luni, 12 iulie 2021

 5. /14 IULIE 2021 - TEATRU/FILM


MARIETTA SADOVA

Marietta Sadova
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
Decedată (84 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuHaig Acterian Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Marietta Sadova (sau Sadoveanu, nume la naștere Maria Bârsan[2], n. [1] – d. [1]) a fost o actriță și regizoare română. A jucat în roluri de teatru (în special cele de dramă ale Teatrului Național din București) și film. A fost soția scriitorului Ion Marin Sadoveanu și a lui Haig Acterian. După moartea celui din urmă, în 1943, nu s-a recăsătorit. A fost simpatizantă a mișcării legionare [3]. A făcut parte din grupul de femei participante la conferințele asociației intelectuale Criterion. Scriitorul Mihail Sebastian îi creionează o imagine negativă în Jurnalul său, descriindu-i ieșirile antisemite.




Lotul Noica-Pillat

La sfârșitul anilor '50, după o scurtă perioadă de relaxare, represiunea organizată de regimul comunist s-a intensificat din nou. În 1956, Marietta Sadova a adus în țară de la Paris (dintr-un turneu al Teatrului Național cu piesele O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale și Ultima oră de Mihail Sebastian) volume de Mircea Eliade și Emil Cioran, pe care le-a răspândit sub formă de samizdat. Eliade i-a înmânat la Paris romanul La forêt interdite (Noaptea de sânziene) și cărțile Mitul eternei reîntoarceri și Imagini și simboluri, publicate în Franța, iar Emil Cioran i-a dat zece exemplare din lucrarea La tentation d'exister (Ispita de a exista).

Marietta Sadova a fost arestată în 1959 și inculpată sub învinuirea de a fi introdus în țară materiale periculoase de propagandă anticomunistă. A făcut parte din lotul Noica–Pillat, alături de Constantin Noica, Dinu Pillat, Arșavir Acterian, Sergiu Al-George, Theodor Enescu, Alexandru Paleologu, Anca Cantacuzino, Ion Negoițescu, Nicolae Steinhardt, Vladimir Streinu, Păstorel Teodoreanu. Doi inculpați au fost condamnați la moarte și ceilalți 23 au fost condamnați la diverse termene de închisoare.

Revenirea în viața publică

După executarea pedepsei, Marietta Sadova și-a reluat activitatea de teatru. A devenit profesor universitar la București la IATC (azi UNATC). A avut roluri notabile în piesele de teatru Profesiunea doamnei Warren de George Bernard Shaw, Strigoii de Henrik Ibsen. A pus în scenă Pescărușul de Anton Cehov la Teatrul Bulandra în 1969, Răzvan și Vidra de Bogdan Petriceicu Hasdeu.

Filmografie


GEORGE ANANIA


Sari la navigareSari la căutare

George Anania
George Anania.jpg
Date personale
Născut14 iulie 1941
Măgurele
Decedat (71 de ani)[1][2] Modificați la Wikidata
Ilfov, România Modificați la Wikidata
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieantologator, eseist, romancier
Limbilimba română  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Activ ca scriitorLiteratura română post-belică,
Literatura română contemporană
1963 - 2013
Specie literarăștiințifico-fantastic  Modificați la Wikidata
Operă de debutConstelația din ape
Note
PremiiEurocon  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

George Anania (n. 14 iulie 1941, Măgurele, d. 5 aprilie 2013) a fost un scriitor de literatură științifico-fantastică, dramaturg, realizator de scenarii radiofonice, traducător și realizator de antologii românești contemporane. Este cunoscut și pentru colaborarea sa literară îndelungată cu Romulus Bărbulescu.

Biografie

Viața

George Anania s-a născut la 14 iulie 1941 în Măgurele. În 1964 a absolvit Facultatea de limba și literatura română din cadrul Universității București și a lucrat în mai multe insistuții culturale, ocupând pentru o perioadă funcția de director-adjunct al studioului Animafilm[3]. Pe plan personal, a fost căsătorit și a avut o fată, care o vreme a cochetat și ea cu literatura de anticipație[4].

George Anania a decedat în noaptea de 5 spre 6 aprilie 2013[5].

Cariera literară

A început să scrie în jurul vârstei de 16 ani și, la puțină vreme după aceea, Adrian Rogoz i-a făcut cunoștință cu Romulus Bărbulescu[6]. Astfel a luat naștere cel mai de succes cuplu de autori SF români[7], care avea să fie recompensat cu Marele premiu pentru întreaga activitate literară la Eurocon-ul desfășurat la Fayence, Franța, în anul 1990.

Între 1958 și 1962, cei doi autori au scris 15-20 de scenarii difuzate la radio, înainte de a finaliza primul lor roman SF, Constelația din ape (1962), care avea să fie serializat în numerele 174-179 ale Colecției de povestiri științifico-fantastice, având un efect memorabil asupra cititorilor din epocă[7] și asupra criticii științifice[6].

În 1965 apare Doando, romanul care i-a consacrat[6] și care s-a bucurat de o primire călduroasă din partea cititorilor[8], fiind elogiat și în presa sovietică a vremii[7]. Acesta avea să fie primul roman SF românesc publicat după 1989 de editura Nemira în nou apăruta Colecția Nautilus[9][10], într-o ediție revizuită.

Au urmat alte colaborări de succes ale celor doi autori, dintre care se disting romanele Ferma Oamenilor de Piatră (1969) și continuarea sa, Paralela-enigmă (1973)[7], ambele reeditate după 1989. În perioada 1965-1975, au fost radiodifuzate peste 15 scenarii SF ale celor doi autori.

În anii '80, regimul condus de Nicolae Ceaușescu a preluat controlul asupra cluburilor de fani Anania și Bărbulescu[6]. George Anania a continuat colaborarea cu Romulus Bărbulescu în dramaturgie, realizând împreună cu acesta piesele SF Despărțire la marele zbor și Fântânile, precum și scenariul filmului Mireasma ploilor târzii (1984). Din punct de vedere literar s-a concentrat asupra unor proiecte personale, publicând romanele Test de fiabilitate, Acțiunea Lebăda și O experiență neobișnuită. Cu toate că au apărut sub semnătură proprie, Anania a recunoscut că el și Bărbulescu s-au ajutat reciproc în proiectele personale[6], declarând că "și atunci când apărea pe copertă numai RB sau numai GA, în interiorul cărții erau, de fapt aceiași RBGA"[4].

După înlăturarea comunismului, pus în fața concurenței avalanșei de traduceri din autorii SF occidentali[6], Anania a mai publicat doar câteva povestiri și nuvele, singur sau în colaborare cu Bărbulescu. Împreună cu acesta din urmă a editat singurul număr al revistei SF Clipa astrală (1994) și a participat la editarea antologiilor bilingve Nemira 1994 și 1995. El a rămas să finalizeze cartea Lupta cu îngerul, începută în anii '90 împreună cu Bărbulescu (decedat între timp), care se dorea a forma o trilogie împreună cu Ferma Oamenilor de Piatră și Paralela-enigmă[4], dar decesul său a lăsat neterminat acest proiect.

În anul 2011 a devenit primul laureat al ”Premiului Galileo pentru întreaga activitate literară”[3].



Stil și teme abordate

„Din perspectiva viitorului, trebuie să descifrezi resorturile unor evenimente imaginare – trecute, prezente sau viitoare – și acțiunile unor personaje ficționale și să le prezinți contemporanilor tăi (în mod subiectiv și părtinitor, fiindcă ești ființă omenească), astfel încât ei, fermecați de privirea ta originală și harul tău de povestitor, să înțeleagă, la rându-le, ceea ce s-ar putea întâmpla, să se lumineze (dacă nu se gândiseră niciodată la o atare posibilitate) și să învețe câte ceva pentru viața lor de zi cu zi. Însă autorul nu are la îndemână niciun element concret de la care să pornească în excursul literar. Așadar ipostazele de mai sus au un singur element comun, care este și esențial în cazul literaturii SF: originalitatea proiecției literare și harul de povestitor al autorului.[4]”

Colaborarea dintre Anania și Bărbulescu, chiar și în proiectele individuale, face dificilă tratarea separată a celor doi autori, deși Anania a remarcat la un moment dat că "unul avea propensiune către ideile originale, celălalt către punerea lor, cât mai inspirată, în pagină"[4]. Rigorile ideologice ale vremii impuneau ca scrierile SF să conțină idei anticipative care să fie conforme spiritului științific[6], trimițând deseori la o abordare excesiv de tehnicistă. Acest lucru avea un impact semnificativ asupra valorii literare a textelor, la care se adăuga și lipsa informației de gen, singurele surse disponibile fiind traducerile masive din autorii sovietici și reeditările periodice ale operelor lui Jules Verne și H. G. Wells[4]. Acest climat a făcut ca primul roman al cuplului Bărbulescu-Anania, Constelația din ape, să fie unul axat în principal pe latura tehnicistă, el beneficiind de patru referate științifice[6]. El avea să aducă în prim plan una dintre temele predilecte ale cuplului: contactul cu civilizațiile extraterestre. Acest contact a fost tratat de-a lungul carierei lor scriitoricești din diferite perspective, printre care se numără:

Dacă în primele creații tendința a fost de a da o formă umanoidă reprezentanților raselor extraterestre, odată cu maturizarea artistică au intrat în scenă civilizații care au prea puține în comun cu modul nostru de percepție și care, eventual, ajungeau să ia o formă umană pentru o comunicare mai ușoară. De altfel, comunicarea cu aceste rase nu a ridicat probleme în textele celor doi autori, ei apelând mai mereu la câte un element din recuzita SF pentru a facilita acest demers. În plus, în afara unor aluzii prezente în O experiență neobișnuită, relațiile cu toate rasele întâlnite s-au desfășurat sub semnul păcii și colaborării.

O altă temă majoră abordată de cei doi autori a fost legată de domeniul ciberneticii, o știință interzisă în acele vremuri în țările comuniste[6]:

  • realizarea unui alter-ego cibernetic al omului, relația dintre cei doi permițând zborul cosmic (Ferma Oamenilor de Piatră)
  • calculatorul gigantic care conduce o mulțime de operațiuni și care este capabil să învețe (Paralela-enigmă)
  • roboții prezenți ca ajutoare în viața de zi cu zi ("Captiv în inima galaxiei"), uneori sub forma unor gadgeturi tehnologice înzestrate cu rațiune (naveta și centura lui Donar din Paralela-enigmă), alteori preluând controlul societății într-o încercare de protejare excesivă care determină obținerea unor rezultate contrare (Planeta Umbrelelor Albastre sau nuvela "Dintr-un creier de inox" din volumul Cât de mic poate fi infernul?)
  • nave gigantice dotate cu inteligență, pornite în explorarea universului (Doando)

În afara acestor teme majore, cei doi autori au abordat o serie de alte teme specifice SF-ului, printre ele numărându-se explorarea spațiului cosmic și ceea ce rezultă de aici, anume reacția psihologică umană în fața necunoscutului cosmic, temă pe care Aurel Cărășel - comentând pe marginea romanului Șarpele blând al infinitului - o consideră "cvasidesuetă"[8]. În particular, Anania a atins și tema mutațiilor biologice, sub forma omului nemuritor din Test de fiabilitate sau a simbiozei dintre o rasă extraterestră și plantele terestre în O experiență neobișnuită.

Anania a apreciat că perioada de elaborare a structurii unei cărți era cea mai fascinantă din punctul lor de vedere, începând de la idee și terminând cu personajele. Creionarea acestora din urmă a constituit mereu un detaliu asupra căruia cei doi autori s-au concentrat cu mare atenție, apreciind faptul că li se permitea să fie "demiurgi"[4].

Cei doi autori au împletit deseori SF-ul cu literatura polițistă (Statuia șarpelui, Paralela-enigmă) și cu cea umoristică (Planeta Umbrelelor Albastre, Statuia șarpelui). Anania a pășit și pe domeniul literaturii istorice, îmbinând-o cu cea de aventuri în opere cum ar fi Corsarul de fier (care descrie un episod din viața lui Francis Drake) și Ploaia de stele (care prezintă expediția în America Latină a exploratorului Alexander von Humboldt). Spre sfârșitul carierei scriitoricești atenția sa s-a îndreptat spre literatura pentru copii, reluând unele teme abordate anterior în romanele scrise alături de Bărbulescu.

Alexandru Mironov a comentat în termeni elogioși perioada de maturitate artistică a cuplului Bărbulescu-Anania, apreciind că romanele Doando, Ferma Oamenilor de Piatră și Paralela-enigmă sunt "cele mai importante romane de literatură de anticipație românești". Odată cu Șarpele blând al infinitului, el este de părere că cei doi autori au coborât ștacheta, conformându-se tendinței literaturii SF românești de după 1974. Despre evoluția individuală a celor doi autori, el consideră că "scriitorii născuți prin diviziune din trupul regretatului Romulusbărbulescugeorgeanania realizează, fiecare, cărți bune, dar nu capodopere"[7]. De altfel, însuși Anania a declarat într-un interviu că Ferma Oamenilor de Piatră este opera literară care îi reprezintă cel mai bine și că "după aceea, cu unele excepții poate de luat în seamă, dar excepții, am bătut pasul ori am coborât"[4].

Bibliografie

Romane

Împreună cu Romulus Bărbulescu

Povestiri și nuvele

  • "Limanul dragostei" (1963)
  • "Cel din urmă mesaj" (1963)
  • "Prisăcarul" (1989)
  • "A zecea planetă" (1989)
  • "Dintr-un creier de inox" (1992)

Împreună cu Romulus Bărbulescu

  • "Captiv în inima galaxiei" (1964)
  • "Astronava lui OLM" (1965)
  • "Fântânile" (1966)
  • "Ochii ei albaștri" (1967)
  • "Aventură pe fluviul de hidrogen" (1971)
  • "Requiem după singurătate" (1983)
  • "Război contra Sfinxului" (1990)
  • "Uneori, marea" (1990)
  • "Feedback Pampero" (1994)

Editor (cu Romulus Bărbulescu)

Critică literară

  • 1973-1976 - "Pulsul nostru actual", articole critice asupra unor lucrări SF, scrise împreună cu Romulus Bărbulescu sub pseudonimul Ana Barbara Rebegea și publicate în Colecția de povestiri științifico-fantastice, Viața românească și Contemporanul

Scenarii de film

Scenarii radiofonice

  • 1965 - 1975 - peste 15 scenarii cu profil science fiction, împreună cu Romulus Bărbulescu

Dramaturgie

  • 1982 - Despărțire la marele zbor - piesă SF în 3 acte montată pe scena Teatrului Ion Vasilescu din București, în regia lui Cornel Popa
  • 1988 - Fântânile - piesă într-un act și patru tablouri, regia Cristian Munteanu

Distincții

  • 1990 - Marele premiul Eurocon pentru întreaga activitate literară
  • 2011 - Premiul Galileo pentru întreaga activitate literară


VIOREL PETRU BALTAG

Viorel Baltag
Date personale
Născut22 martie 1948
Pucioasa, județul Dâmbovița
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
OcupațieActor
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Viorel Petru Baltag (n. 22 martie 1948, Pucioasa) este actor român de film, radio, teatru, televiziune și voce. A jucat dramă, comedie, tragedie.

Biografie

Teatru




Filmografie




ELVIRA DEATCU

Elvira Deatcu
Date personale
Născută (49 de ani)
Bucuresti, România
Căsătorită cuHoria Deatcu
CopiiLuca, Filip
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
OcupațieActriță
Alte premii
Ordinul Meritul Cultural Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Elvira Deatcu (n. 22 martie 1972, București) este actriță de film, radio, televiziune, scenă și voce română.

Biografie

Filmografie

  • ...Escu (1990) - personajul Amelie Necșulescu
  • Călătorie de neuitat (1994)
  • Bloodlust: Subspecies III (1994) - personajul Woman Victim
  • Jocul de-a vacanța (1995) - personajul Corina
  • Don Carlos (TV) / (1996)
  • Retro Puppet Master (1999) - personajul Margarette
  • Roberta (2000)
  • Hautes fréquences (2001) - personajul Juge d'instruction
  • Entre chiens et loups (2002) - personajul Asistenta
  • Lacrimi de iubire (2005) - personajul Amalia Mateescu
  • The Fall / Legende pentru viață (2006) - personajul Alexandria's Mother
  • Lacrimi de iubire - filmul (2005-2006) - personajul Amalia Mateescu
  • Daria, iubirea mea (2006)
  • Cu un pas înainte (2007) - personajul Vera Maier
  • Iubire și onoare (2010) - personajul Lavinia
  • Pariu cu viața (2011) - personajul Tănțica Cercel
  • O nouă viață (2014)
  • Vlad (2019)



Premii și distincții

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit actriței Elvira Deatcu la 13 mai 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.[1]


ALEXANDRU MIKE GHEORGHIU

Alexandru Mike Gheorghiu
Date personale
Născut14 iulie 1977
Ocupațieactor
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Alexandru Mike Gheorghiu (n.14 iulie 1977, București) este un actor român de film, teatru și voce.

Teatru




Spectacole la Teatrul Nottara

  • Fanouš – Joc de toamnă de Markéta Bláhová (spectacol lectură), regia: Adela Bițică (2014);
  • Ipingescu – O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, regia: Alexandru Mâzgăreanu(2012);
  • Borachio – Mult zgomot pentru nimic de William Shakespeare, regia: Diana Lupescu (2012);
  • Mișa Panin, Demian Kuzmici și un tip cu chitară – Roman teatral, adaptare după romanul omonim al lui Mihail Bulgakov, regia: Vlad Massaci (2012);
  • Man 2 – 39 de trepte, adaptare după un film de Alfred Hitchcock, regia: Petre Bokor(2010);
  • Umor, amor, fior de dor... în București, un spectacol de Diana Lupescu (2010);
  • Willie – Clipe de viață de William Saroyan, regia: Cristian Dumitru (2010);
  • Robert-Fierăstrău – Opera de trei parale de Bertold Brecht, regia: Diana Lupescu (2009);
  • Periuță-de-Dinți și Comis-Voiajorul – Rinocerul îndrăgostit de Liao Yimei, regia: Mihai Lungeanu (2008);
  • Fiddleditch – Tăiat de Lyle Victor Albert, regia: Alexandru Jitea(2008);
  • Traian – Titanic Vals de Tudor Mușatescu, regia: Dinu Cernescu (2008);
  • Kirill Porfirievici Glagoliev – Platonov de A.P. Cehov, regia: Vlad Massaci (2008);
  • Ritmuri / De dor și drag, Maria Tănase, un spectacol de Diana Lupescu (2008);
  • Fiul – Special sânge de Guy Foissy, regia: Bogdan Hușanu(2007);
  • Liftierul – Scandal la Operă! de Ken Ludwig, regia: Petre Bokor (2006);
  • Bennett – Travestiuri de Tom Stoppard, regia: Dan Vasile (2006);
  • Alpatici – Război și pace, adaptare după romanul omonim al lui Lev Tolstoi, regia: Petre Bokor (2002);
  • Cobuz – Prăpăstiile Bucureștilor, adaptare după Matei Milo, regia: Ada Lupu (2002);
  • Fred Walter – Sărbători fericite de Jean Poiret, regia: Dinu Cernescu (2002);
  • Soldatul – Miresele căpitanului de Stephen Sondheim, regia: Petre Bokor (2002).
  • Gelu – Boul și vițeii de Ion Băieșu, regia: Alexandru Jitea, Teatrul George Ciprian din Buzău (2011);
  • Vulpoiul – Măria Sa, Măgarul de Ion Lucian, regia: Ion Lucian, Teatrul Excelsior (2010);
  • Kabaret, după o idee de Mara Bozoki și Zsolt Khell, regia: Yvette Bozsik, Opera Națională București (2010);
  • Ipingescu – O noapte taifunoasă adaptare după I.L. Caragiale, regia: Dan Vasile, Centrul Cultural pentru UNESCO Nicolae Balcescu (2004), Teatrul Luni (2005), La Scena (2010);
  • Tăiat de Lyle Victor Albert, regia: Alexandru Jitea, Teatrul Luni (2007);
  • Țăranul și Pascu – Steaua fără nume de Mihail Sebastian, regia: Anca Maria Colțeanu, Teatru George Ciprian din Buzău (2005);
  • Vulpoiul – Cocoșelul neascultător de Ion Lucian și Constantin Ungureanu, regia: Ion Lucian și Victor Radovici, Teatrul Excelsior (2005);
  • Rudi – Viața lui Helge de Sibylle Berg, regia: Theo Herghelegiu, Teatrul Act (2004);
  • Voin – Povești de familie de Biljana Srbljanovic, regia: Andreea Vălean, Teatrul Nocturn (2001);
  • Seymour – Little Shop of Horrors de Howard Ashman (spectacol în limba engleză), regia: Calvin Andre McClinton, Studioul Cassandra (2000);
  • Baltazar și Călăul – Comedia Erorilor de William Shakespeare ,regia: Cristiana Rîpeanu, Teatrul George Ciprian din Buzău (1999), Studioul Cassandra (2000);
  • Rodrigo – Othello de William Shakespeare, regia: Dan Vasile, Teatrul Luni (1999);
  • Ștefănescu și băiatul cu cafelele – Ultima oră de Mihail Sebastian, regia: Adriana Popovici, Studioul Cassandra (1999);
  • Iluzii de hârtie (spectacol de coregrafie), regia: Elena Zamfirescu, Studioul Cassandra (1999);
  • Hârciogul – Viața lui Helge de Sibylle Berg, regia: Theo Herghelegiu, Teatrul Act (1999);
  • Irozii, regia: Cătălin Naum, Teatrul Podul (1995);
  • Om de omenie, regia: Cătălin Naum, Teatrul Podul (1994);
  • Benvolio – Romeo și Julieta de William Shakespeare, regia: Cătălin Naum, Teatrul Podul (1993);
  • Nu am moarte cu tine nimic, spectacol după versurile lui Grigore Vieru și Leonida Lari, regia: Cătălin Naum, Teatrul Podul (1993).

Filmografie

  • Italiencele (2004)
  • Filantropica (2002)
  • Terminus paradis (1998)
  • Carmen (2013)
  • Și totul era nimic,;
  • Zbor deasupra unui cuib de curci
  • Dor Mărunt


MĂDĂLINA DRĂGHICI

Mădălina Drăghici
Date personale
Născută14 iulie 1988
Ploiești, Prahova
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță
model Modificați la Wikidata
Activitate
Ani de activitate2010 - prezent
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Mădălina Drăghici (n. 14 iulie 1988, Ploiești) este un model internațional și o actriță de origine română. După interpretarea rolului principal în prima telenovelă HD din România, „Iubire și onoare”, pe parcursul a aproximativ 140 de episoade, a devenit celebră în România și în alte 28 de țări în care această telenovelă s-a difuzat. Al doilea rol l-a obținut în producția "Pariu cu viața". Este una dintre vedetele postului "Acasă TV".

Biografie




Serii de televiziune

la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...

  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...
  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...