4. / 3 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT

LEOS JANACEK

Leoš Janáček
Date personale
Nume la naștere	Leo Eugen Janáček
Născut	3 iulie 1854[1][3][4][5]  Hukvaldy⁠(d), region soudržnosti Moravskoslezsko⁠(d), Cehia
Decedat	12 august 1928 (74 de ani)[1][6][3][4]  Ostrava, Cehia
Înmormântat	Ústřední hřbitov v Brně[*]
Cauza decesului	cauze naturale (pneumonie)
Copii	Olga Janáčková[*]
Cetățenie	Imperiul Austriac  Cehoslovacia
Etnie	Cehi
Religie	ateism
Ocupație	compozitor muzicolog[*] pedagog[*] dirijor muzician libretist[*] profesor
Activitate
Alma mater	Universitatea de muzică si teatru din Leipzig[*]
Premii	Čestný doktorát Masarykovy univerzity[*] (1925)[2]
Profesor pentru	Rudolf Firkušný[*], Jaroslav Kvapil[*]
Semnătură
Prezență online
Identificator titlu IMDb
Modifică date / text

Leoš Janáček cu soția sa, Zdeňka (1881)

Leoš Janáček  audio (ajutor·info) (n. 3 iulie 1854, Hukvaldy^⁠(d), region soudržnosti Moravskoslezsko^⁠(d), Cehia – d. 12 august 1928, Ostrava, Cehia) a fost un compozitor ceh.

În 1896, 1900, 1903 a vizitat Rusia, a studiat limba, literatura și muzica rusă. Creațiile sale cuprind nouă opere, printre care «Jenůfa» (1894-1904), «Káťa Kabanová» (1919-1921), rapsodia «Taras Bulba» (1915-1918, după N. Gogol).

Leos Janacek : Dans les brumes (Benedek Horvath)

ACA DE BARBU

Aca de Barbu (n. 31 iulie 1893, Sighişoara, judeţul Mureş – d. 21 martie 1958, Bucureşti), soprană.

Biografie

Fiica lui Sever de Barbu (funcţionar de bancă în Reghin), a studiat la Conservatorul din Târgu Mureş. Admisă, direct în anul II, la Academia de Muzică din Viena, în 1910, după doi ani renunţă din cauza unor probleme financiare. Se pregăteşte un timp, în particular, cu profesorul Filip Forsten.

În 1914 semnează un contract cu opera din Hamburg. Cântă pe mai multe scene: Karlstheater, Baden bei Wien, Teplitz-Schönau, Grün sau Volksoper din Viena. În anii 1922 – 1933 este prim-solistă a Operei din Cluj-Napoca, după care se mută împreună cu soţul, juristul Nicolae Bireescu, la Bucureşti, unde a cântat până în 1945. La 1 septembrie, acelaşi an, este pensionată abuziv.

În urma unui memoriu trimis autorităţilor, pe 13 februarie 1946 este angajată la Opera din Timişoara, întemeiată prin decret al Regelui Mihai la 30 martie 1946, unde va funcţiona ca director. Primul spectacol, regizat de ea, a fost Aida lui Giuseppe Verdi, jucat pe 27 aprilie 1947 şi difuzat prin megafoane în Piaţa Operei. Conduce noua instituţie până în 1956, când este îndepărtată, din cauza originii sale „nesănătoase”. Continuă să predea la Conservatorul din Bucureşti până la moarte.

În perioada: 01.03.1946 - 20.11.1954

 

Printre personalităţile ce au marcat pregnant viaţa noastră muzicală în prima jumătate a veacului XX, Aca de Barbu ocupă un loc aparte, nu doar prin anvergura artei sale, ci şi prin plurivalenţa talentului, prin implicarea ardentă fie ca interpretă de cotă internaţională, fie ca regizor sau ca prim director al Operei din Timişoara, la înfiinţarea şi dezvoltarea căreia a contribuit într-o manieră impresionantă.

 

Născută la Sighişoara, la 31 iulie 1893, înzestrată cu un glas de o calitate şi o amploare surprinzătoare, s-a remarcat imediat după studiile de perfecţionare de la Academia vieneză, fiind angajată succesiv la Opera din Hamburg, la alte teatre germane, la Brno, revenind la Viena (atât la Karlstheater, cât şi la Theater an der Wien sau Volksoper), optând însă, din 1921, pentru continuarea carierei solistice la nou înfiinţata Operă din Cluj, unde a dat viaţă unor personaje memorabile, partener fiindu-i, adesea, renumitul tenor lugojean Traian Grozăvescu. Invitată frecvent şi apoi angajată la Opera bucureşteană (din 1934), a dat viaţă unor roluri precum Santuzza, Tosca, Elsa, Elisabeta, Amelia, Leonora beethoveniană, Rachel sau Anca (Năpasta) şi Mama (Săptămâna luminată) dar şi Butterfly sau Rosalinde, un aspect rar întâlnit fiind abordarea rolurilor de soprană, dar şi de mezzosoprană din aceleaşi opere, devenind astfel, pe rând, Aida şi Amneris, Carmen şi Micaela.

 

Unanim apreciată de public şi de cronicari, Aca de Barbu s-a confruntat, paradoxal, cu numeroase probleme şi nedreptăţi deopotrivă la Cluj şi la Bucureşti, culminând cu pensionarea sa, în 1945, revenirea asupra acelei hotărâri aberante găsindu-şi o rezolvare neaşteptată, eminenta artistă fiind numită director al noii Opere din Timişoara, înfiinţată în 1946, prin Decret Regal. Începea astfel o nouă epocă în existenţă sa, implicându-se cu o pasiune şi un profesionalism impresionant în construirea „din nimic” a ansamblului, în descoperirea și angajarea unor tineri solişti care, în majoritate, aveau să devină nume de referinţă ale teatrului.

 

Munca înverşunată, plină de pasiune şi dăruire, ardenta dorinţă de a oferi, în sfârşit, melomanilor, primul spectacol atât de aşteptat, au condus la realizarea unui titlu de anvergură - Aida de Verdi -, dificil şi ofertant, spectaculos, demn de a inaugura o Operă adevărată, cortina ridicându-se, într-un neuitat 27 aprilie 1947, în aplauzele unui public entuziast, răsplătind astfel eforturile incredibile ale tânărului ansamblu condus de Aca de Barbu în dublă calitate de director şi regizor.

 

Deloc întâmplător, în sală se afla şi Petru Groza, preşedintele Consiliului de Miniştri…

 

Efervescenţa creatoare şi tenacitatea sa au „molipsit” întreg ansamblul, astfel încât, lucrând în paralel câteva producţii (pe care le-a regizat), a inclus în repertoriu, până la finele stagiunii, Traviata, Casa cu trei fete, Madama Butterfly, alternând cu primele balete în coregrafia eminentei Merdeces Pavelici. 

 

Fără o clipă de răgaz, devotată până la sacrificiu scenei, artei sale, Operei timişorene, Aca de Barbu a reuşit, în cei 9 ani de directorat, să realizeze montări de referinţă, într-un număr impresionant, pregătind tinerii artişti, invitând totodată foşti colegi de marcă - de la Cluj sau Bucureşti – să evolueze în spectacolele teatrului, pe afiş regăsindu-se majoritatea operelor în care ea însăşi cântase cu enorm succes, o dovadă elocventă în acest sens fiind interpretarea rolului Santuzza în Cavalleria rusticana alăturată premierei cu Paiaţe, artista fiind ovaţionată astfel în… triplă ipostază. 

 

Dorind să atragă un public cât mai larg către marea muzică, a inaugurat şi seria turneelor în oraşe învecinate, dar şi stagiunile estivale în Parcul rozelor, atât de apreciate şi atunci, ca şi acum, dar a înfiinţat şi un Studio de operă (pepinieră pentru „marea scenă”), inaugurat cu o Suită de balet şi mozartianul Bastien şi Bastienne.

 

Încercând cu un adevărat eroism să depăşească şi animozităţile apărute în teatru, dar şi stavilele ideologiei vremii, a pus în scenă creaţii din literatura universală, pregătind însă tineri regizori, încurajând dirijori de talent, semn al dorinţei permanente de „mai bine”, reușind să prezinte, în doar două stagiuni, aproape 20 de titluri extrem de variate şi atractive. Refuzând compromisul de orice fel, susţinându-şi cu demnitate convingerile care începuseră să „deranjeze”, a încercat să-i înlăture pe cei mediocri sau oportunişti, singurul aspect pe care a fost nevoită să-l accepte fiind montarea unor lucrări fără valoare artistică dar… „angajate” politic, uitate însă după câteva reprezentaţii.  

 

Amplificarea conflictelor interne şi mai ales ostilitatea vizibilă a oficialilor locali au condus, prin „deciziunea” nr. 670 din 20 noiembrie 1954, la înlocuirea eminentei artiste - după patru decenii de carieră şi 8 ani dăruiţi noului teatru -, cu un tânăr devotat partidului. Astfel se încheia „epoca” ce va purta întotdeauna numele primei conducătoare a teatrului.

 

Ironia sorţii a făcut ca exact în acea perioadă, celebra soprană Elisabeth Schwartzkopf să „se intereseze de (…) Aca de Barbu” – o recunoaștere la nivel internaţional pe care o merita din plin, dar despre care probabil nu a aflat niciodată…

 

Stabilindu-se la Bucureşti (unde pentru scurt timp a predat la Conservator), marcată de încercări dureroase, supra-solicitată de efortul inuman din primele stagiuni ale Operei, Aca de Barbu s-a îmbolnăvit dar, ignorând suferinţa, a continuat să lucreze fie la premiera cu Madama Butterfly (la nou înființata Operă din Iași), fie la opereta Liliacul ce a inaugurat Teatrul Liric din Constanţa.

 

Şi totuşi, în 21 martie 1958, nu a mai reuşit să lupte şi… a plecat în nemurire să se odihnească, în sfârşit…

 

A trecut o jumătate de veac de atunci, dar la Opera din Timişoara, amintirea sa continuă să dăinuiască, bustul în bronz al inegalabilei artiste veghează, seară de seară, în „sala oglinzilor”, iar cei care au cunoscut-o au aşternut, în volume de amintiri, cuvinte emoţionante despre prima directoare a teatrului. Omagiu binemeritat, o reverenţă plină de emoţie în faţa unei mari personalităţi – Aca de Barbu, simbol al Operei din Timișoara.

Portete feminine in Timisoara sec. XX - Ep. 2: Aca de Barbu

HORIA SURIANU

Horia Surianu (n. 3 iulie 1952 la Timișoara) este un compozitor și muzicolog român. A studiat la conservatorul din București, secția compoziție. Din 1983 trăiește în Franța. Din 1997 este profesor titular la conservatorul din Bagnolet și Massy și președinte la Association Culturelle d'Expansion Musicale, Paris.

Opera lui cuprinde muzică simfonică, muzică de cameră, muzică de balet, de teatru, de film, muzică corală și muzică electronicăn interpretată la radio sau în concerte în Austria, Belgia, Cehia, Cuba, Franța, Germania, Grecia, Italia, Iugoslavia, Polonia, Regatul Unit, România, Statele Unite, Slovacia, Țările de Jos.

A scris articole de muzicologie, cronici de concert, muzică didactică etc.

LISTE DES TRAVAUX COMPOSITIONS MUSICALES

I. MUSIQUES POUR ORCHESTRE OU ENSEMBLE INSTRUMENTAL

- "Alites" (1982) pour 5 cordes, piano et 2 percussions. Création à Bucarest à Ateneul Roman, par l'ensemble "Traiect", direction : Sorin Lerescu. Durée: env. 18'20".

- "Esquisse pour un clair-obscur" (1985), pour 6 instruments (FI, Cl, VI, Vlc, Piano et Sax soprano avec un rôle de soliste). Création au Théâtre des Sources de Fontenay-aux-Roses, par un ensemble dirigé par Robert Rey-Campagnolle (1989). Enregistrement sur CD par Daniel Kientzy et l’Ensemble « Archaeus », direction Liviu Danceanu, Nova Musica, Paris, 2001. Durée : env. 9".

- "Evolutions éphémères" (1987) pour 10 instruments (FI, Htb, Cl, Bn, 1 Perc, Synthétiseur, VI, A, Vlc, Cb). Commande de l'Etat français. Création à Paris, Centre Georges Pompidou, en 1988, par l'ensemble "Itinéraire", direction : Yves Prin. Publiée aux Editions Salabert (Paris), 1988. Durée : env. 12'.

- "Au-delà de l'estuaire" (1988) pièce d'orchestre. Commande de l'Union des Conservatoires de Seine-Saint-Denis. Création à Noisy-le-Sec par l'Orchestre de la Jeune Philharmonie de Seine-Saint-Denis, en 1989, direction : Henri-Claude Fantapié. Enregistrement sur C.D par l'Orchestre de la Jeune Philharmonie de Seine-Saint-Denis en 1995. Durée : env. 12'.

- "Quasar ultime" (1989) pour 12 cordes. Commande de l'ARIAM Ile-de-France. Création à Paris, Maison de Radio-France (Grand Auditorium), par l'Ensemble "Itinéraires" et l'Ensemble de cordes de Massy, en 1989, direction : Dominique Rouits. Durée : env. 15'30".

- "Jeux de Miroirs" (1992) pièce d'orchestre. Commande de la FNACEM. Création à Yseure dans le cadre du spectacle Euroterpe : "Identités en jeux" à Yseurespace, en 1992, par l'Orchestre du Conservatoire de Moulin, direction : Horia Surianu. Enregistrement sur CD (CD N° 16 – Anthologie de la musique roumaine) par l’Orchestre à cordes de l’Opéra de Massy, direction Dominique Rouitz, Ministère de la Culture de Roumanie, Bucarest, 2005. Durée : env. 8'.

- "Mu Mo Ma Rhapsodie" (2000) pièce d'orchestre (1 FI, 1 Htb, 1 Cl, 1 Bn, 1 Tp, 1 Cor, 1 Trb, 2 Perc, Cordes). Commande de l'Orchestre de l'Opéra de Massy (Essonne). Création à l'Opéra de Massy en 2000 par l'orchestre de l'Opéra, direction : Shérif Mohie El Din. Publiée aux Editions Combre, Paris, 2008. Durée : env. 18'.

- "Diffractions brisées" (2001) pour 7 instruments (Htb, Cl, Bn, 1 Perc, P"°, VI, Vlc) Commande de l'Ensemble " Archaeus" de Bucarest (Roumanie). Création à Bucarest en 2000 par l'Ensemble "Archaeus" dans le cadre du Festival "La semaine internationale de la musique nouvelle", direction : Liviu Dànceanu. Durée : env 11'30.

- "Tréfonds frémissant" (2007) pour 12 instruments (Fl, Htb, Cl, Bn, Trp, Cor, Trb, 1 Perc, Vl, A, Vlc, Cb) Commande du Festival de musique contemporaine « La semaine de la musique contemporaine » de Bucarest. Création à Bucarest, mai 2007 par l’Ensemble « Profil », Ditection Dan Dediu. Durée : env 6'30.

- "Syllogisme et Doute" (2008) pour 7 instruments (Htb, Cl, Bn, 1 Perc., Pno, Vl, Vlc). Commande de l’Ensemble « Archaeus » de Bucarest (Roumanie). Création à Bucarest en 2008 par l’Ensemble « Archaeus » dans la cadre du Festival « La semaine de la musique contemporaine » (18ème édition), direction : Liviu Danceanu Durée : env. 13’.

- "Antonymes Sonores" (2014) pour 6 instruments (Htb, Cl, Bn, 1 Perc., Vl, Vlc). Commande de l’Ensemble « Archaeus » de Bucarest (Roumanie). Durée : env. 10’

II. MUSIQUE CONCERTANTE

- "Concerto pour violon et orchestre" (1976) Création à la Radiotélévision Roumaine, Bucarest, 1975, par l'Orchestre de la Radiotélévision, soliste : Stefan Rodescu. Durée : env. 15'.

- "Riga Crypto si Lapona Enigel" (1978-79) pour flûte et orchestre à cordes. Commande de l'Union des Compositeurs de Roumanie. Création à Tirgu-Mures, par l'Orchestre Philarmonique de Tirgu-Mures. Durée : env. 16'.

- "Concerto pour saxophone et ensemble " (1984) Commande de l'Etat français. Création dans le cadre du Festival de Musique contemporaine de la Havane, Cuba, 1993, par l'Orchestre Symphonique du Grand Théâtre de la Havane, soliste : Daniel Kientzy (saxophones), direction : Gonzalo Romeu. Enregistrement sur CD par Daniel Kientzy (saxophones) et l’Orchestre de chambre de la Radio Nationale de Roumanie, direction Neil Thomson, Nova musica, Paris, 2001. Durée : env. 17'.

- "Cantilène Perdue" (1996) pour accordéon chromatique solo et ensemble (FI, Htb, Cl, Bn, Perc, Guitare, VI, A, Vlc, Cb). Commande de l'E.I.C. Rennes. Création par l'E.I.C.R., 1996, soliste : Philippe Coquemont, direction : Thierry Mercier. Durée : env. 15'.

- "Horalunga" (2003) pour saxophone sopranino et ensemble (Trp, 2 Trb, Perc, Piano, Vl1, Vl2, A, Vlc, Cb) Commande de la Fondation Francis et Mica Salabert. Création par l’Ensemble « Ars Nova » à Cluj (Roumanie) en 2005. Soliste : Daniel Kientzy, Direction : Cornel Taranu. Durée : env. 8'.

- "Inimamé" (2005) pour saxophone ténor et orchestre (Fl, Htb, Cl, Bn, Trp, Cor, Trb, 1 Perc, Cordes) Commande de la Fondation Francis et Mica Salabert. Création par l’Orchestre Philharmonique « Mihail Jora » de Bacau (Roumanie) dans le cadre du Festival « Les journées de la musique contemporaine » en 2006 à Bacau. Soliste : Daniel Kientzy, Direction : Ovidiu Balan. Durée : env. 14'.

- "Rocosu" (2006) pour saxophone soprano et ensemble (Fl, Htb, Cl, Bn, Trp, Cor, Trb, 1 Perc, Cordes) Commande de la Fondation Francis et Mica Salabert. Création par l’Orchestre Philharmonique de Timisoara (Roumanie) dans le cadre du Festival International « Timisoara muzicala » en 2008. Soliste : Daniel Kientzy. Direction Jean-Claude Dodin Durée : env. 8'30.

- "Doiul-Iodul" (2008) pour saxophone alto et orchestre à cordes. Commande de la Fondation Francis et Mica Salabert. Création par l’Ensemble « Musique d’Avance », dans le cadre des « Trois jours de la musique contemporaine » à la Maison de la Magie de Blois. Soliste : Daniel Kientzy. Direction : Jean-Claude Dodin. Durée : env. 6’30.

- "Léandra" (2010) pour Saxophone Baryton Solo et Ensemble (Timbales, Piano, Vl I, Vl II, A, Vlc, Cb) Commande de la Fondation Francis et Mica Salabert. Création par l’Orchestre Philharmonique « Mihail Jora » de Bacau (Roumanie) en avril 2011 à Bacau. Soliste : Daniel Kientzy, Direction Horia Surianu. Durée : env. 8'.

- "Ciubumé" (2010) pour Saxophone Basse Solo et Ensemble (Trp, Cor, Trb, Percussion, Piano) Commande de la Fondation Francis et Mica Salabert. Durée : env. 11'.

- "Sîrboapa" (2011) pour Saxophone Contrebasse Solo et Ensemble (Fl, Htb, Cl, Bn, Trp, Cor, Trb) Commande de la Fondation Francis et Mica Salabert. Durée : env. 4'.

- "Double Concerto pour Flûte Piccolo, Flûte Traversière et Orchestre" (2015) Commande de l’Orchestre Philharmonique Banatul de Timisoara (Roumanie) Création à Timisoara à la Philharmonie Salle Capitol Avril 2015 dans le cadre du Festival International Timisoara Muzicala par l’Orchestre Philharmonique Banatul dirigé par Michael Hasel (Allemagne), solistes Ion Bogdan Stefanescu – Flûte Traversière et Vlad Alecsandru Colar – Flûte Piccolo Publié aux Editions Kossack (Allemagne) 2015 Durée : env. 25'

III. MUSIQUE VOCALE-INSTRUMENTALE ET LYRIQUE

- Trois lieder pour soprano et piano sur des poèmes d'Apollinaire (1978-79) ("Clair de Lune", "Les Colchiques", "L’adieu") Création à Bucarest, Sala Mica à Palatului, par Steliana Calos (soprano) et Lavinia Tomulescu-Coman (piano). Durée : env. 15'.

- "Opéra des enfants" (1990-91), ballet-opéra. Commande de la Compagnie A 7 Danse, avec l'aide à la Création du Ministère de la Culture. Conception et chorégraphie de Maïté Fossen. Création à l'Opéra d'Avignon (1991). Durée : env. 1 h 10".

-"Si ..." (2002) pour voix (Soprano ou Ténor) et piano sur un poème d'Andrée Brunin. Création par le ténor Damien Top à l’Eglise Saint Roch à Paris organisée par la Fondation « Charles Oulmont » sous l’égide de la Fondation de France en 2003. Durée : env. 3'30".

- "Aus meinem poetischen Hirnkasten" (2006) pour Soprano, piano et percussion sur un poème de W. A. Mozart. Création dans le cadre du Festival Mozart « Die lange Mozart Nacht » en 2006 de Augsburg (Allemagne) par le Trio Cervino. Durée : env. 6’.

- "Trois Chansons sur des poèmes de Mihai Eminescu", (2013) pour voix et piano : Peste vîrfuri (soprano), Prin nopti tacute (mezzo), Unda spuma (baryton) Commande du Concours National d’Interprétation de la Chanson " Ionel Perlea " (Roumanie), mai 2014. Durée : env. 6’40

- "La Chute de Babylone", (2016) Oratorio pour narrateur, solistes, chœur, orgue et orchestre. Texte recomposé d’après le Livre de Daniel de l’Ancien Testament par Horia Surianu : Création par le Chœur et Orchestre de la Philharmonie Banatul, Timisoara, Octobre 2016. Direction Tiber Popovici. Solistes : Maria Onita (Soprano), Daniel Zah (Ténor), Lucian Onita (Baryton). Chef de chœur : Iosif Todea. Orgue : Cristina Struta. Commande du Festival Timorgelfest 2016, Timisoara, Roumanie. Durée : env. 1h 00.

IV. MUSIQUE DE CHAMBRE

- "Quatre pièces pour piano" (1977) Création à Bucarest, Sala Mica à Palatului, par Lavinia Tomulescu-Coman. Publiées dans le recueil intitulé : "Répertoire instrumental - pièces de piano", composées par des compositeurs roumains, Editura Musicala, Bucuresti, 1979. Durée : env. 3'30’’.

- "Quatuor à cordes" (1980) : Prélude, Cantilène I, Intermède, Cantilène II, Epilogue.

Création à Bucarest, Sala Mica à Palatului, par un Quatuor de la Philharmonie Georges Enescu de Bucarest. Durée : env. 19'.

- "Refractio poesis" (1980) pour flûte, 2 pianos et récitant (ou flûte et bande magnétique), sur le texte "Joe Secund" de I. Barbu. Création à Radio France (Grand Auditorium de la Maison de Radio France), par Pierre-Yves Artaud, 1983. Publiée par Editura Musicala, Bucuresti, 1992. Durée : env. 14'20".

- "Cantus Rudis" (1981) pour contrebasse et ensemble : 2 pianos, 4 scies, 2 cobzas (luth roumain) ou bande magnétique. Création à Bucarest, Ateneul Roman, par Fernando Grillo, 1981. Enregistrement sur disque Electrecord Bucarest, par Fernando Grillo, 1982. Durée : env. 8'.

- "Vritra" (1982) pour clarinette et piano (ou bande magnétique). Création à Bucarest, Radiotelevisiunea Româna, par Aurelian Octav Popa. Publiée par Editura Musicale, Bucuresti, 1992. Durée: env. 11'30".

- "Pantum sonata" (1982) pour basson et piano. Enregistrement à Bucarest Radiotelevisiunea Româna, par Miltiade Nenoiu (basson) et Remus Manoleanu (piano). Création à Ateneul Roman, Bucarest, 1982. Durée : env. 9'30".

- "Vagues, Ondes, Contours" (1983-84) pour saxophone alto et bande magnétique (ou 6 sax. alto). Deuxième Prix au Concours International de Composition "Marcel Josse", Paris, 1984. Création à l'IRCAM, Paris, par Daniel Kientzy, 1984. Enregistrement sur C.D - "Pur Sax" par Daniel Kientzy, 1997. Publiée aux Editions Salabert, Paris, 1987. Durée: env. ll'30".

- "Luisance des Tréfonds" (1992) pour quatuor à cordes. Commande du Centre Musical Marius Constant de Juvisy-sur-Orge. Création lors du spectacle "20 minutes pour Cioran", à la Salle des Fêtes de Juvisy-sur-Orge, dans le cadre de la Vème Biennale de la Création musicale et chorégraphique de l'Essonne, 1992. Durée : env. 5'.

- "Prélude au crépuscule à Canna" (1997) pour piano. Création à Nocara (Italie) par Juan Carlos Panarace, 1997. Durée : env. 6'.

- "Incantatio" (2001) pour guitare et quatuor à cordes. Création à Salinelles (France) dans le cadre du Festival de Villevieille et Salinelles, par le quatuor "Amedro" et Michel Rolland (guitare), Août 2001. Durée : env. 11'.

- "SonaTanoS" (2003) pour piano. Création au théâtre BKA de Berlin (Allemagne) en 2003 par Elzbieta Sternlicht. Publiée aux Editions Combre, Paris, 2008. Durée : env. 6'.

- "Evocation" (2006) pour guitare solo. Création à la Mairie du 1er arrondissement de Paris en 2007, par Maryvonne Lambert. Publiée aux Editions Henry Lemoine, Paris, 2007. Durée : env. 7'.

- "Dialogues croisés" (2009) Trio pour Flûte, Piano et Percussion, pièce dédiée au Trio « Contraste ». Composition réalisée dans le cadre de la résidence artistique à Tescani (Roumanie), à la Maison de la création George Enescu, Août 2009. Création à Bucarest dans le cadre du Festival « La Semaine Internationale de la Nouvelle Musique » par le Trio « Contraste » au Palais « Cantacusino » en mai 2010. Durée : env. 12’

- "Triptyques en variations" (2009) pour quatuor de guitares (Triptyque I - durée : env. 5’30’’ ; Triptyque II - durée : env. 7’ ; Triptyque III - durée : env. 10’). Commande de la MPAA de la Ville de Paris pour le Festival « Guitares Fusion ». Création par des élèves des Conservatoires de Paris et de la région parisienne dans le cadre du Festival à l’Auditorium de Saint Germain à Paris, septembre 2009. Durée : env. 22’30’’.

- "Brume" (2010) pour Flûte et Guitare Commande du Conservatoire à Rayonnement Régional de la Ville de Reims. Création au Conservatoire de Reims par Odile Renault : Flûte et Michel Rolland : Guitare en février 2011. Durée : env. 11’.

- "Rêverie Byzantine en Canon" (2012) pour trio d’anches (Hautbois, Clarinette, Basson) Commande de l’Ensemble Archaeus pour le Festival Forum Neuer Musik 2012 à Cologne (Allemagne) Création par l’Ensemble Archaeus en avril 2012 à Cologne (Allemagne) Durée : env. 8’

- "Fantaisie en variations sur un thème populaire" (2015) pour guitare et quatuor à cordes. Dédié au guitariste Bogdan Mihailescu. Durée : env. 7’

V. MUSIQUE DE BALLET

- "Quatre pièces pour ballet" (1984) Réalisées dans le studio de musique électronique de l'Université de Surrey, Guilford, Grande-Bretagne. Création à Rennes, par le Théâtre chorégraphique de Rennes, en 1986. Chorégraphie de Gigi Caciuleanu, dans le spectacle "News". Durée : env. 15'.

- "Six solos" (1985) Réalisée au Studio électronique de l'Université d'Edinburgh, Ecosse. Commande de Scottish Arts Council. Création à Edinburgh par le Scotland's Contemporary Dance Théâtre, en 1985. Chorégraphie de Tom Yang. Durée : env. 33'30".

- "Terra incognito" (1989) Commande de la Compagnie A 7 Danse. Création à Avignon au Théâtre des Halles, par la Compagnie A 7 Danse, en 1989. Chorégraphie de Maïté Fossen. Durée : env. 1hl0'.

- "Sans pieds, ni tête" (1993 ) Commande du Théâtre du Préau (Caen). Création au Théâtre d'Hérouville (Caen), par la Compagnie A 7 Danse, en 1994. Chorégraphie de Maïté Fossen. Durée : env. 1h.

- "Et nos éclats de rire !" (1995) Commande de la Compagnie A 7 Danse avec l'aide à la création du Ministère de la Culture. Création au Théâtre de Cavaillon (scène nationale), par la Compagnie A 7 Danse, en 1995. Chorégraphie de Maïté Fossen. Durée : env. 1h.

- "Variations pour deux violoncelles (Variation I, Variation II)" (1997) Commande de la Direction de la Danse (Ministère de la Culture) pour violoncelle solo. Chorégraphie (à visée pédagogique) de Maïté Fossen. Enregistrement sur CD et vidéo VHS « Epreuves de danse », réalisé par le Ministère de la Culture, Paris, 1998. Durée : env. 6'.

VI. MUSIQUE PEDAGOGIQUE

- "Le secret du silence" (1987), pièce pour 5 instruments (FI, Cl, Trb, VI, Vlc) et 3 chorales d'enfants, sur un texte de Victor Hugo. Commande à visée pédagogique pour le Conservatoire de musique de Juvisy-sur-Orge. Création au Centre "Marius Constant", Juvisy-sur-Orge, en 1987. Durée : env. 15'.

- "Le Repas" (1990-91), pièce pour orchestre (extrait de l'Opéra des Enfants). Création à l'Opéra d'Avignon (1991). Durée : env. 6'.

- "Le Bal" (1990-91), pièce pour quintette à vent (FI, Htb, CI, Cor, Bn), (extrait de l'Opéra des Enfants). Création à l'Opéra d'Avignon (1991). Durée : env. 5'.

- "Les Ordres" (1990-91), pièce pour Soprano et 3 voix égales d'enfants, (extrait de l'Opéra des Enfants). Création à l'Opéra d'Avignon (1991). Durée : env. 4'.

- "La Nuit" (1990-91), pièce pour Soprano, Flûte, Alto, Violoncelle (avec ou sans bruitages sur bande magnétique), (extrait de l'Opéra des Enfants). Création à l'Opéra d'Avignon (1991). Durée : env. 20'.

- "S.P. Le Stylo-Plume" (1997), conte musical pour choeur d'enfants et orchestre, d'après un texte de Joëlle Remondin, des enseignants et des élèves de l'Ecole élémentaire de la Roue de Fontenay-aux-Roses. Commande du Conservatoire de musique, de l'APEC et de la Ville de Fontenay-aux-Roses. Création au Théâtre des Sources de Fontenay-aux-Roses en 1997, direction : Horia Surianu. Version orchestre et parties chorales publiée aux Editions Musicales COMBRE, 1998. Enregistrement sur CD par les orchestres des Conservatoires de Bagnolet et Fontenay-aux-Roses et la chorale d’enfants de l’Ecole élémentaire de la Roue de Fontenay-aux-Roses, direction Horia Surianu, ville de Fontenay-aux-Roses, ADIAM 92, Paris MPO 1998. Version piano – chant, publiée aux Editions Musicales COMBRE, 2004. Durée : env. 30'.

- "Elégie" (I997), pièce pour petit orchestre. Commande du Conservatoire de Musique de Bagnolet. Création au "Cin'hoche" de Bagnolet en 1997 par l'Orchestre du Conservatoire de Bagnolet, direction : Horia Surianu. Enregistrement sur CD par l’Orchestre du Conservatoire de Bagnolet, direction Horia Surianu, 1999, EMMA de Bagnolet et Nova Musica. Durée : env. 6'.

- "Folie Espagnole" (1999), pièce pour orchestre. Commande de l’APEC du Conservatoire de Musique de Fontenay-aux-Roses. Création au Théâtre des Sources de Fontenay-aux-Roses en 2000, par l’Orchestre de l’EMMA, direction Jean Devigne. Durée : env. 9’.

- "Un voyage de rêve" (2000), conte musical pour récitant, voix solistes, choeur d'enfants et orchestre, d'après le texte de Bernard Chambaz "Neruda Tombouctou". Commande du Conseil Général de Seine-Saint-Denis (93) et de la ville de Bagnolet. Création à l'Eglise Notre-Dame de Pontmain de Bagnolet en 2000 par la Chorale et l'Orchestre du Conservatoire de Bagnolet, direction : Horia Surianu. Enregistrement sur CD par la chorale d’enfants et l’Orchestre du Conservatoire de musique de Bagnolet, direction Horia Surianu, 2001, EMMA de Bagnolet et le Conseil Général de Seine-Saint-Denis (93). Durée : env. 37'.

- "Tambours rebelles" (2003), théâtre instrumental pour orchestre. Création au Théâtre « le Samovar » à Bagnolet en Mai 2003 par l’Orchestre du Conservatoire de Bagnolet et la Compagnie Déviation. Direction : Horia Surianu. Mise en scène : Barbara Boichot. Instrumentarium : Alain Mignon. Commande du Conseil Général de Seine-Saint-Denis (93) et de la ville de Bagnolet. Durée : env. 40'.

- "Pourquoi c’est toujours sur moi que ça tombe !" (2005), cantate pour solistes, chœur d’enfants et orchestre. Création au Théâtre « le Samovar » à Bagnolet en 2006 par la Compagnie Déviation. Direction : Horia Surianu. Commande de la Compagnie Déviation et de la ville de Bagnolet, avec l’aide du Conseil Général de Seine Saint Denis. Durée : env. 45'.

- "Volöd Notiz" (2008), conte musical pour récitant, chœur d’enfants et orchestre sur le livret (texte) de Cyrille Auchapt. Commande de la ville de Blois et du Conservatoire de Musique de Blois. Création à la « Halle aux Grains » de Blois en 2009 par les chœurs des Ecoles Elémentaires de Blois et un orchestre dirigé par Jean-Claude Dodin. Durée : env. 50’.

VII. MUSIQUE CHORALE

- "Am lubit" (1974), pour choeur mixte, sur un poème de Nicolae Labis. Prix au Concours National de composition de musique chorale pour les jeunes compositeurs roumains, Bucarest, 1974. Création par la chorale du CNSM au Conservatoire de Bucarest, 1974. Publiée par Editura Muzicala, Bucarest, 1980. Durée : env. 3'.

- "Zbor" (1978), pour choeur mixte, sur un poème de Ion Serban Drincea. Troisième Prix au Concours National de musique chorale, Bucarest, 1977. Publiée par l'Institut de Recherches ethnologiques et dialectologiques, Bucarest, 1978.

Horia Şurianu (*1952): Esquisse pour un clair-obscur (1985)

VASILE POPOVICI

Vasile Popovici
Date personale
Născut	21 ianuarie 1900 Vărzărești, Orhei
Decedat	3 iulie 1973  Iași
Frați și surori	Ioan Popovici
Cetățenie	România
Ocupație	Compozitor
Activitate
Alte nume	Vasile Popovici-Ieșeanu
Origine	Română
Interpretare cu	Capela română „Cântarea Moldovei” din Paris Societatea muzicală „Cântarea Moldovei” din Iași
Colaborare cu	Academia de Muzică Religioasă din București Conservatorul Municipal din Chișinău Conservatorul din Iași
Modifică date / text

Vasile Popovici (n. 21 ianuarie 1900, Vărzărești, Orhei – d. 3 iulie 1973, Iași) a fost un compozitor român, profesor de muzică la Conservatorul din Iași și secretar al Uniunii Compozitorilor din România. Cunoscut și ca Vasile Popovici-Ieșeanu.

Biografie

Vasile Popovici s-a născut pe 21 ianuarie 1900 la Vărzărești, Orhei.

Studiază la Școala de dirijori de cor din Odesa (1917) cu N. Marțenko, la Conservatorul din Iași (1918-1921) cu Antonin Ciolan (contrapunct, fugă) și la Schola Cantorum din Paris^⁠(fr) (1927-1930) cu Amédée Gastoué^⁠(fr) (cant gregorian), Paul Le Flem^⁠(fr) (contrapunct), Vincent d'Indy (compoziție, orchestrație).

Între anii 1921-1923, 1925-1926, este profesor de teorie la Conservatorul din Iași, dirijor al Capelei române „Cântarea Moldovei” din Paris (1927-1930).^[1]

Profesor de cant gregorian și orgă la Academia de Muzică Religioasă din București (1932-1936), profesor de teorie și istorie a muzicii la Conservatorul Municipal din Chișinău (1935-1940). În 1936, organizează și conduce Societatea muzicală „Cântarea Moldovei” din Iași.

Devine consilier muzical la Radio București (1940-1959) și profesor suplinitor la catedra de istorie a muzicii și orgă a Conservatorului din București (1943-1949).

Primește Premiul de Stat (1953) și Ordinul Meritul Cultural, cl. II (1970). A fost membru al Societății Compozitorilor Români (1938) și secretar al Uniunii Compozitorilor din Romania (1960-1964). A compus o multitudine de creații corale, vocale și a continuat tradiția dirijorală a lui Gavriil Musicescu.

Studii de folclor

• „Cântecul popular la Copanca”, Buletinul Institutului de cercetări sociale al Romaniei, vol. II, București, 1938.

Elevi

Dumitru Capoianu, G. Carp, Nicolae Călinoiu, N. Ciocoiu ș.a.

Vasile Popovici - "Sara pe deal"

SIGISMUND TODUȚĂ

Membru corespondent al Academiei Române

Sigismund Toduță
Compozitorul Sigismund Toduță, portret de Catul Bogdan
Date personale
Născut	17 mai 1908 Simeria, Austro-Ungaria
Decedat	3 iulie 1991, (83 de ani) Cluj-Napoca, România
Naționalitate	România
Cetățenie	România
Religie	Biserica Română Unită cu Roma
Ocupație	compozitor, muzicolog
Activitate
Educație	1. Conservatorul de muzică din Cluj 2. Academia „Santa Cecilia” din Roma 3. Pontificio Istituto di Musica Sacra
Reprezentant	1. Rector la Conservatorul G. Dima din Cluj 2. A condus Filarmonica de Stat din Cluj
Premii	1. Ordinul Muncii clasa a II-a 2. Premiul de Stat 3. Maestru Emerit al Artei
Profesor pentru	Liviu Comes
Modifică date / text

Sigismund Toduță (n. 17 mai 1908, Simeria, județul Hunedoara – d. 3 iulie 1991, Cluj-Napoca) a fost un compozitor, muzicolog, profesor român, membru corespondent (martie 1991) al Academiei Române. Liceele de Muzică din Cluj și Deva îi poartă numele.

Biografie

Și-a realizat studiile superioare la Conservatorul de muzică și artă dramatică din Cluj (1926-1930, secția pedagogie; 1926-1932, secția pian; 1930-1936, secția compoziție), unde i-a avut printre profesori pe Ecaterina Fotino-Negru (pian) și Marțian Negrea (compoziție). A urmat specializări în Italia, la Roma, la Academia Santa Cecilia (1936-1938) - cu Ildebrando Pizetti (compoziție) și Alfredo Casella (pian) - și, în paralel, la Pontificio Istituto di Musica Sacra (1936-1938), pentru muzică sacră, compoziție religioasă și orgă. A fost profesor de muzică la Liceul Sfântul Vasile din Blaj (1932-1943), apoi asistent-corepetitor la Conservatorul de muzică și artă dramatică Cluj-Timișoara (1943-1944, în timpul cedării Ardealului). După Război, devine secretar artistic al Filarmonicii “Ardealul” din Cluj (1945-1949). Începând cu anul 1947, a fost profesor de teorie-solfegiu-dictat, armonie, contrapunct, fugă, forme și compoziție la Conservatorul „G. Dima” din Cluj (până în 1973), a deținut și funcția de rector din 1962 până în 1965 iar din 1973 până în 1991 a activat ca profesor-consultant. Între anii 1971 și 1974 a condus Filarmonica de Stat din Cluj.

A obținut titlul de doctor în muzicologie (Roma, 1938) la Institutul Pontifical pentru Muzică Sacră, cu tema „Transcrierea și comentarea unor lucrări de tinerețe, necunoscute, semnate de G. Fr. Anerio". Fiind întâiul român cu acest titlu academic, i se încredințează, începând din anul 1968 - pentru prima dată în România - conducerea științifică a doctoratului în cinci domenii ale muzicii. A fost membru al Academiei de științe sociale și politice (din anul 1970) și membru corespondent al Academiei Române (din martie 1991).

Activitatea sa creatoare a fost recompensată cu numeroase distincții (vezi mai jos).

În cele trei perioade de creație ale lui Sigismund Toduță, se disting tendințele de apropiere și contopire ale intonațiilor religioase gregoriene și bizantine cu cele folclorice românești și de aplicare a lor pe trunchiul marilor forme ale muzicii europene. Sunt prezente elemente ale unor orientări neorenascentiste și neobaroce (în prima perioadă de creație); pentru ultima perioadă este caracteristică orientarea spre heterofonie și spre un modalism intens cromatizat. Se remarcă un stil elaborativ, de natură simfonică, și tendința spre articularea polifonică. Sigismund Toduță are o evidentă înclinație spre cultivarea formelor mari, fără a exclude miniatura instrumentală, vocală sau corală.

Este primul compozitor român care, după George Enescu și Paul Constantinescu, ajunge la un adevărat stil personal.

Creația muzicală

Muzica vocal-simfonică

• Missa pentru cor mixt cu acompaniament de orgă (1937)
• Psalm 97 pentru cor mixt, soliști și orchestră (1938-39)
• Psalm 133 pentru cor, soliști și orchestră
• Copiii cântă – Suită pentru cor de voci egale și orchestră de coarde, versuri de Ana Voileanu-Nicoară (1960)
• Balada steagului - pentru soprană, cor mixt și orchestră, versuri de Victor Tulbure (1961)
• Miorița - balada-oratoriu pentru soliști, cor mixt și orchestră, versuri populare (1978)
• Pe urmele lui Horea - oratoriu pentru soliști, cor mixt și orchestră, versuri populare (1978)
• Meșterul Manole - operă-oratoriu în trei acte, după drama omonimă de Lucian Blaga (1980-83)
• 4 Lieduri pentru soprană și orchestră, versuri de W. Shakespeare, Fr. V. Schoeber, R. M. Rilke, Ch. Baudelaire

Muzică simfonică și concertantă

• Eglogă pentru orchestră mare (1933)
• Trei schițe simfonice pentru orchestră mare (1936)
• Variațiuni simfonice pentru orchestră mare (1940)
• Concertul (nr. 1) pentru pian și orchestră (1943)
• 4 Intabulaturi pentru orchestră de coarde, după Valentin Greff Bakfark (1950)
• Divertisment pentru orchestră de coarde (1951)
• Concertul nr. 1 pentru orchestră de coarde (1951)
• Simfonia I (1954)
• Simfonia a II-a în re minor, cu orgă, “În memoria lui George Enescu” (1955)
• Simfonia a III-a “Ovidiu” (1957)
• Uvertura festivă (1959)
• Simfonia a V-a (1962/75)
• Concertul pentru suflători și percuție (1970/1976)
• Concertul nr. 2 pentru orchestră de coarde (1972-73)
• Concetrul nr. 3 pentru orchestră de coarde „in stile antico” (1974)
• Stampe vechi pentru orchestră de coarde (1974)
• Simfonietta „in antico stile” (1977)
• Concertul nr. 4 pentru orchestră de coarde (1980)
• Concertul pentru flaut și orchestră de coarde (1983)
• Concert (nr. 2) pentru pian și orchestră (1986)
• Concertul pentru oboi și orchestră de coarde (1989)

Muzică instrumentală de cameră

• Cvartet de coarde (1936)
• Preludiu pentru pian
• Părintele Hubic văzut de Dr. S. Toduța, pentru pian (1941)
• Piesă... pentru pian
• Passacaglia pentru pian (1943)
• 3 Schițe pentru pian (1944)
• Sonatina pentru pian (1950)
• Suită de cântece și dansuri pentru pian (1951)
• Sonata pentru flaut și pian (1952)
• 10 Colinde pentru pian (1952)
• Sonata pentru violoncel și pian (1952)
• Sonata (nr. 1) pentru vioară și pian (1953)
• Adagio pentru violoncel și pian (1954)
• Sonata pentru oboi și pian (1955)
• 4 Schițe pentru arpă (1958)
• 4 Piese petru pian (cca.1958)
• 6 Piese pentru pian (cca.1960)
• Trenia pentru pian (1970)
• Preludiu – Coral – Toccata pentru pian (1973-1974)
• Terține pentru pian (1975)
• Joko – 4 piese pentru arpă (1978)
• ...pentru pace - pentru pian (1987)
• Sonata nr. 2 pentru vioară și pian (1981)
• Sonatina pentru vioară și pian (1981)
• 6 piese pentru oboi solo (1981)
• Simfonia B-A-C-H pentru orgă (1984)
• 7 Coral-preludii pentru orgă (1985)
• Recitativo - pentru pian (cca.1985)
• Sonata nr.2 pentru flaut și pian (1987-88)
• Sonata pentru flaut solo (1989)
• Sonata pentru violoncel solo (1989)

Muzică corală

• Liturghia (nr. 1) Sf. Ioan Gură-de-Aur pentru cor mixt (1937)
• Psalm 23 pentru cor mixt (1937)
• Psalm 97 - pentru cor mixt și orgă (1938)
• Psalm 133 - pentru soliști, cor și orchestră (1939)
• Arhaisme - pentru cor mixt, versuri Mihail Celarianu (1942/1968)
• 20 Coruri - pentru voci egale (1958-59)
• 5 Melodii bănățene - pentru voci egale bărbătești (1955-58)
• 10 Coruri mixte (1950-56)
• 15 Coruri mixte (1969)
• Triptic - pentru voci egale, versuri Ana Voileanu – Nicoară (1951)
• Norul - pentru voci egale, versuri Vlaicu Bârna (1951)
• Cântec de leagăn - în formă de canon pentru voci egale (1955)
• Imn pentru pace - pentru cor de copii, cu acompaniament de pian, versuri Vlaicu Bârna(1956)
• Codrule, când te-am trecut - pentru voci bărbătești (1960)
• Înălțimi - pentru voci bărbătești, versuri Ștefan Bitan (1961)
• 2 Madrigale - pe versuri de Dante pentru cor mixt (1965)
• 6 Cântece populare (1973)
• La râul Babilonului - pentru cor mixt (1974)
• Liturghia (nr. 2) (1974)
• Cântec pentru pionieri pentru cor de copii și pian, versuri de Ana Voileanu Nicoară (1976)
• La curțile dorului – 3 madrigale pe versuri de Lucian Blaga (1978)
• 4 Madrigale - pe versuri de Lucian Blaga pentru cor mixt (1981)
• 10 Miniaturi corale - pentru voci egale, versuri populare
• 3 Coruri - pentru voci egale, versuri Lucian Blaga (1986)
• Doină 1, Doină 2, Joc - pentru voci egale și pian, versuri populare (1985)
• 2 Coruri pentru voci egale versuri Ana Blandiana (1989-90)

Lieduri

• Somnoroase păsărele, versuri Mihai Eminescu (1943)
• Tăcerea ta, versuri Octavian Goga (1943)
• Curcubeul dragostei, versuri Mihai Beniuc (1947)
• Bureți, versuri Vlaicu Bârna (1951)
• 4 Cântece populare - pentru voce și pian (1953)
• 9 mai 1895, versuri Lucian Blaga (1957)
• 14 Lieduri - pentru voce și pian, versuri Lucian Blaga (1984)
• 16 Lieduri - pentru voce și pian, versuri Ana Blandiana (1987)
• 5 Lieduri - pentru voce (S) și pian versuri de W. Shakespeare, Fr. V. Schoeber, R. M. Rilke, Ch. Baudelaire, E. Montale (1987)
• 5 Lieduri - pentru voce (Bar sau Ms) și pian, versuri Lucian Blaga (1983/1988)

Creația muzicologică

Formele muzicale ale Barocului în operele lui J. S. Bach. București, Editura Muzicală. Vol. I: Forma mică mono- bi- și tristrofică, 1969. Vol. II: 15 Invențiuni la două voci. 15 Invențiuni la trei voci. În colaborare cu Hans Peter Türk. 1973. Vol. III. Variațiunea. Rondoul. În colaborare cu Vasile Herman. 1978.

Ordine și distincții

• premiul al II-lea de compoziție “George Enescu” (1940)
• premiul “Robert Cremer” (1943)
• Premiul de Stat (1953, 1955)
• Maestru Emerit al Artei (1957)
• Ordinul Muncii clasa a II-a (1964)^[1]
• premiul „George Enescu” al Academiei Române (1974)
• premiul acorday de Uniunea Compozitorilor (1973, 1976, 1978 și 1983)

Notorietate

Moștenirea artistului este păstrată de Fundația „Sigismund Toduță” din Cluj-Napoca. Aceasta organizează, împreună cu Academia de Muzică Gheorghe Dima, Festivalul Internațional „Sigismund Toduță”, inițiat în anul 2013.^[2]

Numele compozitorului este dat unor străzi și instituții, printre care:

• Liceul de Muzică „Sigismund Toduță” din Cluj-Napoca
• Liceul de Muzică și Arte Plastice „Sigismund Toduță” din Deva
• strada unde a domiciliat muzicianul, în Cluj-Napoca.

Un bust al compozitorului se află în Parcul Central din Cluj-Napoca.^[3]

Centenarul nașterii muzicianului (2008) a fost omagiat la Universitatea din Oldenburg printr-un simpozion dedicat lui Toduță și școlii clujene de compoziție ^[4]

Sigismund Toduţă. Concertul n.1 pentru orchestră de coarde.

MIA BRAIA

Mia Braia
Date personale
Nume la naștere	Maria Braia
Născută	8 septembrie 1911  Craiova, România
Decedată	3 iulie 1996 (84 de ani)  New York City, New York, SUA
Frați și surori	Ioana Radu
Căsătorită cu	Petre Alexandru (1936–1950)[1]
Cetățenie	România
Ocupație	compozitoare cântăreață
Activitate
Studii	Universitatea Națională de Muzică București
Gen muzical	muzică ușoară,populară, romanțe
Instrument(e)	voce, pian
Ani de activitate	1936-1979
Case de discuri	Electrecord
Premii	Ordinul Meritul Cultural
Modifică date / text

Mia Braia (n. 8 septembrie 1911, Craiova, România – d. 3 iulie 1996, New York City, New York, SUA) a fost o solistă de muzică ușoară, cântece în stil popular și romanțe. A trăit o parte din ultimii ani ai vieții în exil (în RFG și SUA). A fost sora Ioanei Radu.

Biografie

S-a născut la data de 8 septembrie 1911 la Craiova.^[2]

Studiile muzicale le face la Conservatorul „Cornetti” din Craiova, cu Jeny Ciolac (canto), Ion Vasilescu (teorie-solfegiu) și Dan Demetrescu (actorie). Urmează apoi studiile la Conservatorul din București, între 1929-1932, cu profesorii Livia Vețianu (canto), Victor Gheorghiu (teorie-solfegiu) și Ion Nonna Otescu (armonie). În particular, ia lecții de canto cu Elena Drăgulinescu.^[2]

Debutează cântând muzică ușoară la restaurantul „Minerva” din Craiova, în trupa actorului Manu Nedeianu.

Între 1925-1929 este solistă a Corului „Armonia” din Craiova.

Din 1929 începe să cânte în Societatea corală „Carmen” din București, până în 1934.

În 1936 debutează la Radio București susținând un program de muzică ușoară.

Între 1936-1940 face numeroase imprimări la casa de discuri Cristal (Electrecord). Tot în 1936 lansează compoziția lui Ion Vasilescu, Nu-ți pare rău când vezi că plâng, cu orchestra Teatrului „Alhambra”, dirijată de compozitor, pentru care va primi premiul discului în același an.

În perioada 1937-1945 a cântat cu cele mai importante formații ale vremii în restaurantele „Coșna-Cireșoaia” (cu orchestra lui Vasile Julea)^[3], „Balotha”, „Luther” (cu orchestra lui Costică Tandin) din București, „Dori” din Neptun, Constanța și la cinematograful „Marna”.

După 1948 colaborează cu orchestrele „Barbu Lăutarul” și „Perinița” din București, „Lazăr Cernescu” din Caransebeș, „Taraful Gorjului” din Târgu Jiu, „Doina Olteniei” din Craiova și cu Teatrul de Revistă „Constantin Tănase” din București.^[2]

A întreprins numeroase turnee în țară și în străinătate (Israel, Germania, SUA).

A compus numeroase romanțe, cântece în stil popular și piese de muzică ușoară.

A fost căsătorită cu interpretul de muzică ușoară și romanțe Petre Alexandru între anii 1936-1950, recăsătorindu-se apoi cu Emanuel Blaga, nepotul poetului Lucian Blaga.^[4]

A murit la 3 iulie 1996, departe de casă, în Statele Unite, la New York, unde se stabilise încă de la sfârșitul anilor '80.^[5][6]

Distincții

În anul 1968 i se acordă medalia Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a, pentru bogata sa activitate de solistă de muzică populară și romanțe.^[7]

Mia Braia - Vioara

MIA BRAIA - DE CE NU VII (romanta)