6. /27 AUGUST 2021 - TEATRU/FILM

MIHAI CAFRIȚA

Actorul Mihai Cafriţa s-a născut la 27 august 1949, in Bacău.

Cariera:

A absolvit Institutul de Arta Teatrala şi Cinematografica in 1973 si a fost repartizat la Teatrul din Piatra Neamţ. A jucat in roluri ca Petruchio din Îmblânzirea Scorpiei de William Shakespeare, Rochefort din Cei trei muşchetari de Pierre Jean Valentin, după Alexandre Dumas, Seuthes din Muntele de Dumitru Radu Popescu, in Zigger Zagger de Peter Terson, Mai Înainte de a cânta cocoşul de Ivan Bukovcan, Dosarul Andersonville de Levitt, Băiatul De Aur de Odets, Somnoroasa Aventură de Teodor Mazilu, Proştii sub clar de lună de Teodor Mazilu, Joc Dublu de Robert Thomas, Dragonul de Evgheni Svart, Burghezul gentilom de Moliere, Hamlet de Shakespeare, etc.

In 1985 s-a mutat in capitala si a ju 

cat pe scena Teatrului Bulandra, in spectacole ca Secretul Familiei Posket de Pinero, Afară, în faţa uşii de Wolfgang Borchert, Io, Mircea Voievod de Dan Tărchilă, Mizantropul de Moliere, Forma Mesei de David Edgar, Antigona de Sofocle, Casa Evantai de Marin Sorescu, până in 1995.

A debutat pe marele ecran cu filmul Nu filmam sa ne amuzam, in 1974, a jucat apoi in Dumbrava minunata (1980), Orele unsprezece (1985), Vulcanul stins (1987), Nelu (1988), Cenusa pasarii din vis (1989), Băiatul cu o singura bretea (1991).

La Teatrul Naţional Radiofonic a jucat in Alexandru Lăpuşneanu de Mihai Eminescu, Prinţul lumii verzi de Costin Tuchilă, etc.

S-a călugărit si s-a retras la Mănăstirea Căldăruşani din judetul Ilfov, apoi a revenit in spectacole radiofonice cum sunt Iisus Nazarineanul (2004), Prinţul lumii verzi (2005), Cerul pe pământ sau minunata, marea şi înfricoşătoarea sfântă dramă a cuvântului întrupat, Sfantul Ioan Gura de Aur- Ziditorul de suflete (2010).

Pe scurt despre Mihai Cafriţa:

Nume: Mihai Cafriţa
Ocupatia: actor
Data nasterii: 27 august 1949
Zodia: Leu
Locul nasterii: Bacău, România
Naţionalitate: romana
Starea civila: necasatorit
Culoarea parului: saten
Culoarea ochilor: caprui
Studii: Institutul de Arta Teatrala şi Cinematografica, promoţia 1973

De ce este faimos Mihai Cafriţa?

A jucat pe scena Teatrului Bulandra din capitală si in filme ca Cenuşa pasării din vis, Băiatul cu o singura bretea, etc.

De ce ne place Mihai Cafrita?

Este călugăr si apare la radio in spectacole cu tematica religioasa.

Filme cu Mihai Cafrita

• Băiatul cu o singură bretea (1991)
• Cenușa păsării din vis (1989)
• Nelu (1988)
• Flăcări pe comori (1987) Trailer
• Vulcanul stins (1987)
• Noi, cei din linia întîi (1986)
• Orele unsprezece (1985)
• Dumbrava minunată (1980)
• Nu filmăm să ne amuzăm (1975) - salvamar
• Pe aici nu se trece (1975)

Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinemattografică ”IL Caragiale”, promoția 1973. Repartizat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț (1973-1985). Actor la Teatrul Bulandra din București (1985-1995). Se călugărește la Mănăstirea Căldărușani. 

---

ALEXANDRU CODIN MIRONESCU – RUGUL APRINS : "Calea Intru Launtrul inimii"

CLAUDIU BLEONȚ

Claudiu Bleonț
Date personale
Născut	27 august 1959 (61 de ani)  București, România
Căsătorit cu	Irina Tapalaga (1981-1986) Beatrice Bleonț (1986–2001) Andra Negulescu (2001-2012)
Cetățenie	România
Ocupație	Actor
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Claudiu Bleonț (n. 27 august 1959, București) este un actor român de film, teatru și o vedetă de televiziune, prezentator TV, al emisiunii „Duminica în familie”, alături de Ramona Bădescu^[1].

Studii

Claudiu Bleonț s-a născut pe 27 august 1959 în București. A absolvit Liceul German Goethe din București (1979), după care a urmat Institutul de artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, clasa profesor Grigore Gonța (1979 - 1983). Roluri la absolvire: Ghiță Coscodan în „Agachi Flutur" de Vasile Alecsandri, regia Grigore Gonța și Melchior Gabor în „Deșteptarea primăverii” de Frank Wedekind, regia Gina Guzina.

Debut

• Fata Morgana de Florian Grecea, regia: Elefterie Voiculescu, în rolul lui Daniel, 1980

Angajat

• Teatrul din Petroșani [1983 - 1990]
• Teatrul Național “I.L.CARAGIALE” București (din 1983, iar din 2004 Societar al TNB

Roluri în teatru

Teatrul din Petroșani (1983 - 1990)

• Un bărbat și mai multe femei de Leonid Zorin, regia: Claudiu Bleonț - Premiu pentru cel mai bun actor
• Anonimul Venețian de Giusepppe Berto, regia: Cătălin Naum
• Într-un parc, pe o bancă de Alexander Ghelman, regia: Cătălin Naum

Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București:

• Sir Andrew – A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, regia: Anca Ovanez Dorosenco
• Tasso – Torquato Tasso de Johann Wolfgang von Goethe, regia: Anca Ovanez Dorosenco – Premiu pentru cel mai bun actor
• Pamfilus / Byrria – Fata din Andros de Terențiu, regia: Grigore Gonța
• Scipio – Caligula de Albert Camus, regia: Horea Popescu
• Billy Bibbit – Zbor deasupra unui cuib de cuci de Dale Wasserman, regia: Horea Popescu
• Reverend Hale – Vrăjitoarele din Salem de Arthur Miller, regia: Felix Alexa
• Trofimov – Livada de vișini de A. P. Cehov, regia: Andrei Șerban
• Nebunul – “A douăsprezecea noapte” de William Shakespeare, regia: Andrei Șerban
• Pistetairos – Păsările de Aristofan, regia: Nicky Wolcz
• Ralph Clark – Cine are nevoie de teatru? de Timberlake Wertenbaker, regia: Andrei Șerban
• Oreste – Trilogia Antică după Seneca, Sofocle, Euripide, regia: Andrei Șerban

Numeroase participări la festivaluri și turnee internaționale: Marea Britanie, Brazilia, Italia, Franța, Portugalia, Grecia.

• Philoctet – "Philoctet" de Sofocle, regia: Andreea Vulpe
• Mercutio – "Romeo și Julieta" de William Shakespeare, regia: Beatrice Rancea
• Adso von Melk – "Numele trandafirului" dupa Umberto Eco, regia: Grigore Gonța
• Macbett – "Macbett" de Eugen Ionescu, regia: Beatrice Rancea
• Pafnutie – "Crimă pentru pamânt" de Grigore Gonța, după romanul omonim al lui Dinu Săraru, regia: Grigore Gonța 2003
• Maiestatea Sa – Legenda ultimului împărat de Valentin Nicolau, regia: Alice Barb, 2003
• Andronic – "Ultima oră" de Mihail Sebastian, regia: Anca Ovanez Doroșenco 2003
• Cațavencu – "O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale, regia Grigore Gonța
• Smil – "Apus de soare" de Barbu Delavrancea, regia Dan Pița, 2004

Teatrul Național Radiofonic

• Ulciorul sfărâmat de Heinrich von Kleist. (2007)

Colaborări, proiecte independente

• TEATRUL TEODOR COSTESCU - Richard al III-lea - "Căutându-l pe Shakespeare prin Richard al III-lea", regia Toma Enache2010
• TEATRUL TEODOR COSTESCU - Salieri- "Amadeus" de Peter Shaffer, regia Toma Enache2009
• TEATRUL ARCA BUCUREȘTI - "Top Dogs" de Urs Widmer, regia Teodora Herghelegi2005

• FUNDAȚIA LA STEAUA - Rică Venturiano – "O noapte furtunoasă" de I.L.Caragiale, regia Toma Enache 2005

• FESTIVALUL DE TEATRU AVIGNON 2005 - Fiul, Soțul, Tatăl – "Caii La Fereastră" de Matei Vișniec, regia Radu Dinulescu, producție a Teatrului de Stat Arad (în limba franceză)

• TEATRUL NOTTARA - "Nu se știe cum" de Luigi Pirandello, regia László Bocsárdi 2005

• TEATRUL ODEON BUCUREȘTI (1996-1998)

Dr. Hinkfuss – "Astă seară se improvizează" de Luigi Pirandello, regia Alexa Visarion Mackie Knife – "Opera de trei parale" de Bertolt Brecht, regia Beatrice Rancea

• TEATRUL NAȚIONAL TIMIȘOARA (1996)

Poetul – "Cerșetorul" de Reinhard Johannes Sorge, regia Beatrice Rancea

• TEATRUL BULANDRA BUCUREȘTI - UNIUNEA TEATRELOR DIN EUROPA (1991)

Moritz Stiefel – "Deșteptarea primăverii" de Frank Wedekind, regia Liviu Ciulei

• TEATRUL DE COMEDIE BUCUREȘTI (1981 – 1982)

Kolea – "Turnul de fildeș' de Victor Rozov, regia Cătălina Buzoianu Fugakawa – "Fantome la Kitahama" de Kobo Abe, regia Ion Cojar

Film

• Concurs (1982)^[2] regia: Dan Pița – Premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de la Costinești, Premiul FIPRESCI la Festivalul de la New Delphi
• Să mori rănit din dragoste de viață (1984)
• Eva (2010)
• A Good Man (2014)

Roluri principale în Filme românesti :

• 2009 Călătoria lui Gruber, Regia Radu Gabrea
• 2004 Femeia visurilor Regia Dan Pița
• 1997 Cortul Regia: Bogdan Cristian Dragan
• 1995 O vară de neuitat, Regia: Lucian Pintilie, Cannes - Selecția Oficială
• 1991 Polul Sud, Regia: Radu Nicoară
• 1989 Autor Anonim, Regia: Dan Pița
• 1989 Vreme trece, vreme vine (1989) - scurtmetraj, regia: Octavian Branzei
• 1988 Rochia albă de dantelă Regia: Dan Pița
• 1987 Flăcări pe comori, Regia: Nicolae Mărgineanu
• 1985 Pas în doi^[3] Regia: Dan Pița – Costinești, Premiu pentru cel mai bun actor, Selectat pentru Berlin Film Festival

Roluri principale în filme maghiare: 1996 Derengo, regia: Arpad Sopsici

• Roluri secundare în filme internaționale :
• Sultan Mahomed – Baiazid in « The Impaler » regia Joe Sapel
• The Provider – « Dracula Ressurection » regia Patrick Loussier, MIRAMAX
• Vlad Dracul – « Vlad »
• Ossac - « Boudica », BBC
• Andrei în « Ion » , directed by Thomas Bohn
• 2003 - Hannibal în “Final Countdown” co-producție Parafilm International si ZDF Film (Germania)
• 2004 Alexei– « Return of the living dead», directed by Ellroy Elkajem
• 2005 Grigori Orlov – « Ecaterina cea Mare», directed by Paul Simons, BBC

Teatru TV:

• Jacques în "Cum vă place" de William Shakespeare, regia Olimpia Arghir
• Nae Girimea în "D-ale carnavalului" de I.L.Caragiale, regia Dominic Dembinski
• Andronic în Șarpele după Mircea Eliade, regia Viorel Sergovici
• Invitat în majoritatea emisiunilor importante de divertisment de pe canalele tv
• TVR2 – Gazdă a emisiunii consacrate folk-ului românesc

Este cooptat în anumite proiecte de dublaj la filmele :

• Aladdin - serial TV (1994)- în rolul lui Iago, vocea în original aparținându-i lui Gilbert Gottfried (1997)
• Hercule (1997) - în rolul Panicii (Panic), vocea în original aparținându-i lui Matt Frewer - în cadrul filmului și a seriei,(1998)
• Robin Hood (1973) - în rolul Șarpelui Hiss, vocea în original aparținându-i lui Terry-Thomas (2008)
• Kung Fu Panda 2 (2011)- în rolul Lordului Shen, vocea în original aparținându-i lui Gary Oldman (2011)

Premii

• Diplomă de onoare acordată de Asociația Cineaștilor din România (ACIN) pentru rolurile sale din filmele Să mori rănit din dragoste de viață și Dreptate în lanțuri (1984)^[4]

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit actorului Claudiu Bleonț la 13 mai 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.^[5]

Actorul Claudiu Bleonț - Între Prieteni

ȘTEFAN CIUBOTĂRAȘU

Sari la navigareSari la căutare

Ștefan Ciubotărașu
Date personale
Născut	21 martie 1910  Vaslui, România
Decedat	27 august 1970 (60 de ani)  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	actor de teatru[*] actor de film
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Ștefan Ciubotărașu^[1] (n. 21 martie 1910, Lipovăț, Vaslui — d. 27 august 1970, București) a fost un actor de film, radio, scenă și voce, precum și scriitor român. A studiat la Conservatorul de Artă Dramatică din Iași (1933).

„Talent înseamnă, înainte de toate, sinceritate. Să ai acea facultate înnăscută de a putea fi sincer, atât de sincer încât să te prindă tot ceea ce faci – fiindcă nu toți avem acest har, sărmanii de noi. Apoi, ca parte intrinsecă din sinceritate, trebuie să vină neapărat și modestia și numai după aceea meșteșugul și bineînțeles controversele despre talent.”

Viața

Ștefan Ciubotărașu s-a născut la Lipovăț, Vaslui, județul Vaslui, într-o familie de țărani săraci. Prin anii 1921-1922, a sosit la București (cu un tren marfar; tatăl său lucra la regionala CFR), pentru a învăța meseria de pantofar, așa cum hotărâseră părinții. A rămas trei ani, nesimțindu-se atras de meserie, preferând alte munci și activități casnice. A avut primul contact cu „gustul de otravă dulce al teatrului”, potrivit propriei mărturisiri. În schimbul comisioanelor ce le făcea, primea bilete la teatru, unde a fost fascinat de piesele O scrisoare pierdută și piesa lui Victor Eftimiu Înșir'te, mărgărite.

A lucrat timp de un an, ca ucenic la un atelier de pictat firme. În 1924, într-o noapte friguroasă de octombrie, a hotărât să se întoarcă acasă, dezamăgit de mizeria traiului cotidian. Această perioadă, în care părinții i s-au mutat în Vaslui, actorul a numit-o „întoarcerea acasă”. La îndemnul mamei, se înscris la Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu" din Vaslui, sărind peste câte două clase. Aici a debutat literar în paginile revistei liceului, întitulată „Năzuința”, și în paginile ziarului local, „Vasluiul”, sub pseudonimul Ciciricea (numele unui clovn popular). Împreună cu un coleg, a scos câteva numere ale unei reviste minuscule, „Uzina de umor”, iar mai târziu, la Iași, revista „Humorul literal”. A contribuit atunci și ulterior cu poezii, sonete și amintiri în paginile revistei „Luceafărul”.

În 1929 a absolvit liceul și s-a hotărât să plece la Iași, unde s-a înscris la Conservatorul de muzică și artă dramatică. Bacalaureatul și l-a dat în 1932 la Bârlad.

A traversat o perioadă dificilă în anii '30, prin faptul că proveniența socială determina închiderea multor uși. Încă de la admitere a fost remarcat de poetul Mihai Codreanu. Acesta i-a fost profesor protector și i-a oferit o bursă când a aflat că Ciubotărașu avea talent literar. În 1932 și-a satisfăcut stagiul militar într-o unitate de pușcași mitraliori.

Îndemnat de protectorul său, s-a înscris la facultatea de istorie, însă preocuparea de bază i-a fost poezia și publicarea în revistele locale la care contribuiau scriitori și poeți marcanți, între care George Topîrceanu, Otilia Cazimir, Ionel Teodoreanu. Acesta din urmă îl remarca la o sărbătoare a conservatorului, în cadrul căreia Ciubotărașu a declamat o poezie. Debutul ca actor a avut loc în 1934 și a fost angajat al acelui teatru timp de 14 ani. Piesa de debut a fost Macbeth, despre care maestrul spunea cu melancolie și amuzament:

„În piesă e vorba de cele două roluri de ucigași, în care primul era actorul Iancu Profir, iar al doilea eram eu. Și nu mi-e rușine s-o spun: am fost un ucigaș desăvârșit, am ucis... rolul!”

Primul succes l-a avut cu rolul contelui Alexis Czerny, deși monorol, în piesa Țarina (Ninocika?) de Melchior (Menyhért) Lengyel. La Iași s-a căsătorit în 1934 cu Aurora Donose. În 1940 li s-a născut fiica Magda. În 1945 s-au stabilit în capitală unde a jucat la teatrele Alhambra, Comedia și teatrul Victoriei, stabilindu-se pe un registru interpretativ de comedie. În 1948 teatrele au fost restructurate, iar Ciubotărașu a fost repartizat la Arad, la primul teatru de stat din țară. Aici a desfășurat și o activitate de instructor artistic.

În 1950 a revenit la București, unde a fost solicitat la Teatrul Național.

În capitală a început perioada sa în care a realizat roluri de consistență uriașă. A jucat mult și variat, fiind supranumit „actorul celor 300 de roluri”. Nu a neglijat nici domeniul literar, scriind poezie până în ultimele clipe ale vieții. În 1959 a jucat în Desfășurarea, Brigada lui Ionuț, Valurile Dunării, Telegrame, în Mândrie (1960), în Pădurea spânzuraților (1964), film regizat de Liviu Ciulei și premiat cu premiul pentru regie la Festivalul Internațional de Film de la Cannes din 1965; în Războiul domnițelor (1969) în regia lui Virgil Calotescu, în Columna (1969) în regia lui Mircea Drăgan, film premiat cu diploma de merit la festivalul internațional de film de la Adelaide, Australia (același an). În 1968, a jucat și în Legenda (în regia lui Andrei Blaier). A jucat într-o mulțime de roluri în piese de teatru și multe piese de teatru radiofonic. Premii: în 1964, premiul pentru interpretare masculină la Festivalul Național al Filmului de la Mamaia,

A fost distins cu titlul de artist emerit (înainte de 1960). Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, actorului Ștefan Ciubotărașu i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.^[2]

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”.^[3]

Deces

În dimineața zilei de 27 august 1970 s-a stins din viață când aștepta mașina care urma să-l ducă la Pitești pentru a turna filmul Așteptarea.

Numismatică

Monedă omagială din argint emisă de BNR în anul 2010 cu chipul actorului Ștefan Ciubotărașu în rolul tarabostesului ciung din Columna

Banca Națională a României a emis la 16 august 2010 o monedă comemorativă de argint, cu titlul de 999‰, de calitate proof^[4], într-un tiraj de 1.000 de exemplare, cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la nașterea talentatului actor Ștefan Ciubotărașu. Moneda este rotundă, cu un diametru de 37 de milimetri, o greutate de 31,103 grame, are valoarea nominală de 10 lei. Tăietura monedei este zimțată. ^{[5] [6] [7][8]}

Pe avers este sugerată activitatea lui Ștefan Ciubotărașu în domeniul teatrului și filmului. Tot pe avers este gravată stema României, valoarea nominală a monedei 10 lei, precum și milesimul 2010, anul emisiunii.^[8]

Pe revers este gravat portretul lui Ștefan Ciubotărașu, într-unul din rolurile remarcabile, din filmul Columna^[9], iar spre marginea monedei, în arc de cerc este gravat numele: „STEFAN CIOBOTARASU”. În partea de jos a monedei, sunt gravați anii între care a trăit cel comemorat: 1910 și 1970.^[8]

Filmografie

• Brigada lui Ionuț (1954)
• Desfășurarea (1954)
• Mândrie (1956)
• Erupția (1957)
• O mică întâmplare (1957)
• Pasărea furtunii (1957)
• Râpa dracului (1957)
• Avalanșa (1959)
• Valurile Dunării (1959)
• Telegrame (1960)
• Furtuna (1960)
• Portretul unui necunoscut (1960)
• Setea (1960)
• A fost prietenul meu (1961)
• Omul de lângă tine (1961)
• Porto-Franco (1961)
• Celebrul 702 (1962)
• Cerul n-are gratii (1962)
• Lupeni 29 (1962)
• La vârsta dragostei (1963)
• Partea ta de vină (1963)
• Merii sălbatici (1964)
• Pădurea spânzuraților (1964) - Petre
• Străinul (1964)
• Neamul Șoimăreștilor (1965) - Stroie Orheianu
• Amintiri din copilărie (1965) - Ion Creangă
• Golgota (1966)
• Diminețile unui băiat cuminte (1967)
• Subteranul (1967)
• Cerul începe la etajul III (1967)
• Columna (1968)
• Apoi s-a născut legenda (1968)
• Sâmbăta morților (1968)
• Războiul domnițelor (1969)
• Așteptarea (1970)

Premii

• Mamaia, 1964 — pentru filmul Străinul

ANNA CHRISTIE cu Emanoil Petruț, Ștefan Ciubotărașu 🎭 Teatru Radiofonic Subtitrat

A fost prietenul meu (1963)

Take, Ianke si Cadir de Victor Ion Popa 1960 cu Stefan Ciubotarasu TEATRU RADIOFONIC COMEDIE

ION FILOTTI CANTACUZINO

Ion Filotti Cantacuzino
Date personale
Născut	7 noiembrie 1908  București, România
Decedat	27 august 1975 (66 de ani)  București, România
Înmormântat	Cimitirul Bellu
Părinți	Maria Filotti
Copii	Gheorghe I. Cantacuzino[*] Șerban Cantacuzino
Cetățenie	România  Imperiul Roman de Răsărit
Ocupație	producător de film scriitor psihiatru regizor de film critic literar[*] scenarist
Activitate
Limbi	limba română
Studii	Universitatea din Paris
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Ion Șerban Filotti Cantacuzino (n. 7 noiembrie 1908, București – d. 27 august 1975) a fost un cineast, critic literar și medic român, fost director al Centrului Național al Cinematografiei, fiul prințului Ioan Cantacuzino și al actriței Maria Filotti.^[1]

A urmat studii de medicină și filosofie însă, pasionat fiind de film, scrie cronici de film și creează la Radio România „Cronica cinematografică”, o emisiune de analiză cinematografică.^[1] Scrie scenarii și regizează filme documentare și scrie cărți și studii dedicate universului cinematografiei: Uzina de basme,^[2][3] Întâlniri cu cinematograful,^[4] Note pentru azi, De amore, Momente din istoria filmului românesc, Jean Mihail, Filmul românesc de altădată.^[5]

În 1941 este numit director al Centrului Național al Cinematografiei participând la realizarea unor filme precum Odessa în flăcări și O noapte furtunoasă de Jean Georgescu.^[1]

După cel de-al Doilea Război Mondial, este arestat pentru un timp și i se interzice să mai lucreze în cinematografie. Lucrează ca medic psihiatru la Spitalul Brâncovenesc până în 1975.^[1]

A obținut Premiul pentru critică cinematografică al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pe anul 1974 (in memoriam) „pentru contribuția excepțională la fundamentarea și dezvoltarea istoriografiei cinematografice naționale”.^[6]

Ca neuropshiatru a publicat și comunicat aproape 100 de lucrări, dintre care unele în colaborări prestigioase : H. Claude, P. Sivadon, P. Rubenovitch. Întinderea vastă a preocupărilor sale a cuprins probleme de psihopatologie, terapie, istoria medicinei, patologia expresiei sau patografii ale unor artiști.A aparținut unei categorii privilegiate de scriitori-medici care au excelat deopotriva în domeniul artei lui Esculap și în acela al literelor. A fost medic psihiatru, dramaturg, eseist,critic literar și dramatic, producător de file și neobosit cercetător în domeniul medicinei și cinematografiei. După terminarea Liceului militar “Mănăstirea Dealului” urmează strălucite studii universitare În 1931 își susține teza de licență în litere și filozofie, specialitate psihologie, estetică și istoria artei, cu subiectul Problema temperamentului. Devine doctor în medicina și chirurgie în 1935, după susținerea tezei de doctorat cu subiectul Reperajul ventricular în epilepsie. Un an mai târziu în 1936, Universitatea din Paris ii acorda diploma de medic legist psihiatru. În continuare dr Ion Cantacuzino realizează adevărate performanțe greu de atins în domeniul medicinei și literelor. Funcționează în 1936 ca asistent universitar străin al clinicii de psihiatrie din capitala Franței. Ceva mai târziu devine diplomat al Conservatorului de muzică și artă dramatică din București, specialitate regie scenica. A fost ales membru a numeroase societăți științifice din țară și străinătate, printre care : Societatea medico -psihologica din Paris (1936), Societatea română de psihiatrie, neurologie și endocrinologie (1937), Societatea română de istoria medicinei (1962). În 1968 este ales membru de onoare al Societății internaționale de psihopatologia expresiei, iar din 1970 devine membru al Societății franceze de istoria medicinei. Ca medic psihiatru a desfășurat o remarcabilă activitate ca asistent universitar la Clinica psihiatrica a Facultății de medicină din București și ca asistent al profesorului Henri Claude din Paris. A funcționat ca medic psihiatru la Spitalul Central de Boli mintale și nervoase din București (1935-1942), iar mai târziu, la Spitalul Brâncovenesc, până în anul 1976 când se întoarce la pasiunea sa din copilărie :istoria cinematografiei.

Între anii 1935-1942 concomitent cu activitatea sa medicală, este intens preocupat de critica literară, eseistică, dramaturgie dovedindu-se și un remarcabil traducător din Shaw, Brecht, Giraudoux, Shakespeare.

În istoria cinematografiei românești, lucrarea sa de teorie și critică cinematografică intitulată "Uzina de basme" (1935) rămâne de o importanță fundamentală în acest domeniu. Ca producător de filme realizează în 1943 "O noapte furtunoasa" în regia lui Jean Georgescu, având ca interpreți pe Radu Beligan, Alexandru Giugaru, Florica Demion, Maria Maximilian, Iordanescu Bruno și George Demetru. În anul 1945 este realizatorul filmului "Visul unei nopți de iarna", tot în regia lui Jean Georgescu.

În martie 1973 la București și în aprilie la Paris a inițiat și organizat două simpozioane pentru comemorarea a 75 de ani de la crearea simultană a cinematografiei științifice la București de către prof dr. Gheorghe Marinescu și prof. dr. Eugene Louis Doyen. Prin acest act de cultură Ion Cantacuzino a dat simbolic și sintetic, expresia celor două mari pasiuni ale sale, medicina și cinematografia.

În plină putere de creație, în noaptea de 26 iulie 1975, inima celui care și-a închinat întreaga sa existență binelui, frumosului și adevărului, a încetat să mai bată.

Filmografie

Producător

• O noapte furtunoasă (1943) - director de producție

Scenarist

• Pădurea nebună (1982) - împreună cu Virgil Puicea și Nicolae Corjos

Decorații

•  Ordinul „Coroana României” în gradul de Ofițer (9 mai 1941)^[7]