1. /4 SEPTEMBRIE 2021 - ISTORIE PE ZILE - Evenimente; Nașteri

Evenimente

·   476 - Generalul foederat germanic Odoacru l-a înlăturat de pe tron pe împăratul roman Romulus Augustulus, punând capăt Imperiului Roman de Apus.

Regatul lui Odoacru (480 d. Hr.) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

(…) În 475, Oreste, un fost secretar a lui Attila, l-a exilat pe împăratul Julius Nepos din Ravenna și l-a proclamat pe fiul său, Romulus Augustus, împărat. În 476, Oreste a refuzat să-i acorde lui Odoacru și herulilor săi statutul de federalizați, fapt care a determinat o invazie. Oreste a fost ucis și Odoacru l-a destituit pe Romulus Augustus, instalându-se stăpân peste Italia și a trimis însemnele imperiale la Constantinopol.

Trei state au continuat sub conducerea romană, într-o formă sau alta, după 476: Julius Nepos a controlat Dalmația până la asasinarea sa în 480. Syagrius a condus Domeniul Soissons până la asasinarea sa în 487. În cele din urmă, un teritoriu romano-maur a supraviețuit în Africa de Nord, rezistând incursiunilor vandalilor, devenind o parte a Imperiului Roman de Răsărit în jurul anului 533 atunci când Belizarie i-a învins pe vandali.

·         1541: Transilvania intră sub suzeranitatea Porţii Otomane. Sultanul otoman Soliman Magnificul l-a înlǎturat pe regele minor Ioan Sigismund Zapolya (nǎscut 1540) de la conducerea Ungariei și l-a numit principe al Transilvaniei (4 septembrie), iar pe George Martinuzzi, episcopul Oradei, ca guvernator până la majoratul principelui. Principatul Transilvaniei a fost recunoscut de Imperiul Otoman ca stat independent, care plătea totuși Porții Otomane un dar anual de complezență („munus honorarium”) în valoare de 10.000 de ducați. În această calitate, a participat ca țară beligerantă la razboiul de o suta de ani și a încheiat o serie de tratate cu țări europene, de pe poziție de egalitate. De subliniat faptul că principatul nu includea Banatul (aflat sub stăpânire turcească) și, după 1660 nici Crisana , transformată de asemenea în vilayet turcesc, cu centrul la Oradea.

* 1729: Ducesa Juliana Maria de Brunswick-Wolfenbüttel (4 septembrie 1729 – 10 octombrie1796), a fost regină a Danemarcei între 1752 și 1766, a doua soție a regelui Frederic al V-lea al Danemarcei și Norvegiei, mama prințului-regent Frederic, Prinț al Danemarcei și ea însăși regentă de facto în perioada 1772–1784.

Juliana Maria de Brunswick-Wolfenbüttel

Părinți Ferdinand Albert al II-lea, Duce de Brunswick-Lüneburg Antoinette Amelie de Brunswick-Lüneburg  Frați și surori Elisabeth Christine de Brunswick-Wolfenbüttel Luise Amalie de Braunschweig-Wolfenbüttel Therese de Brunswick-Wolfenbüttel Sofia Antonia de Brunswick-Wolfenbüttel Duke Louis Ernest of Brunswick-Lüneburg[*] Friedrich Franz von Braunschweig-Wolfenbüttel[*] Duke Ferdinand of Brunswick-Wolfenbüttel[*] Karl I, Duce de Brunswick-Wolfenbüttel Albrecht Braunschweig[*] Anton Ulrich de Brunswick  Căsătorită cu Frederic al V-lea al Danemarcei Copii Frederic, Prinț al Danemarcei

·      1774 - În timpul celei de-a doua calatorii a sa, exploratorul englez James Cook a descoperit la 1.200 km est de Australia, insulele din Pacific pe care le numeşte Noua Caledonie, după numele latin al Scoţiei (Caledonia).

Traseele celor trei călătorii ale lui Cook. Prima călătorie este marcată cu roşu, a doua cu verde iar a treia cu albastru. Ruta echipajului lui Cook de după moartea acestuia este marcată cu linia albastră întreruptă – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Cook a primit comanda navei HMS Resolution în această călătorie iar Tobias Furneaux a primit comanda celei de-a doua nave, HMS Adventure. Expediția lui Cook a circumnavigat globul la latitudini foarte sudice, fiind unul dintre primii care să treacă de Cercul Polar de Sud pe 17 ianuarie 1773. A explorat, cartografiat și luat în posesiune britanică Georgia de Sud, explorată de Anthony de la Roché în 1675, descoperită și numită de Clerke Rocks și Insulele Sandwich de Sud.

În ceața antarctică, Resolution și Adventure. s-au separat. Furneaux s-a îndreptat spre Noua Zeelandă, unde a pierdut o parte din oameni în urma confruntărilor cu populația Māori după care s-a întors în Anglia, în vreme ce Cook a continuat să exploreze zona antarctică, ajungând la 71°10′S pe 31 ianuarie 1774.

·    1870 - Împăratul Napoleon al III-lea al Franței a fost detronat și s-a declarat cea de-A Treia Republică Franceză.

Napoléon al III-lea – (Portrait by Franz Xaver Winterhalter) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Charles-Louis-Napoléon Bonaparte (n. 20 aprilie 1808 — d. ianuarie 1873) a fost primul președinte al celei de a 2-a Republici Franceze în 1848 și a devenit apoi, în urma unei lovituri de stat din 1852, al doilea împărat al francezilor, sub numele de Napoléon al III-lea.

A Treia Republică Franceză - foto: ro.wikipedia.org

A Treia Republică Franceză este numele dat regimului politic din Franța între 1870 și 1940. A fost o democrație parlamentară ce a luat naștere după căderea celui de al doilea Imperiu Francez în urma războiului Franco-Prusac din 1870 și a supraviețuit până la capitularea Franței la începutul celui de al doilea război mondial în 1940.

În anii 1870 inițiatorii republicanismului au considerat această formă de guvernământ ca fiind cea care “divide cel mai puțin opiniile Franței”. Cu toate acestea, chiar dacă cea de a treia republică a fost regimul politic cel mai longeviv după revoluția din 1789, regimul nu a fost foarte apreciat.

A Treia Republică a fost oficial instaurată în 1875 prin adoptarea legilor constituționale. Șeful statului era un președinte, conform amendamentului lui Henri Wallon care spunea : Președintele Republicii Franceze este ales prin majoritatea absolută a voturilor de către Senat și de Camera Deputaților reunită în Parlamentul național. El este numit pe șapte ani; el este reeligibil.

* 1874: Prințul Jean Pierre Clément Marie d'Orléans, Duce de Guise (4 septembrie 1874 – 25 august 1940) a fost fiu al lui Robert, Duce de Chartres (1840–1910), nepot al Prințului Ferdinand-Philippe și strănepot al regelui Ludovic-Filip al Franței. Mama sa a fost Marie-Françoise d'Orléans, fiica lui François, Prinț de Joinville și Prințesa Francisca a Braziliei.

După decesul vărului său Philippe de Orléans în 1926, pretendent la tronul Franței ca "Filip al VIII-lea", Ducele de Guise a devenit, cel puțin pentru susținătorii orleaniști, pretendent la tronul Franței ca "Jean al III-lea" . Titlul a fost disputat de membri ai ramurii de Anjou din Spania, descendenți din regele Ludovic al XIV-lea al Franței.

La 30 octombrie 1899 s-a căsătorit la Twickenham cu verișoara lui, Isabelle de Orléans. Isabelle era fiica lui Prințul Filip, Conte de Paris și a Prințesei Marie Isabelle d'Orléans.

Cuplul a avut patru copii:

• Prințesa Isabelle de Orléans (1900–1983). Căsătorită prima dată cu Bruno, Conte de Harcourt (1899–1930) și a doua oară cu Pierre Murat, Prinț Murat în 1934.
• Prințesa Françoise de Orléans (1902–1953). Căsătorită cu Prințul Christopher al Greciei în 1929. El a fost fiul regelui George I al Greciei și a reginei Olga. Ei au fost părinții Prințului Mihail al Greciei.
• Prințesa Anne de Orléans (1906–1986). S-a căsătorit cu Amadeo de Savoia-Aoste, Duce de Aoste în 1927.
• Prințul Henri, Conte de Paris (1908–1999). S-a căsătorit cu Prințesa Isabelle de Orléans-Braganza în 1931.

Jean a murit la Larache, Maroc în 1940.

Prințul Jean

Duce de Guise

Părinți	Prințul Robert, Duce de Chartres Prințesa Françoise de Orléans
Frați și surori	Prince Henri of Orléans[*] Prințesa Maria de Orléans Princess Marguerite of Orléans[*]
Căsătorit cu	Isabelle de Orléans
Copii	Prințesa Isabelle, Contesă de Harcourt Prințesa Françoise a Greciei și Danemarcei Prințesa Anne, Ducesă de Aosta Prințul Henri, Conte de Paris

·     1886 - După 25 de ani de lupte împotriva armatelor americane și mexicane, conducatorul războinicilor apași, Geronimo, s-a predat.

Geronimo, a Bedonkohe Apache; kneeling with rifle, 1887 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Goyaałé, scris uneori Goyathlay (sau Goyahkla în engleză; n. 16 iunie 1829 – d. 17 februarie 1909), numit mai târziu și Geronimo, a fost un lider și vraci din triburile apașe Chiricahua. S-a remarcat în luptele care au durat câteva decenii împotriva Mexicului și impotriva Statelor Unite și a expansiunii acestor state în zonele locuite de apași.

(…) Deși a înțeles că nu mai poate recupera pământurile răpite de coloniștii mexicani și americani, Geronimo și-a continua lupta pentru tot restul vieții. A rămas în istorie Masacrul de la Casa Grande, celebru prin tactica perfidă a mexicanilor care au simulat că încheie armistițiu, le-au oferit indienilor rachiu de agave și apoi i-au ucis. Geronimo s-a retras într-o peșteră și nu a putut fi găsit. Mai multe trupe americane au fost mobilizate în căutarea sa. S-a predat abia în 1886, fiind tratat ca un prizonier de război, nu ca un infractor.

Geronimo with traditional Apache bow and arrow – foto preluat de pe en.wikipedia.org

A încetat din viață la 79 de ani, când ajunsese o celebritate. Memoriile sale au fost apreciate de public, iar istoria vieții sale a constituit subiectul a numeroase ecranizări. În februarie 2010, Camera Reprezentanților SUA a adoptat o rezoluție care stipula recunoașterea meritelor liderului indian, recunoscut ca un adevărat strateg al războiului de gherilă, și ca acesta să fie comemorat la 100 de ani de la moartea sa.

* 1886 - Al doilea atentat asupra primului-ministru Ion C. Brătianu

Ion C. Brătianu (n. 2 iunie 1821, Pitești – d. 16 mai 1891, satul Florica, județul Argeș) a fost un om politic român, ministru cu diferite portofolii în varii guverne, fratele lui Dumitru C. Brătianu. A fost membru de onoare (din 1888) al Academiei Române – foto preluat de pe www.bunicutavirtuala.com

Personalitate de prim rang în istoria României și cel mai longeviv prim-ministru (1876–1888), Ion C. Brătianu a scăpat în cariera sa din două tentative de asasinat asupra sa. În seara zilei de 4 septembrie 1886, Ion C. Brătianu, în timp ce mergea agale pe jos, pe o stradă in București, însoțit de Constantin F. Robescu deputat și viitor primar al Capitalei și de un sergent, a fost atacat pe strada Vămii (unde se află azi Piața Universității) de un individ cu un pistol în mână, care, de la doar câțiva metri, a apăsat pe trăgaci.

Pistolul nu s-a declanșat, a fost imobilizat de sergentul Ioniță Constantin care avea misiunea de a-l păzi pe Brătianu. În timp ce arestatul (Stoica Alexandrescu) era transportat la cazarma jandarmilor călare, din strada Colței, a fost necesară intervenția personală a lui Brătianu pentru ca acesta să nu fie linșat de către cetățeni.

În afară de Stoica Alexandrescu (agresorul) au mai fost arestați Gh. Protopopescu, Pompiliu Stănescu, agent electoral, și Iordache Tănăsescu, cel care i l-a arătat ex-râmniceanului pe Brătianu. Dacă Stoica Alexandrescu a fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică, Iordache Tănăsescu a fost trimis pentru un an la închisoare corecțională.

* 1888 - George Eastman a patentat invenția sa “aparat de fotografiat cu roll film“.

George Eastman – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

George Eastman (12 iulie 1854 – 14 martie 1932) s-a născut în orășelul Waterville, statul New York, din confederația Statele Unite ale Americii. Este inventatorul suportului fotosensibil flexibil, pelicula de nitroceluloză, în anul 1884. Aceasta a făcut posibilă construcția de aparate de fotografiat mai mici, ușoare, portabile. Frații Lumière folosesc această descoperire pentru invenția lor, cinematograful, pelicula fiind elementul indispensabil.

Un aparat de fotografiat Eastman – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

La 4 septembrie 1888, patentează invenția sa aparat de fotografiat cu roll film. De menționat că roll filmul este o bucată de peliculă fotosensibilă de circa 1 m lungime, care este introdusă într-o casetă metalică ermetic izolată de lumină, înfășurată pe o rolă, care în aparatul de fotografiat după expunere se rulează pe altă rolă de asemeni într-o casetă ermetic izolată de lumină, până la procesul chimic de developare. Prin noțiunea de expunere se înțelege fotografierea propriu zisă.

U.S. patent no. 388,850, issued to George Eastman, September 4, 1888 - foto preluat de pe en.wikipedia.org

Este fondatorul renumitei fabrici de material fotosensibil cu o granulație extrafină (foarte favorabilă peliculelor cinematografice de format îngust 8 mm; 8,5 mm; 16mm) și cu sensibilitate foarte mare, Kodak (actual face parte din compania Thomson). Pelicula Kodak Color este foarte căutată pe piața cinematografiei și a fotografiei. Se sinucide în 1932 din cauza unei boli foarte grele a coloanei vertebrale care îi provoca dureri mari.

·         1890: Un incendiu de proporții a provocat daune grave în orașul grec Salonic. Cartierul european a ars complet. 20.000 de oameni au rămas fără adăpost.

·         1915: Bulgaria se alătură de partea Puterilor Centrale, în Primul Război Mondial.

·         1919 - S-a infiinţat la Bucureşti „Societatea Opera – artiştii asociaţi”. La 22 septembrie, același an, a luat numele de Societatea lirică română Opera, care a stat la baza Operei Române de Stat (decembrie 1921). Primul director al acesteia a fost Scarlat Cocărăscu, iar debutul a avut loc la 17 martie 1920, în localul Teatrului Național, cu spectacolul Aida.

·         1928 - România a aderat la Pactul privind interzicerea războiului ca instrument de politică națională – Pactul Briand-Kellogg, semnat, la Paris, în 27 august 1928, de reprezentanții a 15 state.

Pactul Kellogg-Briand (27 august 1928): Calvin Coolidge, Herbert Hoover și Frank B. Kellogg, (în picioare), alături de reprezentanții guvernelor care au ratificat “Tratatul pentru renunțare la război” (Pactul Kellogg-Briand), în “Camera de răsărit” a Casei Albe – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Pactul Kellogg-Briand, cunoscut și ca Pactul de la Paris, după orașul în care a fost semnată această înțelegere pe 27 august 1928, a fost un tratat internațional “care milita pentru renunțarea la război ca instrument al politicii naționale”. Scopurile sale nu au fost atinse, dar a fost un pas înainte pentru dezvoltarea doctrinelor dreptului internațional. Pactul a fost botezat cu numele secretarului de stat american Frank B. Kellogg și al ministrului de externe francez Aristide Briand, inițiatorii tratatului.

·   1929 - Călătoria de 35 de zile prin lume a dirijabilului german LZ 127 Graf Zeppelin se încheie la Friedrichshafen. Aproximativ 40.000 de oameni vor asista la revenirea lui.

Călătoria de 35 de zile prin lume a dirijabilului german LZ 127 Graf Zeppelin – foto: ro.wikipedia.org

* 1939 - România și-a declarat neutralitatea în Al Doilea Război Mondial. După atacarea Poloniei și declararea stării de război între Reich-ul nazist și Puterile occidentale, Consiliul de Miniștri de la București a decis, la 4 septembrie, fapt ce s-a comunicat imediat presei, să adopte o atitudine pașnică față de toate statele și să vegheze la siguranța națională.

Pentru a adopta această decizie, suveranul a întrunit la Cotroceni, la 6 septembrie, Consiliul de Coroană, care a aprobat în unanimitate acțiunea diplomatică și măsurile întreprinse de guvern pentru apărarea frontierelor naționale și a hotărât observarea strictă a regulilor neutralității stabilite față de beligeranții din actualul conflict.

Neutralitatea era considerată singura soluție diplomatică realistă a momentului și motivată juridic, ea nu distona cu obligațiile internaționale asumate de statul român. În perioada neutralității, România a inițiat multiple acțiuni diplomatice în scopul detensionării situației generale, preîntâmpinarea extinderii ostilităților în estul Europei, fiind favorabilă victimelor agresiunii. Totodată, a fost folosit răgazul neutralității pentru înzestrarea și instruirea trupelor.

·     1940 - Carol al II-lea a demis guvernul Gigurtu și l-a însărcinat pe generalul Ion Antonescu să formeze un nou guvern – Guvernul Ion Antonescu 1 (4 – 14 septembrie 1940)

Ion Antonescu și Horia Sima în uniforme legionare, salută cu salutul fascist, sub portretul lui Corneliu Zelea Codreanu, la o manifestație a Gărzii de Fier, octombrie 1940 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Cedările teritoriale impuse României prin Al Doilea Arbitraj de la Viena (Dictatul de la Viena) (30 august 1940) au marcat declinul regimului carlist.. România pierdea o suprafață de 99.738 km² cu o populație de 6.821.000 locuitori, reprezentând aproape o treime din teritoriul și populația țării. Manifestațiile de protest împotriva Dictatului de la Viena, inițiate de țărăniști au devenit – sub influența agitatorilor legionari – anticarliste, Carol al II-lea fiind considerat principalul vinovat de impasul în care ajunsese România.

Dorind să-și păstreze puterea, la propunerea lui Horia Sima – cu care se reconciliase scurt timp înainte la recomandarea lui Moruzov, Carol al II-lea i-a încredințat la 4 septembrie 1940 lui Antonescu prin decret regal mandatul de formare a unui guvern de uniune națională. Potrivit istoricului Mihai Ionescu, Antonescu, încălcând mandatul de numire și promisiunea față de rege, nu a făcut un guvern de uniune națională (mai târziu, la procesul din 1945, a dat vina pe „poltroneria” partidelor politice). Liderii politici ai partidelor istorice au refuzat să participe la un guvern dictatorial, xenofob și progerman.

În consecință, la 5 septembrie 1940, Antonescu a cerut regelui să-i acorde puteri depline, suspendarea constituției și dizolvarea parlamentului și în seara aceleiași zile i-a cerut regelui să abdice și să părăsească țara. Puciul a reușit, Carol al II-lea a abdicat la 6 septembrie 1940 și s-a expatriat, cedând tronul fiului său Mihai I. Antonescu i-a oferit garanții de securitate lui Carol al II-lea, Elenei Lupescu și suitei lor și s-a ținut de cuvânt, protejând cu pichete militare trenul regal, asupra căruia legionarii au tras cu mitralierele. La 14 septembrie 1940 lua ființă „Statul național-Legionar Român”. Horia Sima, șeful Mișcării Legionare, numit vicepreședinte al consiliului de miniștri, se considera creatorul și sufletul acelui guvern.

Ion Gigurtu - foto: ro.wikipedia.org

Ion Gigurtu (n. 24 iunie 1886, Turnu Severin – d. iulie 1959, Râmnicu Sărat) a fost un inginer român, om politic de extremă dreaptă, pro-german și pentru 40 de zile prim-ministru al României în anul 1940. Gigurtu a fost și un om de afaceri, director general al societății „Mica”, specializată în extragerea de aur și alte metale prețioase. Venind la putere, Ion Gigurtu a inițiat o politică pro-Axa Berlin-Roma, inclusiv măsuri antisemite. Această politică a inclus acceptarea arbitrajului lui Hitler asupra Transilvaniei, Gigurtu declarând că România trebuie să facă sacrificii teritoriale pentru a demonstra orientarea sa nazistă și aderarea totală la Axa Berlin-Roma.

La sfârșitul lunii august 1940, în urma întâlnirii dintre Gigurtu și Hitler, România a fost obligată să accepte arbitrajul lui Hitler prin care a cedat Ungariei 43.492 km pătrați din teritoriul Transilvaniei, inclusiv orașul Cluj. Armata ungară urma să preia stăpânirea pe aceste teritorii la data de 15 septembrie 1940. Cu această ocazie Germania nazistă a încheiat și două tratate cu Bucureștiul și Budapesta, prin care se acorda un statut separat și preferențial populației germane din Transilvania. La presiunile Germaniei, Ion Gigurtu a fost de acord și cu restituirea către Bulgaria a 8.000 km pătrați din Dobrogea de sud (Cadrilaterul)

Harta României interbelice: în galben este marcată porțiunea cedată Ungariei în urma Dictatului de la Viena – foto – ro.wikipedia.org

Pe plan intern Ion Gigurtu a dus o politică antisemită prin interdicția căsătoriilor dintre creștini și evrei, precum și prin clasificarea prin lege a evreilor în funcție de data venirii lor în România. Guvernul lui Ion Gigurtu a demisionat pe 4 septembrie 1940, în urma marilor proteste organizate de legionari împotriva rezultatelor arbitrajului lui Hitler, prin care România a cedat 2/5 din Transilvania în favoarea Ungariei Preluând conducerea țării, generalul Ion Antonescu l-a pus pe Ion Gigurtu sub stare de arest pentru cedările teritoriale din Transilvania în favoarea Ungariei.

Ulterior însă Gigurtu a fost eliberat. După război, Gigurtu a fost arestat, împreună cu soția sa, la 5 mai 1950. A fost judecat și condamnat de regimul comunist la 15 ani de închisoare pentru participarea la represiunea împotriva Partidului Comunist. A fost deținut în penitenciarele Ministerului Afacerilor Interne, la Malmaison, precum și la Sighet. A murit în închisoare. Soția sa a fost de asemenea arestată și întemnițată.

·         1942 - A inceput batalia de la Stalingrad, cea mai mare batalie a celui de-al doilea razboi mondial, la care au luat parte si unităti ale armatei romane, incheiata cu capitularea armatelor coalitiei hitleriste; cea mai mare parte a trupelor romane participante a cazut in prizonierat (4.08.1942-2.02.1943).

·         1943: Mitropolitul Serghei a fost ales cu acordul lui Stalin în funcția de patriarh al Moscovei și al întregii Rusii, cu scopul de a-i organiza pe credincioși în războiul contra Germaniei.

* 1944 - Mai multi localnici maghiari din Aita Seaca au capturat un numar rămas necunoscut de militari romani, pe care îi tortureaza și-i ucid. În privința numărului exact al militarilor români uciși, martorii si cercetatorii vehiculeaza cifre cuprinse între 13 si 100. La 26 septembrie 1944, pe fondul unei slabe prezențe a administrației române în zonă, în Aita Seacă a venit Gavrilă Olteanu, comandantul Batalionului de voluntari Brașov, din cadrul Regimentului de voluntari „Iuliu Maniu”.

„ La cererea românilor din Aita Seacă am mers cu o companie la fața locului, deoarece nu vroiam să las necurmate infracțiunile descrise. Am descoperit vreo optsprezece violări grave ale legii și am mai putut constata încă opt-zece. (…) A fost rănit un ofițer român, atacat de către frații Naghi [Nagy], și dus de către ordonanța sa la locul de prim-ajutor; unul dintre ei l-a omorât pe ofițer cu toporul: mai întâi i-a spart tibia, apoi i-a ciopârțit trupul, iar în sfârșit i-a aplicat o lovitură cu baltagul în cap.

Asupra corpului neînsuflețit și ciopârțit în întregime s-a năpustit o femeie de șaptezeci de ani, care a pus degetul cu verighetă al ofițerului pe o piatră, i-a tăiat degetul și i-a furat verigheta. (…) Celălalt dintre frații Naghi [Nagy] a lovit ordonanța cu sapa în ceafă, acesta prăbușindu-se mort pe loc. (…) Le-am aplicat pedeapsa cu același topor cu care au săvârșit crima.(Gavrilă Olteanu-Epistola către Maniu datată august 1945)”

·         1948: Regina Wilhelmina a Olandei abdică din motive de sănătate.

·         1950: Un taifun, în Japonia, a cauzat moartea a 250 de oameni și peste 5 000 de răniți.

·         1958: S-a desfășurat la București, prima ediție a Festivalului internațional George Enescu.

·         1962: Prima vizită de stat efectuată Charles de Gaulle în Germania. Vizita a avut loc la invitația cancelarului Konrad Adenauer.

·         1962 - Prima repetitie (in Studio-ul 2 EMI) a grupului The Beatles. Primele inregistrari in formula celebra John, Paul, George, Ringo – “Love Me Do”, P.S. I Love You”.

* 1968 - S-au reînfiinţat gărzile patriotice.

Instrucţia Gărzilor Patriotice – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Gărzile Patriotice (alternativ: Formațiunile de Luptă Patriotică-F.L.P.) au fost niște formațiuni paramilitare românești înființate în perioada regimului comunist, având scopul de a asigura o apărare suplimentară în cazul unui atac extern.

Ideea formațiunilor Gărzilor Patriotice este de sorginte sovietică. Deși Gărzile Patriotice moderne au fost create în 1968 de Nicolae Ceaușescu, primele grupuri de muncitori comuniști înarmați datează din vara anului 1944. Dezvoltând nucleul muncitorilor care l-au preluat pe mareșalul Ion Antonescu după arestarea sa din ziua de 23 august 1944, P.C.d.R. a decis înființarea, în septembrie 1944, a Gărzilor de Apărare Patrio­tică.

Pregătirea și organizarea acestor formațiuni s-a făcut sub supra­ve­ghe­rea serviciilor de securitate sovietice NKGB, iar comanda lor i-a fost încredințată lui Emil Bodnăraș. Printre membrii Gărzilor se aflau și deținu­ți de drept comun sau foști legionari converti­ți la comunism în urma negocierilor dintre Nicolae Petrașcu, Teohari Georgescu și Ana Pauker. De câte ori era necesar, Gărzile de Apărare Patrio­tică primeau sprijin logistic și de la Comandamentul Sovietic.

(…) Gărzile Patriotice moderne au fost fondate în 1968, după discursul de la București, din 21 august, prin care liderul comunist român Nicolae Ceaușescu a condamnat public înăbușirea Primăverii de la Praga de către Uniunea Sovietică și sateliții săi.

La întrunirea de urgență a Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al P.C.R. din dimineața zilei de 21 august 1968, Nicolae Ceaușescu a declarat: „Cred că în situația creată ar fi bine să ne gândim la reînființarea gărzilor muncitorești, ca unități înarmate ale clasei muncitoare, pentru apărarea cuceririlor revoluționare ale poporului nostru [...] Să facem tot gărzi patriotice și la țară”.

Solicitarea lui Nicolae Ceaușescu a fost susținută de Petre Lupu, Mihai Dalea și Manea Mănescu, iar Comitetul Executiv al C.C. al P.C.R. a decis „reînființarea gărzilor patriotice înarmate, alcătuite din muncitori, țărani și intelectuali [...] pentru a se asigura munca pașnică a poporului român, independența și suveranitatea națională a patriei”

·         1972: Înotătorul Mark Spitz câștigă cea de-a șaptea medale de aur la Olimpiada de vară de la München, devenind primul olimpic care câștigă șapte medalii de aur la o singură Olimpiadă.

·         1974: S-a desfășurat la București al III-lea Congres Internațional de Studii Sud-Est Europene.

·         1974: Statele Unite ale Americii a stability relații diplomatice cu RDG.

·         1974 - A fost pus in functiune primul reactor atomic al centralei nucleare de la Kozlodui (amplasata la granita dintre Romania si Bulgaria); fiind considerata un pericol pentru mediul inconjurator, ultimele doua reactoare ale centralei ramase in functiune, ar fi urmat sa fie inchise inainte de 1.01.2007.

* 1974 - S-a desfășurat la București al III-lea Congres Internațional de Studii Sud-Est Europene.

·      1984 - S-a difuzat pentru prima oară Locomotiva Thomas și prietenii săi pe postul englezesc ITV.

Thomas și prietenii săi (engleză Thomas & Friends), numită anterior Locomotiva Thomas și prietenii săi (engleză Thomas the Tank Engine and Friends), este numele unei celebre serii de televiziune bazate pe cărțile The Railway Series (română Seria Cailor Ferate) scrise de Wilbert și Christopher Awdry. Seria Cailor Ferate prezintă aventurile de zi cu zi ale unui grup de locomotive care au viață și trăsături umane.

(…) Seria a fost adaptată pentru televiziune de Britt Allcroft în anii 1980 iar primele patru sezoane au la bază operele din Povești de pe calea ferată. Sezoanele ulterioare au episoadele scrise integral pentru televiziune. În 2016 serialul are 20 sezoane de televiziune (492 de episoade), un lungmetraj cinematografic, 11 filme, un sezon derivat cu 13 episoade, dar și peste 100 de cântece proprii.

·         1991: Președintele Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, recunoaște independența celor trei state baltice: Estonia, Letonia și Lituania.

·         1997: Echipa feminină de gimnastică a României cucerește medalia de aur la Campionatele Mondiale, desfășurate la Lausanne (Elveția).

·    1998 - La Menlo Park, California, SUA, Larry Page şi Serghei Brin au înfiinţat compania Google, cu scopul de a promova motorul de căutare pe care l-au dezvoltat ca proiect de cercetare la Universitatea Stanford din California.

Google’s original homepage (1998) had a simple design because the company founders had little experience in HTML, the markup language used for designing web pages – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Google LLC este o corporaţie americană multinaţională care administrează motorul de căutare pe Internet cu acelaşi nume. A fost fondată în 1998 de către doi doctoranzi de la Universitatea Stanford, Larry Page şi Sergey Brin. Google oferă o metodă simplă şi rapidă de găsire a informaţiilor pe web, având o bază de date despre peste 8 miliarde de site-uri web. La începutul anului 2004 Google răspundea zilnic la mai mult de 200 milioane de consultări.

Larry Page and Sergey Brin in 2003 – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Compania a pornit cu o investiţie de 100.000 de dolari care a venit din partea unuia dintre cofondatorii companiei Sun Microsystems, Andy Bechtolsheim, care considera că un motor de căutare pe Internet poate revoluţiona lumea. Numele „Google” este un joc de cuvinte de la googol, neologism englez pus în circulaţie de către americanul Milton Sirotta în anul 1938, prin care acesta desemna numărul uriaş format dintr-un 1 urmat de 100 de zerouri.

·         2000: Locomotiva “Săgeata albastră” a ieșit pe poarta fabricii de la Zhuzhou (R.P.Chineză).

·         2001 - A avut loc inaugurarea primului parc Disney pe mare din lume – DisneySea – situat in apropiere de Tokio.

·         2002: A fost prezentată opiniei publice Doctrina Bush, prin care Statele Unite ale Americii își rezervă dreptul de a întreprinde lovituri militare preventive împotriva statelor care găzduiesc pe teritoriul lor baze teroriste.

·         2002: UE face apel la SUA pentru a efectua un atac împotriva Irakului numai cu aprobarea ONU.

Nașteri

·         1557: Sophie de Mecklenburg-Güstrow, soția regelui Frederick al II-lea al Danemarcei (d. 1631)
* 1563: Împăratul Wanli (4 septembrie 1563 - 18 august 1620), cu numele de naștere Zhu Yijun, a fost al 13-lea împărat al dinastiei Ming. Numele regal al împăratului, "Wanli", înseamnă "Zece mii de ani". A fost al treilea fiu al Împăratului Longqing. Domnia sa de 48 de ani (1572-1620) a fost cea mai lungă domnie a dinastiei Ming. Construcția Marelui Zid Chinezesc a atins apogeul sub administrația împăratului Wanli.

Harta Kunyu Wanguo Quanturealizată de Matteo Ricci pentru împăratul Wanli

Domnia lui Wanli a coincis cu expansiunea europeană în Asia și cu începuturile misiunii creștine acolo. Primul european care a obținut permisiunea de a intra în Orașul Interzis a fost misionarul iezuit Matteo Ricci în anul 1601. Un an mai târziu acesta a prezentat împăratului prima lucrare cartografică a lumii în limba chineză, realizată după concepțiile apusene.

Împăratul Wanli

Părinți	Longqing Emperor[*][1] Empress Dowager Xiaoding[*]
Frați și surori	Q11065028[*] Q11117345[*] Princess Yongning[*] Princess Shouyang[*] Princess Penglai[*] Princess Taihe[*] Princess Rui'an[*] Q11094647[*] Zhu Yiling[*] Zhu Yiyi[*]
Căsătorit cu	Împărăteasa Xiaoduanxian Împărăteasa Xiaojing
Copii	Împăratul Taichang

·         1729: Ludovic, Delfin al Franței, tatăl regilor Ludovic al XVI-lea, Ludovic al XVIII-lea și Carol al X-lea (d. 1765)

·      1768 - S-a născut Francois-René Chateaubriand, scriitor francez; considerat fondatorul romantismului în literatura franceză („Geniul creştinismului sau Frumuseţea religiei creştine”); (m. 4 iulie 1848).

François-René de Chateaubriand – foto: ro.wikipedia.org

François-René de Chateaubriand (n. 4 septembrie 1768 – d. 4 iulie 1848) a fost un scriitor francez, politician și diplomat. Este considerat fondatorul romantismului în literatura franceză. Principala sa lucrare este “Geniul creștinismului sau Frumusețea religiei creștine” (1802), publicată ulterior în numeroase ediții. A fost ales membru al Academiei Franceze în 1811.

* 1800: Ducesa Pauline Therese Luise de Württemberg (4 septembrie 1800 - 10 martie 1873) a fost fiica lui Louis de Württemberg și a Henriettei de Nassau-Weilburg. Prin căsătoria cu regele Wilhelm I de Württemberg, a devenit regină de Württemberg

Pauline de Württemberg

Părinți Ducele Louis de Württemberg Prințesa Henriette de Nassau-Weilburg  Frați și surori Ducele Alexandru de Württemberg Duke Adam of Württemberg[*] Ducesa Amelia de Württemberg Ducesa Maria Dorothea de Württemberg Elisabeth Alexandrine de Württemberg  Căsătorită cu Wilhelm I de Württemberg Copii Ecaterina, Prințesă de Württemberg Karl, rege de Württemberg Augusta, Prințesă de Saxa-Weimar-Eisenach

·     1809 - S-a născut Juliusz Słowacki, poet romantic polonez (d. 1849)

Juliusz Słowacki – foto: ro.wikipedia.org

Juliusz Słowacki (n. 4 septembrie 1809, Kremeneț, Ucraina, d. 3 aprilie 1849, Paris, Franța) a fost un poet romantic polonez, unul dintre cei „Trei Barzi” ai literaturii poloneze. Operele sale sunt caracterizate de misticism și prezintă multe legături atât cu literatura orientală, cât și cu mitologia și cultura păgână a popoarelor slave care au locuit pe teritoriul Poloniei.

·        1824 - S-a născut Anton Josef Bruckner, compozitor austriac (m. 11 octombrie 1896).
* 1840: William Nicholas Alexander Frederick Charles Henry, Prinț de Orania, Prinț al Țărilor de Jos, Prinț de Orania-Nassau (neerlandeză Willem Nicolaas Alexander Frederik Karel Hendrik, Prins van Oranje, Prins der Nederlanden, Prins van Oranje-Nassau; 4 septembrie 1840 – 11 iunie 1879), a fost moștenitor aparent al tatălui său Willem al III-lea al Țărilor de Jos din 17 martie 1849 până la moartea sa.

Prințul Wilhelm a fost fiul cel mare al regelui Willem al III-lea al Țărilor de Jos și a primei soții a acestuia, Sofia de Württemberg. În familie era numit Wiwill. La naștere, a deținut a treia poziție în linia de succesiune la tronul olandez și a 17-a poziție în linia de succesiune la tronul britanic.

O lună după aceea, la 7 octombrie 1840, străbunicul său, regele Wilhelm I al Țărilor de Jos, a abdicat ca urmare a dezamăgirii față de recentul Tratat de la Londra care a recunoscut independența Belgiei și a intenției sale de a se căsători cu o nobilă belgiană Henrietta d'Oultremont. În 1849, după decesul bunicului său Willem al II-lea al Țărilor de Jos, el a devenit moștenitorul aparent.

Prințul de Orania, 1879

După ce au eșuat planurile de căsătorie dintre Prințul Wilhelm și Prințesa Alice a Regatului Unit, a doua fiică a reginei Victoria, prințul s-a îndrăgostit în 1873 de tânăra contesă de 19 ani Mathilde van Limburg-Stirum. Relația dintre prinț și părinții săi a devenit foarte problematică deoarece părinții au refuzat s-o accepte pe Mathilde ca mireasă pentru fiului lor. Căsătoria dintre un membru al familiei regale și un membru al nobilimii era considerată morganatică și deci neacceptabilă.

Tânărul Wilhelm în vârstă de 33 de ani a vrut să se căsătorească chiar și fără consimțământul părinților. Totuși Mathilda nu avea 20 de ani și avea nevoie de permisiunea părinților ei; din păcate, ei au refuzat să i-o acorde.

Puternic deziluzionat, Prințul Wilhelm a plecat în exil la Paris unde s-a aruncat într-o viață de sex, alcool și jocuri de noroc. Prințul a murit la vârsta de 38 de ani în apartamentul său de o combinație de tifos, complicații de ficat și epuizare.

După decesul lui, fratele său mai mic, Prințul Alexandru, a devenit moștenitor și Prinț de Orania. El a murit înaintea tatălui lor, care a rămas fără moștenitor pe linie masculină. Cum nici unchiul său, Prințul Henric, nici Prințul Frederic nu aveau moștenitori pe linie masculină, Țările de Jos au numit-o pe sora vitregă a lui Wilhelm, Prințesa Wilhelmina moștenitoare prezumptivă. Până în 1884, tronul olandez a folosit Legea Salică.

Prințesa Wilhelmina i-a succedat tatălui ei după decesul acestuia în 1890.

Wilhelm

Prinț de Orania

Părinți Willem al III-lea al Țărilor de Jos Sofia de Württemberg  Frați și surori Wilhelmina a Țărilor de Jos Prince Maurice of the Netherlands[*] Alexandru, Prinț de Orania

·         1881: George Bacovia, poet roman (d. 1957). Este autorul unor volume de versuri şi proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influenţe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira. Poetul s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu şi a Zoei Vasiliu. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe să înveţe limba germană. Vădeşte mare talent la desen. Se dovedeşte foarte bun executant la vioară şi la alte instrumente din orchestra şcolii, pe care o şi dirijează. Se evidenţiază la gimnastică. În 1899 obţine premiul I pe ţară la concursul ”Tinerimii române” pentru desen artistic de pe natură. În 1900 se înscrie la Şcoala Militară din Iaşi, de unde se retrage în al doilea semestru, neputând suferi disciplina cazonă. Compune poezia Plumb, o va finisa totuşi abia în 1902. În 1901 se înscrie în cursul superior al Liceului Ferdinand. Absolvă liceul din Bacău în 1903. Se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti. Colaborează la revista Arta de la Iaşi. Se retrage de la Facultatea de Drept din Bucureşti. Se stabileşte în 1905 În Bucureşti, împreună cu fratele său Eugen. În 1914 se internează la sanatoriul Dr. Mărgăritescu din Bucureşti. Publică în suplimentul literar al ziarului Seara. Trimite la tipar volumul Plumb. În 1915 editează la Bacău, în colaborare, revista Orizonturi noi. Publică poezii, proză, recenzii, sub mai multe pseudonime. Strânge relaţiile de prietenie cu Alexandru Macedonski. În 1916 devine copist la Direcţia învăţământului secundar şi superior din Ministerul Instrucţiunii. În iulie apare în librării volumul Plumb. În timpul războiului, în octombrie, este trimis cu arhiva direcţiei sale în evacuare la Iaşi. În perioada 1917-1919 e funcţionar în Bucureşti. În 1920 devine şef de birou clasa a III-a în Ministerul Muncii. În 1921 este avansat şef de birou clasa a I-a în acelaşi minister. Se îmbolnăveşte de plămâni şi demisionează. Un an mai târziu se reîntoarce la Bacău. În 1924 apare la Râmnicu-Sărat ediţia a II-a a volumului Plumb. Este numit suplinitor de desen şi caligrafie la Şcoala comercială de băieţi din Bacău. În 1925 devine primul director al revistei Ateneul cultural. În 1926 tipăreşte pe cont propriu la Bacău volumul Scântei galbene. Îi apare şi volumul Bucăţi de noapte, editat de poeta Agatha Grigorescu. Între 1926-1928 funcţionează ca profesor suplinitor de desen şi caligrafie la Şcoala comercială de băieţi din Bacău. În 1928 se căsătoreşte cu Agatha Grigorescu şi se stabileşte la Bucureşti, unde soţia sa era profesoară. În 1929 retipăreşte volumele Plumb şi Scântei galbene sub titlul Poezii, la Editura Ancora. Din noiembrie 1930 până în octombie 1933, locuieşte în Bacău, fără serviciu. În 1931 i se naşte unicul fiu, Gabriel, iar în 1932 Societatea Scriitorilor Români (S.S.R) îi aprobă o pensie lunară de 1000 lei. Din 1933 se stabileşte cu familia în capitală, unde rămâne până la sfârşitul vieţii. În 1934 i se tipăreşte volumul antologic Poezii. În 1940 i se majorează pensia acordată de S.S.R la 2000 lei lunar. Se înfiinţează Casa de pensii a scriitorilor, de unde obţine o pensie de 10.000 lei lunar. În 1944 apare volumul intitulat Opere, care reuneşte toate scrierile sale publicate anterior. În 1945 este numit bibliotecar la Ministerul Minelor şi Petrolului. Este editat în 1946 volumul Stanţe burgheze, pentru care va fi criticat de autorităţile comuniste. Este pus la index, dar la mijlocul anilor ’50 este repus în circulaţie. E sărbătorit ulterior de Ministerul Artelor, care-l şi angajează. În 1956 i se publică volumul Poezii. Moare în ziua de 22 mai 1957 în locuinţa sa din Bucureşti. La început văzut ca poet minor de critica literară, va cunoaşte treptat o receptare favorabilă, mergând până la recunoaşterea sa ca unul dintre cei mai importanti  poet simbolisti români şi unul dintre cei mai importanţi poeţi din poezia română modernă.

·         1881: Radu Codreanu, biolog și citolog român, membru al Academiei Române (d. 1987)

* 1886: Tit Simedrea (n. 4 septembrie 1886, Naipu, jud. Giurgiu — d. 9 decembrie 1971, la mănăstirea Cernica) a fost un cleric ortodox român.

Născut Teodor Simedrea, la 4 septembrie 1886, în localitatea Naipu, din actuala comună Ghimpați, a studiat la Seminarul Nifon, apoi la Facultatea de Teologie din București, la Facultatea de Drept din Iași și a continuat studii de specializare în teologie la Montpellier și la Paris, în perioada 1922 - 1923.

După ce a devenit văduv, a fost călugărit în 1924, la Mănăstirea Cernica sub numele de Tit, și hirotesit arhimandrit. Între 1926 și 1935 a fost arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, cu numele „Târgovișteanul”. Pe data de 11 decembrie 1935, a fost înscăunat Episcop al Hotinului, fiind ulterior ales mitropolit al Bucovinei (data alegerii a fost 13 iunie 1940, înscăunarea având loc numai la 25 martie 1941, la Suceava).

Retras la 30 iunie? 1945 și stabilit la schitul Darvari din București și mănăstirea Cernica, a decedat la 9 decembrie 1971, la mănăstirea Cernica.  

Tit Simedrea Tit Simedrea – foto preluat de pe ziarullumina.ro
Date personale
Născut	4 septembrie 1886  Naipu, Ghimpați, Giurgiu, România
Decedat	9 decembrie 1971 (85 de ani)  Mănăstirea Cernica, România
Religie	creștinism ortodox[*]
Ocupație	călugăr

* 1888: Oskar Schlemmer (n. 4 septembrie 1888, Stuttgart – d. 13 aprilie 1943, Baden-Baden) a fost un pictor, sculptor și scenograf german.

A tematizat în operele sale poziționarea spațială a figurii umane. În perioada sa creativă maximă (1920-1932), fiind parte a grupului artiștilor ai mișcării Bauhaus, a creat numeroase tablouri de figuri stereometrice, precum și de grupuri întrepătrunse, în a căror așezare geometrică în spațiu se întrevăd tendințele unei armonizări universale. Opera sa a fost inaccesibilă datorită certurilor și atitudinii celor care au moștenit drepturile de autor. Opera lui Oskar Schlemmer intră însă din 2013 în domeniul public.

Oskar Schlemmer

• 

  Timbru al Poștei Federale Germane, conținând pictura Konzentrische Gruppe (în română Grupă concentrică).
   
• 

  Timbru al Poștei Federale Germane, conținând pictura Bauhaustreppe (în română Scară Bauhaus).
   
• 

  Frescă în casa scărilor a clădirii Van-de-Velde (atelierul institutului Bauhaus).
 
• 

  Casă în stil Baushaus, în care a locuit Oskar Schlemmer. În Dessau.
   
• 

  Sculptură de Gerlinde Beck, în Marl (Germania), în onoarea lui Schlemmer.

·         1909: Ciro Alegría, scriitor italian (d. 1967)

·         1912: Raoul Șorban, critic de artă (d. 2006). A fost de asemenea  pictor, scriitor, eseist și memorialst. În 1944, în timpul celui de al II-lea Război Mondial a făcut acte de înalt eroism și umanitate salvând cu mari riscuri  viețile a mii de evreii, fapt  pentru care a primit titlul și medalia de Drept între popoare acordată de Statul Israel.

* 1927: John McCarthy (n. 4 septembrie 1927, Boston, Massachusetts, SUA – d. 23 octombrie2011,^[4] Stanford, California, SUA) a fost un informatician american, laureat al Premiului Turing în 1971 pentru contribuțiile aduse în domeniul inteligenței artificiale. El este cel care a propus termenul de inteligență artificială la conferința de la Dartmouth din 1956 și a inventat limbajul de programare LISP.

John McCarthy

* 1928: Mircea Voica (n. 4 septembrie 1928) este un fost senator român în legislatura 1990-1992ales în județul Dolj pe listele partidului PNL. În cadrul activității sale parlamentare, Mircea Voica fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Statul Israel, Regatul Belgiei, Republica Bulgaria, Regatul Spaniei, Republica Chile și Republica Populară Chineză.  

Mircea Voica
Date personale
Născut	4 septembrie 1928 (91 de ani) România
Cetățenie	ROU
Ocupație	politician
senator
În funcție 1990 – 1992
Partid politic	PNL

·         1931: Anthony de Mello, călugăr iezuit, scriitor (d. 1987)
* 1945: Doina Furcoi Solomonov (n. 4 septembrie 1945, în Miloșești, județul Ialomița) este o fostă handbalistă română care a jucat pentru echipa națională a României pe postul de pivot. Doina Furcoi a fost componentă a selecționatei României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1971, care s-a desfășurat în Olanda,^[1] precum și a echipei naționale care a câștigat medalia de argint la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1973, desfășurat în Iugoslavia.^[2] A făcut parte și din selecționata României care s-a clasat pe locul patru la Campionatul Mondial de Handbal Feminin din 1975, desfășurat în URSS,^[3] unde a fost votată cel mai bun pivot și selectată în All-Star Team.^[2]

În urma unei ședințe de analiză cu toți antrenorii echipelor de handbal feminin, desfășurată în 1975, după Campionatul Mondial, s-a stabilit prin vot deschis clasamentul pe posturi din lotul lărgit al selecționatei României.^[3] Clasamentul pivoților a fost următorul: Doina Furcoi (47 voturi), Rozália Soós (41 de voturi).^[3] În 1976, cele 22 de jucătoare alese prin vot au fost urmărite în meciuri de pregătire și din campionatul intern, iar lotul a fost restrâns apoi la 16 jucătoare cu care s-a atacat etapa finală de omogenizare și pregătire.^[3]

Astfel, în final, Doina Furcoi a fost selectată să facă parte din naționala de 14 handbaliste a României care a obținut locul patru la Jocurile Olimpice de vară din 1976, desfășurate la Montreal.^[2] Ea a jucat în patru din cele cinci meciuri și a înscris șase goluri.^[4]

Doina Furcoi fost chemată pentru prima dată în 1968 la echipa națională a României, pentru care a evoluat în total în 117 de partide, în care a înscris 201 goluri.

·         1946 - S-a nascut Gary Duncan, vocalist, chitarist, clapar si compozitor american (Quicksilver Messenger Service)

·         1946 - S-a nascut Greg Elmore, baterist american (Quicksilver Messenger Service).
* 1948: Simona Dora Arghir Sandu (n. 4 septembrie 1948, Lugoj, România – d. 2 septembrie 1995) a fost o jucătoare de handbal din România care a evoluat la Jocurile Olimpice de vară din 1976, desfășurate la Montreal, Canada.

Simona Arghir a început să joace handbal la „Liceul nr. 4 cu program special de educație fizică” din Timișoara și a fost căpitanul echipei naționale de handbal a României care a terminat pe locul 4 în competiția de handbal feminin (în 11) de la Olimpiada de vară din 1976. Ea a jucat în patru meciuri și a înscris 9 goluri.  Simona Arghir a fost căsătorită cu Mircea Sandu, împreună cu care a avut doi copii, Dan și Raluca Sandu, fostă tenismenă. Raluca are un tatuaj realizat în amintirea mamei ei, care cuprinde și numele acesteia, „Simona”.^[2] De asemenea, fata Ralucăi Sandu a fost botezată Simona.

Handbalista a decedat pe 2 septembrie 1995, în urma unui cancer generalizat.  

PALMARES

• Campionatul Mondial din 1973
  • Medalie de argint
• Olimpiada de vară din 1976
  • Locul 4

• În 1971, Simona Arghir a fost declarată „Maestru al Sportului”.^[3]
• În 1976, Simona Arghir a primit prin Decretul nr. 250 din 18 august 1976 distincția „Meritul Sportiv Clasa I”.^[4]

• În 1995, Federația Română de Handbal a înființat în memoria handbalistei Trofeul Simona Arghir Sandu, care recompensează jucătoarea care a înscris cele mai multe goluri într-un sezon competițional din Liga Națională.

• În 1998, Simona Arghir a fost declarată postum „Maestru Emerit al Sportului” pentru performanța din 1973.^[3]

Antrenorul emerit Constantin Popescu Pilică a inclus-o pe Simona Arghir Sandu în echipa ideală a României, alături de alte handbaliste legendare precum Maria Török-Duca, Victorița Dumitrescu, Luminița Huțupan-Dinu, Irene Nagy-Klimovski, Doina Furcoi și Mariana Târcă.  

* 1949: Gheorghe Gorun (n. 4 septembrie 1949) este un fost deputat român în legislatura 1992-1996, ales în județul Gorj pe listele partidului PL '93/PAC.

·         1950 - S-a nascut Ronald LaPread, basist si compozitor american (Commodores).

·         1951 - S-a nascut Martin Chambers, baterist britanic (Pretenders).
* 1953: Fatih Terim, Commendatore OSSI, (n. 4 septembrie 1953) este un antrenor turc de fotbal, și fost fotbalist profesionist, si a fost demis de la nationala Turciei. El s-a născut în Adana, Turcia, părinții săi fiind Nuriye și Talat Terim. Fatih Terim e supranumit Împăratul.

* 1958: Satoshi Tezuka (n. 4 septembrie 1958) este un fost fotbalist japonez.

* 1959: Corina Fusu (n. 4 septembrie 1959, Chișinău) este o politiciană și jurnalistă română din Republica Moldova, care din 30 iulie 2015 exercită funcția de Ministeru al Educației al Republicii Moldova. Ea este și deputată în Parlamentul Republicii Moldova (din 2009), ex-președintă a Comisiei cultură, educație, cercetare, tineret, sport și mass-media din Parlamentul Republicii Moldova (2009—2010). Din mai 2008 este vicepreședinte al Partidului Liberal și conduce Organizația Femeile Liberale, iar din 2014 este prim-vicepreședinte al Partidului Liberal (PL). Din 3 iunie 2007 până în 2009 a fost consilier în Consiliul municipiul Chișinău pe lista Partidului Liberal.

Corina Fusu este cunoscută publicului din Republica Moldova după emisiunile pe care le realiza la TV Moldova 1. Ulterior, alături de alți colegi, a militat pentru transformarea Companiei Teleradio Moldova într-una publică, care să servească interesele cetățenilor.

Corina Fusu

Date personale Născută 4 septembrie 1959 (60 de ani) Chișinău, Republica Moldova Căsătorită cu Mihai Fusu (divorțați) Cetățenie  Moldova  Religie Creștin Ortodoxă Ocupație Politiciană Ministru al Educației al Republicii Moldova În funcție 30 iulie 2015 – 30 mai 2017 Președinte Nicolae Timofti Igor Dodon Prim-ministru Valeriu Streleț Gheorghe Brega (interimar) Pavel Filip Precedat de Maia Sandu Deputat în Parlamentul Republicii Moldova În funcție 5 aprilie 2009 – 31 iulie 2015 Consilier municipal în Consiliul municipal Chișinău În funcție 3 iunie 2007 – 5 aprilie 2009 Premii Ordinul Republicii (2009) Ordinul național „Steaua României” Partid politic Partidul Liberal Profesie Jurnalistă, biolog

·         1960 - S-a nascut Kim Thayil, chitarist si compozitor american (Soundgarden).

·         1962: Shinya Yamanaka, medic japonez, premiul Nobel
* 1967: Ion Popa (n. 4 septembrie 1967) este un senator român, ales în 2012.  

Ion Popa
Date personale
Născut	4 septembrie 1967 (52 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	politician
Senator al României
Deținător actual
Funcție asumată 19 decembrie 2012
Circumscripția	Argeș
Partid politic	PNL

* 1969: Ghiorghi Margvelașvili (în georgiană გიორგი მარგველაშვილი, n. 4 septembrie 1969) este un politician georgian, care începând cu 17 noiembrie 2013 este președintele Georgiei. Margvelașvili are studii de filosofie si inaintea carierei politice a lucrat în domeniul comentariilor politice, al învățământului și al relațiilor publice. El a fost în două cadențe rector al Institutului de relații publice din Tbilisi.

Ghiorghi Margvelașvili გიორგი მარგველაშვილი

·         1970: Daisy Dee, cântăreață și actriță americană
* 1970: Jesús Luis Álvarez de Eulate Güergue (n. 4 septembrie 1970), cunoscut mai bine sub numele de Koldo, este un fost fotbalist andorez, care a jucat pentru FC Andorra și pentru naționala Andorrei, al cărei selecționer este din 2 februarie 2010, înlocuindu-l pe David Rodrigo.^[1] În noiembrie 2003, Federația Andorreză de Fotbal l-a recunoscut drept cel mai bun jucător andorrez din ultimii 50 de ani
* 1973: Roman Conopliov (în rusă Роман Евгеньевич Коноплёв, engleză Roman Konoplev) (n. 4 septembrie 1973, Pocep, URSS) este un politician rus și transnistrean, prozator, publicist și analist politic.

* 1974: José Luís Peixoto (n. 4 septembrie 1974, Galveias, Portalegre, Portugalia) este un scriitor portughez. Primul său roman a câștigat prestigiosul premiu literar José Saramago. Romanele sale au fost traduse în 20 de limbi și este renumit la nivel internațional.

José Luís Peixoto

* 1975: Mark Daniel Ronson (n. 4 septembrie 1975,^[1] Londra, Regatul Unit) este un producător muzical, DJ englez care trăiește în New York.

Împreună cu managerul său Rich Kleiman a fondat în 2004 casa de discuri Allido Records, filială a J Records, care, la rândul ei, este deținută de Sony Music Entertainment.

Mark Ronson în 2008.

* 1977: Adrian Hădean (n. 4 septembrie 1977, Arad) este un „chef” român, gastronom, bloggerculinar, scriitor, cunoscut, mai ales, pentru blogul său culinar^[1], situat în primele cele mai vizitate bloguri din România^[2], dar și pentru participarea sa în calitate de jurat la emisiunea cu specific culinar Masterchef,^[3] difuzată începând cu 2014 pe unul din posturile de televiziune românești.

A crescut în Baia Mare, oraș aflat în nordul României, unde și-a făcut și debutul în bucătăria profesionistă.

Experiența culinară a lui Adrian Hădean începe în anul 1998 când își face debutul în bucătăria profesionistă. A găzduit o suită de emisiuni TV, a publicat cărți sau a contribuit la publicarea lor, aducându-și aportul pe terminologia gastronomică și s-a făcut cunoscut prin numeroasele proiecte în care s-a implicat de-a lungul timpului

Adrian Hădean
Date personale
Născut	4 septembrie 1977 (42 de ani) Arad, România
Naționalitate	România
Cetățenie	România
Ocupație	blogger chef[*]

* 1980: Nicolae Virgil Diaconu (n. 4 septembrie 1980, Oradea) este un jucător român de polo pe apă, legitimat la CSA Steaua București. A făcut parte a echipei naționale de polo a României din cadrul Jocurilor Olimpice de vară din 2012.

·         1980 - S-a nascut Dan Miller, cantaret american.

·         1981: Beyoncé Giselle Knowles-Carter (n. 4 septembrie 1981), cunoscută profesional ca Beyoncé, este o cântăreață de muzică R&B și actriță americană. Beyoncé a ajuns cunoscută în postura de componentă a grupului Destiny's Child, formația de fete cu cele mai mari vânzări din istorie.^[5]

După o serie de succese în Destiny's Child, în 2003 Beyoncé a lansat primul său album solo, Dangerously In Love.^[6] Albumul a devenit unul dintre cele mai mari succese comerciale ale anului, dominând topurile din întreaga lume. De pe acest album fac parte câteva dintre cele mai de succes piese ale lui Beyoncé: „Crazy in Love”, „Naughty Girl” și „Baby Boy”, câștigând cinci premii Grammy într-o singură noapte, în 2004.^[7] Cel de-al doilea album al artistei a fost lansat pe data de 4 septembrie 2006,^[8] chiar în ziua în care artista împlinit 25 de ani. „Déjà Vu”,primul single al albumului, a atins prima poziție în clasamentul din Regatul Unit^[9] iar „Irreplaceable” a stat pe prima poziție în clasamentul din SUA,timp de zece săptămâni.^[10][11] Cu acest album cântăreața a câștigat al șaptelea premiu Grammy din cariera solo, la categoria „Cel mai bun album R&B contemporan”.^[12]B'Day a fost relansat pe data de 3 aprilie 2007 într-o ediție de lux^[13] care include toate piesele de pe B'Day, duetul cu Shakira, „Beautiful Liar”,alte piese neincluse pe varianta originală și câteva piese în limba spaniolă.^[14] Împreună cu Destiny's Child a vândut peste 150 de milioane de înregistrări la nivel mondial.^[15]

Beyoncé avea o relație amoroasă cu cântărețul american Jay-Z, din anul 2002. După multe speculații în presă, cei doi și-au unit destinele pe data de 4 aprilie 2008

Beyoncé la 19 ani

Knowles s-a născut în Houston, Texas, părinții săi fiind Matthew Knowles și Tina Beyoncé Knowles. Tatăl cântăreței este de origine afro-americană, iar mama sa, Tina, provine dintr-o familie de origine creolă franceză din Louisiana, cu rădăcini afro-americane, amerindiene și irlandeze.^[17] Viitoarei soliste i-a fost oferit numele de familie al mamei sale, întrucât, se dorea ca acesta să nu se piardă, deoarece doar un număr restrâns de persoane de sex masculin purtau acest nume.^[17] Beyoncé are și o soră, Solange, care a devenit ulterior cântăreață și actriță.

Tânăra Knowles a fost educată la școala primară Sfânta Maria, din Texas, unde a început să studieze balet și jazz. În ciuda timidității sale ea s-a arătat interesată de muzică și de interpretare, începând să participe la diverse concursuri locale. După câteva momente petrecute pe scenă, artista și-a învins temerile, realizând faptul că își dorește o carieră în muzică.^[18] La vârsta de șapte ani artista a participat la o competiție muzicală pe plan local, interpretând piesa „Imagine”, a cântărețului englez John Lennon, grație interpretării câștigând concursul.^[19][20] În toamna anului 1990, Knowles a fost înscrisă la școala primară Parker, o instituție cu specific muzical din Houston, unde a beneficiat de multiple reprezentații pe scenă, alături de corul școlii. În scurt timp, aceasta a început să facă parte din liceul de Interpretare și Arte Vizuale din Houston, pentru ca mai apoi să intre în rândul elevilor liceului Alief Elsik.^[17][21] De asemenea, un aport important în formarea sa ca artist l-au constituit numeroasele concerte în compania corului bisericii de care aparținea.^[22]

La vârsta de opt ani, Knowles, a cunoscut-o pe LaTavia Roberson în timpul unei audiții muzicale.^[23] Acestea au făcut parte dintr-un grup muzical cu titulatura „Girl's Tyme”,^[19] ulterior fiind acompaniate de Kelly Rowland. Datorită lui Knowles și lui Rowland, formația a crescut în materie de popularitate, atrăgând atenția compozitorului Arne Frager. Acesta le-a invitat în studioul de înregistrări „The Plant Recording Studios”, localizat în Carolina de Nord, în timpul sesiunii de înregistrări concentrându-se asupra lui Beyoncé, întrucât el considera că vocea și personalitatea ei sunt potrivite pentru a propulsa grupul spre notorietate. În acest scop, Frager le-a înscris pe componentele formației la spectacolul muzical Star Search,^[18] una dintre cele mai cunoscute și apreciate emisiuni descoperitoare de noi talente muzicale. Girl's Tyme a participat la acest concurs însă nu a câștigat datorită faptului că piesa aleasă a fost una nepotrivită, după cum a afirmat și Knowles ulterior.^[24]

Datorită insuccesului din concurs, tatăl artistei a decis să se ocupe personal de grup, demisionând din slujba pe care o deținea, pentru a se ocupa de impresarierea formației.^[25] Imediat după acest lucru veniturile familiei Knowles s-au înjumătățit, părinții cântăreței separându-se pentru un interval de timp datorită presiunii și neînțelegerilor.^[17] Ulterior, tatăl artistei a primit-o în formație și pe LeToya Luckett, grupul începând să crească în materie de popularitate. În anul 1993, Girl's Tyme a semnat un contract cu casa de discuri Elektra Records, dar grupul a fost abandonat în același an fără a lansa vreun produs discografic.^[17] Patru ani mai târziu, în anul 1997, Girl's Tyme a semnat un contract cu casa de producție Columbia Records, care o impresariază pe Knowles până în prezent

Jay-Z și Beyoncé în concert, interpretând „Crazy in Love” în cadrul turneului I Am... din 2009

Din anul 2002, Beyoncé a început o relație cu rapperul Jay-Z, cu care a colaborat de multe ori. Din aceste colaborări au ieșit adevărate succese, cum ar fi: „'03 Bonnie & Clyde”, Crazy in Love, Déjà Vu sau Upgrade U. Zvonurile privind relația celor doi au început încă din momentul în care Jay-Z a colaborat cu Beyoncé pentru piesa 03 Bonnie & Clyde.^[131] Deși zvonurile privind relația lor au devenit din ce în ce mai intense ei și-au păstrat relația departe de ochii presei. În anul 2005 au apărut zvonuri conform cărora cei doi se căsătoriseră. Mai târziu Beyoncé pune capăt speculațiilor, spunând că ea și Jay-Z nu sunt nici măcar logodiți.^[132] În timpul MTV Video Music Awards 2011, pe covorul roșu, pe 28 august 2011, Beyonce a arătat că este însărcinată cu primul ei copil. Reprezentantul ei a confirmat știrea în acea noapte. Tatăl este soțul acesteia, Jay-Z, cu care s-a căsătorit în anul 2008.^[133] În anul 2017 a dezvăluit a doua sarcină într-o postare pe Instagram la 2 februarie, lucru ce a facut-o să dețină cea mai apreciată postare a Instagramului, iar apoi a doua cea mai apreciată. Beyoncé a dat naștere gemenilor Sir și Rumi, un băiat și o fată, la 12 iunie 2017.

Beyoncé interpretând cântecul "Listen", inspirat din rolul pe care l-a avut în filmul Dreamgirls din 2006

Beyoncé în 2010

Beyoncé

Beyoncé în timpul unui concert 

Beyoncé în 2017

Beyoncé
Beyoncé în 2017
Date personale
Nume la naștere	Beyoncé Giselle Knowles
Născută	4 septembrie 1981 (38 de ani) Houston, Comitatul Harris, Texas, SUA[1]
Părinți	Mathew Knowles[*][2] Tina Knowles[*]
Frați și surori	Solange Knowles
Căsătorită cu	Jay-Z (din 4 aprilie 2008)[3]
Număr de copii	3
Copii	Rumi Carter[*] Blue Ivy Carter[*] Sir Carter[*]
Cetățenie	SUA
Etnie	afro-american
Ocupație	Cântăreață compozitoare actriță dansatoare designer de modă
Avere	355.000.000 dolari americani[4]
Activitate
Alte nume	Beyoncé Knowles, B', Queen B
Origine	Houston, Texas, Texas, SUA
Studii	High School for the Performing and Visual Arts[*], Alief Elsik High School[*]
Gen muzical	R&B, Funk, hip-hop, Soul
Tipul de voce	mezzo-soprană
Instrument(e)	voce
Ani de activitate	1997-prezent
Case de discuri	Columbia Records, Sony Urban Music
Premii	Premiul Grammy pentru cel mai bun cântec R&B[*] Premiul MTV Movie pentru cea mai bună luptă[*] Premiul Grammy pentru cea mai bună colaborare rap[*] Grammy Award for Best R&B Performance by a Duo or Group with Vocals[*] Premiul Grammy pentru cel mai bun cântec R&B[*] Grammy Award for Best R&B Performance by a Duo or Group with Vocals[*] Grammy Award for Best Contemporary R&B Album[*] Grammy Award for Best R&B Performance by a Duo or Group with Vocals[*] Grammy Award for Best Female R&B Vocal Performance[*] Grammy Award for Best R&B Performance by a Duo or Group with Vocals[*] Grammy Award for Best Contemporary R&B Album[*] Grammy Award for Best Contemporary R&B Album[*] Premiul Grammy pentru cea mai bună interpretare pop feminină[*] Grammy Award for Song of the Year[*] Premiul Grammy pentru cel mai bun cântec R&B[*] Grammy Award for Best Female R&B Vocal Performance[*] Grammy Award for Best Traditional R&B Performance[*] Grammy Award for Best Traditional R&B Performance[*] Grammy Award for Best Surround Sound Album[*] Premiul Grammy pentru cea mai bună interpretare R&B[*] Premiul Grammy pentru cel mai bun cântec R&B[*] Grammy Award for Best Urban Contemporary Album[*] Premiul Grammy pentru cel mai bun videoclip[*] Grammy Award for Best Urban Contemporary Album[*] Premiile American Music Favorite Soul/R&B Female Artist[*] Favorite Soul/R&B Female Artist[*] Favorite Soul/R&B Female Artist[*] Favorite Soul/R&B Female Artist[*] Favorite Soul/R&B Album[*] American Music Award for Tour of the Year[*] American Music Award for Tour of the Year[*] Favorite Soul/R&B Female Artist[*] MTV Video Music Award for Best Female Video[*] MTV Video Music Award for Best R&B Video[*] MTV Video Music Award for Best R&B Video[*] MTV Video Music Award for Best Female Video[*] MTV Video Music Award for Best R&B Video[*] MTV Video Music Award for Best Collaboration[*] Premiul MTV Video Music pentru videoclipul anului[*] MTV Video Music Award for Best Editing[*] MTV Video Music Award for Best Choreography[*] MTV Video Music Award for Best Choreography[*] MTV Video Music Award for Best Editing[*] MTV Video Music Award for Best Collaboration[*] MTV Video Music Award for Best Cinematography[*] MTV Video Music Award for Best Video with a Social Message[*] Michael Jackson Video Vanguard Award[*] MTV Video Music Award for Best Editing[*] Premiul MTV Video Music pentru videoclipul anului[*] MTV Video Music Award for Best Pop Video[*] MTV Video Music Award for Best Direction[*] MTV Video Music Award for Best Cinematography[*] MTV Video Music Award for Best Editing[*] MTV Video Music Award for Best Choreography[*] MTV Video Music Award for Best Female Video[*] MTV Video Music Award for Best Long Form Video[*] MTV Video Music Award for Best Cinematography[*] Premiul MTV Video Music pentru cea mai bună scenografie[

* 1982: Valentin Negru (n. 4 septembrie 1982 la București) este un fotbalist român.

În martie 2006 a primit Medalia „Meritul Sportiv” clasa a II-a cu o baretă din partea președintelui României de atunci, Traian Băsescu, deoarece a făcut parte din echipa Rapidului care a obținut calificarea în sferturile Cupei UEFA 2005-2006.

·         1983: Cristian Fabbiani, fotbalist argentinian
* 1984: Thomas Villadsen (n. 4 septembrie 1984, Copenhaga, Danemarca) este un fotbalistdanez care evoluează la echipa FC Nordsjælland pe postul de portar.

·         1985: Raúl Albiol, fotbalist spaniol
* 1985: Aliona Lanskaia (născută la 7 septembrie 1985 în Moghilău, Belarus) este o cântăreață din Belarus. Aliona Lanskaia a câștigat Slavianski Bazaar Contest în Vitebsk. Aliona va reprezenta Belarusul la Concursul Muzical Eurovision 2013 din Malmö.

Ea a încercat și în 2011 să poată participa și reprezenta țara în Concursul Muzical Eurovision 2012, însă nu a avut succes cu melodia All My Life. Deși a reușit să intre în finală, și chiar să o câștige, în urma unor cercetări făcute de președinta bielorusă, a rezultat că voturile au fost aranjate. Astfel ea a fost înlocuită de Litesound (ei au luat locul 2 în finala Euroforest).

După descalificarea din 2012, Aliona a revenit și în Euroforest 2013, reușind să câștige cu melodia Rhythm of Love compusă de Leonid Șirin, Yuri Vașciuk și A. Șirin, reușind să primească maximul de puncte din partea juriului și din partea televotingului.

Aliona Lanskaia

* 1986: Austin Watson (4 septembrie din 1986) mai bine cunoscut sub numele de Consequences Creed, este un wrestler american care evoluează începând cu anul 2010 în compania WWE sub numele Xavier Woods. Este cunoscut pentru a fi lucrat din 2007 până în 2010 în Total Nonstop Action Wrestling (TNA) sub numele de Consequences Creed, un gimmick bazat pe boxerul lui Rocky, Apollo Creed. Printre realizările sale, Watson a câștigat Campionatul Mondial în Perechi din TNA, Campionatul în Perechi din FCW (teritoriul de dezvoltare al WWE) și a câștigat ediția 2010 a turneului independent ECWA 8 Tournament. Printre realizările sale din WWE se află doua Campionate în Perechi din WWE, cu Big E si Kofi Kingston. În plus, are un canal de Youtube numit "UpUpDownDown", unde face gameplay-uri de jocuri și știri despre aceeași categorie, primind vizite a personaje cunoscute.
* 1988: Adelina Maria Cojocariu (nume de căsătorie Boguș; n. 4 septembrie 1988, Botoșani) este o canotoare română medaliată cu bronz la Jocurile Olimpice de vară din 2016 în proba de 8+1, legitimată în prezent la CSM Botoșani. A avut primul contact cu canotajul de performanță la vârsta de 14 ani, în cadrul Clubului Sportiv Municipal din Botoșani.^[1]

Debutul pe plan internațional l-a făcut la Campionatele Mondiale de Juniori din 2004, desfășurat la Banyoles (Spania). Aici a obținut medalia de aur cu echipajul de 8+1 format din Angelica Roguș, Maria Ohaci, Andreea Airoaie, Simona Moroșan, Mihaela Coteață, Maria Bursuc, Adriana Rîpă și Talida Gîdoiu.

Un an mai târziu, a cucerit medalia de bronz în cadrul aceleiași competiții, la proba de două vâsle, împreună cu Mihaela Coteață.^[2]

La Campionatele Mondiale de Juniori din 2006, desfășurate la Amsterdam, Cojocariu a obținut o nouă medalie de bronz, de data aceasta împreună cu Nicoleta Albu.

Același echipaj a adus o medalie de bronz la Campionatele Europene de la Poznań (Polonia) din 2007.^[3]

În 2008 a cucerit aurul în proba de dublu rame fără cârmaci la Campionatele Mondiale U23 de la Brandenburg (Germania), împreună cu Nicoleta Albu.^[4] Sezonul s-a încheiat cu medalia de bronz obținută la Europenele de la Atena, împreună cu echipajul de patru vâsle (Ionelia Neacșu, Cristina Ilie, Roxana Cogianu).^[5]

Împreună cu echipajul de 8+1 a cucerit bronzul la a doua etapă de Cupă Mondială de la München din 2009 și aurul la cea de-a treia etapă de la Lucerna. La Campionatele Mondiale U23 desfășurate la Račice, a obținut medalia de aur împreună cu Nicoleta Albu la categoria dublu vâsle fără cârmaci. Mondialele desfășurate la Bled în Slovenia a adus echipajului de 8+1 (Camelia Lupașcu, Albu, Cogianu, Neacșu, Maria Diana Bursuc, Ioana Crăciun, Enikő Barabás) medalia de argint.^[6] Aceeași echipaj a obținut medalia de aur și la Europenele de la Brest (Belarus).^[7]

În 2010, perechea Cojocariu—Albu a obținut medalia de argint la etapa de Cupă Mondială de la München, iar Cojocariu și-a îmbunătățit palmaresul și cu medalia de aur obținută în cadrul echipajului de 8+1.^[8] Același cuplu a obținut la Campionatele Mondiale U23 din același an o nouă medalie de argint.^[9] Favorită la titlu, barca de 8+1 a ocupat primul loc și la Europenele de la Montemor-o-Velho din Portugalia.^[10] O nouă performanță a venit din partea aceluiași echipaj la Campionatul Mondial desfășurat în Noua Zeelandă, unde a ocupat a treia treaptă a podiumului.^[11]

La prima regată de Cupă Mondială din 2011, desfășurată la München (Germania), echipajul de 8+1 (Maria Bursuc, Ionelia Neacșu, Grigoraș, Dorneanu, Andreea Boghian, Cogianu, Mironcic și Talida Gîdoiu) a obținut medalia de bronz.^[12] Anul competițional s-a încheiat cu medalia de aur obținută de echipajul de 8+1 la Campionatele Europene din Plovdiv (Bulgaria).^[13]

La a treia etapă a regatei de Cupă Mondială, desfășurată la München, echipajul de 8+1 a cucerit medalia de argint. Adelina Cojocariu a participat la Jocurile Olimpice de vară din 2012, unde a obținut locul 4 în finala categoriei de 8+1.^[14] La Europenele de la Varese (Italia), românca a obținut medalia de bronz la dublu vâsle, alături de Maria Diana Bursuc.^[15] În urma rezultatului, a fost recompensată cu Ordinul „Meritul Sportiv” — clasa a II-a.^[16]

Din 2013, Adelina Cojocariu a concurat doar la proba de 8+1. La Campionatele Europene din 2013 desfășurate la Sevilla (Spania), a obținut medalia de aur,^[17] în timp ce la regata de Cupă Mondială de la Lucerna a ocupat a doua treaptă a podiumului.^[18]

Același palmares s-a repetat și în 2014, când la Campionatele Europene desfășurate în Belgrad (Serbia), echipajul feminin de 8+1 a cucerit aurul,^[19] iar la regata de la Lucerna, aceeași echipaj a cucerit medalia de argint.^[20]

La Campionatele Europene din 2015 de la Poznań, echipajul de 8+1 s-a clasat pe locul trei.^[21]

În 2016, prin rezultatul din cadrul regatei preolimpice de la Lucerna, echipajul de 8+1 (Mihaela Petrilă, Ioana Strungaru, Mădălina Bereș, Andreea Boghian, Laura Oprea, Roxana Cogianu, Irina Dorneanu, Daniela Druncea și Adelina Cojocariu) a reușit să se califice de pe primul loc la Jocurile Olimpice de vară din 2016. Echipajul a obținut medalia de bronz, după ce în urmă cu patru ani canotajul românesc nu a cucerit nicio medalie.

* 1989: Constantin Gângioveanu, (n. 4 septembrie 1989, Craiova, județul Dolj), este un fotbalistromân care ultima dată a evoluat la echipa Universitatea Craiova pe postul de mijlocaș.

·         1990: Olha Hennadievna Harlan (în ucraineană Ольга Геннадьевна Харлан; n. 4 septembrie1990, Mykolaiv) este o scrimeră ucraineană specializată pe sabie.
* 1992: Eduard-Michael Grosu (n. 4 septembrie 1992, Zărnești) este un ciclist român de performanță, în prezent concurând pentru echipa UCI Professional Continental Team Delko Marseille Provence.^[1] A fost primul român ce a participat la profesioniști
* 1993: Yannick Ferreira Carrasco (Ixelles, 4 septembrie din 1993) este un fotbalist belgian, joaca ca atacant de banda și actuala lui echipa este Delian Yifang, din China în China.^[1] Este internațional cu Echipa națională de fotbal a Belgiei.