8. /27 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT

ENRIQUE GRANADOS

Enrique Granados
Date personale
Nume la naștere	Pantaleón Enrique Joaquín Granados Campiña
Născut	27 iulie 1867[1][3][4][5]  Lleida, Catalonia, Spania
Decedat	24 martie 1916 (48 de ani)[1][3][4][5]  English Channel, Regatul Unit
Cauza decesului	naufragiu (înec)
Căsătorit cu	Amparo Gal Lloberas[*] (din 7 decembrie 1892)
Copii	Eduard Granados Gal[*] Natalia Granados Gal[*] Soledad Granados Gal[*] Víctor Granados Gal[*] Paquito Granados Gal[*]
Cetățenie	Spania
Ocupație	compozitor pianist muzician
Activitate
Studii	Conservatorio Superior de Música del Liceo[*]
Gen muzical	muzică clasică
Instrument(e)	pian
Premii	Orden de Carlos III[*] Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*][2] officier de l'Instruction publique[*][2]
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Enrique Granados (1867-1916)

Enrique Granados (n. 27 iulie 1867,^[1][3][4][5] Lleida, Catalonia, Spania – d. 24 martie 1916,^[1][3][4][5] English Channel, Regatul Unit) a fost un compozitor spaniol.

Date biografice

Talentatul compozitor spaniol Enrique Granados a fost continuatorul operei spaniole a lui Isaac Albéniz. Granados este cel care a inființat Academia de Muzică din Barcelona. A dus o intensă viață componistică și interpretativă. A compus mult pentru pian, folosind tehnica descriptivă și elemente iberice pregnante.

Compozitor

Fascinat de picturile lui Francisco de Goya, Granados a compus în 1911 suita pentru pian „Goyescas” (o serie de 6 tablouri muzicale, grupate câte trei) (mai târziu, în 1916, orchestrate pentru opera "Goyescas" prezentată în premieră la New York). Ritmurile de jota și fandango alternează cu melodii de atmosferă nostalgică și cu ritmuri care amintesc de chitară.

A scris în total muzică pentru 4 opere: „Maria del Carmen”, „Picarol”, „Liliana” și „Goyescas”.

A murit în condiții tragice (împreună cu soția sa și cu toți pasagerii) la 24.03.1916, în urma scufundării vasului francez de pasageri „Sussex” (torpilat din greșeală de un submarin german, în timpul primului război mondial), la traversarea Canalului Mânecii între Folkestone (Anglia) la Dieppe (Franța). Corpul său nu a mai fost găsit.

Punctele culminante ale lucrărilor sale rămân (probabil) „Rondella Aragonesa” (din „Dansul Spaniol nr.6”) și „Intermezzo” din opera „Goyescas”.

Creații

• 12 „Danzas españolas” (1890) pentru pian (in 4 volume); cuprind: Vol. 1: Galante, Orientale, Fandango; Vol. 2: Villanesca; Andaluza; Rondella aragonesa; Vol. 3: Valenciana; Sardana; Romántica; Vol. 4: Melancólica; Arabesca; Bolero
• María del Carmen” (1898), operă
• Allegro de concierto” (1903)
• Escenas románticas” (1903) pentru pian, cuprinde: Mazurca; Berceuse; Allegretto; Mazurka; Allegro appassionato; Epílogo
• "Dante" (1908), poem simfonic
• "Tonadillas” (1910) pentru voce si pian. Cuprinde: Amor y odio; Callejeo; El majo discreto; El majo tímido; El mirar de la maja; El tra-la-la y el punteado; La maja de Goya; La Maja Dolorosa I, II y III; Ay majo de mi vida !, Oh muerte cruel !, De aquel majo amante; La currutacas modestas; Sí al retiro me llevas; El majo olvidado
• "Goyescas” (1911), suită pentru pian. Cuprinde: Los requiebros; Coloquio en la reja, dúo de amor; Quejas, o La maja y el ruiseñor; El amor y la muerte, balada; Epílogo, serenata del espectro
• "Bocetos” (1912); cuprinde: Despertar del cazador; El hada y el niño; Vals muy lento; La campana de la tarde
• "Colección de canciones amatorias” (1915), pentru voce si pian. Cuprinde: Descúbrase el secreto; Mañanica era; Mira que soy niña; Gracia mía; Iban al Pinar; No lloráis ojuelos
• "Goyescas”, operă, 1916 (premieră la New York) (de remarcat: „Intermezzo”-ul instrumental)
• 6 „Estudios expresivos”
• 6 „Piezas sobre cantos populares españoles”; cuprinde: Añoranza; Ecos de la parranda; Vascongada; Marcha oriental; Zambra; Zapateado
• "Madrigal” pentru violoncel și pian.

Música para piano de Enrique Granados | Conciertos Guiados

SMILEY

Smiley
Date personale
Nume la naștere	Andrei Tiberiu Maria
Născut	27 iulie 1983 (37 de ani)  Pitești, județul Argeș, Republica Socialistă România
Părinți	Ion Maria Ioana Maria
Frați și surori	Filip Maria
Partener(i)	Gina Pistol (2017-prezent)
Copii	Josephine Ana Maria
Cetățenie	România
Etnie	Român
Ocupație	Cântăreț compozitor producător prezentator TV actor
Activitate
Alte nume	Smiley
Gen muzical	Pop, dance
Instrument(e)	voce[*]
Ani de activitate	2001 - prezent
Case de discuri	Cat Music Roton HaHaHa Production
Interpretare cu	Simplu, Inna, Uzzi, Loredana Groza, Cheloo, Alex Velea, Don Baxter, Cabron, Guess Who, Voltaj, DOC, Motzu, Corina, Grasu XXL, CRBL, Felicia Donose, Marius Moga, Sore Mihalache, Delia, Killa Fonic
Premii	MTV Europe Music Award for Best Romanian Act[*]
Prezență online
Site web pagină Facebook cont Twitter Internet Movie Database
Modifică date / text

Andrei Tiberiu Maria (n. 27 iulie 1983, Pitești, România), cunoscut sub numele de scenă Smiley, este un cântăreț, compozitor, producător, prezentator și actor român, fost membru al trupei Simplu. Artistul a început și o carieră solo, iar în 2008 și-a lansat primul album: „În lipsa mea”.

• i

Copilăria

Andrei Tiberiu Maria s-a născut în data de 27 iulie 1983 în Pitești, județul Argeș. Într-un interviu, acesta declara că în copilărie a fost un băiețel agitat, care nu putea sta locului o clipă. Totul a decurs „normal” până la vârsta de 10 ani, când plăcerea lui Andrei de a asculta muzică s-a transformat în plăcerea de a cânta.

A început ca solist în trupa Millenium 3 alături de Robert Dulica, Diu Ionuț Liviu (Boby) și Andrei Ropcea (Randi) cu care, ajutați de Ioan Gyuri Pascu, au lansat albumul intitulat D-but, produs de Ioan Gyuri Pascu și înregistrat la Studioul Migas, lucrând cu artiști de renume printre care Adrian Ordean, solistul trupei Compact, și Ioan Gyuri Pascu.

Trupa Simplu

CRBL avea să-i propună lui Andrei, în anul 2001, să facă parte din trupa Simplu, după ce inițial încercase să obțină un loc în formația Akcent. Smiley a dat proba la casa de discuri Roton, deși propunerea a venit din partea unui membru al trupei. Ca membru al formației, Andrei a fost nevoit să învețe să danseze, deoarece cântecele lor erau mereu însoțite de coregrafie. Datorită atitudinii sale joviale, Andrei a primit de la colegii de trupă porecla de „Smiley”, poreclă pe care o folosește în prezent ca nume de scenă.

Cariera de artist

De-a lungul timpului, Smiley a ajuns în atenția publicului, atât ca solist al trupei Simplu, dar și ca artist solo. Albumul său de debut („În lipsa mea”) a fost premiat cu un disc de aur și a primit distincția ''Best album'' la Romanian Music Awards, potrivit portalului de știri Ager Pres.

Alături de Simplu, Smiley a lansat cinci albume, toate premiate cu discuri de aur:^{[necesită citare]} Oare știi (2002), Zece (2004), RMX Simplu (2006), Simplu Best Of (2006), Oficial îmi merge bine (2006).

În 2008, Smiley și Simplu au câștigat premiul „Best show” pentru „Istoria Dansului”. Tot în același an, Smiley și-a lansat primul său album solo, În lipsa mea.

Primul single de pe album, „În lipsa mea”, a fost declarat „Best song” și i-a adus acestuia premiul de „Best solo artist”. În 2010 a lansat cel de-al doilea album din carieră, Plec pe Marte, pentru care a primit distincția „Best Pop Dance Album”.

În 2011, Smiley a lansat „Dream Girl”, cântecul care pentru 6 săptămâni consecutive a ocupat primul loc în clasamentele muzicale. Tot în 2011, la Romanian Music Awards, Smiley a fost desemnat „Best Male” și „Best Pop” artist.

În 2012, artistul a lansat discul single „Dead Man Walking”, care l-a transformat pe acesta în cel mai difuzat cântăreț la radio și televiziune, conform datelor furnizate de site-ul Mediaforest.ro. De asemenea, a lansat și „Cai verzi pe pereți”, împreună cu Alex Velea și Don Baxter.

Videoclipul piesei „Dead man walking” a fost o premieră mondială, Smiley devenind primul artist care folosește într-un clip elemente de realitate augmentată.^[1][2][3] Evenimentul de lansare a fost special și a avut loc în luna mai 2012 într-o sală de cinema, în prezența a peste 300 de persoane.^[4]

În iunie 2012, Smiley a câștigat premiile pentru „Best Producer” și „Best Website” la gala Romanian Music Awards de la Craiova.

În 2013, Smiley a câștigat premiul ”MTV Europe Music Award for Best Romanian Act”.^[5][6]

Cariera de producător

Succesul ca artist pop i-a permis colaborarea cu numeroși artiști români, iar în 2009 și-a fondat propria casă de producție, HaHaHa Production. Ea corespunde mult cu numele de scena a artistului.

În 2016, proiectele susținute de Smiley sunt: Cabron, Sore, Radio Killer, Don Baxter, Feli, SHOT, Silviu Pașca, Paul Damixie și Jazzy Jo.

De asemenea, Smiley a mai produs șlagăre și pentru alți artiști români: Morandi, Puya, Delia, Wanda, Zero, Elena Gheorghe, CRBL, Anda Adam, Andreea Bănică, Mandinga, Loredana Groza, Andra, Corina, Cream, Emanuel. De asemenea, artistul a produs muzică pentru cântăreața de origine italiană In-Grid și pentru rapperul american Sway.^[7]

Emisiuni

Smiley este coprezentator al emisiunii de televiziune Românii au talent, alături de Pavel Bartoș. Este, de asemenea, unul din cei patru jurați din cadrul emisiunii de talente, Vocea României. Prima de a prezenta Românii au talent și a jurizat Vocea României, a fost jurat al concursului "Be a Disney Channel Star" "Fii o vedetă Disney Channel" împreună cu George Hora și Alexandra Ungureanu pe canalul Disney Channel România în anul 2009-2010.

Smiley a interpretat în română câteva roluri de voce, inclusiv porumbelul Toady din Berzele^[8] și Percy din animația Aventurile lui Smallfoot.^[9]

Imaginea publică[

Premii și realizări

Filmografie

Actor

• Meseriașii (2006)
• One Step Ahead (2007-2008)
• Un film simplu (2008)
• Nașa (2011)
• Selfie (2014)

Televiziune

• Românii au talent
• Vocea României
• Dansez pentru tine
• Be a Disney Channel Star

Discografie

• În lipsa mea (2008)
• Plec pe Marte (2010)
• Acasă (2013)
• Confesiune (2017)

Melodii

• 2007: "În lipsa mea" (feat Uzzi)
• 2008 "Preocupat cu gura ta"
• 2008 "Am bani de dat" (feat Alex Velea, Don Baxter, Marius Moga)
• 2009: "Designed to love you"
• 2009: "Be Free" (feat Radio Killer)  Singles Top 40= peak 33
• 2010: "Plec pe Marte" (feat Cheloo)
• 2010: "Love is for free" (feat Pacha Man)  Airplay 100= peak 1,  Singles Top 40= peak 12
• 2010: "Lonely Heart" (feat Radio Killer)  Singles Top 40= peak 40
• 2011: "Dream Girl"  Singles Top 40= peak 33
• 2012: "Dead Man Walking"  Airplay 100= peak 1,  Singles Top 40= peak 2
• 2012: "Cai verzi pe pereți" (feat Alex Velea and Don Baxter)  Airplay 100= peak 2
• 2013: "Dincolo de cuvinte" (feat Alex Velea)
• 2013: "Acasă"  Airplay 100= peak 1
• 2014: "Nemuritori"  Airplay 100= peak 30
• 2014: "I Wish"
• 2015: "Oarecare"
• 2015: "Pierdut buletin" (DOC & Motzu feat Smiley)
• 2016: "Insomnii"
• 2016: "Sleepless"
• 2016: "Îndrăgostit deși n-am vrut"
• 2016: "În stație la Lizeanu (Domnișoară Domnișoară)" (Damian & Brothers feat Smiley)
• 2017: "Flori de plastic"
• 2017: "De unde vii la ora asta?"  Airplay 100= peak 1
• 2017: "Domnul Smiley"
• 2017: "Să-mi fie vara"
• 2017: "Pierdut printre femei"
• 2017: "Rară" (feat Juno)
• 2017: "Ce mă fac cu tine de azi" (feat Guess Who)
• 2017: "O altă ea"
• 2017: "Vals"
• 2017: "O poveste"
• 2018: "Vals" (Smiley & Feli)  Airplay 100= peak 1
• 2018: "Aprinde scânteia" (feat. Dorian)
• 2019: "Jumătate" cu Sore
• 2019: "Song About Nothing"
• 2020: "Ce mai faci, străine?"
• 2020: "Cine-i salvează pe eroi?" cu Cabron
• 2020: "Va fi bine"
• 2020: "Adeline"
• 2020: "Ne vedem noi" (Smiley & Delia)
• 2021: "Lasa inima să zbiere" (Smiley & Killa Fonic)
• 2021: "Noi doi si noaptea"

Turnee

• Confesiune (2018)
• Smiley Omul (2019)

Smiley - Pana la tine | Official Video

IULIU MERCA

Semnal M
Date personale
Origine	Cluj-Napoca, România
Gen muzical	Hard rock, blues rock, rock and roll
Ani de activitate	1977 - prezent
Case de discuri	Electrecord Migas Real Compact Rage Records
Membri
Sorin Zamfir-tobe Nicu Barna-chitară/voce/claviaturi Ștefan Boldijar-voce/chitară bas Roxana Zăpârțan-voce/percuție.
Foști membri
Iuliu Merca Liviu Hrișcu Constantin Sălăgean Tavi Popovici George „Ghiță” Ciolac Ștefan „Fane” Nagy Ioan „Ică” Moca Paul Masgras Molnár Francisc Radu Parvu Iuliu Țoca Neluțu Ciocan Dorel Bota Dorin Ciobâcă Francisc „Saci” Salamon Dumitru „Teacă” Căpușan Relu Perneș "Cucu" Bion Vasile Purice Marian-Constantin Corjan Florin Ștefan Marius Precup Dan Cosma
Prezență online
Site web
Modifică date / text

Semnal M este o trupă românească rock înființată în 1977. Trupa a fost lansată oficial în 1977 cu numele „Semnal", având în componență pe Iuliu Merca, Ștefan (István) Boldijar, Liviu Hrișcu (ex. Mondial), Constantin Sălăgean și Tavi Popovici. În 1978 au lansat primul album, intitulat „Trenul cursă de persoane Apahida - Cluj-Napoca", hitul Moara fusese conținut pe un single apărut un an mai devreme. ^[1]

Istoric

În toamna lui 1976 se pun bazele trupei, după o discuție între Iuliu Merca si Ștefan Boldijar, purtată în prezența lui Mimi Găzdac (Varga), in restaurantul „Scoica" din Jupiter din vara aceluiași an.

Primăvara anului următor aduce cu sine începutul repetițiilor, în Cluj-Napoca. Formula era: Iuliu Merca, Ștefan Boldijar, Liviu Hrișcu (ex. Mondial), Constantin Sălăgean și Tavi Popovici. În luna martie se dă numele formației: Semnal.

Vara se pleacă la mare, la restaurantul Aladin din Venus. Peste două săptămâni, în stațiunea Costinești, are loc lansarea oficială a trupei, la terasa Tineretului.

Toamna '77: se înregistrează single-ul care conține piesele „Moara" și „Durata".

În anul urmator, 1978, apare primul album: „Trenul cursă de persoane Apahida - Cluj-Napoca", iar piesa „Moara" urcă in topul BBC până pe locul 3 ([sursa???]).

Tavi Popovici, Costi Sălăgean și Liviu Hrișcu părăsesc formula pentru a forma o efemeră trupă „Semnal Cluj"(alteori scrisă ca "Semnal S"); au fost înlocuiți de Paul Masgras și Ică Ioan Moca, iar formația de bază își ia denumirea definitivă de „Semnal M".

Turnee, litoral. Iarna anului 1978 aduce un membru nou, ce avea să influențeze decisiv stilul trupei: George „Ghiță" Ciolac (claviaturi). Impresariatul este asigurat de către sibianul Iuliu Șuteu (care anterior prestase același gen de activitate în contul trupei Phoenix și care ulterior va avea un aport decisiv la promovarea trupei Holograf), care aduce multe angajamente pentru tânăra trupă clujeană. În 1979, vine în componența formației bateristul sibian Radu Parvu. În această formulă, formația face turnee lungi prin țară și în URSS. Cântă pe litoral, înregistrează la radio piesele „Hora" și „Urare" și apare cu piesa „La mijloc de pădure" în filmul muzical „Melodii la Costinești". Radu Parvu părăsește formația și înființează grupul Riff, împreună cu Adi Ordean și Florin Grigoraș, grupul având succes în turnee împreună cu Semnal M.

1979 toamna: turneu de 2 săptămâni în Iugoslavia.

Anul următor aduce o schimbare de fond, cooptarea lui Solomon „Saci" Francisc ca toboșar și prieten al formației. Se înregistrează al 2-lea album, „Cântece transilvane". Piesa care a cunoscut cel mai mare succes, „Bal la Apahida", a figurat chiar și în topul „tradițional" din Japonia, constituind temelia curentului muzical etno din România.

Participarea la festivalul „Club A" aduce cu sine un premiu important, cel de compoziție, pentru „Mai avem multe de făcut". Acest festival are ca rezultat și scoaterea pe piață a unei compilații de piese „live", din piesele/trupele câștigătoare.

Paul Masgras părăsește definitiv țara, cu destinația Statele Unite ale Americii. În vara lui 1981, pe litoral, apare în trupă Dorin Ciobică - chitară-vocal; pentru o scurtă perioadă îl suplinește pe Merca, plecat la Cluj cu probleme personale.

În '82, pentru o perioadă, trupa se „rupe", cei care pleacă fiind Ciolac, Solomon și Boldijar. Componența se reface la timp pentru terminarea înregistrărilor la „Planeta visurilor noastre". Urmează noi turnee și o vară petrecută pe litoral. De asemenea, sunt înregistrate noi piese: „Urare", „Tânăra dimineață".

Urmează marele succes „La fereastra ta".

Iarna anului 1983 aduce cu sine despărțirea de Ghiță Ciolac, care pleacă în Germania. Este cooptat un nou membru, Dumitru "Teacă" Căpușan. Se înregistrează „Desculț în iarbă" și „Ecou".

'83 - '84: turnee + litoral. „Teaca" părăsește formația, căsătorindu-se și stabilindu-se la Craiova. În vara lui 1984, Semnal M activează la barul Aladdin din Venus în formula: Iuliu Merca(voce, chitară), Ștefan Boldijar(vocal, bas), Dorin Ciobâcă(chitară), Molnar Francisc(tobe) La finele lui 1985 Ștefan Boldijar se retrage din formație. Intre 86' și '88, Semnal M activează în formula: Iuliu Merca, Francisc Solomon, Dorin Ciobică, chitara bass fiind preluată de suceveanul Vasile Purice. Au loc turnee - maraton; în toamna lui 1986 se „cântă" aproape 90 de zile, cu două reprezentații pe zi. Din staff-ul turneului fac parte, alternativ: Riff, Timpuri Noi, Ducu Bertzi, George Nicolescu, regretatul Călin Nemeș, Ilie Micolov și Laura Stoica, pe care Merca o descoperă la un festival din perioada respectivă.

După revoluție, până în 1994, formația evoluează în formula de trio: Iuliu Merca, Francisc Solomon (toboșar)^[2] și Ștefan Boldijar.

Apoi, în 1995, este cooptat Ștefan Nagy la baterie.

1996 aduce cu sine un nou album, „Povești la gura sobei". Este urmat de alte turnee, iar vara se cântă din nou pe litoral. Se alătură trupei Dan „Capră" Cozma (chitară, vioară, claviaturi, voce), profesor de muzică în Germania.

În 1998, formația susține un turneu în Germania, iar în același an li se alătură chitaristul Florin Ștefan din Baia Mare(ex-4Given).

Anul următor se cântă din nou pe litoral, la Costinești. Pe 27.07.1999, la 13:49, Iuliu Merca, membrul fondator, compozitor, chitarist se stinge din viață. Acest lucru a îndurerat profund scena artistică românească, care a pierdut nu doar un mare artist, ci și un apropiat prieten.

Au loc spectacole „in memoriam" dar se reduce în același timp activitatea concertistică. Membrii formației desfășoară activități personale: Ștefan Nagy - impresariat, organizarea festivalului de creație „Iuliu Merca"; Florin Ștefan - concerte de chitară clasică, înregistrări, compoziții terți. Ștefan Boldijar înregistrează împreună cu Cornel Moldovan (chitară), Marcel Moldovan (tobe, percuție, 17 ani elev la liceul de artă din Arad, laureat al concursurilor naționale de percuție încă de la vârsta de 5 (cinci!) ani) și Florin Ștefan piese noi pentru un nou album.

Din 2003 este reluată activitatea concertistică, în formula: Ștefan Boldijar, Florin Ștefan și Ștefan Nagy, cu participarea lui Marcel Moldovan. Se alătură, intre 2002 si 2007 și vechiul colaborator Dorin Ciobică (claviaturi, chitară). Se pregătește lansarea unui dublu CD: „In memoriam" și a unuia cu piese noi. În primăvara lui 2004, Ștefan Boldijar vine în București și îl întâlnește pe Radu Lupașcu (Rage Records)cu care va realiza dublul CD și dublu MC, intitulat „IERI" și „AZI", lansat în București și Cluj. Rage Records promovează bine albumul realizând 2 videoclipuri și mai multe concerte, fapt care sporește vânzarea acestui Box CD la peste 15.000 de albume duble vândute, fapt unic în istoria muzicală românească.

După aniversarea a 30 de ani de activitate, grupul Semnal M se pregătește de lansarea unui nou album și a primului DVD... În toamna anului 2009 este cooptat în formație, vocalistul și poli instrumentistul, Nicu Barna. Anul 2012 este marcat de revenirea în trupă a legendarului toboșar Solomon "Saci" Francisc și de lansarea single-ului "Mi-e dor", single care s-a bucurat și de un videoclip. Tot în același an, Semnal M aniversează 35 de ani de activitate, printr-un concert extraordinar susținut la Casa de Cultură a Studenților din Cluj Napoca, având invitați de seamă, precum: Mircea Baniciu, Ioan Gyuri Pascu, A.G. Weinberger și Iulia Merca, fiica regretatului Iuliu Merca. Urmează o perioadă concertistică foarte aglomerată, participând chiar și la marile concerte din țară alături de artiști de renume internațional: Scorpions, Deep Purple, Smokie, Bonnie Tyler etc. Anul 2014 este marcat de moartea subită a toboșarului Francisc Solomon, eveniment care aduce trupa la o nouă răscruce de drumuri. Semnal M se regrupează în luna august a aceluiași an, aducandu-l la baterie pe Sorin Zamfir. Urmează trei ani de activitate concertistică intensă, culminând în anul 2017 cu un turneu de aniversare a 40 de activitate. Au loc spectacole în toate marile orașe ale țării. Turneul este încheiat la Cluj-Napoca, printr-un eveniment grandios susținut pe scena Teatrului național din Cluj- Napoca. Începutul anului 2018 este marcat de plecarea chitaristului Florin Ștefan din trupă, acesta fiind înlocuit, temporar, de vechiul colaborator al trupei, chitaristul clujean Marius Precup. În luna august a anului 2018, postul de chitarist solo în trupă Semnal M este ocupat de tânărul și talentatul Alex Gibson din Satu-Mare. Anul 2019 împrospătează imaginea și sound-ul trupei odată cu alăturarea unui membru nou: Roxana Zăpârțan (backing-vocals, percuție, chitară acustică). Acest lucru este o premieră in istoria trupei, nemaiavând niciodată în componență o prezență feminină. În luna decembrie a anului 2019, Alex Gibson părăsește formația. Membrii de bază ai formației rămânând Ștefan Boldijar, Nicu Barna, Sorin Zamfir și Roxana Zăpârțan.

Albume

• Durata/Moara, 1978, Single(45-EDC 10.624), Electrecord
• Trenul cursă de persoane Apahida - Cluj-Napoca,(EDE 1638) 1979, LP, Electrecord
• Formații rock 4(EDE 1723), 1980, LP - Electrecord piesele Urare și Hora
• Compilație Club A, 1981(ST-EDE 1912), LP, Electrecord - piesa Mai Avem Multe De Făcut
• Cântece transilvane(ST-EDE 1948, STC 00160), 1982, LP, MC Electrecord
• Planeta visurilor noastre(ST-EDE 2146), 1983, LP, Electrecord
• Invitație la Discotecă 1(ST-EDE 2580), 1984, LP Electrecord - piesa Hora
• Invitație la Discotecă 2(ST-EDE 2581), 1984, LP Electrecord - piesa Urare
• Invitație la Discotecă 3(ST-EDE 2582), 1984, LP Electrecord - piesa Lungul Drum Al Nopții Către Zi
• Compilație Top Estival(ST-EDE 2654), 1985, LP, Electrecord - piesa La Fereastra Ta
• Mari succese(CDS-CS 0133), 1994, LP, Eurostar
• Unplugged, 1995, MC, Roton & RTV Europa Nova Iași
• Povești la gura sobei, 1996, MC, Roton(reeditat în 1999 și în format CD)
• Club A - The Best of, 1999, CD, Electrecord - piesele O Roată De Foc și Racul, Broasca și o Știucă
• Club A - Epoca de aur, 2003, CD, Electrecord - piesa La Fereastra Ta
• Ieri, 2004, CD, Rage Records
• Azi, 2004, CD, Rage Records

Șlagăre în topuri

Top Săptămîna

• Moara(1977) - #1
• Durata(1977)
• Hore pe Smalț(perioada 10 martie - 5 mai 1978) - #4(7-13 aprilie 1978)
• Copiii pământului(perioada 16 iunie - 26 octombrie 1978) - #1(4-31 august august 1978)
• Trenul cursă de persoane Apahida - Cluj Napoca(16 martie - 19 iulie 1979) - #1(27 aprilie - 17 mai 1979)
• Urare(perioada 25 ianuarie - 15 mai 1980) - #1(1 februarie - 6 martie 1980)
• Bal la Apahida(perioada 16 mai - 24 iulie 1980) - #1(27 iunie - 3 iulie 1980)
• Pădurea mea cea înțeleaptă(perioada 1 august - 9 octombrie 1980) - #1(29 august - 11 septembrie 1980)
• Hora(10 octombrie 1980 - 19 februarie 1981) - #1(31 octombrie - 6 noiembrie, 3-16 decembrie 1980)
• Mai avem multe de făcut(perioada 14 august - 5 noiembrie 1981) - #1(25 septembrie - 15 octombrie 1981)
• O roată de foc(perioada 5 noiembrie 1981 - 27 ianuarie 1982) - #1(4-24 decembrie 1981)
• Primăvară românească(26 martie - 3 iunie 1982) - #1(16-29 aprilie 1982)
• Planeta Visurilor Noastre(perioada 3 iunie - 1 septembrie 1982) - #1(15-21 iulie 1982)
• Desculț în iarbă(30 septembrie - 22 decembrie 1983) - #1(4-10 noiembrie 1983)
• Tînăra dimineață(20 ianuarie - 14 iunie 1984) - #1(9-22 martie 1984)
• Ecou(10 august - 29 noiembrie 1984) - #1(19 octombrie - 1 noiembrie 1984)
• La Fereastra Ta(1985)
• Spune-mi cine ești(1986)
• Drumul în doi(1989)
• Hora Străbună(1989)

Top RST 81 - Melodia Anului:

• Roata de foc - #2
• Mai avem multe de făcut - #10

Top RST 86 - Melodia Anului:

• Spune-mi cine ești - #7

AIDA MOGA

Aida Moga
Date personale
Născută	12 ianuarie 1926  Timișoara, România
Decedată	27 iulie 2001 (75 de ani)  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	cântăreață
Activitate
Instrument(e)	voce[*]
Modifică date / text

Aida Moga (născută Cornelia Aida Rădulescu; n. 12 ianuarie 1926, Timișoara, România – d. 27 iulie 2001, București, România) a fost actriță de radio, revistă și cântăreață română.

Note biografice

Împreună cu sora ei, Lavinia (născută în 1923), care a fost de asemenea cântăreață (cunoscută sub numele de Lavinia Slăveanu), și-a făcut debutul în calitate de compozitor de muzică populară, în timp ce erau încă eleve. A studiat la Liceul de Muzică „Astra” și „Sabin Drăgoi” din orașul său natal, dar, de asemenea, a studiat arta decorativă. Debutul ei în domeniul canto a avut loc în 1955, cu piesa Îmi spuse mie luna.

Teatre de revistă

Între 1957 și 1965 a fost angajată a Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, apoi a Teatrului de Revistă „Ion Vasilescu” și „Savoy”, toate trei din București. Cu ambele teatre a participat, de asemenea, la turnee în străinătate.^[1]

A colaborat cu mulți compozitori români celebri de muzică populară cum ar fi Vasile Veselovski, Ion Vasilescu, Radu Șerban, Henri Mălineanu, Edmond Deda.^[2][3][4]

Filmografie

• D-ale carnavalului (1959)

Aida Moga - Mă mai iubești sau nu?

Aida Moga - Clipa de atunci

GEORGE SBÂRCEA

George Sbârcea
Date personale
Născut	23 martie 1914  Toplița, Harghita, România
Decedat	27 iulie 2005 (91 de ani)  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	compozitor muzician muzicolog[*] jurnalist scriitor traducător
Activitate
Studii	Universitatea Babeș-Bolyai
Modifică date / text

George Sbârcea (n. 23 martie 1914, Toplița, Harghita, România – d. 27 iulie 2005, București, România) a fost un compozitor, muzician și muzicolog român, jurist neprofesant, jurnalist, funcționar public, editor de carte, scriitor și traducător^[1], promotor al tango-ului clasic argentinian, foarte cunoscut și apreciat în Bucureștiul anilor 1930 și 1940, precum și în România interbelică. A folosit și pseudonimul Claude Romano^[2], în perioada sa de compozitor și de lider de orchestră itinerantă.^[3]

În perioada „României dodoloațe” (interbelică) a fost extrem de cunoscut și prețuit. Printre cele mai cunoscute melodii ale sale se numără și cântecele de muzică ușoară „Ionel, Ionelule”, „De ce ai plecat?”, „Dar-ar naiba-n tine, dragoste”, „Inimioară, inimioară, Anișoară”, și multe tangouri, așa cum este „Un tangou de adio”.^[4]

Biografie

George Sbârcea s-a născut la Toplița Română (astăzi orașul Toplița), la 23 martie 1914, ca fiu al medicului și, ulterior, colonelului în rezervă al Armatei Române, Constantin Sbarcea. A rămas orfan de tată în 1923, la numai 9 ani, având o soră și alți doi frați.

Studiile elementare le-a făcut la Toplița, iar cele gimnaziale și liceale la Reghin. A studiat dreptul la Cluj. Nefiind deloc atras de domeniul juridic, dar fiind extrem de talentat la a intrepreta și compune muzică, fire rebel-romantică, George Sbârcea și-a creat propria sa orchestră cu care a cântat în diverse localuri din Transilvania, printre care se pot aminti Cluj, Satu Mare, Sibiu și Timișoara.^[5] Familia a fost total contra „activității muzicale itinerante” a lui George.

„A fost picătura care a umplut paharul. Mama, dar și familia sa nu agreau ideea ca un tânăr de perspectivă, cu studii juridice finalizate, să fie «muzicant» care cântă în localuri. Pe deasupra era și nepot de Patriarh, Miron Cristea.^[6] ”

Carieră muzicală

George Sbârcea a devenit cunoscut în Bucureștiul interbelic odată cu lansarea melodiei „Ionel, Ionelule”, în 1937. Primele interprete ale melodiei au fost Lulu Nicolau și Lizette Verea, un duet de succes în acele timpuri. Melodia a fost preluată de cântăreți din Germania, Franța și țările scandinave.^[7][8]

Decorații

În 1938, la Paris, generalul Charles de Gaulle îl decorează cu Legiunea de Onoare, cea mai înaltă distincție a Franței. În 1942, primește titlul de Comandor al Ordinului Leul Finlandei, fiind singurul român care a fost distins cu acest titlu.^[9]

Premii

A fost distins cu Premiul Ciprian Porumbescu al Academiei Române^[10]

Publicații

• Muza veselă, culegere de anectode muzicale, Editura muzicală a Uniunii compozitorilor, București, 1963,^[11] 1969
• Jazzul, o poveste cu negri, Editura muzicală a Uniunii compozitorilor, București, 1974
• Primi pași spre glorie, - "povestea vietii sau, mai curand, a copilariei catorva mari muzicieni de pretutindeni" - Ed. Ion Creanga, Bucharest, 1975
• O stradă cu cântec sau povestea musicalului, Editura muzicală, București, 1979
• Veșnic tânărul George Enescu, Editura muzicală, București, 1981 ^[12]
• Povestea vieții lui George Enescu, Editura Ion Creangă, 1982 ^[13]
• Viața și cântecele lui Gică Petrescu, Editura Viitorul Românesc, 1993 ^[14]

George Sbârcea, alias Claude Romano