa și copiii cei mici. La vârsta de 17 ani, Santos a părăsit școala "Escola de Minas" pentru a se duce la Paris. Primul lucru pe care l-a făcut când a ajuns în capitala Franței, a fost să își cumpere un automobil.Mai târziu, a urmat cursuri de fizică, chimie, mecanică și electricitate fiind ajutat în particular de un profesor. 
BALOANE ȘI DIRIJABILE
Santos-Dumont se considera ca fiind primul sportiv al aerului. Pentru a învăța cum să piloteze un balon, inițial a angajat un pilot profesionist. A învățat foarte rapid cum se pilotează un balon apoi, la scurt timp, chiar a început sa proiecteze primele sale modele de baloane. În 1898, Santos-Dumont a pilotat pentru prima dată propriul model de balon numit Brésil.
După numeroase zboruri cu balonul, Alberto și-a întors atenția asupra baloanelor dirijate (sau "dirijabile" = un tip de balon care mai degrabă înaintează prin curenții de aer decât să se lase purtat de aceștia). Între 1898 și 1905, a construit și a pilotat 11 dirijabile. Dirijabilul cu care Santos a înconjurat turnul Eiffel a fost Dirijabilul Nr. 6. În data de 8 august 1901, în timpul uneia dintre încercările de a înconjura turnul Eiffel, dirijabilul a pierdut hidrogen iar Santos-Dumont nu l-a mai putut controla, oprindu-se pe acoperișul Hotelului Trocadero. O explozie nemaipomenită s-a auzit însă în mod miraculos, Alberto a trăit. Competiția pentru titlul "Deutsch de la Meurthe" a avut următoarele reguli: Piloții trebuiau să zboare de la parcul Saint Cloud până la turnul Eiffel și înapoi în mai puțin de 30 de minute, de asemenea trebuiau să mențină o viteza medie de cel puțin 22 km/h și să acopere o distanță de aproximativ 11 km în timpul alocat.
Caracteristicile unice ale proiectelor lui Santos-Dumont l-au făcut celebru atât în Europa cât și în lumea întreaga. Câștigând diverse competiții, el a devenit milionar în acest mod intrând în contact cu diverse clase sociale precum regalitatea. În 1904, Dumont a fost invitat la Casa Albă pentru a se întâlni cu președintele Statelor Unite ale Americii, Theodore Roosevelt. Deși Santos-Dumont a continuat studiul dirijabilelor, principalul său interes a devenit studiul aeronavelor „mai grele decât aerul”. Până în 1905 el a terminat proiectul primei aeronave, dar și un elicopter. Într-un final a reușit să-și atingă scopul, zborul cu o aeronava "grea", în data de 23 octombrie 1906, când a pilotat avionul 14-bis în fața unei mulțimi de spectatori, pe o distanță de 60 de metri la o înălțime de 2 sau 3 metri. Acest eveniment înscris în documente, a fost considerat de către Aeroclubul Francez, primul zbor , și prima demonstrație publică din lume, demonstrând spectatorilor că o aeronavă mai grea decât aerul, poate decola fără ajutorul altor surse de energie din exterior. Cu această realizare, el a câștigat premiul "Archdeacon" propus de francezul Ernest Archdeacon în iulie 1906, urmând a se înmâna primului aviator care va zbura pe o distanță mai mare de 25 m. În data de 12 noiembrie 1906, Santos-Dumont a înregistrat primul record aviatic zburând 220 de metri în mai puțin de 22 secunde.
Un alt domeniu care s-a bucurat de numeroase contribuții ale aviatorului Santos-Dumont a fost cel al controlului aviației. Un lucru care necesită a fi menționat este punerea în folosință a eleroanelor pe aripa superioară. Deși eleroanele au mai fost folosite la planoare, Dumont a fost cel care le-a introdus în tehnologia construcției de avioane.
Ultimul proiect al lui Santos a fost monoplanul numit Demoiselle (începând cu varianta nr. 19, până la nr. 22). Acest monoplan a fost proiectat strict pentru uzul personal, însă mai târziu i-a lăsat de bunăvoie și pe alții să-i folosească invenția. Fuselajul era construit din fibră de bambus îngroșată, iar pilotul se așeza între roțile principale ale trenului de aterizare. Alberto Santos-Dumont — grav bolnav, și în plina fază de depresie datorata sclerozei sale multiple la care se adauga vestea utilizării avionului în război — se crede ca s-ar fi sinucis prin spânzurare înGuarujá din São Paulo, în data de 23 iulie 1932. A fost înmormântat în cimitirul Cemitério São João Batista din Rio de Janeiro. În întreaga lume există foarte multe monumente ce comemorează munca sa, iar casa sa din Petropolis, Brazilia este acum un muzeu. Nu a fost niciodată căsătorit și nici nu se știe să fi avut vreun copil.
| Alberto Santos-Dumont | |||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||
.svg){kind=small}
· 1942 - Poetul bulgar și liderul comunist Nikola Vaptsarov este executat prin împușcare.
Nikola Yonkov Vaptsarov (7 December 1909 – 23 July 1942) – Vaptsarov during his time in the Varna Naval Machinery School – foto preluat de pe en.wikipedia.org
· 1951 - A murit in inchisoare, maresalul Philippe Petain, fost sef al Statului francez în regimul de la Vichy, invingator la Verdun. (n.24.04.1856)
Philippe Pétain – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Philippe Pétain (Henri Philippe Benoni Omer Joseph Pétain) (n. 24 aprilie 1856 – d. 23 iulie 1951) a fost un mareşal al Franţei care a ocupat funcţia de şef al statului în Regimul de la Vichy (Chef de l’État Français) din 1940 până în 1944. Erou din primul razboi mondial, acțiunile sale din timpul celui de – al doilea razboi mondial l-au adus în fața tribunalului care l-a condamnat la moarte cu anularea drepturilor și onorurilor civice și militare pentru înaltă trădare și colaboraționism cu cotropitorii nazisti. Condamnarea la pedeapsa capitală a fost comutată de Charles de Gaulle în închisoare pe viață. În zilele noastre, Pétain este considerat un trădător, iar pétainisme este un termen peiorativ folosit pentru definirea unui anumit tip de politică reacționară.
* 1963: Vasile Luca, născut László Luka, (n. 8 iunie 1898, Catalina, Covasna - d. 27 iulie 1963, Aiud)[1] a fost un activist și politician comunist român, originar din secuime, militant în ilegalitate, ulterior ministru de finanțe al României în perioada 5 noiembrie 1947 - 9 martie 1952. După ce a ocupat una din cele mai importante poziții în regimul comunist recent instalat, a sfârșit ca deținut politic în închisoarea Aiud, victimă a epurărilor în spirit stalinist din propriul său partid. Uneori se menționează în mod eronat o așa-zisă proveniență iudaică.[2] Un alt citat afirmă, tot în mod eronat, că ar fi fost de origine germană transilvăneană,[3] majoritatea surselor biografice nesprijinind aceste afirmații.[4][5] Ca origine socială, Vasile Luca provenea dintr-un mediu proletar.
Cronologie:
- până în 1915 -- este lăcătuș mecanic la atelierele căilor ferate din Brașov;
- 1915 -- este încorporat în cadrul Armatei Austro-Ungare și participă la luptele din Primul Război Mondial;
- 1918 -- se înrolează ca voluntar în "Garda Națională" după care în "Divizia Secuiască";
- 1919 -- revine la Atelierele CFR din Brașov la meseria de lăcătuș mecanic;
- 1919 -- devine membru de sindicat la intreprinderea unde lucra;
- 1924 -- este numit în funcția de Secretar al Comitetului Județean Brașov al PCdR;
- 1924 - 1927 -- este arestat și încarcerat;
- 1930 -- participă la luptele politice din cadrul partidului fiind retrogradat și trimis ca pedeapsă în Moldova;
- 1933 - 1938 -- este arestat, judecat și întemnițat pentru implicarea sa în organizarea activității sindicale;
- 1938 -- devine membru al Comitetului Central al PCdR;
- 1940 -- este arestat, fiind prins când trecea ilegal granița cu URSS;
- 1940 -- este închis timp de opt luni la închisoarea din Cernăuți, el fiind eliberat în iunie 1940 când sovieticii au ocupat provincia, ocazie când i se acordă cetățenia sovietică;
- 1940 -- lucrează la Radio Moscova și la postul românesc al Cominternului;
- 1940 - 1944 -- este ales ca deputat în Sovietul Suprem al Ucrainei;
- 1944 -- revine în România;
- 1947 -- este înaintat la gradul de general de brigadă moment în care este încadrat în Armata Română;
- 1947 - 1952 -- este numit ca Ministru de Finanțe al României;
- 1948 -- este înaintat în funcția de Președinte al Comisiei pentru simplificarea și raționalizarea aparatului de stat;
- 1949 - 1952 -- este Vicepreședinte al Consiliului de Miniștri;
- 1952 -- la Plenara Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român din 1 martie 1952, este acuzat de "deviere de dreapta". Ca urmare, este arestat în 14 august 1952 și este anchetat până în toamna anului 1954. Este judecat pentru subminarea economiei naționale, precum și de activitate contra clasei muncitoare și i se dă sentința de condamnat la moarte. Pedeapsa i se schimbă în muncă silnică pe viață, tot în anul 1954.
- 1968 -- la Plenara Comitetului Central al PCR din aprilie 1968 este reabilitat politic.
| Vasile Luca | |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
.svg){kind=small}
· 1966: Montgomery Clift (n. 17 octombrie 1920 – d. 23 iulie 1966) a fost un actor american de film.
FILMOGRAFIE
| An | Film | Rol | Regizor | Note |
|---|---|---|---|---|
| 1948 | The Search | Ralph 'Steve' Stevenson | Fred Zinnemann | Nominalizare – Academy Award for Best Actor |
| Râul roșu Red River | Matthew 'Matt' Garth | Howard Hawks | ||
| 1949 | The Heiress | Morris Townsend | William Wyler | |
| 1950 | The Big Lift | Technical Sergeant Danny MacCullough | George Seaton | |
| 1951 | O tragedie americană | George Eastman | George Stevens | Nominalizare – Academy Award for Best Actor |
| 1953 | I Confess | Fr. Michael William Logan | Alfred Hitchcock | |
| Terminal Station | Giovanni Doria | Vittorio De Sica | aka Indiscretion of an American Wife | |
| De aici în eternitate From Here to Eternity | Pvt. Robert E. Lee 'Prew' Prewitt | Fred Zinnemann | Nominalizare – Academy Award for Best Actor | |
| 1957 | Raintree County | John Wickliff Shawnessy | Edward Dmytryk | |
| Operation Raintree | Rolul său | Scurtmetraj | ||
| 1958 | Lonelyhearts | Adam White | Vincent J. Donehue | |
| The Young Lions | Noah Ackerman | Edward Dmytryk | ||
| 1959 | Suddenly, Last Summer | Dr. John Cukrowicz | Joseph L. Mankiewicz | |
| 1960 | Wild River | TVA agent Chuck Glover | Elia Kazan | Marries Lee Remick character |
| 1961 | The Misfits | Perce Howland | John Huston | |
| Judgment at Nuremberg | Rudolph Petersen | Stanley Kramer | Nominalizare – Academy Award for Best Supporting Actor Nominalizare – BAFTA Award for Best Actor in a Leading Role Nominalizare – Golden Globe Award for Best Supporting Actor – Motion Picture | |
| 1962 | Freud: The Secret Passion | Sigmund Freud | John Huston | |
| 1966 | The Defector | Prof. James Bower | Raoul Lévy | (final film role) |
| Montgomery Clift | |||||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||||
* 1970: Sir Walter Logie Forbes Murdoch, KCMG (n. 17 septembrie 1874 – d. 30 iulie 1970) a fost un cunoscut om de cultură, profesor universitar și eseist australian, faimos pentru inteligența, umorul și umanismul său. A fost profesor fondator (Founding Professor) al studiilor de limbă engleză și rector al Universității statului Western Australia (acronim, UWA) din Perth.
Walter Murdoch a fost unul membrii Familiei Murdoch, care a fost una din familiile de vază din viața publică din Australia. A fost tatăl lui Catherine Helen Murdoch, cunoscută ulterior ca Catherine King MBE(1904 – 2000), o prezentatoare radio din statul Western Australia. Walter Murdoch a fost, de asemenea, unchiul jurnalistului și executivului din domeniul știrilor Sir Keith Murdoch, respectiv unchiul cunoscutului media mogul de azi Rupert Murdoch. O instituție de învățământ superior, Murdoch University, din Perth, este numită în onoarea lui Walter Murdoch, precum și suburbia din jurul campusului universitar, Murdoch. Walter Murdoch s-a născut la 17 septembrie 1874 în localitatea Rosehearty, Scoția ca fiu al preotului (în original, Reverend) James Murdoch, preot al Free Church of Scotland (Biserica liberă a Scoției) și al soției sale Helen, născută Garden, fiind cel mai mic din cei 14 copii ai acestora. Întreaga familie a emigrat în 1884 în Australia. După ce a petrecut primii zece ani ai vieții sale în Rosehearty, iar apoi în Anglia și Franța, Walter și întrega sa familie au ajuns la Melbourne în 1884. A urmat cursurile școlii medii și liceale Camberwell Grammar School și apoi anii universitari la Scotch College. [2] Ulterior la University of Melbourne, ca student al Ormond College, a câștigat locuri întâi în clasele de logică și filozofie.
După dobândirea unei oarecare experiențe în a preda, atât la țară cât și în medii suburbane, la sfârșitul anului 1903, cariera academică a lui Murdoch a început prin ocuparea unei poziții didactice la Melbourne University, în calitate de asistent universitar al catedrei de limbă engleză. Această catedră devenise sub conducerea profesorului T. G. Tucker un adevărat departament. Murdoch a publicat primul său eseu, '"The new school of Australian poets'" (Noua școală a poeților australieni) în 1899, după care a continuat să scrie în revista literară Argus, sub pseudonimul Elzevir, având propria sa rubrică, care apărea constant din 1905, intitulată Books and Men. In addition to his academic teaching and the benefits which the young university obtained from his extramural activities, Murdoch was to remain a member of its governing body after he resigned from his chair in 1939. Chancellor in 1943–48, he was appointed a Commander of the Order of St Michael and St George (CMG) in 1939 and raised to Knight Commander of the Order (KCMG) in 1964. The university awarded him an honorary D.Litt. in 1948. He had been president of the local League of Nations Union from its foundation in the early 1920s until 1936, was president of the Kindergarten Union in 1933–36, and supported movements for women's rights.
CĂRȚI PUBLICATE
- 1910 - Loose Leaves (Frunze desprinse)
- 1923 - Alfred Deakin: A sketch (Alfred Deakin: O schiță)
- 1923 - The Oxford Book of Australasian Verse (Cartea Oxford a versului australasiatic)
- Speaking Personally (1930)
- Saturday Mornings (1931)
- Moreover (1932)
- The Wild Planet (1934)
- Lucid Intervals (1936)
- The Spur of the Moment (1939)
- Steadfast: a commentary (1941)
- The Collected Essays of Walter Murdoch (1945)
- Australian Short Stories (editor) (1951)
- Answers (1953)
- Selected Essays (1956)
- 72 Essays: A Selection (1970)
- On Rabbits, Morality, etc.: Selected writings of Walter Murdoch (edited by Imre Salusinszky, foreword by Rupert Murdoch) (2011)
Walter Murdoch Date personale Născut [1] 
Rosehearty[*], Regatul UnitDecedat (95 de ani)[1]
South Perth[*], AustraliaCopii Catherine King[*] Ocupație profesor universitar[*]
eseistActivitate Alma mater University of Melbourne
Camberwell Grammar School[*]
Scotch College, Melbourne[*]Organizație University of Western Australia[*]
University of Melbourne
Murdoch University[*]Premii Cavalerul comandant al ordinului Sf. Mihail și Sf. Gheorghe[
* 1988: Valentin Danilovici Belousov (în limba rusă Валентин Данилович Белоусов) (n. 20 februarie 1925 la Bălți - d. 23 iulie 1988[2]) a fost un matematician din Republica Moldova, doctor habilitat (1966), membru corespondent al Academiei de Științe Pedagogice din URSS (1968). Este laureat al premiului de stat al RSS Moldovenești (1982). A elaborat lucrări consacrate teoriei cvasigrupurilor, teoriei ecuațiilor funcționale, analizei combinatorii. A pus bazele teoriei cvasigrupurilor și buclelor.[3]
A fondat Școala de teorie a cvasigrupurilor în Uniunea Sovietică.
CĂRȚI PUBLICATE
- Bazele teoriei quasigrupurilor și buclelor, Moscova, 1967;
- Rețele algebrice și quasigrupuri, Chișinău, 1971;
- Quasigrupuri n-are, Chișinău, 1972;
- Configurații în rețele algebrice, Chișinău, 1979.
| Valentin Belousov | |||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||
Urmează școala primară (1922 1926); liceul (primele două clase) în același oraș (Râmnicu Vâlcea), apoi la Constanța unde susține bacalaureatul în 1933. Urmează Facultatea de Litere și Filosofie a Universității. București (1933 - 1938; licența cu monografia comunei Broșteni - Vâlcea, cu S. Mehedinți, D. Guști). Între 1936 și 1942, paralel cu studiile, e bibliotecară la Casa Autonomă a Pădurilor Statului. După absolvirea Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1938), este secretar de redacție la „Revista scriitoarelor și scriitorilor români" (1943-1944). Este profesoară la gimnaziul din localitatea Suci, județul Argesi, apoi Călan, 1950 - 1958. După 1958 se dedică în exclusivitate scrisului. A colaborat la publicațiile Fapta, Dacia rediviva, Vremea, Revista Fundațiilor Regale, Femeia și căminul, Dorul românesc, Viața românească, Luceafărul, etc.
Debutează cu nuvela „Revedere” în „Revista scriitoarelor și scriitorilor români" (1942) și editorial, cu romanul pentru copii și tineret „E pace noaptea asta-n codru” (1958). În perioada 1944-1947 frecventează cenaclul Sburătorul, iar în 1947 un comitet format din F. Aderca, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Camil Petrescu, Perpessicius, I. Negoițescu îi acordă premiul Asociației „Eugen Lovinescu" pentru nuvelă. Manuscrisul premiat, „Caii dracului”, nu va fi tipărit, în schimb, după aproape 20 de ani, câteva dintre nuvele se vor regăsi în volumul „Boarii” (1968).
Opera:
- E pace noaptea asta-n codru, București, 1958;
- Boarii, București, 1968;
- Cavalerul libertății, I-II, București, 1968;
- Atunci au tras toate clopotele, București, 1970;
- Bun rămas, crânguri de alun, București, 1973;
- Urechea năzdrăvană, București, 1973;
- Însemnați cu stea în frunte, București, 1977;
- Doi ani de cutezanță, București, 1981;
- Evadare în timp, București, 1984;
- Lumea prietenilor, București, 1985;
- Hoții în templu, București, 1986;
- Rotirea anotimpurilor, București, 1987;
- De veghe la Dunăre și mare, București, 1987.
| Ada Orleanu | |||||||||||||
| |||||||||||||
* 1992: Rosemary Sutcliff (n. 14 decembrie 1920 – d. 23 iulie 1992) a fost o scriitoare britanică, cunoscută pentru romanele sale istorice și pentru copii.
În 1959 primit Medalia Carnegie pentru romanul The Lantern Bearersiar în 1975 a fost numită Ofițer al Ordinului Imperiului Britanic (Order of the British Empire) pentru servicii aduse literaturii pentru copii, fiind avansată la gradul de Comandor în 1992.
OPERA
Romane din seria Eagle of the Ninth
- The Eagle of the Ninth (1954)
- The Silver Branch (1957)
- Frontier Wolf (1980)
- The Lantern Bearers (1959)
- Dawn Wind (1961)
- Sword at Sunset (1963)
- Shield Ring (1956)
Romane legate de legenda regelui Arthur
- Sword at Sunset (1963) (face parte din seria Eagle of the Ninth)
- The Sword and the Circle (1981)
- The Light Beyond the Forest (1979)
- The Road to Camlann (1981)
Alte romane
- Warrior Scarlet (1958)
- Beowulf: Dragonslayer (1961), roman avându-l ca personaj principal pe eroul englez Beowulf
- The Hound of Ulster (1963), roman după mitul irlandez Cuchulainn
- The Mark of the Horse Lord (1965)
- Song for a Dark Queen (1978), roman despre regina Boadicea
- Flame-colored taffeta (1986)
- Blood and sand (1987)
Romane traduse în limba română
- Acvila legiunii a IX-a (The Eagle of the Ninth), Editura Litera Internațional, 2010, ISBN 973-675-876-8
Rosemary Sutcliff Date personale Născută 14 decembrie 1920
West Clandon, Surrey, AngliaDecedată (71 de ani)
Chichester, West Sussex, AngliaNaționalitate Britanică Cetățenie 
Regatul Unit Ocupație scriitor Limbi limba engleză[1] Activitatea literară Specie literară roman istoric, literatură pentru copii Opere semnificative The Eagle of the Ninth, The Lantern Bearers, The Silver Branch Note Premii Comandor al Ordinului Imperiului Britanic[*]
Zilveren Griffel[*]
Medalia Carnegie
Phoenix Award[
· 2000 - A încetat din viaţă scriitoarea spaniolă Carmen Martín Gaite, prima femeie care a obţinut Premiul naţional pentru literatură, în anul 1978
* 2002: Leo McKern (n. 16 martie 1920, Sydney, Australia - d.23 iulie 2002) a fost un actor din Australia. A primit premiul Officer of the Order of Australia, premiul AACTA pentru „cel mai bun actor” (1987).
FILMOGRAFIE
- Murder in the Cathedral (1952)
- All for Mary (1955)
- The Adventures of Robin Hood (1955): episoadele "The Coming of Robin Hood" ca Sir Roger DeLisle și "The Moneylender" ca Herbert of Doncaster.
- X the Unknown (1956) – Police Inspector McGill
- Time Without Pity (1957)
- Confess, Killer (1957)
- A Tale of Two Cities (1958) – Attorney General
- The Mouse That Roared (1958) – Conducătorul opoziției
- Yesterday's Enemy (1959) – Max
- Web of Evidence (1959) – McEvoy
- Scent of Mystery (1960)
- Saturday Playhouse "The Man Who Came to Dinner" (1960)
- The Running Jumping & Standing Still Film (1960)
- Jazz Boat (1960)
- The Day the Earth Caught Fire (1961) – Bill Maguire
- Mr. Topaze (1961)
- The Inspector (1962)
- The Amazing Dr. Clitterhouse (1962)
- Doctor in Distress (1963)
- Hot Enough for June (1964)
- A Jolly Bad Fellow (1964)
- King & Country (1964)
- The Amorous Adventures of Moll Flanders (1965)
- Help! (1965) – High Priest Clang
- Alice In Wonderland – "The Duchess" în adaptarea TV din 1966 a lui Jonathan Miller
- Un om pentru eternitate (1966) – Thomas Cromwell
- The Prisoner (1967): "The Chimes of Big Ben", "Once Upon a Time" și "Fall Out" – Number Two
- Assignment K (1968)
- Nobody Runs Forever (1968)
- Decline and Fall... of a Birdwatcher (1968)
- The Shoes of the Fisherman (1968) – Cardinalul Leone
- Ryan's Daughter (1970) – Thomas Ryan
- 1973 Represalii la Roma (Rappresaglia), regia George P. Cosmatos – General Kurt Mälzer
- The Adventure of Sherlock Holmes' Smarter Brother (1975) – Profesorul Moriarty
- Play For Today :"Rumpole of The Bailey" (1975) – Horace Rumpole
- Space: 1999: "The Infernal Machine" (1976) – Companion/Voice of Gwent
- The Omen (1976) – Carl Bugenhagen
- Candleshoe (1977) – Harry Bundage
- Damien: Omen II (1978) – Carl Bugenhagen
- Rumpole of the Bailey (1978–92) – Horace Rumpole
- The Nativity (TV 1978) – Herod the Great
- The Sun is God, The Life of J M W Turner (1979) - J M W Turner
- The Blue Lagoon (1980) – Paddy Button
- Iubita locotenentului francez (1981) – Dr Grogan
- Reilly, Ace of Spies (1983) – Basil Zaharoff
- King Lear (1983) – Earl of Gloucester
- The Chain (1984)
- Ladyhawke (Domnița șoim, 1985) – Imperius
- Monsignor Quixote (1987)
- Travelling North (1987)
- A Foreign Field (1993) – Cyril
- Dad and Dave: On Our Selection (1995) – Dad (Joseph) Rudd
- Scrooge Koala's Christmas (a.k.a. Scrooge and Comet's Christmas Adventure, 1997) – Vocea Scrooge Koala
- Molokai: The Story of Father Damien (1999) – Bishop
| Leo McKern | |||||||||||||||||||||
| |||||||||||||||||||||
.svg){kind=small}
· 2011 - A murit cântăreața britanică Amy Winehouse; (n.1983).
Amy Winehouse - foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Amy Jade Winehouse (n. 14 septembrie 1983 – d. 23 iulie 2011) a fost o cantăreață engleză evreică recunoscută pentru vocea sa gravă, specifică contraltelor. A abordat diferite stiluri muzicale: rhythm and blues, soul și jazul anilor 1960. Winehouse a debutat discografic în anul 2003, când a lansat albumul Frank; discul a primit recenzii favorabile din partea criticilor de specialitate și a fost nominalizat la premiul Mercury.
Cel de-al doilea album de studio al interpretei, intitulat Back to Black, a fost lansat în octombrie 2006. Discul s-a plasat pe cele mai înalte poziții în clasamentele internaționale, primind multiple discuri de platină. A fost comercializat în peste zece milioane de exemplare și a ajutat-o pe Amy Winehouse să devină prima cântăreață engleză care a câștigat cinci premii Grammy.
Stilul ei muzical a influențat puternic interpretele britanice care au debutat la finele anilor 2000 În ciuda unei cariere muzicale prolifice, viața privată a cântăreței a fost adesea comentată negativ de ziarele de scandal din întreaga lume din cauza consumului excesiv de droguri și alcool, dar și a unei căsnicii controversate cu asistentul de producție video Blake Fielder-Civil (2007–2009). Amy Winehouse a decedat pe 23 iulie 2011 în locuința sa din Londra, cauza decesului fiind consumul excesiv de alcool.
· 2012: Maria Emanuel, Margraf de Meissen (31 ianuarie 1926 – 23 iulie 2012) a fost Șeful Casei Regale a Saxoniei și a Poloniei
Născut la Castelul Prüfening din Regensburg, Bavaria, a fost fiul cel mare al pe atunci Prințul Ereditar Frederic Christian de Saxonia, mai târziu Margraf de Meissen, și al soției acestuia, Elisabeta Elena de Thurn și Taxis.
La vârsta de 18 ani Emanuel a fost închis și condamnat la moarte de naziști pentru că se opunea conducerii lor. După ce a scăpat de pedeapsă a trebuit să scape de sovieticii care se apropiau de patria sa, Saxonia, care a devenit o parte din Germania de Est după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial. După război, s-a mutat în Elveția, unde a început să lucreze în sectorul serviciilor financiare. De asemenea, fiind un pictor talentat, Emanuel și-a expus o serie din lucrările sale într-o expoziție.[3]
S-a căsătorit la vârsta de 37 de ani cu Prințesa Anastasia de Anhalt (n. 1940) la 31 ianuarie 1963 la Vevey, Elveția. Cuplul nu a avut copii.
Maria Emanuel a devenit Șeful Casei Regale a Saxoniei după moartea tatălui său, la 9 august 1968.
Cum Maria Emanuel nu a avut copii legitimi, el l-a recunoscut ca moștenitor al său pe Prințul Alexander de Saxa-Gessaphe, fiul cel mare a surorii sale, prințesa Anna. Alexander este căsătorit cu prințesa Gisela de Bavaria.
Linia regală a Casei de Wettin aplică legea semi-salică, care permite și femeilor moștenirea. După decesul lui Maria Emanuel și a fratelui mai mic al acestuia, Albert, în linia de succesiune ar urma copiii surorilor lor: Maria Josepha (necăsătorită), Maria Anna și Matilda, însă numai căsătoria Matildei a îndeplinit cerințele casei regale și singurul ei fiu a murit în 1987. Prin urmare, dacă pretenția lui Gessaphe este invalidă, succesiunea ar trece la mătușile paterne, care sunt: Margarete Karola (1900–1962), Maria Alix (1901–1990) și Anna (1903–1976), toate cu copii. Margaret fiind cea mai mare, moștenitor ar fi nepotul ei, Karl Friedrich, Prinț de Hohenzollern (n. 1932), șef al Casei de Hohenzollern.
Totuși, fratele margrafului, Albert, a susținut cerințele de egalitate pentru a permite fiului morganatic al vărului său, prințul Timo de Saxonia, Rüdiger (n. 1953), să succeadă. Rüdiger are împreună cu prima lui soție, Astrid Linke (1949–1989), trei fii: Daniel (n. 1975), Arne (n. 1977) și Nils (n. 1978).
| Maria Emanuel | |
| Margraf de Meissen | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 31 ianuarie 1926 Castelul Prüfening, Bavaria, Germania |
| Decedat | (86 de ani) [1] La Tour-de-Peilz, Elveția |
| Înmormântat | 30 iulie 2012 Capela Regală din Königskapelle, Tyrol |
| Părinți | Friedrich Christian, Margraf de Meissen Prințesa Elisabeta Elena de Thurn și Taxis |
| Frați și surori | Albert, Margrave of Meissen[*] Princess Mathilde of Saxony[*] Princess Anna of Saxony[*] |
| Căsătorit cu | Prințesa Anastasia de Anhalt |
| Cetățenie |  Germania |
| Religie | Biserica Catolică |
| Ocupație | conducător[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Margraf |
| Familie nobiliară | Casa de Wettin |
| Șeful Casei de Saxonia | |
| Domnie | 9 august 1968 – 23 iulie 2012 |
| Predecesor | Friedrich Christian |
| Succesor | Albert (disputat) Alexander (disputat) |
* 2017: Waldir Peres de Arruda (n. , Garça, Brazilia – d. ,[1] Mogi das Cruzes, Brazilia), cunoscut ca Waldir Peres, a fost un fotbalist brazilian. Acesta a jucat și la naționala Braziliei. Fiul său Diogo Pires este tot fotbalist.
Sărbători
- În calendarul ortodox: Aducerea moaștelor Sf Sfințit Mc Foca; Sf Sfințit Mc Apolinarie, episcopul Ravenei; Sf Mc Vitalie și Valeria
- România -- Ziua presei militare române.
Proiectul nu s-a materializat, însă interesul pentru acest domeniu s-a concretizat în apariţia unor broşuri, precum ”Întâmplările războiului francezilor” sau ”Scurtă arătare despre luarea Parisului”, urmate de relatările din ”Curierul românesc”, ”Albina românească”, ”România” sau ”Propăşirea”, se arată în volumul ”Calendarul Tradiţiilor Militare” (2010).
- Egipt -- Ziua națională - Aniversarea Revoluției (1952)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu