5. /12 IULIE 2021 - TEATRU/FILM
JORJ VOICU
A absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografie din București in 1961, la clasa profesorului Ion Finteșteanu, a studiat la Paris pantomima cu Jacque Lecqoc.
A jucat la Teatrul Municipal din Turda, la teatrele Barbu Delavrancea, Tandatica si Odeon din capitala. Printre spectacolele in care a fost distribuit: O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale, Visul unei nopți de vară, Poveste de iarna de William Shakespeare, Scoala nevestelor de Moliere, Noaptea la Drumul Mare de Renato Lelli, comedia Un nasture sau absolutul de Radu Cosasu, Woyzeck de Georg Büchner, Sapte insi intr-o caruta de Paul Anghel, Escu de Tudor Mușatescu, Růzboiul de Goldoni, Vlacea, regele nebun, Bărbierul din Sevilla de Gioachino Rossini, etc.
A debutat pe marele ecran in 1966, cu filmul Zodia Fecioarei, apoi a jucat in Faust XX (1966), in rolul lui Mefisto, Un film cu o fată fermecătoare (1967), De trei ori București (1967), B.D. în alertă (1971), Păcală (1974), Comedie fantastica (1975), scurt metrajul pentru televiziune Un text cu bucluc (1976), Ediție speciala (1978), Intoarcerea la dragostea dintâi, De ce trag clopotele, Mitica? (1981), Melodii la Costinesti (1982), Concurs (1982), Duelistii (1984) la televiziune, Ramasagul (1984), Galax, omul păpușă (1984), Amadeus , la Tv (1984), Maria si Mirabella in Tranzistoria (1989)-voce, Escu (1990).
La Teatrul Radiofonic a jucat in Capul de rățoi de George Ciprian, Apostolii de Liviu Rebreanu, Jocul Sfantului Nicolae, Zadarnicele necazuri de iubire de W. Shakespeare, Nunta lui Figaro de Beaumarchais, Pasărea albastră de Maurice Maeterlinck, etc.
Jorj Voicu a murit la 12 ianuarie 1991, in București, la 53 de ani.
| Lucia Mureșan | |
 Lucia Mureșan la începutul anilor 1980. | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 31 ianuarie 1938 municipiul Cluj |
| Decedată | (72 de ani) municipiul Cluj |
| Căsătorită cu | Ion Miclea |
| Cetățenie | România  |
| Ocupație | profesoară universitară[*] actriță de teatru[*] actriță de film |
| Activitate | |
| Ani de activitate | 1958–2005 |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Lucia Mureșan (n. 31 ianuarie 1938, Cluj – d. 12 iulie 2010, Cluj) a fost o actriță română de teatru și film. A jucat și în producții de teatru televizat și radiofonic. A lecturat timp de mulți ani o parte din textele documentarelor prezentate în emisiunea Teleenciclopedia, difuzată de Televiziunea Română.
Originea și studiile
Actrița a fost descendenta unei familii de intelectuali români transilvăneni. A fost botezată de Ion Agârbiceanu, pe atunci protopopul greco-catolic al Clujului.
Lucia Mureșan a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1958, la secția Arta actorului,[1] sub îndrumarea Irinei Răchițeanu.[2] A fost repartizată împreună cu întreaga promoție la Piatra Neamț.[3]
Teza de doctorat a Luciei Mureșan se intitulează Rolul cuvântului în realizarea imaginii scenice – orice glas ascultă glas.[2]
Activitate
Cariera actoricească
În 1958 a revenit la Cluj.[3] Aici și-a făcut debutul ca actriță în același an, interpretând la Teatrul Național din oraș rolul Domnica Radu din Secunda '58 de Dorel Dorian. Pe această scenă a mai jucat rolurile Ofelia din Hamlet de William Shakespeare și Ondine din piesa cu același nume de Jean Giraudoux. În 1965 intră în echipa Teatrului „Constantin Nottara” din București;[4] trupa de aici, alcătuită de către directorul Horia Lovinescu (pus în funcție cu doar un an în urmă[5]), îi mai cuprindea pe tinerii actori Anda Caropol, Emil Hossu, Gilda Marinescu și Alexandru Repan.[2]
Dintre montările de teatru în care a fost distribuită Lucia Mureșan, de un succes deosebit s-a bucurat comedia Micul infern de Mircea Ștefănescu, în regia lui Mihai Berechet. Spectacolul a fost prezentat în nouăsprezece stagiuni, însumând aproape șapte sute de reprezentații. Din distribuție mai făceau parte: George Alexandru, Ion Dichiseanu, Emilia Dobrin, Silvia Dumitrescu-Timică, Dorin Moga, Ștefan Radof și Ion Siminie.[6]
Cariera actriței a însumat peste o sută de spectacole de teatru și înregistrări de teatru radiofonic și de televiziune și în jur de cincisprezece producții cinematografice.[3] În film a jucat cu precădere roluri secundare.[2] Acestora se adaugă activitatea ca realizator de emisiuni radiofonice și televizate, domeniu în care a debutat în 1958;[1] în acest sens, sunt binecunoscute aparițiile Luciei Mureșan în emisiunea Teleenciclopedia, difuzată de postul public din România, unde actrița lectura texte ale documentarelor prezentate.[2]
În învățământ
Și-a început activitatea didactică în 1963, susținând cursuri de Arta și tehnica vorbirii la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Continuă să predea în această instituție până în 1992, când se transferă la Universitatea Hyperion din București, unde prezintă cursuri de „Arta actorului”, „Vorbire scenică” și „Analiza procesului scenic”. Din 1996 până în 2002 activează în Universitatea Ecologică din București, care îi oferă în anul 1997 funcția de decan al Facultății de Arte.[1] În 2002, a devenit profesor și decan al Facultății de Teatru din Universitatea „Spiru Haret” din capitală.[3]
Critică
Într-un articol publicat în 1982 la revista Teatrul, criticul de teatru Maria Marin aprecia la jocul actoricesc al Luciei Mureșan „calitățile de ingenuă dramatică, un stil de interpretare ale cărei finețe și transparență se întemeiază pe refuzul oricărei dulcegării”, concluzionând: „Știind să valorifice scenic experiența dobândită cu fiecare rol, Lucia Mureșan dispune astăzi de mijloace de caracterizare suple și rafinate; personajele ei, în aparență de o feminitate fragilă, surprind uneori prin încordarea voinței, prin gestul ferm, prin strălucirea rece a lucidității.”[4]
Viața personală
Actrița a fost căsătorită din 1960 cu fotograful Ion Miclea (1931–2000), cunoscut pentru obținerea unor importante premii internaționale, dar și pentru ocupația de fotograf personal al liderului politic comunist Nicolae Ceaușescu.[3][7]
A fost înmormântată în data de 14 iulie 2010 în Cimitirul Central din Cluj după ritualul greco-catolic.[1][8]
Distincții
Lucia Mureșan a fost numită cetățean de onoare al orașului Sebeș în anul 2002.[3]
Spectacole de teatru
Teatrul Național din Cluj
- Secunda '58 de Dorel Dorian (1958) – Domnica Radu
- Hamlet de William Shakespeare – Ofelia
- Ondine de Jean Giraudoux – Ondine
Teatrul „Constantin Nottara“ din București
- Meșterul Manole de Lucian Blaga – Mira
- Stana de Ion Agârbiceanu (adaptare) – Stana
- Și eu am fost în Arcadia de Horia Lovinescu – Laura
- Ultima cursă de Horia Lovinescu – Claudia
- Adela de Garabet Ibrăileanu (adaptare) – Adela
- Othello de William Shakespeare – Desdemona
- Casa Bernardei Alba de Federico García Lorca – Angustias
- Echilibru fragil de Edward Albee – Julia
- Întoarcerea la Micene de Evangelos Averoff-Tossizza – Frumoasa Elena
- Micul infern de Mircea Ștefănescu – Viorica Vernescu
- Sentimente și naftalină de Sidonia Drăgușanu – femeia în gri
- Pensiunea doamnei Olimpia de Ion Dumitru Șerban (1982) – Angela
- Vino la pod, iubita mea! de Kiszely Gábor (2001) – Cordelia
Teatrul Național București „Ion Luca Caragiale“
- Profesionistul de Dușan Covacevici
Teatrul Național Radiofonic
- Bogdan Dragoș de Mihai Eminescu
- Comisarul și înalta societate de Robert Lamoreaux
- Duminica orbului de Cezar Petrescu
- Electra (adaptare)
- Emilia Galotti de Gotthold Ephraim Lessing (adaptare)
- George Enescu și prințesa iubită (adaptare)
- Ioan Botezătorul de Hermann Sudermann
- Ioana pe rug de Dina Cocea
- Ion de Liviu Rebreanu (adaptare)
- Legături primejdioase de Choderlos de Laclos (adaptare)
- Maria Stuart de Friedrich Schiller
- Micul infern de Mircea Ștefănescu
- Mihai Eminescu. Veronica Micle. Replici (2001) de Pușa Roth
- Odiseea de Homer (adaptare)
- Oedip la Colona de Sofocle
- Părintele Serghei de Lev Tolstoi
- Pasărea albastră de Maurice Maeterlinck
- Povestea celor șapte stele de Alexandre Dumas, tatăl (adaptare)
- Prințul din adâncul pământului de Costin Tuchilă (adaptare)
- Simpozionul de Alisa Tanskaia
- Troienele de Euripide – Corifeea
- Troienii la Cartagina de Virgiliu
- Tulnicile Iancului de Dominic Stanca
- Ultima oră de Mihail Sebastian
- Un roman de dragoste de Honoré de Balzac (adaptare)
Teatrul Național de Televiziune
- Troienele de Euripide (1967) – Corifeea
- Micul infern de Mircea Ștefănescu – Viorica Vernescu
Filmografie
- Gioconda fără surâs (1967) – Ioana
- Serata (1971)
- Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980) – regina Isabela
- Liniștea din adîncuri (1982)
- Buletin de București (1983)
- Raliul (1984)
- Figuranții (1987)
- A doua variantă (1987)
- Drumeț în calea lupilor (1988) – doamna Iorga
- Divorț... din dragoste (1992)
- Natures mortes" (2000, film de televiziune)
- Raport despre starea națiunii (2002) – Mărioara Zegrea
- Une place parmi les vivants (2003)
- Corps et âmes (2003, film de televiziune) – Madame Faussait
- Buricul pământului (2005) – doctorița
| George Calboreanu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 3 ianuarie 1896 Turnișor, Sibiu |
| Decedat | (90 de ani) București |
| Ocupație | actor compozitor |
| Activitate | |
| Roluri importante | Chirică, Spirache Necșulescu, Ștefan cel Mare, Regele Lear, Iulius Cezar, Galileu Bologa |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
George Calboreanu (n. 3 ianuarie 1896, Turnișor, Sibiu - d. 12 iulie 1986, București) a fost un actor român de teatru și film.
Biografie
Născut în 1896, George Calboreanu a debutat pe scenă la Iași, în stagiunea 1917 - 1918, ca elev al ilustrei actrițe Aglae Pruteanu. A debutat ca actor profesionist la Cluj. Aici a fost premiat și a obținut o bursă de studii la Viena. A debutat ca actor bucureștean în compania Bulandra. Și, în sfârșit, și-a făcut intrarea la Național, la 30 de ani, datorită lui Alexandru Davila, în spectacolul Vlaicu-Vodă. În 1928 a devenit societar al instituției - de care nu s-a mai despărțit.[1]
A contribuit la lansarea de piese, autori, personaje românești, manifestând încredere față de scriitorii tineri și generozitate. A jucat rolul lui Chirică din Omul cu mârțoaga de George Ciprian, demersul său scenic, fiind decisiv în impunerea comediei (1927). L-a interpretat pe Spirache Necșulescu în Titanic Vals de Tudor Mușatescu (1932). Apoi, Idolul și Ion Anapoda de George Mihail Zamfirescu (1934), Marele duhovnic și Glafira de Victor Eftimiu, Borgia de Alexandru Kirițescu, Meșterul Manole de Lucian Blaga, Maestrul de Mircea Ștefănescu, Letopiseți de Mihail Sorbul, Ovidiu de Nicolae Iorga și altele, de Paul Prodan, Ticu Arhip, Caton Theodorian[1].
Una din marile reușite ale carierei sale a fost rolul lui Ștefan cel Mare. L-a făurit ca personaj, întâia oară, într-o piesă azi uitată, Maria de Mangop de Mircea Dem. Rădulescu (1953). Apoi l-a desăvârșit în Apus de soare, la Naționalul din București, dând o efigie modernă personajului dramatic, monumentalizând și, deopotrivă, umanizând rolul. E cert că pentru generațiile postbelice ilustrul domnitor are chipul scenic dat de Calboreanu, așa cum pentru perioada anterioară îl avea pe acela creat de Nottara[1].
George Calboreanu i-a mai zămislit, în ultimii patruzeci de ani, pe Petru Arjoca din Cetatea de foc de Mihail Davidoglu, Ion Vodă cel Cumplit din piesa omonimă a lui Laurențiu Fulga, Vlaicu-Vodă a lui Davila, a dat substanță unor eroi din piese moderne de Horia Lovinescu, Aurel Baranga, N. Moraru și alții.
A avut, din totdeauna, o uimitoare capacitate de întruchipare în tragedie, fie în dramaturgia barocă - Regele Lear sau Iulius Cezar de Shakespeare - fie în drama romantică - Hoții de Schiller, Lorenzaccio de Alfred de Musset. Dar în egală măsură a strălucit în comedie; stau marturie rolurile din Căsătoria de Gogol, Bădăranii de Goldoni, Medicul în dilemă și Maior Barbara de Shaw.
A trecut, fără dificultăți, prin partituri complexe ale repertoriului modern, de la Bologa din Pădurea spânzuraților la eroi ai lui Pirandello. Karel Čapek, Tennessee Williams. O realizare importantă a fost Galileu de Brecht, la Teatrul Radiofonic.
A fost distins cu Ordinul Muncii Clasa I (1953) „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”[2] și cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[3]
De asemenea (anterior anului 1960) a primit și titlul de Artist al Poporului.
Filmografie
- Brigada lui Ionuț (1954)
- Bădăranii (1960) - negustorul Simon Maroele
- Setea (1960)
- Omul de lângă tine (1961)
- Lupeni 29 (1962)
- Lumina de iulie (1963)
- Străinul (1964) - senatorul Varga
- Calea Victoriei sau cheia visurilor (1965)
- Neamul Șoimăreștilor (1965) - Moș Mihu
- Șopârla (1966)
- Apoi s-a născut legenda (1968)
- Frații (1970)
- Serata (1971)
- Frații Jderi (1974) - starostele Nechifor Căliman
Decorații
- titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii”[4]
- medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii”[4]
| Liviu Teodorescu | |
 Liviu Teodorescu într-un interviu pentru Zona IT (2017) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (28 de ani) |
| Cetățenie | România |
| Ocupație |
|
| Activitate | |
| Origine |  București |
| Gen muzical | Pop |
| Instrument(e) | Chitară și pian |
| Ani de activitate | 2011-prezent |
| Case de discuri | deMoga Music, HaHaHa Production, Cat Music și Universal Music România |
| Interpretare cu | Andra, Lala Band, Robert Toma, Adda, Dorian Popa. |
| Prezență online | |
| Site web | |
| Modifică date / text | |
Liviu Teodorescu (n. 12 iulie 1992, București) este un cântăreț, compozitor și actor român, devenit cunoscut în urma participării la emisiunea-concurs Vocea României.
Copilăria
Liviu Teodorescu s-a născut pe 12 iulie 1992, în București, fiul lui Mircea Teodorescu. În 2006, Teodorescu a participat la Eurovision-ul copiilor, unde a făcut parte din grupul "Numai cu acordul minunilor". În 2011 a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Șincai” din București și a fost admis la Conservator, secția Compoziție muzică ușoară.
Cariera
În 2011, Teodorescu a participat în primul sezon al emisiunii Vocea României, unde a fost în echipa lui Marius Moga.[1]
După participarea la Vocea României, în martie 2012, Teodorescu a fost invitat să joace în serialul Pariu cu viața, unde a interpretat propriul rol, intrând totodată și în trupa Lala Band.[2][3] În aprilie 2012, Teodorescu a compus piesa "Little bit of love" special pentru serialul de la Pro TV.
În 2013, Teodorescu a părăsit Lala Band.[4][5] După plecarea din trupă, Teodorescu a lansat melodia, "Ești piesă", care s-a bucurat de un mare succes în rândul fanilor. Aceasta a fost compusă de Marius Moga și produsă în studioul deMoga Music [6][7] Mai târziu, Teodorescu a colaborat cu Andra pentru piesa "Așa e dragostea"[8][9]. Tot în 2014, artistul a lansat și single-ul "Un loc în viața ta" marca deMoga Music, iar videoclipul, în regia lui Iulian Moga[10]
În 2015, Teodorescu a colaborat cu Robert Toma și Adda pentru piesa "Tot ce-a mai rămas".[11][12] După această colaborare, Teodorescu a lansat două piese: "În brațele tale", cu care a intrat în Top 5 pe Youtube, la doar câteva zile după lansare[13][14] și "Târziu".[15]
În 2016, Teodorescu a câștigat cel de-al nouălea sezon al emisiunii-concurs Te cunosc de undeva![16][17] Tot în acest an, artistul a lansat piesele "Dor de ea"[18], "Gelos"[19] și "Cine m-a pus".[20][21] Teodorescu a colaborat cu fratele acestuia, Matei Teodorescu și cu Adda pentru piesa "Matematica iubirii"[22][23] dar și cu Sore pentru piesa "Adu-mi aminte să te uit", compusă în studiourile HaHaHa Production. Textul piesei a fost scris de Sore, Teodorescu și Robert Toma.[24]
În 2017, Teodorescu, împreună cu dansatoarea profesionistă Marica Derdene, s-a clasat pe podium în cadrul emisiunii-concurs Uite cine dansează!.[25]
Discografie
- LiTEmoments (2017)
- LiTEmoments vol. 2 (2018)
- Lista de păcate (2019)
- LiTEmomenta vol.3 (2020)
Ca artist principal
| Titlu | An | Poziția maximă în clasamente | Album |
|---|---|---|---|
| RO | |||
| "Ești Piesă" | 2013 | ? | |
| "Un loc în viața ta" | 2014 | ? | |
| "În brațele tale" | 2015 | ? | |
| "Târziu" | ? | ||
| "Dor de ea" | 2016 | ? | |
| "Gelos" | ? | ||
| "Matematica iubirii" (featuring Matei Teodorescu, ADDA) | ? | ||
| "Cine m-a pus" | ? | ||
| "Fanele" (featuring Dorian Popa, Laura Giurcanu) | 2017 | ? | |
| "Obsesie" | ? | ||
| "Nu e treaba mea" | ? | LiTemoments | |
| "Unele întrebări" | ? | ||
| "Prefă-te" | ? | ||
| "Gândul meu" | ? | ||
| "Așa e ea #DULCE" | ? | ||
| "90-60-90" (featuring Matei Teodorescu, Vlad Munteanu, Cristi Munteanu) | 2018 | ? | |
| "Lista de păcate" (featuring Killa Fonic) | ? | ||
| "Toate momentele" | ? | LiTemoments vol. 2 | |
| "Să nu te prind" | ? | ||
| "Scris în stele" | ? | ||
| "Rochia ta" | ? | Lista de păcate | |
| "SAFE" | ? | ||
| "Patul tău" (featuring SHIFT, Super ED) | ? | ||
| "Sare coarda" (featuring NOSFE) | 2019 | ? | |
| "Lună plină" | ? | ||
| "Vreau să te" (featuring Ares, Criss Blaziny) | ? | ||
| "De ce fumezi în casă?" | ? | ||
| "777" | ? | ||
| "Ascultă" | ? | ||
| "Urmele" | ? |
Ca artist secundar
| An | Piesă | Casă de discuri |
|---|---|---|
| 2012 | "Electronic Symphony" (feat. LuKone & deMoga) | deMoga Music |
| 2014 | "Așa e dragostea" (feat. Andra) | deMoga Music |
| 2015 | "Tot ce-a mai rămas" (feat. ADDA & Robert Toma) | Cat Music |
| 2016 | "Adu-mi aminte să te uit" (feat. Sore) | HaHaHa Production |
| Radu F. Alexandru | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Radu Feldman Alexandru |
| Născut | (77 de ani) București, România |
| Părinți | Isidor si Irina Feldman |
| Cetățenie | România |
| Etnie | evreiască |
| Ocupație | dramaturg scriitor politician |
| Senator de București | |
| Deținător actual | |
| Funcție asumată 2000 – 2004 2008 | |
| Senator de Timiș | |
| În funcție 1996 – 2000 | |
| Partid politic | Partidul Democrat, Partidul Național Liberal, Partidul Liberal Democrat, Partidul Democrat Liberal |
| Alma mater | Facultatea de Matematică si de Filosofie din București |
| Profesie | dramaturg, prozator și politician |
| Prezență online | |
| Identificator titlu IMDb | |
| Modifică date / text | |
Radu Alexandru Feldman (n. 12 iulie 1943, București) este un dramaturg, prozator și politician român de origine evreiască, membru al Partidului Democrat Liberal (PDL, ulterior PNL), senator în legislaturile 1996–2000, 2000–2004 și 2008–2012.
Biografie
S-a născut în familia lui Isidor și Irina Feldman.
Este licențiat la seral al Facultăților de Matematică și de Filosofie. A urmat cursuri postuniversitare de regie de teatru, fiind de asemenea doctorand în estetica filmului (anul II), UNATC. În perioada 2007 - 2015 a fost profesor-asociat Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC)[1]; membru titular al Uniunii Scriitorilor din România; membru PEN-CLUB România; membru titular al Uniunii Cineaștilor din România; secretar general al Asociației Ziariștilor Liber-Profesioniști; Vicepreședinte al Asociației culturale de prietenie România-Israel; membru fondator si director-executiv, al Fundatiei "Forumul pentru starea Culturii". De asemenea este realizator de emisiuni de televiziune si radio si are o constantă activitate publicistică.
A debutat în literatură în anul 1967 în Revista Gazeta Literară, în proză în 1971 cu volumul Cu fața spre ceilalți (Editura Eminescu, București) și în 1974 în dramaturgie cu piesa Umbrele zilei, la Teatrul „Victor Ion Popa” din Bârlad.
Piesele sale Dilema, Dinu, Saltimbancii, Mansarda, Iubiri, O șansă pentru fiecare, Omul care face minuni, Privind în jur cu ochi fără lumină, Nimic despre Hamlet, Domnul Sisif sunt jucate pe parcursul anilor pe scenele teatrelor din București (Național, Nottara, Bulandra, Mic, TES) și din țară (Arad, Bacău, Brăila, Bîrlad, Galați, Piatra Neamț, etc).
Activitate profesională
- 1965 – 1970: Profesor matematică – fizică (Șc. Gen. Nr. 191 Drumul Taberei);
- 1970 – 1974: Redactor Revista ”Cutezătorii”;
- 1974 – 1990: Redactor Studioul Cinematografic ”Animafilm”;
- 1990 – 1991: Diplomat Ministerul Afacerilor Externe;
- 1991 – 1992: Expert Guvernamental, Guvernul României;
- 1993 – 1996: Expert Parlamentar, Camera Deputaților;
- 1996 – 2000: Senator;
- 2000 – 2004: Senator:
- - Membru al Comisiei pentru Cultură, Culte, Artă, Mass-Media
- - Președintele Grupului Interparlamentar de prietenie România-Israel
- - Vice-președinte al Grupului Interparlamentar de prietenie România-Iordania
- - Membru al Grupului Interparlamentar de prietenie România-Franța
- 2005 – 2007: Camera de Comerț și Industrie a României
- 2007 – 2015: Profesor-Asociat Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC)
Activitate politică
- Membru PD 1993-1999; Secretar Birou Executiv
- Membru al Partidului Național Liberal 1999-2006;
- Președintele Comisiei de Cultură a PNL;
- Membru al Grupului de Inițiativă ”Platforma liberală” – 2006; Exclus PNL - 2006;
- Membru fondator al PLD;
- Autor al capitolului despre Cultură, din Platforma PLD;
- Consilier politic al dlui T. Stolojan, președintele PLD;
- Președinte al Comisiei de Cultură a PLD.
- Membru PDL, de la înființare;
- Președinte al Comisiei de Cultură a PDL;
- Co-autor al capitolului Cultură - Culte, în Programul de guvernare al PDL;
- Vice-președinte Birou Permanent Sect. 6; Purtător de cuvânt al Organizației;
- Senator Legislaturile 1996 – 2000, 2000 – 2004, 2008 - 2012:
- Membru al Comisiei pentru Cultură, Culte, Artă, Mass-Media
- Președintele Grupului Interparlamentar de prietenie România-Statul Israel
- Vice-președinte al Grupului Interparlamentar de prietenie România-Regatul Hașemit al Iordaniei
- Membru al Grupului Interparlamentar de prietenie România-Republica Franceză-Senat
- Membru al grupului interparlamentar de prietenie România-Arabia Saudită
- Membru al grupului interparlamentar de prietenie România-Republica Algeriană Democraticăși Populară
Operă
Proză
- "Cu fața spre ceilalți" - 1971
Teatru
- "Iubirile tovarășei Ana Stoica" - 1980
- "Buna zi de mîine" - 1981
- "Mlaștina" - 1992
- "Nimic despre Hamlet" - 1995
- "Poveste despre tatăl meu" - 2006
- "Tsunami" - 2008
Publicistică
- „Gimnastica de dimineață” – 2000
Scenarii de film
- La capătul liniei (1983), regia Dinu Tănase
- Punct. Și de la capăt, regia - Alexa Visarion, 1986
- Omul zilei, regia - Dan Pița (1997)
- Damen-Tango, regia - Dinu Tănase (2004)
- Second Hand, regia - Dan Pița (2005)
- Șarada, regia - Alexa Visarion (in producție)
Premii și distincții
- Premiul de dramaturgie al Asociației Scriitorilor din București în 1979 pentru piesa O șansă pentru fiecare
- Marele Premiu pentru Filmul de Ficțiune, Premiul de interpretare: Ioana Crăciunescu-Amiens (1990); invitat de Onoare-Munchen (1990) La capătul liniei
- Premiul de dramaturgie „Camil Petrescu” și Premiul de dramaturgie al Uniunii Scriitorilor în 1995 pentru piesa Nimic despre Hamlet
- Premiul special al juriului Festivalului de film de la Montpellier, precum și Premiul pentru scenariu al Uniunii Cineaștilor din România pentru filmul Omul zilei
- Premiul de Publicistica al Asociației Scriitorilor din București în 2000 pentru piesa Gimnastica de dimineața
- Premiul UCIN pentru Regie, Premiile pentru Rolurile Principale, feminin și masculin pentru piesa Damen Tango
- Premiul III Festivalul Național de Comedie în 2008 pentru piesa Tsunami
- Mare Ofițer al Ordinului "CRUCEA SUDULUI", Brazilia
- Diploma și Medalia de Aur a Academiei Braziliene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu