4. /10 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT

HENRYK WIENIAWSKI

Sari la navigareSari la căutare

Henryk Wieniawski
Date personale
Născut	10 iunie 1835  Lublin, Regatul Poloniei Lublin, Polonia Congresului
Decedat	31 martie 1880  Moscova, Imperiul Rus Moscova, Imperiul Rus
Înmormântat	cimitirul Powązki[*]
Cauza decesului	cauze naturale (infarct miocardic)
Părinți	Tadeusz Wieniawski[*]
Frați și surori	Julian Wieniawski[*] Józef Wieniawski[*][1][2]
Copii	Poldowski[*]
Cetățenie	Imperiul Rus
Ocupație	Compozitor, Violonist
Activitate
Origine	Polonez
Studii	Conservatorul din Paris
Instrument(e)	Vioară
Prezență online
Identificator titlu IMDb VGMdb
Modifică date / text

Henryk Wieniawski (n. 10 iulie 1835,^[1][3][4][5] Lublin, Polonia Congresului – d. 31 martie 1880,^[1][3][4][5] Moscova, Imperiul Rus) a fost un compozitor și violonist polonez.

Viața

Bunicul lui Wieniawski, Herszek Mejer, a fost bărbier-chirurg în cartierul evreiesc Wieniawa din Lublin. Tatăl, Wolf Helman (Tobias Rufe Pietruszka) și-a schimbat numele în Tadeusz Wieniawski, după numele cartierului în care locuia, pentru a se integra în mediul polonez. Înainte de a primi diploma de doctor, s-a convertit la creștinism. Din relația doctorului Wieniawski cu Regina, fiica doctorului evreu Józef Wolff din Varșovia (sora pianistului și compozitorului Edward Wolff), a venit pe lume un virtuoz violonist.

Casa Wieniawski era un veritabil salon în Lublin, fiind frecventat de artiști remarcabili care se întruneau aici pentru a lua parte la concerte, întâlniri literare și discuții. Acest lucru nu a influențat doar viitorul lui Henryk Wieniawski, ci și al celor doi frați ai săi. Cel mare, Julian, a devenit scriitor și publicist, iar mezinul, Józef, s-a dedicat carierei de pianist.

Primul profesor al lui Henryk a fost mama sa. Mai târziu a studiat cu Jan Hornziel, violonist la Marele Teatru din Varșovia și Stanisław Serwaczyńskiego, solist și șef de orchestra la Opera din Budapesta. În anul 1843, la vârsta de 8 ani, a plecat la Paris, unde a studiat sub îndrumarea lui Lambert-Joseph Massart la Conservatorul din Paris. A absolvit conservatorul în anul 1846, la 11 ani, cu premiul I și medalie de aur. După terminarea studiilor, l-a avut în continuare pe Massart ca profesor, încă 2 ani. La scurt timp, a concertat timp de 2 luni în Sankt Petersburg, țările baltice și Varșovia. În 1849, a fost acceptat din nou la Conservatorul din Paris, unde a început studii de compoziție, pe care le-a absolvit Magna Cum Laude un an mai târziu.

În 1850, a început să concerteze împreună cu fratele său Józef, mai întâi în toate orașele mari ale Imperiului Rus, apoi în multe țări europene, stârnind pretutindeni un entuziasm de nedescris. Colaborarea cu fratele său s-a încheiat în 1855. După multe alte succese, preia în 1860 locul de vioară întâi la curtea țarilor și, totodată, pe cel de solist la Societatea Muzicală Rusă. în același timp predă vioară la așa numitele „cursuri de muzică ale Societății”, transformate în 1862 în conservator. Aici, activitatea sa pedagogică fructuoasa, care a durat câțiva ani, a pus bazele școlii de vioara din Petersburg. Aceasta a fost dezvoltată de Leopold Auer într-o excelentă școală de vioară rusească. În fiecare an, timp de 3-4 luni, Wieniawski a concertat în diferite țări europene, în special în stațiuni faimoase.

Doisprezece ani mai târziu, în 1872, părăsește Rusia și pleacă împreună cu Anton Rubinstein într-un mare turneu de concerte în Statele Unite. Într-un interval de 8 luni, artiștii au susținut 215 concerte. Wieniawski a rămas în America până în 1874, concertând cu faimoasa soprană Paulina Lucca. În 1874, după ce s-a întors în Europa, a reluat munca pedagogică la Conservatorul din Burxelles, ca succesor al suferindului Henri Vieuxetemps, și a continuat-o până în septembrie 1877 (printre studenții lui s-a numărat și Eugène Ysaÿe). Ca urmare a agravării afecțiunii sale cardiace și a obezității exagerate, în ultimii ani de viață a concertat stând jos. A murit în Moscova și a fost îngropat în Varșovia. La ceremonia funerară au participat patruzeci de mii de persoane.

Din 1935, o dată la 5 ani (exceptând perioada ocupației), se desfășoară „Concursul Internațional de Vioară Henry Wieniawski”, destinat violoniștilor cu o vârstă mai mică de 30 de ani. Primul concurs a avut loc în Varșovia la inițiativa faimosului violonist Adam Wieniawski, nepotul compozitorului. Al doilea concurs a avut loc abia în 1952 la Poznań, unde încă se mai desfășoară ediții ale acestuia.

Muzica

Wieniawski nu a fost apreciat doar ca violonist ce dispunea de o tehnică fenomenală, ci și ca mare interpret, fiind deseori descris ca „poet al viorii”. A fost ultimul violonist virtuoz care a intrat în istoria muzicii și în calitate de compozitor. Lucrările sale sunt scrise atât în caracter tehnic, cât și liric. A început să compună de la o vârstă fragedă, fiind un „copil minune”.

Mulțumită lui Wieniawski, poloneza a pătruns în repertoriul european pentru vioară. Dintre polonezele pe care le-a compus, două au un loc constant în repertoriile universale: „Poloneza în Re major op.4” și „Poloneza în La major op.21.” Wieniawski a prelucrat de asemenea mazurci, dintre care două au devenit populare. Au fost publicate în op. 19 sub denumirea de „mazurci caracteristice”: „Oberte spontane” și „Dudziarz” (ro. Cimpoierul), în care sunt redate fidel cuvintele caracteristice cimpoiului. Multe miniaturi, compuse în special la începutul anilor cincizeci, au fost însă doar lucrări tipice, cu un caracter sentimental sau spectaculos, deseori folosind ritmuri de dans popular.

De cea mai mare popularitate a beneficiat „Concertul de vioară în re minor op. 22”. Exceptând concertele lui Paganini, acesta este cel mai des înregistrat și interpretat concert de vioara compus de un violonist virtuoz până în prezent. A găsit inspirația pentru a compune „Concertul în re minor” în iarna anului 1855, însă a pus-o în practică abia după 7 ani. „Concertul de vioară în fa diez minor”, pe care l-a compus la vârsta de 18 ani, este mai puțin popular. Concertul în fa diez minor stârnea entuziasmul ascultătorului pe moment, pe când Concertul în re minor necesita un timp mai îndelungat pentru a fi recunoscut.

Printre lucrările de o virtuozitate tipică, cele mai des interpretate în prezent sunt „Scherzo-Tarantela” precum și variațiunile și fanteziile pe teme străine, universal cunoscute. Din această serie de compoziții, de cea mai mare popularitate a beneficiat „[Fantezia Faust]”, compusă cu șase ani după premiera operei „[Charles Gounoda]”. Mulți violoniști s-au inspirat din melodiile operei Faust (cum ar fi Vieuxtemps, Alard, Saraste), însă acestea se găsesc în primul rând în lucrările lui Wieniawski. Lirismul creației lui Wieniawski este bine redat în „Legenda”, lucrare interpretată mai des în versiunea pentru pian decât în versiunea originală pentru vioară și orchestră, compusă ca dovadă a dragostei pentru Izabela Hampton, care ulterior îi va deveni soție.

Opere

Mormântul compozitorului în Cimitirul Powązkowski din Varșovia

• Grand caprice fantastique sur un theme original op. 1 (1847)
• Variațiuni pe tema unei proprii mazurci (cca. 1847)
• Aria cu variațiuni în Mi Major (înainte de 1848)
• Fantezie și variațiuni în Mi Major (1848)
• Nocturne pour violon seul (1848)
• Romance (cca. 1848)
• Rondo alla polacca în mi minor (1848)
• Allegro de sonate, presto pour violon et piano concertant op. 2 (1848?) (compus împreuna cu fratele său, Józef Wieniawski)
• Duo concertant pe tema operei Lucia di Lammermoor de Gaetano Donizetti (cca. 1850)
• Duo concertant pe tema imnului rusesc "A Lwowa" (cca. 1850)
• Duo concertant pe tema unei melodii populare rusești (cca. 1850)
• Fantezie pe o tema din Prorok de Giacomo Meyerbeer (cca. 1850)
• Mazur wiejski(ok. 1850)
• Fantezie pe o tema din opera "Ryszard Lwie Serce" de Gretry (cca. 1851)
• Duet na tematy finlandzkich pieśni (ok. 1851)
• Două mazurci (1851)
• Marsz (1851)
• Variațiuni pe tema imnului rusesc (cca. 1851)
• Variațiuni pe tema Jechał Kozak zza Dunaju (cca. 1851)
• Prémière Polonaise de concert D-dur op. 4 (cca. 1852)
• Adagio elegiaque A-dur op. 5 (cca. 1852)
• Souvenir de Moscou, deux romances russes op. 6 (cca. 1852)
• Caprice-valse E-dur op. 7 (1852)
• Grand duo polonais pour violon et piano concetrant op. 8 (ok. 1852) (compus împreună cu fratele său Józef Wieniawski
• Romance sans paroles et rondeau élégant op. 9 (cca. 1852)
• Prémier grand concerto fis-moll op. 14 (1852)
• Le carnaval Russe, improvisations et variations humoresques op. 11 (ok. 1853)
• Deux mazourkas de salon: La champêtre (Sielanka, 1850?) et Chanson polonaise (Pieśń polska) op. 12 (1853)
• Fantaisie pastorale op. 13 (cca. 1853)
• Kujawiak a-moll(1853)
• Variațiuni pe tema imnului austriac (1853)
• Souvenir de Posen, mazurek d-moll op. 3 (1854)
• L'école moderne. Études-caprices pour le violon seul op. 10 (1854)
• Thème original varièe (variațiuni în La Major) op.15 (1854)
• Rozumiem, lucrare pentru pian și voce (1854)
• Souvenir de Lublin, polka concertantă (cca. 1855)
• Fantezie pe o tema din opera La Sonnambula Giovanni Bellini (cca. 1855)
• Scherzo-tarantelle în sol minor op. 16 (1855)
• Legenda op. 17 (ok. 1860)
• Deux mazourkas characteristiques:Obertass(Obertas G-dur) et Le menetrier (Dudziarz) op. 19 (1860?)
• Études-caprices pentru două viori op. 18 (1862)
• Fantaisie orientalle a-moll op. 24 (1862?)
• Fantaisie brillante sur Faust opera de Charles Gounod op.20 (cca. 1865)
• Polonaise brillante A-dur op. 21 (cca. 1870)
• Amintire din San Francisco (cca. 1874)
• Deuxième grand concerto d-moll op. 22
• Gigue e-moll op. 23
• Kujawiak în Do Major
• Polonaise triomphale
• Rêverie fis-moll na altówkę i fortepian
• Dudziarz (mazurek charakterystyczny)

Henryk Wieniawski - Romance sans Paroles et Rondo elegant, Op. 09 Zuzanna Przystałowska - violin

CARL ORFF

Carl Orff ( german: [ɔʁf] ; 10 iulie 1895 - 29 martie 1982 ^[1] ) a fost un compozitor și educator muzical german , ^[2] cunoscut mai ales pentru cantata sa Carmina Burana (1937). ^[3] Conceptele lui Schulwerk au influențat educația muzicală pentru copii .

Carl Orff
Carl Orff, c. 1970
Născut	10 iulie 1895 Munchen , Imperiul German
Decedat	29 martie 1982 (86 de ani) München, Germania de Vest
Lucrări	Lista compozițiilor

Cuprins

ViaţăEditați | ×

TinerețeEditați | ×

Carl Orff s-a născut la München la 10 iulie 1895, ^[1] fiul Paulei (Köstler) și al lui Heinrich Orff. Familia sa era bavareză și a activat în armata germană imperială ; tatăl său era ofițer al armatei cu puternice interese muzicale. ^[4] [5] Bunica sa paternă era catolică de origine evreiască . ^[a] [6] La vârsta de cinci ani, Orff a început să cânte la pian, la orgă și la violoncel și a compus câteva melodii și muzică pentru piese de teatru de păpuși. ^[2]

În 1911, la 16 ani, a fost publicată o parte din muzica lui Orff. ^[7] Multe dintre lucrările sale tinerești erau cântece, adesea setări ale poeziei germane . Au căzut în stilul lui Richard Strauss și al altor compozitori germani ai vremii, dar cu indicii despre ceea ce va deveni limbajul muzical distinctiv al lui Orff.

În 1911/12, Orff a scris Zarathustra , Op. 14, o mare lucrare neterminată pentru voce de bariton , trei coruri masculine și orchestră, bazată pe un pasaj din romanul filosofic al lui Friedrich Nietzsche De asemenea, sprach Zarathustra . ^[8] [9] În anul următor a compus o operă, Gisei, das Opfer ( Gisei, Sacrificiul ). Influențat de compozitorul impresionist francez Claude Debussy , el a început să folosească combinații colorate, neobișnuite de instrumente în orchestrația sa . ^[10]

Primul Război MondialEditați | ×

Moser Musik-Lexikon afirmă că Orff a studiat la Academia de Muzică din München din 1912 până în 1914. ^[8] [11] Apoi a slujit în armata germană în timpul Primului Război Mondial, când a fost grav rănit și aproape ucis când o tranșee a cedat Ulterior, a ocupat diferite funcții la teatrele de operă din Mannheim și Darmstadt , revenind ulterior la München pentru a-și continua studiile muzicale.

Anii 1920Editați | ×

La mijlocul anilor 1920, Orff a început să formuleze un concept pe care l-a numit elementare Musik , sau muzică elementară, care se baza pe unitatea artelor simbolizate de muzele grecești antice și implică tonul, dansul, poezia, imaginea, designul și gest teatral. La fel ca mulți alți compozitori ai vremii, a fost influențat de emigratul ruso-francez Igor Stravinsky . Dar, în timp ce alții au urmat lucrările neoclasice reci și echilibrate ale lui Stravinsky, lucrări precum Les noces ( Nunta ), o descriere pământească, cvasi-folclorică a riturilor de nuntă ale țăranilor ruși, au atras atenția lui Orff. De asemenea, a început să adapteze lucrări muzicale din epocile anterioare pentru prezentarea teatrală contemporană, inclusiv Claudio Monteverdiopera L'Orfeo (1607). Versiunea germană a lui Orff, Orfeu , a fost pusă în scenă în direcția sa în 1925 la Mannheim, folosind unele dintre instrumentele care fuseseră utilizate în spectacolul original din 1607. Cu toate acestea, opera declamată cu pasiune din epoca lui Monteverdi era aproape necunoscută în anii 1920, iar producția lui Orff a întâmpinat reacții variind de la neînțelegere la ridicol. ^[12]

În 1924 Dorothee Günther  [ de ] și Orff au fondat Școala Günther pentru gimnastică, muzică și dans la München. Orff a fost acolo ca șef al unui departament din 1925 până la sfârșitul vieții sale și a lucrat cu începători muzicali. Acolo și-a dezvoltat teoriile educației muzicale, având un contact constant cu copiii. În 1930, Orff a publicat un manual intitulat Schulwerk , în care împărtășește metoda sa de dirijare. Înainte de a scrie Carmina Burana , a editat și opere din secolul al XVII-lea. Cu toate acestea, aceste diverse activități i-au adus foarte puțini bani.

Era nazistăEditați | ×

Relația lui Orff cu național-socialismul german și cu partidul nazist a fost o chestiune de dezbateri și analize considerabile. Lui Carmina Burana a fost extrem de popular în Germania nazistă , după premiera de la Frankfurt , în 1937. Având în vedere lipsa anterioară Orff de succes comercial, factorul monetar al Carmina Burana“ aprecierea lui a fost semnificativă pentru el. Dar compoziția, cu ritmurile ei nefamiliare, a fost denunțată și cu batjocuri rasiste. ^[13] El a fost unul dintre puținii compozitori germani sub regimul nazist care a răspuns apelului oficial de a scrie o nouă muzică incidentală pentru Visul unei nopți de vară după muzica lui Felix Mendelssohn.fusese interzisă. ^[14] Apărătorii lui Orff notează că a compus deja muzică pentru această piesă încă din 1917 și 1927, cu mult înainte ca aceasta să fie o favoare pentru regimul nazist.

Orff era prieten cu Kurt Huber , unul dintre fondatorii mișcării de rezistență Weiße Rose ( Trandafirul Alb ), care a fost condamnat la moarte de Volksgerichtshof și executat de naziști în 1943. Orff, întâmplător, a fost chemat acasă la Huber în ziua respectivă. după arestarea sa. Soția tulburată a lui Huber, Clara, l-a rugat pe Orff să-și folosească influența pentru a-l ajuta pe soțul ei, dar acesta a refuzat-o. Dacă i s-a descoperit vreodată prietenia cu Huber, i-a spus el, ar fi „ruinat”. La 19 ianuarie 1946, Orff a scris o scrisoare către decedatul Huber. Mai târziu în acea lună, s-a întâlnit cu Clara Huber, care i-a cerut să contribuie la un volum memorial pentru soțul ei. Scrisoarea lui Orff a fost publicată în acea colecție în anul următor. ^[15]În el, Orff îl implora pentru iertare. ^[16]

A avut o lungă prietenie cu muzicologul, compozitorul și refugiatul german-evreu Erich Katz , ^[17] care a fugit din Germania nazistă în 1939.

DenazificareEditați | ×

Bustul lui Carl Orff în Hall of Fame din München (2009)

Potrivit istoricului canadian Michael H. Kater , în timpul procesului de denazificare a lui Orff din Bad Homburg , Orff a susținut că a ajutat la înființarea mișcării de rezistență Trandafir alb în Germania. Nu au existat dovezi în acest sens decât cuvântul său și alte surse contestă afirmația sa. Kater a susținut, de asemenea, un caz deosebit de puternic că Orff a colaborat cu autoritățile germane naziste . ^[18]

Cu toate acestea, în dosarul de dezazazare al lui Orff, descoperit de istoricul vienez Oliver Rathkolb în 1999, nu este înregistrată nicio remarcă asupra Trandafirului Alb; ^[19] și în Composers of the Nazi Era: Eight Portraits (2000) Kater și-a retras acuzațiile anterioare într-o oarecare măsură. ^[20]

În orice caz, afirmația lui Orff că a fost anti-nazist în timpul războiului a fost acceptată de autoritățile americane de denazificare, care și-au schimbat categoria anterioară de „gri inacceptabil” în „gri acceptabil”, permițându-i să continue să compună pentru prezentare publică și să se bucure de redevențele pe care le câștigase popularitatea lui Carmina Burana pentru el. ^[21]

După al doilea război mondialEditați | ×

Majoritatea lucrărilor ulterioare ale lui Orff - Antigonae (1949), Oedipus der Tyrann ( Oedipus Tiranul , 1958), Prometheus (1968) și De temporum fine comoedia ( Play on the End of Times , 1971) - s-au bazat pe texte sau subiecte din antichitate. Ele extind limbajul Carminei Burana în moduri interesante, dar sunt scumpe pe scenă și (după admiterea lui Orff) nu sunt opere în sens convențional. Spectacolele lor live au fost puține, chiar și în Germania.

Viata personalaEditați | ×

Orff era romano-catolic . ^[1] [22] A fost căsătorit de patru ori: cu Alice Solscher (m. 1920, div. 1925), Gertrud Willert (m. 1939, div. 1953), Luise Rinser (m. 1954, div. 1959) și Liselotte Schmitz (m. 1960). Singurul său copil Godela (1921-2013) a fost din prima căsătorie. ^[23] Ea a descris relația ei cu tatăl ei ca fiind uneori dificilă. „El și-a avut viața și asta a fost”, îi spune ea lui Tony Palmer în documentarul O Fortuna . ^[24]

MoarteEditați | ×

Mormântul lui Orff la biserica mănăstirii Andechs

Orff a murit de cancer la München în 1982, la vârsta de 86 de ani. ^[3] Orff a fost înmormântat în biserica barocă a prioratului benedictin de bere din Andechs , la sud-vest de München. Piatra sa funerară poartă inscripția latină Summus Finis (Ultimate End), preluată de la sfârșitul ultimei sale lucrări, De temporum fine comoedia .

LucrăriEditați | ×

Lucrări muzicaleEditați | ×

Orff este cel mai bine cunoscut pentru Carmina Burana (1936), o „ cantată scenică ”. Este prima parte a unei trilogii care include și Catulli Carmina și Trionfo di Afrodite . Carmina Burana și-a reflectat interesul pentru poezia germană medievală . Trilogia în ansamblu se numește Trionfi , sau „ Triumfuri ”. Compozitorul a descris-o ca celebrarea triumfului spiritului uman prin echilibrul sexual și holistic. Lucrarea s-a bazat pe poezia din secolul al XIII-lea găsită într-un manuscris numit Codex latinus monacensis găsit în mănăstirea benedictină din Benediktbeuernîn 1803 și scris de Goliard ; această colecție este cunoscută și sub numele de Carmina Burana . Deși „modern” în unele dintre tehnicile sale compoziționale, Orff a reușit să surprindă spiritul perioadei medievale în această trilogie, cu ritmuri infecțioase și armonii simple . Poeziile medievale, scrise în latină și o formă timpurie de germană, sunt adesea îndrăznețe, dar fără a coborî în smut. "Fortuna Imperatrix Mundi", cunoscut sub numele de " O Fortuna ", din Carmina Burana , este adesea folosit pentru a desemna forțe primare, de exemplu în Oliver Stone filmul The Doors . ^[25]Asocierea operei cu fascismul l-a determinat și pe Pier Paolo Pasolini să folosească mișcarea „Veris leta facies” pentru a însoți scenele finale de tortură și crimă din filmul său final Salò, sau cele 120 de zile de Sodoma . ^[26]

Odată cu succesul Carminei Burana , Orff a renegat toate lucrările sale anterioare, cu excepția lui Catulli Carmina și Entrata (o orchestrație a „Clopotelor” de William Byrd (1539–1623)), pe care a rescris-o. ^{[ citație necesară ]} Mai târziu, însă, multe dintre aceste lucrări anterioare au fost lansate (unele chiar cu aprobarea lui Orff). Carmina Burana a fost atât de populară încât Orff a primit un comision la Frankfurt pentru a compune muzică incidentală pentru A Midsummer Night's Dream , care trebuia să înlocuiască muzica interzisă de Mendelssohn. După mai multe interpretări ale acestei muzici, el a susținut că nu este mulțumit de ea și a reluat-o în versiunea finală care a fost interpretată pentru prima dată în 1964.

Despre Antigonae (1949), Orff a spus în mod specific că nu era o operă, ci mai degrabă un Vertonung , un „decor muzical”, al tragediei antice . ^{[ citație necesară ]} Textul este o traducere germană de Friedrich Hölderlin a piesei cu același nume Sofocle . Orchestrația se bazează foarte mult pe partea de percuție și este de altfel destul de simplu. Unii au fost etichetați ca fiind minimalist , un termen care este cel mai pertinent în ceea ce privește linia melodică. ^{[ este necesară citarea ]}

Ultima lucrare a lui Orff, De temporum fine comoedia ( Play on the End of Times ), a avut premiera la Festivalul de la Salzburg pe 20 august 1973 și a fost interpretată de Herbert von Karajan și WDR Symphony Orchestra Cologne and Chorus. În această lucrare extrem de personală, Orff a prezentat o piesă de mister , cântată în greacă, germană și latină, în care și-a rezumat viziunea asupra sfârșitului timpului.

Gassenhauer , Hexeneinmaleins și Passion , pe care Orff le-a compus împreună cu Gunild Keetman , au fost folosite ca muzică tematică pentru filmul lui Terrence Malick Badlands (1973).

Lucrări pedagogiceEditați | ×

În cercurile pedagogice este probabil cel mai bine amintit pentru Schulwerk („Munca școlară”). Inițial un set de piese compuse și publicate pentru Güntherschule (care avea studenți variind de la 12 la 22), ^[27] acest titlu a fost folosit și pentru cărțile sale bazate pe emisiunile radio din Bavaria în 1949. Aceste piese sunt numite în mod colectiv Musik für Kinder ( Muzică pentru copii ) și folosesc și termenul Schulwerk și au fost scrise în colaborare cu fostul său elev, compozitor și educator Gunild Keetman, care a scris de fapt majoritatea setărilor și aranjamentelor în „Musik für Kinder” („Muzică pentru copii” ") volume.

Muzica pentru copii volume care nu au fost concepute pentru a fi piese de performanță pentru copil mediu. Multe dintre părți sunt provocatoare pentru profesori. Au fost concepute ca exemple de piese care arată utilizarea ostinati , bordun și texte adecvate pentru copii. Profesorii care folosesc volumele sunt încurajați să simplifice piesele, să scrie texte originale pentru piese și să modifice instrumentele pentru a se adapta la situația clasei profesorului. ^{[ este necesară citarea ]}

Ideile lui Orff au fost dezvoltate, împreună cu Gunild Keetman, într-o abordare foarte inovatoare a educației muzicale pentru copii, cunoscută sub numele de Orff Schulwerk. Muzica este elementară și combină mișcarea, cântatul, cântatul și improvizația.

Lista compozițiilorEditați | ×

• Lamenti
  • Orfeu (1924, refăcut în 1939)
  • Klage der Ariadne (1925, refăcut în 1940)
  • Tanz der Spröden (1925, refăcut în 1940)
• Entrata pentru orchestră, după „Clopotele” de William Byrd (1539–1623) (1928, refăcut 1941)
• Orff Schulwerk
  • Musik für Kinder (cu Gunild Keetman ) (1930–35, refăcut 1950–54)
  • Tanzstück (1933)
  • Gassenhauer
• Trionfi
  • Carmina Burana (1937)
  • Catulli Carmina (1943)
  • Trionfo di Afrodite (1953)
• Märchenstücke (Basme)
  • Der Mond (1939)
  • Die Kluge (1943)
  • Ein Sommernachtstraum (1952, refăcut în 1962)
• Bairisches Welttheater (teatrul mondial bavarez)
  • Die Bernauerin (1947)
  • Astutuli  [ de ] (1953)
  • Comoedia de Christi Resurrectione (1956) - Past Play
  • Ludus de nato Infante mirificus  [ de ] (1961) - Nativity play
• Theatrum Mundi
  • Antigonae (1949)
  • Oedipus der Tyrann  [ de ] (1959)
  • Prometeu (1968)
  • De temporum fine comoedia (1973, refăcut în 1977)

Carl Orff: Carmina Burana - YouTube

VASILE ȘEICARU

Vasile Șeicaru
Date personale
Nume la naștere	Vasile Șeicaru
Născut	10 iulie 1951 (69 de ani) Oancea, județul Galați, România
Cetățenie	România
Ocupație	muzician, compozitor, cântăreț, autor
Activitate
Gen muzical	folk · pop · pop rock · muzică ușoară
Instrument(e)	voce · chitară
Ani de activitate	1970 - prezent
Colaborare cu	Cristal · Ștefan Hrușcă
Premii	Ordinul Meritul Cultural
Prezență online
Site web pagină Facebook canal YouTube
Modifică date / text

Vasile Șeicaru (n. 10 iulie 1951, Oancea, județul Galați, România) este un muzician, cântăreț, compozitor și autor român.

Biografie

Cariera

Vasile Șeicaru debutează în formația Cristal ca solist vocal în 1970.

Din 1978 devine membru al Cenaclului Flacăra, fiind recrutat de însuși Adrian Păunescu în timpul unei transmisiuni tv din Galați. I s-a cerut să interpreteze o melodie la alegere și Vasile a ales o melodie a lui Paul Tutungiu:^[1]

Fie pâinea rea sau bună,

Dunărea ne este mumă.

Fie pâinea bună, rea,

Dunărim cu Dunărea.

După audiție, Adrian Păunescu îi spune: "Gândește-te bine: Ai putea mâine dimineață la 7:30 să fii la autocar și să devii membru al cenaclului Flacăra sau să rămâi "țârcovnic" de educație fizică toată viața la Galați!". La acea dată Vasile era profesor de educație fizică în comuna natală - Oancea din județul Galați. ^[2]

A doua zi a fost la autocar și pentru 2 ani a cântat doar acea piesă la serbările cenaclului Flacăra prin toată țara până când Adrian Păunescu s-a "milostivit" să-l lase să lanseze și alte piese mai mult ori mai puțin "altoite" de mâna sa.^[1]

În 1984, ca urmare a unor neînțelegeri cu Adrian Păunescu, părăsește Cenaclul Flacăra, motive pe care nu dorește să le facă publice. ^[1]

“Îl iubesc pe D-zeu și nu mă uit niciodată cu ură spre cer.” este unul dintre motto-urile sale de pe pagina sa de Facebook.^[2]

Își continuă activitatea de solist folk, apărând pe scenă alături de cunoscuți artiști din zona rock, pop și folk.

Din 1990 evoluează în exclusivitate solo, efectuând numeroase turnee în țară și peste hotare (Germania, China, Coreea, Rusia, Statele Unite, Canada, Suedia). Participă la cele mai importante manifestări folk naționale (Festivalul Primăvara Baladelor, unde este laureat pentru piesa „Dacă toate-acestea fi-vor învățate”, Festivalul National de Muzică Folk Om Bun, în cadrul căruia primește în 1996 Marele Premiu pentru întreaga activitate), dar și internaționale (Festivalul Rock Pop Folk de la Moscova, unde primește premiul presei pentru piesa „Lumina”).

Din 1996 reia sporadic colaborarea cu Ștefan Hrușcă, dar și cu Victor Socaciu, împreună cu care concertează în țară și mai ales în afară: SUA, Canada, Irlanda, Germania, Austria, Franța, Belgia, Grecia, Italia etc.

În prezent, susține prin țară concerte live, spectacole „de autor” organizate de o echipă completă (manager, sunetiști, tehnicieni). În anul 2006 primește din partea Președintelui României „Ordinul Cultural în Grad de Cavaler”.

Discografie

• Aruncarea în valuri (LP, Electrecord, 1984)
• Iubirea noastră (LP, Electrecord, 1986)
• Călători, visători (LP, Electrecord, 1988, album realizat împreună cu Ștefan Hrușcă)
• Citește numai la final... (LP, Electrecord, 1991)
• 1994 Merry Christmas and Best Wishes for the New Year from Electrecord (single promo, Electrecord, 1993)
• Implicat în social (LP, Electrecord, 1995)
• Romanță între două trenuri (CD, Alpha Sound, 1997)
• Viața-i viață, banu-i ban... (CD, Zone Records, 1999)
• Aruncarea în valuri - Best of Vasile Șeicaru (CD, Vasile Șeicaru, 2001)
• Până seara voi veni (CD, Intercont Music, 2003)
• Colecția folk - Nr. 1 (CD, Electrecord, 2006)
• În orașul cu floare de tei (CD, MediaPro Music, 2009) ^[3][4]
• Muzică de colecție, Vol. 94 (CD, Jurnalul Național, 2009)
• Rătăcire (CD, Asociația Culturală Vasile Șeicaru, 2014)

Premii și distincții

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit lui Vasile Șeicaru la 10 decembrie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria B - "Muzică", „pentru contribuțiile deosebite în activitatea artistică și culturală din țara noastră, pentru promovarea civilizației și istoriei românești”.^[5]

Recital Vasile Seicaru 2020

MĂDĂLIN ȘTEFAN VOICU

Mădălin-Ștefan Voicu
Date personale
Născut	10 iulie 1952 (68 de ani) București, România
Părinți	Ion Voicu
Cetățenie	România
Ocupație	dirijor politician
deputat
Deținător actual
Funcție asumată 19 decembrie 2012
Circumscripția	14 Constanța, colegiul uninominal nr.10
În funcție 2008 – 2012
Circumscripția	19 Giurgiu
În funcție 2007 – 2008
Circumscripția	42 Municipiul București
În funcție 2000 – 2004
Circumscripția	42 Municipiul București
În funcție 1996 – 2000
Circumscripția	42 Municipiul București
Partid politic	PSD
Modifică date / text

Mădălin Ștefan Voicu (n. 10 iulie 1952) este un politician român de etnie romă, de profesie violonist și dirijor. Este fiul violonistului Ion Voicu. În iulie 2016, deputatul Mădălin Voicu a fost trimis în judecată de procurorii DNA în dosarul privind deturnarea de fonduri europene destinate integrării sociale a persoanelor de etnie romă. ^[1]

Muzică

Mădălin Voicu a studiat vioara la Conservatorul de Muzică București, apoi dirijatul. A concertat împreună cu tatăl său, și cu alții, în țară și în străinătate.

Fiul său Mădălin Voicu Jr. este pianist. De asemenea fiica, Ioana, este violonistă, iar celălalt băiat, Tudor, activează și el în sfera muzicii, însă cea modernă, fiind dj de muzică house.

Politică

În legislatura 1996-2000 a fost ales în municipiul București pe listele Partidei Romilor. La alegerile din anul 2000 a fost ales deputat de Giurgiu din partea Partidului Social Democrat. În mai 2010 a fost exclus din PSD.^[2]

În octombrie 2012 a depus împreună cu parlamentarul Nicolae Păun un proiect legislativ, de grațiere a pedepselor cu închisoare până la 6 ani.^[3] A candidat la alegerile parlamentare din 2012 din partea USL în județul Constanța.

Familia

Are șapte copii, din mai multe relații: Mădălin junior[i] – pianist, Bogdan[ii], Ioana[iii] și Tudor[iv] – din căsătoria cu Adriana Voicu, Ștefan și Ion, dintr-o relație extraconjugală[v] cu Carmen Olteanu[vi]. , cu care a fost căsătorit în perioada 2015-2017[vii].

---

[i] http://www.actualitateaprahoveana.ro/editia-electronica/aph-cultural/madalin-voicu-si-madalin-voicu-jr-in-concert-joi-seara-la-filarmonica-din-ploiesti-22166

[ii] https://www.cancan.ro/fiul-secret-i-a-deschis-inca-un-proces-cunoscutului-deputat-psd-e-vorba-de-o-intelegere-19817389

[iii] https://adevarul.ro/entertainment/celebritati/fiica-madalin-voicu-lanseaza-muzica-29-ani-am-mostenit-talentul-tatal-meu-foto-1_5b34bb1fdf52022f759e6251/index.html

[iv] https://www.libertatea.ro/entertainment/fiul-lui-madalin-voicu-se-vrea-dj-la-berlin-907649

[v] http://www.monitorulexpres.ro/?mod=monitorulexpres&p=fapt_divers&s_id=66436

[vi] Madalin Voicu si iubita au ajuns “la cutite”. Nu vei ghici in veci motivul incredibil pentru care se cearta cei doi

[vii] https://www.evzmonden.ro/madalin-voicu-anuntul-asteptat-de-toti-fanii-declaratia-lui-generat-breaking-news-instantaneu-e-oficial/ În legislatura 2008 - 2012, Mădălin Voicu și-a angajat pe nora sa în funcția de consilier al propriului birou parlamentar cu venituri totale 3302 Lei, încălcând astfel articolul 70 din Legea 161/2003 privind conflictul de interese administrativ.^[4]

Acuzații de corupție

La data de 20 iulie 2016 Direcția Națională Anticorupție a trimis în judecată, în stare de libertate, pe numitul Voicu Mădălin Ștefan pentru trafic de influență, fals în declarații, spălare de bani și folosirea autorității pentru obținerea de foloase necuvenite. El împreună cu alți inculpați, inclusiv soția Carmen Olteanu, au fost acuzați că au dobândit ilicit diferite sume de bani din urma derulării defectuoase a unor proiecte cu fonduri europene destinate persoanelor provenite din grupuri defavorizate.^[5]

La 22 noiembrie 2016, magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție au decis să retrimită la DNA dosarul în care Mădălin Voicu și Nicolae Păun au fost trimiși în judecată sub acuzația că ar fi fraudat fonduri europene destinate integrării sociale a persoanelor de etnie romă. Decizia nu este definitivă și poate fi contestată de DNA.^[6]

La 3 februarie 2017, ÎCCJ a decis definitiv să restituie DNA dosarul în care Mădălin Voicu, Gelu Diaconu și Nicolae Păun au fost trimiși în judecată fiind acuzați de fapte de corupție în legătură cheltuirea de fonduri europene destinate integrării sociale a persoanelor de etnie romă.^[7]

MARIA DRAGOMIROIU

Maria Dragomiroiu
Date personale
Născută	11 iulie 1955 (65 de ani)  Marcea, Ionești, Vâlcea, România
Copii	Mircea Dragomiroiu[*] Ileana Manolescu[*]
Cetățenie	România
Ocupație	cântăreață
Activitate
Instrument(e)	voce[*]
Case de discuri	Electrecord, Cat MusicDMB Music Records
Modifică date / text

Maria Dragomiroiu (n. 11 iulie 1955, Marcea, Vâlcea) este o interpretă de muzică populară din România. A absolvit Liceul Ion Luca Caragiale din București. Având o voce deosebită, cu un amplu registru vocal și fiind posesoarea unei tehnici excelente, de solistă de muzică clasică, Maria Dragomiroiu a fost comparată, mai ales la începutul carierei, doar cu Maria Tănase, doamna cântecului popular românesc. Din anul 1972 locuiește în București. În anul 2006 a absolvit Facultatea de Muzică Spiru Haret. A fost angajată ca solistă a Orchestrei Alunelul Teleorman (1983-1985) solistă a Orchestrei Vâlceanca din Râmnicu Vâlcea (1985-1989) și Ansamblul Calusul din Scornicești (1989) solistă a Orchestrei Doina Argeșului din Pitești (1990-1993).

Discografie

• Floricică de pe coastă - 1983
• Maria Dragomiroiu - 1985
• Maria Dragomiroiu - 1987
• Maria Dragomiroiu - 1988
• Of, lume, cum ești făcută - 1990
• Viața-i un noroc - 1994
• Lume dragă - 1996
• Omule, om bun să fii - 1997
• Cine iubește și lasă - 1997
• Doamne, multe trag - 1998
• Dragoste, otravă dulce - 1999
• Cântecul și dragostea - 2002
• Viață, viață - 2003
• Cântece de petrecere - Mai întoarce, Doamne, roata - 2004
• Inimă - 2006
• Cântece de petrecere, volumul 2, Așa trec zilele mele - 2006
• De la suflet. Cântece de petrecere - 2009
• Femeia este trandafir-2013 dublu album

Premii și distincții

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistei Maria Dragomiroiu la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”. ^[1] Cetățean de onoare al Municipiului București din decembrie 2019.

Maria Dragomiroiu - Colaj muzica de petrecere 2020

Medalion folcloric - Maria Dragomiroiu

VIOREL SIPOS (3REI SUD EST)

Laurențiu Duta a studiat trei ani chitara clasica si doi ani pianul, debutand cu piese folk. În 1993 a lansat piesa “Cifre”, care a marcat trecerea la alt gen muzical, în acest an devenind cunoscut publicului, dupa un recital pe scena Festivalului de la Mamaia. Un an mai tarziu i-a aparut primul LP — “Realitate”.Mihai Budeanu si Viorel Sipos s-au lansat în 1992, sub numele de scena Original Dance, devenind apoi AV37. Nu a fost doar o schimbare de nume, ci si o schimbare de stil, cei doi trecand de la coregrafie la interpretare solistica. In 1977, Laurentiu Duta se hotaraste sa nu mai cante solo si se alatura in trupa, alaturi de Viorel si Mihai, luand astfel fiinta trupa 3rei Sud Est, potrivit bestmiusic.ro .In septembrie 1997, cei trei membri ai trupei semneaza un contract de producție, iar o lună mai tarziu ajung in topuri cu single-ul “Ai plecat”.Primul album, intitulat “3rei Sud Est”, a fost lansat in mai 1998,inregistrand rapid o cifra de vanzari ce nu mai fusese atinsa pana atunci de niciun artist roman — peste 200.000 de materiale discografice originale pe caseta audio și 6.000 de de materiale discografice originale pe CD.O luna mai tarziu, in iunie 1998, single-ul “Ai plecat” intra din nou în topuri, ramanand in RT 100 timp de 5 saptamani. Aceeasi melodie castiga premiul pentru slagarul anului la Festivalul de la Mamaia. In luna august, cei trei baieti lanseaza un nou single — “Te chem acum”.In iarna aceluiasi an, 3rei Sud Est lanseaza maxi-single-ul “3rei Sud Est Mix”, iar în decembrie 1998, la Galele Cat Music, 3rei Sud Est este premiata pentru cea mai bine vanduta trupa a anului.Al doilea album al trupei, intitulat “Visul meu”, a fost lansat in mai 1999 si in cateva zile este vandut in 30.000 de exemplare. De pe acest album este extras single-ul “Tu esti vinovat”.“Mileniul III — 3rei Sud Est” este EP-ul lansat in decembrie 1999, realizat integral in studioul Sud Est Production.In luna iunie 2000 apare EP-ul “Imi plac ochii tai”, care este reeditat in luna octombrie alaturi de piesa bonus track “Te astept sa vii”. La doar cateva zile de la lansare, melodia “Te astept sa vii” intra in Romanian Top 100, unde, pentru prima data o trupa romaneasca se afla în competitie cu cele straine, 3rei Sud Est ajungand pe locul I. Aceeasi piesa intra în topul MTV direct pe locul I și ramane acolo timp de cinci saptamani. In vara 2000, trupa castiga, la Festivalul de la Mamaia, marele trofeu si premiul pentru cel mai bun grup dance, iar la începutul lunii decembrie obtine premiul Microfonul de Aur pentru cel mai bine vandut album dance.Tot în 2000, 3rei Sud Est initiaza, pentru prima data în Romania, doua mari turnee nationale — “Mileniul III—3 Sud Est”, organizat, în primavara, în 21 de orase, si “Generatia Internet”, in toamna, cu 36 de concerte in cele mai mari orase ale tarii. Cele doua turnee au reusit sa adune 2.000.000 de spectatori în 57 de localitati.“Cartea si Cd-ul 3 Sud Est” — prima carte de acest gen din România, e lansata in octombrie 2000.In 2001, la Premiile Industriei Muzicale Romanesti, sunt desemnati cel mai bun grup al anului, fiind prima trupa romaneasca intrata in Billboard-ul european.Ualt mare succes este piesa “Te voi pierde”, lansata la sfarsitul lunii aprilie 2001, alaturi de maxi-single-ul cu acelasi nume. Single-ul a ajuns pe locul 1 în Top 100, iar maxi-single-ul “Te voi pierde” se vinde în 12.000 de exemplare.La 14 iulie 2001, 3rei Sud Est lansează albumul “Sentimental”. Urmeaza un recital sustinut pe scena Festivalului de la Mamaia si unul pe scena Festivalului Cerbul de Aur. Tot în 2001, grupul este invitat de onoare al emisiunii Uno Mattina, care se difuzeaza la televiziunea italiana Rai Uno. Cristiano Malgiolio, moderatorul emisiunii, introduce trupa ca fiind cel mai important grup din estul Europei, potrivit .Trupa 3rei Sud-Est, la Festivalul de la Mamaia, 2001
Începând cu luna septembrie a anului 2001, 3rei Sud Est devin propriii lor producatori, deschizandu-și casa de discuri Music&Music. Primul produs creat este “Starurile dance vă colinda”. Conferinta de presaă sustinuta de Cristiana Raduta si trupele 3 Sud Est si Animal X, la incheierea turneului Muzica AntiDrog
Intre 8 mai și 14 iunie 2002, trupa participa la mega-turneul anti-drog “Toti te plac asa cum esti. Nu lasa drogurile sa te schimbe”, impreuna cu trupa Animal X și Cristiana Raduta. Grupul lansează in 2002, albumul “Top”, care contine doua piese extrase pe single: “De dorul tau” și “La capat de drum”. In primele zile, de la lansare, sunt vandute peste 26.000 de casete.Concert la Iași, 2002
În 2003, formatia se desparte de casa de discuri Music & Music, lansand un nou material, “Symbol”, iar “Clipe” este un single care devine mare hit.Trupa 3rei Sud Est la MTV Romanian Music Awards 2004
La începutul verii 2005 este lansat albumul “Cu capu-n nori”, iar single-ul care da titlul albumului urcă în topuri, ajungând între primele 10 în RT 100. 

Laurentiu, Viorel si Mihai la lansarea albumului “Iubire”, 2006
Baietii de la 3 Sud Est se despart la sfarsitul anului 2008.

Formatia se reuneste oficial, pe 28 februarie 2014, lansand un nou single — “Emotii”, compus de Laurentiu Duta  și produs de 1ArtistMusic, alaturi de Cat Music. E o poveste de dragoste sau o declaratie de iubire pentru toti oamenii care ne-au sustinut, ne-au inspirat și au fost mereu echipa, sufletul și bucuria noastra. E un ‘multumesc’ din partea 3 Sud Est pentru iubirile din viata personala si pentru gasca mare de fani, cei care ne admira, ne urmaresc si carora asa am ales sa le multumim pentru tot’’ , declara Laurentiu in 2014, potrivit catmusic.ro.“Piesa Emotii este o impartasire a sentimentelor noastre, in maniera 3 Sud Est, marca noastra muzicala, care ne-a consacrat si care, spunem noi, o sa miste inimile si o sa aduca impreuna si fanii din generația noastra, cat si pe cei mai mici, aceasta lume cool, senzationala, care stie istoria trupei noastre si care astepta o nouă piesa 3 Sud Est. Pana la urma, cand e vorba despre dragoste si bucurie e vorba, de fapt, de aceleasi… Emoții”, spunea Mihai Budeanu la lansarea single-ului.“A fost o experienta foarte tare, ne-am bucurat ca vom fi din nou impreuna, iar in studio, sa avem un alt proiect muzical, ca echipă. Gasca a revenit, suntem aici pentru voi, cu tot sufletul si cu multe… Emotii”, adauga Viorel Sipos, potrivit casei producatoare.Single-ul “Emotii” este lansat, pe 28 februarie 2014, simultan la posturile de radio Kiss Fm, Radio 21, Pro Fm, Radio Zu, Radio Romania Actualități, Europa Fm și Național Fm. Cei trei filmează și un videoclip pentru aceasta piesa.La 9 mai 2014 sustin, la Sala Palatului, un concert de reunire, organizat de 1ArtistMusic si Cat Music. In octombrie 2014 lanseaza clipul “Liberi”.Baietii de la 3 Sud Est au susținut, la 5 martie 2015, un concert la sala Palatului, cu titlul “Pentru ea”, in care au fost invitate cantaretele Elena Gheorghe, Andreea Banica, Axenia.Supranumiti “Regii muzicii dance”, cei trei artisti au stabilit recorduri de vanzari in Romania: 800.000 de casete audio și CD-uri vândute în toată țara.

În anul 2001, odată cu albumul 3 Sud Est trupa a mai lansat și o carte. În anul 1999 și 2000 au cântat pe scena Fetivalului Mamaia de Interpretare.

În anul 2010, Viorel Sipoș și Mihai Budeanu au spus că este posibil un nou material muzical, dacă Laurențiu Duță o să fie și el de acord. Apariția trupei 3rei SUD EST a fost semnalul unei explozii de trupe dance. Unele bune, altele - mai puțin. Adevăratul boom al muzicii dance l-a constituit Festivalul de la Mamaia din 1998.

Dacă până atunci mai existau îndoieli cu privire la viitorul muzicii dance în România, aici stilul a fost consacrat definitiv. Muzica și versurile sunt compuse exclusiv de membrii trupei. La un concert pot umple până la refuz un stadion. Banii câștigați sunt reinvestiți în propriul lor studio de înregistrări.

Cel mai cunoscut nume dintre performerii 3rei SUD EST este Laurențiu Duță. Cariera sa muzicală are la bază studii de specialitate: 3 ani de chitară clasică și 2 ani de pian. A debutat interpretând piese folk, această etapă fiind depășită în 1993 odată cu lansarea piesei "Cifre". Un an mai târziu apare și primul LP ce îi poartă semnătura: "Realitate".

Numele său a devenit cu adevărat cunoscut publicului în 1993 atunci când a susținut un recital la Festivalul de la Mamaia. Tot atunci au apărut pentru prima oară pe scenă, sub numele "Original Dance" cei care aveau să-i devină mai târziu colegi de trupă: Viorel Sipos și Mihai Budeanu - un duo ce a asigurat partea coregrafică a show-lui.

Despre Viorel și Mihai ar mai fi de menționat că s-au lansat în 1992 sub numele de scenă "Original Dance", participând la toate concertele susținute de Laurențiu. Mai târziu, "Original Dance" avea să devină "AV37" - o schimbare nu doar de nume ci și una ce reflecta trecerea de la coregrafie la prestații solistice. La finele anului 1997 Laurențiu Duță trece de la cariera solo la cea colectivă alături de Viorel și Mihai. Așa s-a născut 3rei SUD EST. În septembrie 1997 cei trei membri ai trupei 3rei SUD EST semnează un contract de producție.

La nici o lună de la semnarea acestuia 3rei SUD EST sparge topurile cu primul lor single - "Ai plecat ". Piesa rămâne în topuri și este cântată în toate discotecile din țară timp de un an. În mai 1998 au lansat primul album, intitulat 3rei Sud Est. Imediat după lansare, albumul a înregistrat o cifră de vânzări ce nu mai fusese atinsă până atunci de nici o altă trupă sau artist din România. Albumul s-a vândut în peste 200 000 de copii originale pe casetă audio și 6 000 de copii originale pe CD. În iunie 1998, "Ai plecat" a intrat din nou în topuri; în RT 100 piesa a rămas chiar timp de 5 săptămâni.

Aceeași melodie a câștigat premiul pentru șlagărul anului la Festivalul de la Mamaia. În luna august au lansat un nou single - "Te chem acum". În iarna anului 1998, 3rei Sud Est a lansat maxi Single-ul "3rei Sud Est Mix". În decembrie 1998, au câștigat premiul Ballentine's la secțiunea dance, la premiile Ballentine's organizate de Media Pro. Tot în decembrie, în cadrul Galelor Cat Music, trupa este premiată la secțiunea de vânzări, pentru cea mai bine vândută trupă a anului. 3rei Sud Est a fost prima formație românească programată pentru un videoclip la Atomic TV. Piesa pentru care s-a creat videoclipul a fost "3rei Sud Est", iar numărul de difuzări de care acesta a beneficiat a fost de 250, numai în primele 2 luni de la lansarea postului.

La sfârșitul lunii mai 1999, Media Services a scos pe piață cel de-al doilea album semnat 3rei Sud Est, intitulat "Visul meu". În numai 2 zile, noul album a fost vândut în 30 000 de exemplare. De pe acest album, a fost extras mai întâi single-ul "Tu ești vinovat". "Mileniul III - 3rei Sud Est" a fost EP-ul lansat în decembrie 1999, realizat integral în studioul Sud Est Production. În luna iunie 2000 apare Ep-ul "Îmi plac ochii tăi", care va fi reeditat în luna octombrie alături de piesa bonus track "Te aștept să vii". La doar câteva zile de la lansare, melodia "Te aștept să vii" intră în Romanian Top 100, unde, pentru prima dată o trupă românească va fi în competiție cu cele străine, 3rei Sud Est ajungând pe locul I. Aceeași piesă intră în topul MTV de pe teletext direct pe locul I și rămâne acolo timp de cinci săptămâni. În același an 3 Sud Est câștigă la Festivalul de la Mamaia marele trofeu și premiul pentru cel mai bun grup dance. În luna octombrie apare pe piață "Cartea și Cd-ul 3 Sud Est" - prima carte de acest gen din România. Anul se încheie din nou la înălțime pentru că Laurențiu, Mihai și Viorel primesc titulatura de "Regii Muzicii Dance".

Anul 2001 s-a arătat cel puțin la fel de plin și de glorios pentru cei trei băieți. În cadrul Premiilor Industriei Muzicale Romanesti sunt desemnați cel mai bun grup al anului. Este prima trupă românească care apare în Billboard-ul european. Un adevărat succes al băieților de la 3rei Sud Est îl constituie și piesa "Te voi pierde" care a fost lansată la sfârșitul lunii aprilie a acestui an alături de maxi-single-ul cu același nume. Impactul pe care acesta îl are este subliniat atât prin faptul că single-ul a ajuns pe locul 1 în Top 100 cât și prin vânzările masive de CD-uri și MC-uri.

Numai în primele două zile "Te voi pierde" s-a vândut în 12.000 de exemplare. Începând cu luna septembrie a anului 2001, 3rei Sud Est devin proprii lor producători, deschizându-și casa de discuri Music&Music. Primul produs creat pe noua casă de discuri a fost compilația "Starurile dance vor colinda". Între 8 mai și 14 iunie 2002 trupa a participat la megaturneul antidrog "Toți te plac așa cum ești. Nu lăsa drogurile să te schimbe", împreună cu Animal X și Cristiana Răduță. O altă realizare a trupei în 2002 este albumul intitulat "TOP" - în primele zile de la apariția acestuia pe piață au fost vândute peste 26000 de casete. Cea de-a zecea creație discografică a băieților cuprinde cinci piese noi și două versiuni extinse.

În 2006, trupa 3rei Sud Est și-a făcut din nou remarcată prezența în playlist-ul posturilor de radio cu un nou album: “Iubire”!

Conținând 10 piese și un remix - Iubire (deja mega-hit care a fost Number One în Romanian Top 100, timp de mai multe săptămâni și care de asemenea a înregistrat un record de downloadări legale), cu varianta în limba engleză `Oh Baby` (piesă care beneficiază și de un remix inedit `Club Version by Motoo & Rolly`), Don't Say I Love You, Miracle, N-ai crezut în mine, Mă iubeai, Cuore, Parte Din Mine (Electronic Love), Mă doare și Rock My Soul - albumul este produs în studiourile Sud Est Production, Win Studio, Beat Music și Gala Records.

În 2007, Laurențiu, Mihai și Viorel, cei trei componenți ai trupei 3rei Sud Est, au lansat cel de-al doilea extras pe single de pe albumul `Iubire`. Piesa, care se numește `N-ai crezut în mine`, beneficiază și de un videoclip al cărui scenariu pleacă de la ideea unei petreceri underground, gândită de regizorul Dragoș Buliga.

Videoclipul se bazează pe un concept fotografic, iar accentul este pus pe detalii. Filmările au durat o singură zi și s-au petrecut în subsolul unui bloc din centrul Bucureștiului. La filmări au participat 40 de figuranți, băieți și fete, aleși pe `sprânceană`, care s-au distrat copios la petrecerea 3rei Sud Est.

Viorel Șipoș (44 de ani), solist 3 Sud-Est, s-a căsătorit cu soția lui, Georgiana, în anul 2017. Perechea are împreună o fiică, Rebeca, în vârstă de 3 ani. „A fost o petrecere între prieteni.

În afara aniversărilor, Viorel rareori postează imagini sau mesaje online, și nici în interviuri nu vorbește despre viața sa privată. „Sunteți superbi, toți 3! / Superbă familie! / Ce familie frumoasă”, sunt câteva alte comentarii primite de solist în mediul online.
Dupa zece ani de cantat, lui Viorel Sipos i s-a deschis apetitul pentru televiziune - membrul trupei 3rei Sud Est este noul prezentator al emisiunii ”COOLmea distractiei”, pe TVR 2. Productia va fi difuzata in fiecare vineri, de la ora 22.45, si toata lumea se asteapta sa fie un succes, avand in vedere ca glumele si sotiile lui Viorel sunt celebre in bransa muzicala autohtona. Emisiunea e coordonata de artizanul ultimelor succese inregistrare de Romania la Eurovision, Dan Manoliu, iar coprezentatoare e vechea gazda a emisiunii, Sabrina Manoliu.

Dupa o relatie de sase .acasa.ro/ www .acasa.ro/ ani " title="ani">ani " title="ani">ani cu Laura, Viorel de la .acasa.ro/ .acasa.ro/ " title=" 3se ">3se " title="3se">3SE si-a gasit linistea alaturi de Lavinia, o constanteanca plina de viata si intelegatoare. Este studenta in ultimul an la Facultatea de Stiinte Politice din Constanta si nu are de gind sa intre in lumea muzicii."Nepotrivirea de caracter m-a facut sa ma indepartez de Laura", ne-a marturist Viorel.

3 Sud Est - Valuri | Video Oficial

GEORGE GERSHWIN

George Gershwin
Date personale
Nume la naștere	Jacob Gershowitz
Născut	26 septembrie 1898[1][3][4][5]  Brooklyn, New York City, New York, SUA
Decedat	11 iulie 1937 (38 de ani)[1][6][4][5]  Hollywood, California, SUA
Înmormântat	Westchester Hills Cemetery[*]
Cauza decesului	cauze naturale (cancer al creierului[*])
Frați și surori	Ira Gershwin Arthur Gershwin[*] Frances Gershwin[*]
Cetățenie	SUA
Etnie	evrei ruși[*]
Ocupație	compozitor pianist textier[*] muzician de jazz[*] compozitor de coloană sonoră[*] pictor dirijor
Activitate
Alte nume	George Gershwin
Gen muzical	operă jazz muzică clasică
Instrument(e)	pian
Case de discuri	Victor Talking Machine Company[*]
Colaborare cu	Ira Gershwin și DuBose Heyward
Premii	Grammy Trustees Award[*] Medalia de Aur a Congresului[*] Stea pe Hollywood Walk of Fame[*][2] Premiul Pulitzer
Semnătură
Prezență online
site web oficial Identificator titlu IMDb VGMdb
Modifică date / text

George Gershwin, cu numele real Jacob Gershowitz, (n. 26 septembrie 1898, New York - d. 11 iulie 1937, Los Angeles) a fost unul din cei mai populari compozitori americani din prima jumătate a secolului al XX-lea. Reușind să reunească elementele de muzică cultă (muzica de cameră, simfonică și cea de operă) cu muzica de jazz specifică perioadei anilor 1920- '30 (Ragtime, Dixieland și Swing - Big Band), Gershwin a compus atât pentru teatrele muzicale de pe Broadway cât și pentru sălile de concert clasic. S-a bucurat de mult succes prin compunerea unor melodii (songs), interpretate de cei mai cunoscuți instrumentiști și cântăreți americani ca Louis Armstrong, Ella Fitzgerald, Frank Sinatra, Herbie Hanock și mulți alții. Compozitor unic, Romantic american în anii teribili ai jazului care începând din 1915 la Paris au ridicat cultural internațional America, numele său - americanisraelian - a rămas în istoria simfonismului universal, împreună cu creațiile sale de geniu, Rapsodia albastră și Porgy & Bess, influențând cultura (pre)globală până în veacul 21, alături de nume grele americane din perioadă, Fitzgerald & Zelda, deasemenea precursor a unor genii cinema naționale ca Mickey Rooney, Judy Garland, ori Orson Welles.

Biografie

Jacob Gershowitz s-a născut într-o familie de evrei ruși imigrați în Statele Unite. În 1910, părinții cumpără un pian pentru fratele său mai mare, Israel. Însă curând, Jacob pune stăpânire pe pian, cântând "după ureche" și dovedind un talent muzical deosebit. Începe să ia lecții de la diverși muzicieni, până când fu prezentat cunoscutului pedagog, Charles Hambitzer, care îl învață tehnica de execuție convențională, îi face cunoscuți maeștrii muzicii europene și-l încurajează să frecventeze concertele de muzică clasică. Ia în același timp lecții de compoziție cu compozitorul Rubin Goldmark. În 1916, prima sa compoziție, "Rialto Ripples", înregistrează un oarecare succes comercial. Doi ani mai târziu, cunoaște primul succes răsunător cu cântecul "Swanee", scris pentru musical-ul The Capitol Revue și interpretat de Al Jolson. Primește un contract din partea editorilor muzicali "Harms Publishers", specializați în Musicals, pentru 35 USD pe săptămână. Adoptă pseudonimul George Gershwin, la fel ca și fratele său Israel, care devine Ira Gershwin. În 1920, directorul de orchestră Paul Whiteman îi comandă o bucată instrumentală pentru formația sa. Rezultatul a fost celebra "Rhapsody in blue", o compoziție pentru pian și orchestră, care este executată în primă audiție la 12 februarie 1924 în Aeolian Hall din New York cu un succes enorm.

Frații Gershwin

Între timp, George Gershwin începe o fructuoasă colaborare cu fratele său Ira, care scrie textele pentru melodiile compuse. Prima lor lucrare comună este comedia muzicală "Lady Be Good" (1924). Partitura cuprindea, printre altele, două cântece, care devin rapid cunoscute și interpretate în lumea întreagă: "Fascinanting Rhythm" și ""The Man I Love". Urmează spectacolele muzicale "Oh,Kay", "Treasure Girl", "Funny Face" și "Strike Up The Band" (cu celebra melodie "I've Got A Crush On You").

În 1928, frații Gershwin fac o călătorie la Paris, care constituie pentru George sursa de inspirație pentru fantezia orchestrală "An American in Paris". Marea recesiune economică din 1929 se resimte și în lumea spectacolelor. Frații Gershwin continuă totuși să lucreze, montând pe Broadway spectacolele de musicals, "Girl Crazy" (1930) ce conține faimoasele melodii "I Got Rhythm" și "Embraceable You", și "Of Thee I Sing", prima comedie muzicală căreia în 1931 i se decerne "Premiul Pulitzer".

În anul 1933, George și Ira încep să lucreze la un proiect îndrăzneț: punerea în scenă sub forma unei opere muzicale populare (opera folk) a povestirei "Porgy and Bess" de Dubose Heyward, inspirată din viața populației afro-americane. Pentru partitură compun arii devenite mai târziu songs de mare popularitate: "Summertime", "I Got Plenty of Nothing", "It Ain't Necessarily So". Opera este reprezentată în premieră la 30 septembrie 1935 în Boston, fiind salutată de public la sfârșit cu 15 minute de aplauze.

Începând cu anul 1936, George Gershwin se dedică în special muzicii de filme și se mută la Hollywood. Obține un contract pentru compunerea coloanei sonore la filmul "The Magnificent Adventure" cu Ginger Rogers și Fred Astaire. În timp ce lucra la partitura pentru filmul "The Goldwyn Follies", George Gershwin, care suferea de câtva timp de dureri de cap, face o criză de pierderea cunoștinței. Se descoperă o tumoră a creierului, este operat dar nu-și mai revine. Moare la 11 iulie 1937, cu 77 zile înainte de a împlini 39 de ani. A fost înmormântat în cimitirul Westchester Hills din Hastings-on-Hudson (New York).

Dintre compozițiile sale în domeniul clasic sunt de menționat și un Concert pentru pian și orchestră (1925) și Trei preludii pentru pian (1936).

George Gershwin - Rhapsody in Blue