5. /5 AUGUST 2021 - TEATRU/FILM
RODICA POPESCU BITĂNESCU
| Rodica Popescu Bitănescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (82 de ani) Răsuceni, județul Ilfov |
| Căsătorită cu | Mircea Bitănescu |
| Cetățenie |  România  |
| Ocupație | actriță |
| Ani de activitate | 1975 - prezent |
| Alte premii | |
| Ordinul Național „Serviciul Credincios” | |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Rodica Popescu Bitănescu (n. 5 august 1938, Răsuceni, județul interbelic Vlașca) este o actriță română de teatru, care a jucat în numeroase comedii la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1960, la clasa profesor A. Pop Marțian.
Filmografie
- Comedie fantastică(1975)
- Patima(1975)
- Premiera(1976)
- Iarba verde de acasă(1977)
- Eu, tu, și... Ovidiu(1978)
- Burebista(1980)
- Dumbrava minunată(1980)
- Sfîrșitul nopții (1983)
- Zbor periculos(1984)
- Sosesc păsările călătoare(1985)
- Căsătorie cu repetiție(1985)
- Colierul de turcoaze(1986)
- Cucoana Chirița(1987)
- Secretul lui Nemesis(1987)
- Chirița în Iași(1988)
- Miss Litoral(1991)
- Harababura(1991)
- Atac în bibliotecă(1993)
- Ingerasii (2008)
- Dragoste de mama (2006)
- Cuscrele(2005)
- Ministerul comediei (1999)
- Cu materialul clientului (1997)
- Aripi de zăpadă (1985)
- Femeia din Ursa Mare (1982)
- Am o idee (1981)
- Premiul întîi (1979)
- Ciocolată cu alune (1978)
- Avocatul (1976) (TV)
- Tăticul (1974) (TV)
- Originea și evolutia vehiculelor (1973)
Premii și distincții
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit actriței Rodica Popescu Bitănescu la 29 noiembrie 2002 Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.[1]
Gospodina prin telefon - Rodica Popescu Bitanescu
Reţeaua de idoli cu Rodica Popescu Bitănescu
40 de intrebari cu Denise Rifai(06.07.2021) - Rodica Popescu Bitanescu | Editie COMPLETA
ADA MILEA
| Ada Milea | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (45 de ani) Târgu Mureș, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actriță |
| Activitate | |
| Origine |  Târgu Mureș, România |
| Gen muzical | folk |
| Instrument(e) | Voce, chitara |
| Ani de activitate | 1997 — prezent |
| Prezență online | |
| pagină Facebook Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Ada Milea (n. 5 august 1975, Târgu Mureș) este o actriță și cântăreață română.
Studii
A absolvit Liceul „Liviu Rebreanu” din Bistrița, profilul fizică-chimie. Mai târziu, Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureș, actorie, cu rolul „D-na Quickly" din „Nevestele vesele din Windsor" (Shakespeare). A fost actriță la Teatrul Național din Târgu Mureș, apoi a devenit artist independent.
Activitate
A realizat coloana sonoră a unor spectacole în diferite teatre:
- Teatrul Odeon: „Aventurile lui Habarnam” de Nikolai Nosov, regia Alexandru Dabija; „De ce fierbe copilul în mămăligă” de Aglaja Veteranyi, regia Radu Afrim; „Chip de foc” de Marius von Mayenburg, regia Felix Alexa; „Șefele” de Werner Schwab, regia Sorin Militaru;
- Teatrul Bulandra: „Trilogia Belgrădeană” de Bilijana Srblijanovic, regia Theodor Cristian Popescu; „Scaunele” de Eugen Ionescu, regia Felix Alexa;
- Teatrul Național din Târgu Mureș: „Eu, când vreau să fluier, fluier” de Andreea Vălean, regia Theodor Cristian Popescu; „Micul Prinț” de Antoine de Saint-Exupéry, regia Cornel Popescu; „Buratino” de Al. Tolstoi, regia Cornel Popescu
- Teatrul Național din Timișoara: „Crima din strada Lourcine” de E. Labiche, regia Felix Alexa;
- Teatrul Nottara: „Leonce și Lena” de Georg Büchner, regia Felix Alexa;
- Teatrul Luni de la Green Hours: „No Mom’s Land” după o idee de Samuel Beckett, regia Radu Afrim; „America-știe-tot” de Nicole Duțu, regia Radu Afrim;
- Teatrul Național București – „Neînțelegerea” - Albert Camus, regia Felix Alexa.
În august 2005 a concertat pro bono (gratuit) la festivalul FânFest, Roșia Montană în cadrul campaniei „Salvați Roșia Montană”[1][2].
Distincții
- „Premiul special al juriului” la Festivalul Internațional de Teatru de la Piatra-Neamț pentru muzica din „Eu, când vreau să fluier, fluier”, regia Th. Cristian Popescu;
- „Premiul special al juriului” la Festivalul HUMORROR pentru muzica spectacolului „Trilogie belgradeană” de Biljana Srbljanović, regia Theodor Cristian Popescu;
- „Premiul criticii” la Gala UNITER 2006;
- „Premiul special pentru muzica de teatru” la Gala UNITER 2008.
- Premiul Gala Folk ''Om Bun'' la teatrul Ion Creangă București
Discografie
| An lansare | Album | Casa de producție |
|---|---|---|
| 1997 | Aberații sonore | Fundația Culturală Phoenix |
| 1999 | Republica Mioritică România | Intercont Music |
| 2002 | No Mom's Land | Green Records |
| 2003 | Absurdistan | Intercont Music |
| 2003 | De ce fierbe copilul în mămăligă | Intercont Music |
| 2003 | Apolodor | A&A Records |
| 2004 | Quijote | A&A Records |
| 2006 | Quixote (English version) | A&A Records |
| 2007 | Nasul (cu Bogdan Burlăcianu) | A&A Records |
| 2008 | Inventar | A&A Records |
| 2011 | The Island (cu Alexandru Bălănescu) | Saphrane |
| 2012 | Alcool (cu Bobo Burlăcianu și Cristi Rigman) | A&A Records |
| 2015 | Cântece de iarnă (cu Anca Hanu, Bobo Burlăcianu și Cristi Rigman) | A&A Records |
Ada Milea - Concert'n Green 2020
COCA ANDRONESCU
| Coca Andronescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | Pătârlagele, Buzău, România |
| Decedată | (66 de ani) București, România |
| Căsătorită cu | Andrei Bursaci |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actriță |
| Activitate | |
| Roluri importante | Sarmizegetuza în "Titanic vals" Tanța în Zile de vară |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Coca Andronescu (n. , Pătârlagele, Buzău, România – d. , București, România) a fost o actriță română de film, radio, televiziune, scenă și voce, care a făcut parte din trupa Teatrului Național din București.
Biografie
A urmat studii teatrale de actorie la Institutul de Teatru din Cluj-Napoca, promoția 1953. În anii 1970 a jucat într-un miniserial de televiziune de mare succes la public și la critică, care a fost difuzat de Televiziunea Română, și în care a interpretat în duet cu Octavian Cotescu memorabilul cuplu de personaje Tanța și Costel din Lehliu Gară.
Distincții
A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[1]
Filmografie
- Telegrame (1960)
- Bădăranii (1960)
- Nu vreau să mă însor (1961)
- Post restant (1961)
- Iubirea e un lucru foarte mare (1962) - mini-serial TV
- Dragoste la zero grade (1964)
- Titanic vals (1964) - Sarmisegetuza
- Șeful sectorului suflete (1967)
- Balul de sâmbătă seara (1968)
- Zile de vară (1968) - Tanța
- Așteptarea (1970)
- Comedie fantastică (1975)
- Singurătatea florilor (1976)
- Serenadă pentru etajul XII (1976)
- Tufă de Veneția (1977)
- Eu, tu, și... Ovidiu (1978)
- Expresul de Buftea (1979)
- Vacanță tragică (1979)
- Tren de plăcere (1979)- film TV
- Alo, aterizează străbunica!... (1981)
- Cine iubește și lasă (1982)
- Hangița (1983) - teatru TV
- Mușchetarii în vacanță (1984)
- Masca de argint (1985)
- Colierul de turcoaze (1986)
- Cuibul de viespi (1986)
- Recital în grădina cu pitici (1987)
- În fiecare zi mi-e dor de tine (1988)
- Moartea unui artist (1989)
Fabula "Un cocos falos" - Coca Andronescu
Coca Andronescu şi Octavian Cotescu - În gară la Medgidia (1966)
FLORIAN PITTIȘ
| Florian Pittiș | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 4 octombrie 1943 București |
| Decedat | (63 de ani) București |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu |
| Cauza decesului | cauze naturale (cancer de prostată) |
| Căsătorit cu | Niculina Anda (1999-2007) |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actor actor de film cântăreț |
| Alma mater | Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București |
| Roluri importante | 1967-2007 |
| Alte premii | |
| Ordinul Meritul Cultural în grad de comandor[*] (2004)[1] | |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Florian Pittiș (n. 4 octombrie 1943, București – d. 5 august 2007, București) a fost un actor de teatru, voce, radio și televiziune român, regizor, traducător, interpret și textier de muzică folk, realizator de emisiuni radio. A scris texte pentru cântece ale Andei Călugăreanu, ale lui Mircea Vintilă, Sorin Chifiriuc și ale altora. A fost de asemenea, francmason (având gradul 33 și ultim), purtător de cuvânt al Marii Loje Naționale din România.[2]
Activitate artistică
A lucrat la Teatrul Municipal „Lucia Sturza-Bulandra”, colaborând cu regizori de renume precum Liviu Ciulei, Andrei Șerban, Alexandru Tocilescu, Sanda Manu, Dan Micu. A tradus și a regizat piese de teatru.
În domeniul muzical s-a făcut cunoscut într-un trio alături de Anda Călugăreanu și Dan Tufaru, în regia TV a lui Alexandru Bocăneț, iar mai târziu a activat cu același succes în Cenaclul Flacăra. În anul 1992 întemeiază, alături de Mircea Baniciu, Mircea Vintilă și Vladi Cnejevici, formația Pasărea Colibri, cu care concertează până în 2001 și împreună cu care înregistrează patru albume.
Semnează cronică muzicală în diverse publicații, iar în 1998 devine directorul Canalului Tineret al Radiodifuziunii Române, urmând ca apoi să devină redactor-șef al postului de radio Radio 3net, ce emite exclusiv pe Internet. A adus o contribuție notabilă în popularizarea muzicii pop-rock prin realizarea unor emisiuni radiofonice în cadrul seriei Pittiș Show.
Florian Pittiș a tradus în limba română cântecele lui Bob Dylan: A Hard Rain's A-Gonna Fall (Va veni iar o ploaie grea) [1], Death is Not the End (Sfârșitul nu-i aici) [2], Don't Think Twice, It's All Right (Nu-i nimic, asta e! ) [3], Mr. Tambourine Man [4], Rainy Day Women#12 & 35 (Toți suntem puțin luați...) [5], She Belongs to Me (Alo! Ea-i a mea) [6], Silvio (Oameni buni) [7].
În afara activității artistice, Pittiș a fost membru și președinte al Senatului Clubului Aristocratic al Rapidului, fiind un susținător declarat al acestei populare echipe de fotbal.
S-a căsătorit la 12 martie 1999 cu Niculina Anda, educatoare.
La 30 iulie 2007, Pittiș a fost internat la Institutul Oncologic Fundeni. Artistul a impus medicilor să nu dezvăluie amănunte despre starea sănătății sale. Boala care l-a doborât, cancerul de prostată, era diagnosticată de mai bine de un an, timp în care Pittiș a urmat cu regularitate tratamentele prescrise.[3] Florian Pittiș se stinge din viață la 5 august 2007 (ora 15.15) și este înmormântat cu onoruri masonice.
Muzică
- Sunt tânăr, Doamnă... (2008);
- Cântece de bivuac (1999);
- Ciripituri (1998);
- În căutarea cuibului pierdut (1996);
- Nu trântiți ușa (Mircea Vintilă și Florian Pittiș), 1992
TV
A fost una dintre vocile consacrate ale îndrăgitei emisiuni Teleenciclopedia, producție TVR.
Roluri în teatru
- Trufaldino – Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, regia Elena Negreanu, 1965 (Studioul Casandra)
- Mecanicul – Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian, regia Gelu Carabin, 1966 (Studioul Casandra)
- Regele Undinelor – Ondine de Jean Giradoux, regia George Rafael, 1966 (Studioul Casandra)
- Lucius – Iulius Cezar de William Shakespeare, regia Andrei Șerban, 1968
- Fleance – Macbeth de William Shakespeare, regia Liviu Ciulei, 1968
- Catrone – Uriașii munților de Luigi Pirandello, regia Eugenia-Gina Ionescu, 1968 (Studioul Casandra)
- George Webb – Orașul nostru de Niven Thornton Wilder, regia Mihai Berechet, 1968 (Teatrul Național București)
- Aurel – Sfârșitul pământului de Victor Eftimiu, regia Zoe Anghel-Stanca, 1968
- Menaechm (I și II) – Gemenii de Plaut, regia Alexandru Tatos, 1968 (Studioul Cassandra)
- Băiatul – Transplantarea inimii necunoscute de Alexandru Mirodan, regia Moni Ghelerter, 1969
- Camille – Puricele în ureche de Georges Feydeau, regia Emil Mandric, 1969
- Collin Talbo – Harfa de iarbă de Truman Capote, regia Crin Teodorescu, 1970
- Jeremy – Iubire pentru iubire de William Congreve, regia Emil Mandric, 1970
- Licheaua – Acești nebuni fățarnici de Teodor Mazilu, regia Emil Mandric, 1970
- Arlechino – Mincinosul de Carlo Goldoni, regia Sanda Manu, 1971
- Bufonul – Nebunia lui Pantalone de Carlo Goldoni (spectacol TV), regia Alexandru Tatos, 1971
- Algernon – Bună seara, domnule Wilde! de Oscar Wilde, regia Alexandru Bocăneț, 1971 (Teatrul Nottara)
- Valentin – Valentin și Valentina de Mihail Roșcin, regia Adrian Georgescu, 1972
- Feste – A 12-a noapte de William Shakespeare; regia Liviu Culei, 1973
- Alencon – Elisabeta I de Paul Foster, regia Liviu Ciulei, 1974
- Alioșka – Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia Liviu Ciulei, 1975
- Traian – Titanic Vals de Tudor Mușatescu, regia Toma Caragiu, 1975
- Edmund - Lungul drum al zilei către noapte de Eugene O’Neill, regia Liviu Ciulei, 1976
- Radu cel Frumos – Răceala de Marin Sorescu, regia Dan Micu, 1977
- Piotr - Mici burghezi de Maxim Gorki, regia Ioan Taub, 1978
- Ariel – Furtuna de William Shakepeare, regia Liviu Ciulei, 1978
- Mihai - Scoica de lemn de Fănuș Neagu, regia Dan Nasta, 1979 (Teatrul Nottara)
- Leonard Brazil – Cum se numeau cei patru Beatles (orig. City Sugar) de Stephen Poliakoff, regia Florian Pittiș, 1980[4]
- Patriciu – Anchetă asupra unui tânăr care nu a făcut nimic de Adrian Dohotaru, regia Petre Popescu, 1980
- Dumitrel – Orașul viitorului de Horia Lovinescu, regia Cristian Munteanu, 1981
- Ludovic cel Mare - Cabala bigoților de Mihail Bulgakov, regia Alexandru Tocilescu, 1982
- Domnul Loyal - Tartuffe de Moliere, regia Alexandru Tocilescu, 1982
- Olcica - Rezervația de pelicani de D.R. Popescu, regia Valeriu Moisescu, 1983
- Laertes - Hamlet de William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu, 1985
- El însuși - Cântec despre mine însumi de Walt Whitman, regia Florian Pittiș, 1985
- Teodoro - Câinele grădinarului de Lope de Vega, regia Florian Pittiș, 1988
- Philinte - Mizantropul de Moliere, regia Valeriu Moisescu, 1989
- Dr. Frank Bryant - Meditațiile Ritei de Willy Russell, regia Florian Pittiș, 1989
- Mortimer Brewster - Arsenic și dantelă veche de Joseph Kesselring, regia Grigore Gonța, 1991
- Sonnenstich - Deșteptarea primăverii de Frank Wedekind, regia Liviu Ciulei, 1991
- Tiresias - Antigona de Sofocle, regia Alexandru Tocilescu, 1993
- Jack - Totul în grădină de Edward Albee, regia Tudor Mărăscu, 1997
- Ca regizor
- Față în față cu lumea (spectacol în colaborare cu Mircea Vintilă), 1979
- Cum se numeau cei patru Beatles (orig. City Sugar) de Stephen Poliakoff (traducerea Florian Pittiș), 1980[4]
- Poezia muzicii tinere - spectacol de muzică și poezie, 1981
- Cântec despre mine însumi (Song of Myself) - spectacol de muzică și poezie pe versurile lui Walt Whitman, 1985
- Câinele grădinarului de Lope de Vega, 1988
- Meditațiile Ritei de Willy Russel, 1989
- Black and White de Keith Waterhouse și Willis Hall, (traducerea și adaptarea Florian Pittiș), 1997
Cinema
- Duminică la ora 6 (1965)
- "Gioconda fără surîs" (1967, regia: Malvina Urșianu);
- "Frumoasele vacanțe" (1968, regia: Károly Makk);
- "Adio, dragă Nela!" (1972, regia: Cornel Todea)";
- Veronica se întoarce (1973)
- Serenadă pentru etajul XII (1976)
- Mama (1977)
- Ultima noapte de dragoste (1980) - dublaj de voce
- Frumos e în septembrie la Veneția (1983)
- "Înnebunesc și-mi pare rău (1992, regia: Ion Gostin);
- "Mașini" (Regele, versiunea în limba română) (2006)
- Dublaj de voce, în seria Aventurile Ursulețului de Pluș, și în filmul Marea Aventură a Porcușorului, în rolul lui Winnie de Pluș, vocea în original aparținându-i lui Jeff Bennet.
Premii și distincții
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Florian Pittiș la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.[5]
Varia
Conform propriei declarații, Florian Pittiș a fost din 1998 membru al masoneriei române. La un moment dat a devenit purtător de cuvânt al Marii Loje Naționale din România.[6]
A fost un cunoscut suporter al echipei de fotbal FC Rapid București
A fost un fumător prea pătimaș de Carpați fără filtru, producție exclusivă Sfântu Gheorghe.[7]
Aprecieri critice
Cronica spectacolului A 12-a noapte de William Shakespeare (Teatrul Bulandra):
În acest spectacol, de mare clasă actoricească, se disting două interpretări ieșite din comun: Virgil Ogășanu – Malvolio…
Și, cel fără de care a 12-a noapte nu poate exista și nici nu poate fi imaginată, Feste, cel mai înțelept și mai trist bufon din comediile shakespeariene, cu o surprinzătoare viață prin creația lui Florian Pittiș. Un joc de profunzime, interiorizat, cu straturi de semnificații, elaborat cu precizie în gest, privire si cântec, ne-au relevat un Feste-vagabond, un Charlot „avant la lettre”, cu straiele lui Rică-Fante de Obor, un Feste care fumează cu disperare și înțelepciune, fiindcă știe tot ce se poate ști despre viață și despre moarte, despre dragoste și trădare, despre prietenie și nestatornicie, despre noroc și soartă. Un Feste care deschide și închide pagina spectacolului, îmbarcându-ne cu el pe o „Corabie a nebunilor”. Mira Iosif – revista Teatrul nr. 5 (anul XVIII), mai 1973
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu