1. /11 SEPTEMBRIE 2021 - ISTORIE PE ZILE - Evenimente; Nașteri

Atentatele din 11 septembrie 2001 – Statuia libertăţii, WTC

EVENIMENTE

• 1297 - In timpul primului razboi de independenta scotian se desfasoara Bătălia de la Podul Stirling.
  Forțele scotiene conduse de Andrew Moray si William Wallace, au învins armata engleza.
  Aceasta batalie a fost debutul unui sir de victorii scotiene care au condus la pierderea totala a punctelor fortificate detinute de englezi in aceasta tara.
• 1541 - Indienii indigeni condusi de seful Michimalonco, distrug colonia spaniola din Santiago (Chile).
• 1565 - Ia sfarsit asediul Maltei, inceput de turci la 18 mai pentru ocuparea arhipeleagului si alungarea cavalerilor Ordinului Sf.Ioan de Ierusalim, instalati aici din anul 1530, dupa ce fusesera izgoniti de otomani in anul 1522 din insula Rhodos. Cu toata superioritatea lor numerica, turcii nu au putut infrange rezistenta cavalerilor ioaniti, fiind obligati sa se retraga cu mari pierderi.

• 1649 - Ia sfarsit asediul orașului Drogheda din estul Irlandei, aparat de o garnizoană catolică irlandeză si de regaliști englezi. În urma atacului, mare parte din soldații garnizoanei catolice irlandeze și un număr neprecizat, dar important de civili, au fost uciși de trupele parlamentare, conduse de lui Oliver Cromwell. Au fost cca.2800 de soldati morti, 200 de prizonieri si un numar necunoscut de civili ucisi, estimat la 7-800 persoane.

  

  Asediul Droghedei (1649) – foto: ro.wikipedia.org

  Asediul Droghedei a avut loc în septembrie 1649 în timpul cuceririi Irlandei de către Cromwell. Orașul Drogheda din estul Irlandei era deținut de o garnizoană catolică irlandeză ajutată de regaliști englezi. Ea a fost asediată și cucerită de forțele parlamentariste engleze conduse de Oliver Cromwell. În urma atacului, mare parte din soldații garnizoanei și un număr neprecizat, dar important, de civili au fost uciși de trupele parlamentare. Istoricii încă dezbat legalitatea uciderii de către Cromwell a soldaților din Drogheda și punctul până la care civilii au constituit ținte în timpul masacrului de după cucerirea orașului.

• 1709 - Bătălia de la Malplaquet, parte a Războiului Succesiunii Spaniole (1701 – 1714).

  

  Battle of Malplaquet (11 September 1709) Part of the War of the Spanish Succession (1701 – 1714) – (The Duke of Marlborough and Prince Eugene Entering the French Entrenchments by Louis Laguerre) – foto preluat de pe en.wikipedia.org

  Bătălia de la Malplaquet a avut loc pe 11 septembrie 1709 și a fost una din bătăliile Războiului Succesiunii Spaniole (1701 – 1714), opunând armata franceză condusă de mareșalul Villars, unei armate a Marii Coaliții aflate sub conducerea Ducelui de Marlborough și a Prințului Eugen de Savoia. A fost una din cele mai crude bătălii ale secolului: francezii au lăsat pe câmpul de bătălie peste 12000 de morți, în timp ce aliații au pierdut 20000 de oameni. Datorită prețului prea mare plătit de către învingători, este considerată o victorie à la Pirus. După bătălie mareșalul Villars i-a scris lui Ludovic al XIV-lea
  „Dacă Dumnezeu ne va ajuta să pierdem încă o astfel de bătălie, Maiestatea sa poate fi sigură că inamicii săi vor fi distruși”
  —Claude Louis Hector, duce de Villars

  

  Bătălia de la Malplaquet (11 septembrie 1709) parte a Războiului Succesiunii Spaniole (1701 – 1714) – (vedere laterală din partea Marii Alianțe) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

  Bătălia a fost numită și Bătălia celor doi regi, deoarece pe câmpul de bătălie au combătut prințul coroanei Prusiei, viitorul rege Frederic Wilhelm I al Prusiei, și prințul moștenitor Frederic, viitorul rege al Suediei. Pe câmpul de bătălie au luptat doisprezece mareșali francezi. După bătălie Prințul Eugen de Savoia a renunțat să invadeze Franța.

• 1789 - Bătălia de la Râmnic (1789) - Parte din Războiul Ruso-Austro-Turc din 1787–1792

  

  Bătălia de la Râmnic (11/22 septembrie 1789) parte din Războiul Ruso-Austro-Turc din 1787–1792 – (Încleștare între trupele ruso-austriece și cele turcești) foto preluat de pe ro.wikipedia.org

  Bătălia de la Râmnic a avut loc la 11/22 septembrie 1789 în Țara Românească, în apropiere de Râmnicu Sărat, sub un deal de lângă satul Căiata, la o milă de Târgu Cucului (astăzi, Dumbrăveni) și la o milă de apa Râmnicului (de fapt, Râmna), în timpul războiului ruso-austro-turc din 1787-1792. Generalul rus Aleksandr Suvorov, acționând împreună cu generalul prinț austriac Josias de Saxa-Coburg, a atacat principala armată otomană condusă de marele vizir Cenaze Hasan Pașa⁠(en). Rezultatul a fost o victorie zdrobitoare ruso-austriacă.

• 1792: În timp ce regele Ludovic al XVI-lea al Franței și familia sa erau închiși în Tour du Temple în timpul Revoluției franceze, diamantul "Speranța" este furat împreună cu alte bijuterii ale coroanei franceze de un grup de șase hoți care au intrat în depozitul regal, Hôtel du Garde-Meuble de la Couronne. Ulterior, mai multe bijuterii au fost recuperate însă diamantul albastrul francez nu.^[1] În 1839 a apărut în catalogul unei colecții de bijuterii deținute de o familie bancară londoneză.
• 1851: Emigrația română a aderat la Comitetul Central Democratic European de la Londra. Dimitrie C. Brătianu, reprezentantul României, a fost cel care a semnat actul de adeziune.
• 1853: Pentru prima dată se utilizează telegraful electric.

• 1867 - După îndelungi dezbateri, Societatea Academică a adoptat proiectul de ortografie susținut de Timotei Cipariu, bazat pe principiul etimologic temperat cu cel fonetic și caracterizat prin lipsa semnelor diacritice la vocalele și consoanele ce reprezință sunetele modificate, după necesități fonetice, față de cele de origine (11/23).

  

  Timotei Cipariu - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

  Timotei Cipariu (n. 21 februarie 1805, Pănade, plasa Hususău, comitatul Târnava-Mică – d. 3 septembrie 1887, Blaj) a fost un erudit român transilvănean, revoluționar pașoptist, politician în Transilvania, cleric greco-catolic, membru fondator al Academiei Române, primul vicepreședinte, apoi președintele Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, lingvist, istoric, teolog, pedagog și orientalist, „părintele filologiei române”, poliglot (cunoștea circa 15 limbi).

• 1873: În Sankt Petersburg pe strada Odesei sunt aprinse primele lămpi electrice.

• 1877 - A avut loc A Treia Bătălie de la Plevna, una dintre cele mai mari bătălii ale Războiului de Independenţă a României.

  

  Dioramă ce ilustrează Asediul Plevnei (expusa la Muzeul Militar Naţional) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

  La 30 August /11 septembrie 1877, a avut loc A Treia Bătălie de la Plevna, una dintre cele mai mari bătălii ale Războiului de Independenţă a României. După o eroică încleştare, trupele române ocupă puternica redută Griviţa I. Au cazut în luptă maiorul Gheorghe Şonţu, căpitanul Valter Mărăcineanu şi aproape 800 de soldaţi. Bătălia de la Plevna [in Bulgaria] ( 30 august/11 septembrie – 28 noiembrie/10 decembrie 1877) a fost o confruntare decisivă, între armatele româno-ruse şi cele turceşti, în timpul Razboiului pentru Independenta Roamaniei (1877 – 1878). Iniţial atacată de două ori de trupele ruse, cetatea Plevna şi puternicul sistem de fortificaţii din jur a rezistat, producând mari pierderi atacatorilor.

  În aceste condiţii, la 19/31 iulie, comandantul trupelor ruse, arhiducele Nicolae, solicită sprijinul armatei române, care trece Dunărea şi se angajează în operaţiunea de cucerire a Plevnei cu majoritatea trupelor: 43.414 soldaţi, 7.170 de cai şi 110 tunuri (circa 30 – 40% din totalul efectivelor aliate). Ruşii aveau şi ei la Plevna 52.000 de soldaţi şi 316 guri de foc. Forţele otomane au fost evaluate la 35.000 – 40.000 de oameni, după unele surse, iar după altele la 50.000 oameni cu peste 100 de tunuri. Conducerea operaţiunilor ruso-române pentru a treia bătălie pentru Plevna, a fost încredinţată domnitorului României, Carol I, şef al Statului Major fiind generalul rus Pavel D. Zotov.

• 1878: Agenția diplomatică română de la Viena este ridicată la rangul de legație; prima legație a României în străinătate. Ion Bălăceanu devine primul ambasador român în străinătate.
• 1919 - Trupe ale infanteriei marine americane invadeaza Hondurasul.

• 1924 - A avut loc primul incident al rebeliunii bolșevice orchestrate de URSS in Basarbia, la Tatar-Bunar, in localitatea Nicolaevka, din judetul Ismail, in România Unita.

  

  Ţărani din Tatarbunar (1924) – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

  Un grup înarmat condus de Ivan Bejanovici, alias „Kolțov”, a comis un atac banditesc in localitatea basarabeana Nicolaevka. „Rebeliunea”, care în mod oficial avea un scop politic, a degenerat treptat în jafuri, tâlhării, omoruri la care s-au dedat bandele de bolșevici. Grupul înarmat era coordonat de un centru revoluţionar din URSS, aflat la Odesa, şi a atacat targul Nicolaevka, jud. Ismail, tăind firele telefonice, omorand primarul şi doi jandarmi, incendiind clădiri publice si difuzand manifeste prin care îndemnau populaţia să se ridice la luptă „revoluţionară”, impotriva autoritatilor romane.

  Au urmat faza culminantă a diversiunii sovietice din Basarbia în localitatea Tatar-Bunar. În timpul acestor evenimente, in urma interventiei armatei romane, au fost uciși membrii Comitetului de partid bolsevic din sudul Basarabiei, : Andrei Kliușnikov, Ivan Bejanovici, Ivan Dobrovolski, iar Iustin Batișcev a fost arestat.

  La 19 septembrie, după trei zile de lupte între teroristi sovietici și forțele de ordine, au fost arestate circa 1 600 de persoane, fiind trimise in judecata 489 de persoane, de unde și denumirea data procesului judiciar „procesul celor 500”, desfășurat în perioada 24 august-2 decembrie 1925 la Tribunalul Militar al Corpului 3 Armată.

  În conformitate cu legea, au fost condamnati 85 din cei 287 de acuzați. Iustin Batișcev a primit cea mai severă pedeapsă – muncă silnică pe viață; Nichita Lisovoi și Leonte Țurcan au fost condamnați la 15 ani muncă silnică, trei inculpați la câte 10 ani, alți douăzeci la 5 ani închisoare, iar restul inculpaților la închisoare pe termene diferite între 1-3 ani; alți 202 inculpați au fost achitați.

• 1940 - S-a dizolvat Partidul Națiunii, partid “unic și totalitar”, aflat sub conducerea supremă a regelui Carol al II-lea.

  

  Nicolae Iorga în uniforma militară a partidului unic Frontul Renașterii Naționale. În fundal stânga, regele Carol al II-lea. În dreapta, din profil, Armand Călinescu – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

  Frontul Renașterii Naționale a fost un partid înființat de regele Carol al II-lea la data de 16 decembrie 1938, fiind primul partid de masă din România.

  Decretul-lege pentru înființarea Frontului Renașterii Naționale specifica în Art. 1 că Frontul Renașterii Naționale este „unică organizație politică în stat“, pentru ca Art. 7 să specifice că „orice altă activitate politică decât acea a F.R.N. fiind socotită clandestină, iar autorii pedepsiți“. Scopul declarat al F.R.N., enunțat în Art. 2, „mobilizarea conștiinței naționale în vederea întreprinderii unei acțiuni solidare și unitare românești de apărare și propășire a patriei și de consolidare a statului“. Art. 6 prevedea că numai F.R.N. avea dreptul de a depune candidaturi în alegeri.

  În Monitorul Oficial din 22 iunie 1940 a apărut Decretul-lege pentru transformarea Frontului Renașterii Naționale în Partidul Națiunii, al cărui prim articol specifica faptul că: Frontul Renașterii Naționale devine partid unic și totalitar, sub denumirea de Partidul Națiunii. El va funcționa sub conducerea supremă a Majestății Sale Regelui.

• 1943 - In timpul celui de- Al Doilea Razboi Mondial, trupele germane ocupa Corsica si regiunea Kosovo- Metohia.

• 1944: Ofensiva trupelor germano-ungare în retragere, în zonele Crișana și Banat.
• 1945: Între 11 septembrie - 2 octombrie 1945 au loc, la Londra, convorbiri între miniștrii de Externe britanic, sovietic și american. În privința României se decide reorganizarea guvernului Groza, prin includerea a câte unui reprezentant din 'Partidul Național Țărănesc și din Partidul Național Liberal, după care „noul” guvern urma să organizeze alegeri libere.
• 1970 - Întâlnirea lui Ceaușescu cu Jivkov la Ruse și Giurgiu pentru semnarea Protocolului cu privire la realizarea proiectului comun al Complexului hidroenergetic din zona Islaz-Somovit pe Dunăre.
• 1973: O lovitură de stat din Chile condusă de generalul Augusto Pinochet îl răsturnă de la putere pe președintele ales democratic, Salvador Allende. Pinochet exercită puterea dictatorială până la eliminarea sa printr-un referendum în 1988, rămânând la putere până în 1990.

• 1989 - Ungaria anunță că refugiații est-germani, care au fost adăpostiti în tabere temporare, sunt fost liberi să plece în Germania de Vest „capitalista”. Acest moment istoric a fost pregatit anterior de mai multi pasi facuti de conducerea Ungariei: In ziua de 27 iunie 1989, miniştrii de externe austriac şi maghiar au taiat gardul de sârmă ghimpată de la graniţa dintre cele două ţări în Sankt Margarethen/Sopronkőhida, iar la 19 august frontiera a fost deschisa simbolic timp de trei ore, în acelasi punct, pentru un asa zis „Picnic Pan-european“. Peste 600 de cetăţeni din Germania de Est au profitat de ocazie pentru a trece graniţa, iar grănicerii maghiari nu au intervenit.

  Astfel, s-a ajuns la momentul 11 septembrie, cand guvernul maghiar a anunţat că refugiaţii est-germani nu vor fi repatriaţi, ci lăsaţi să meargă în Vest. Imediat dupa acest anunt, 13.000 de cetateni est-germani au trecut prin Ungaria în Austria, apoi în Germania de Vest, parasind „lagarul socialismului victorios”. Astfel, Cortina de Fier instituita de ocupantii sovietici, a carei denumire a intrat în limbajul curent în urma celebrului discurs al lui Churchill din 5 martie 1946, a cazut in Ungaria.
  Dupa doua luni, pe 9 noiembrie, avea sa cada si Zidul Berlinului.

• 1991: George W. Bush Senior a anunțat existența Noii Ordini Mondiale (engleză New World Order).

• 2001 - Atentatele din 11 septembrie 2001. La câteva săptămâni după atacuri, numărul estimat al morților era de peste 6.000.

  

  Atentatele din 11 septembrie 2001 – The north face of Two World Trade Center (south tower) immediately after being struck by United Airlines Flight 175 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

  Atentatele de la 11 septembrie 2001 au fost o serie de atacuri sinucigașe coordonate de Al-Qaeda împotriva Statelor Unite care au avut loc la 11 septembrie 2001. În dimineața acelei zile, 19 teroriști Al-Qaeda au deturnat patru avioane comerciale de pasageri. Teroriștii au preluat controlul avioanelor, prăbușind două dintre ele în Turnurile Gemene ale World Trade Center din New York, omorând toate persoanele de la bord și mulți alți oameni care lucrau în clădiri.

  Ambele clădiri s-au prăbușit în decurs de două ore, distrugând și avariind și alte clădiri din jur. Teroriștii au prăbușit un al treilea avion în clădirea Pentagon din Arlington, Virginia, lângă Washington, D.C. Al patrulea avion s-a prăbușit pe o câmpie de lângă Shanksville în zona rurală a statului Pennsylvania, după ce unii dintre pasageri și membrii echipajului au încercat să recâștige controlul avionului, pe care teroriștii îl îndreptaseră spre Washington, D.C. Nu au existat supraviețuitori ai zborurilor.

  În total, în urma atacurilor au murit 2.993 de oameni, inclusiv teroriștii. Majoritatea covârșitoare ale celor morți erau civili, inclusiv cetățeni din 90 de țări. În plus, moartea de cancer pulmonar a cel puțin a unei persoane a fost considerată de un medic legist a fi cauzată de expunerea la praful ridicat în urma prăbușirii World Trade Center.

  Unele burse americane de acțiuni au rămas închise în toată săptămâna atacurilor, și au anunțat pierderi enorme după redeschidere, mai ales în industriile transporturilor aeriene și de asigurări. Distrugerea spațiilor de birouri în valoare de miliarde de dolari a cauzat pagube serioase economiei districtului Lower Manhattan.

  Statele Unite au răspuns la aceste atacuri lansând un „Război împotriva terorismului”, invadând Afganistanul pentru a înlătura de la putere regimul dictatorial al Talibanilor, care adăpostea teroriști al-Qaeda, și adoptând legea USA PATRIOT Act. Multe alte țări și-au întărit și ele legislația antiteroristă și au extins puterile forțelor de aplicare a legii.

• 2007 - Rusia a testat cu succes cea mai puternica bomba non nucleara din lume, supranumita „tatal tuturor bombelor”, de patru ori mai puternica decat MOAB americana, botezata „mama tuturor bombelor”. Bomba continea 7,1 tone dintr-un tip nou de exploziv echivalent cu 44 tone de TNT.Prin comparatie, bomba americana care foloseste 8 tone de explozibil, echivalent ca putere cu 11 tone de TNT. Raza de distrugere a bombei rusesti este de 300 metri, dublu in comparatie cu cea americana, si are 0,3% din puterea bombei atomice de la Hiroshima (care a avut echivalentul a 13000 tone TNT si a emis in plus si radiatii devastatoare).
• 2009 - Preşedintele comunist în exerciţiu al Republicii Moldova, Vladimir Voronin, şi-a anunţat oficial demisia. Liberalul Mihai Ghimpu , numit în funcția de președinte al Parlamentului pe 28 august, a devenit președinte interimar al acestei tari.
• 2013 - Un lanț uman pentru independența Cataloniei, cu o lungime de 400 km, este organizat de Assemblea Nacional Catalana. Adunarea Nationala Catalana este o organizație naționalista separatista, al carei principal obiectiv este obținerea independenței politice a Cataloniei, fața de Spania.

• 2018 - A avut loc un atentat-sinucigaș în Afganistan, în urma căruia au cel puțin 68 de persoane au murit şi 165 au fost rănite. Bilanţul atentatului-sinucigaş asupra unor manifestanţi, care a avut loc marţi în estul Afganistanului, a fost revizuit în creştere miercuri şi se ridică acum la 68 de morţi, a precizat pentru AFP purtătorul de cuvânt al guvernatorului provinciei Nangarhar.

  Potrivit lui Ataullah Khogyani, 68 de persoane au murit şi 165 au fost rănite după ce un kamikaze şi-a detonat încărcătura explozivă pe care o avea asupra sa în mijlocul unei mulţimi de manifestanţi, la circa 70 de km de oraşul Jalalabad. Directorul serviciilor de sănătate din provincia Nangarhar, Najibullah Kamawal, a confirmat acest bilanţ. Este al doilea cel mai sângeros atentat din Afganistan din acest an.

NAȘTERI

• 1476: Louise de Savoia, mama regelui Francisc I al Franței, regentă a Franței (d. 1531)
• 1522 - S-a născut Ulisse Aldrovandi (Ulysses Aldrovandus), medic italian și naturalist reprezentant al Renasterii, unul din întemeietorii zoologiei moderne; (d. 4 mai 1605). În 1549 este acuzat de erezie şi întemniţat la Roma pentru 18 luni. În perioada acestei s detenţii, Aldrovandi face descoperiri in domeniul botanicii, zoologiei si geologiei. Unii istorici il consideră primul care a utilizat termenul „geologie”.
• 1524 - S-a născut poetul Pierre de Ronsard, reprezentant de seama al şcolii literare franceze din sec. al XVI-lea, cunoscută sub numele de “Pleiade” (“Ode”, ”Amoruri “) ; (m. 28 decembrie 1585).
• 1611: Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne, mareșal al Franței (d. 1675)
• 1656: Ulrica Eleonora a Danemarcei, soția regelui Frederic al III-lea al Danemarcei (d. 1693)
• 1751: Charlotte de Saxa-Meiningen, ducesă de Saxa-Gotha-Altenburg (d. 1827)
• 1771: Mungo Park, explorator scoțian (d. 1806)
• 1798 - S-a născut Franz Ernst Neumann, fizician şi matematician, considerat fondatorul fizicii matematice (m. 23 mai 1895).
• 1816 - S-a născut inventatorul Carl Zeiss. Printre meritele sale se numără si producerea de lentile de calitate superioară şi îmbunătăţiri tehnice aduse microscopului. A întemeiat în noiembrie 1846 Firma Carl Zeiss;. A decedat la 2 decembrie 1888.
• 1822: Marea Ducesă Olga Nikolaevna, soția regelui Karl de Württemberg (d. 1892)

• 1875 - S-a născut la Brasov, poetulul şi traducătorul român, membru fondator al Societăţii Scriitorilor Români, Stefan Octavian Iosif; (d. 1913).

  

  Ștefan Octavian Iosif – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

  Ștefan Octavian Iosif (n. 11 octombrie 1875, Brașov – d. 22 iunie 1913, București) a fost un poet și traducător român, membru fondator al Societății Scriitorilor Români. Şt. O. Iosif si poetul Dimitrie Anghel au avut o relatie de prietenie benefică pentru literele româneşti. Lucrand impreuna sub pseudonimul A. Mirea, au început să publice lucrări originale şi numeroase traduceri din literatura franceză, ajungând în cele din urmă să semneze împreuna celebrul „Caleidoscop al lui A. Mirea”, volum apărut în 1908 şi comentat de critica şi istoria literară, atât la apariţie, cât şi mai târziu.

  Din păcate au iubit aceeaşi femeie, pe poeta şi prozatoarea Natalia Negru. Aceasta s-a căsătorit în 1904 cu Şt.O. Iosif, cu care a avut o fiică, numită Corina. În 1910 relaţiile dintre soţi se răcesc şi, în 1911, cei doi divorţează. Şt.O. Iosif moare la spitalul Colțea, in urma unui sifilis agravat de consumul de alcool, interzis în tratamentului acestei boli. Natalia Negru s-a recăsătorit în 1911 cu Dimitrie Anghel, care va muri de septicemie în 1914, în urma unei tentative nereuşite de sinucidere prin împuşcare, după ce îşi împuşcase soţia într-o criză de gelozie. Natalia Negru a supravieţuit şi a trăit aproape încă 50 de ani.

• 1876 - S-a născut Ella Negruzzi, juristă română (d. 1949)

  

  Ella Negruzzi – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

  Ella L. Negruzzi (sau Elena Negruzzi, n. 11 septembrie 1876, Hermeziu, județul Iași – d. 19 decembrie 1949, București) a fost o juristă română, manifestându-se în perioada interbelică ca o figură proeminentă în mișcarea feministă din România. S-a remarcat în perioada interbelică ca o militantă pentru drepturile femeilor, punând bazele Asociației “Emanciparea femeii“, al cărei președinte a fost. Asociația fondată de ea a urmărit emanciparea femeii prin prisma dezvoltării acesteia în toate domeniile și ocuparea de funcții în raport cu pregătirea și capacitatea fiecăreia. Și-a concentrat atenția asupra femeilor de la sate, inițiind cercuri culturale și fondând cămine culturale unde a arătat sătencelor cum să-și organizeze gospodăria și cum să-și educe copiii.

  După instaurarea fascismului în Germania, Ella Negruzzi s-a manifestat ca o luptătoare împotriva războiului, făcând parte din organizația “Grupul avocaților democrați“, înființată în 1935. De asemenea, a înființat organizația “Frontul feminin” (1936), organizând numeroase întruniri și conferințe menite să contribuie la antrenarea femeilor în acțiunile pentru apărarea drepturilor lor economice, politice, sociale și culturale. S-a remarcat și în publicistică.

• 1877 - S-a născut revoluționarul comunist polonez Felix Edmundovici Djerzinski, omul de incredere al lui Lenin, fondatorul politiei politice a statului bolsevic rus „Comisia extraordinară pe întreaga Rusie pentru combaterea contrarevolutiei, speculei si abuzului de putere „( CEKA); (d. 1926). O glumă poloneză de pe la sfârșitul epocii comuniste spunea că „Dzerjinski a meritat un monument, pentru că a fost polonezul care a ucis cel mai mare număr de comunisti”.

• 1885 - S-a născut David Herbert Lawrence, poet, eseist britanic, unul dintre cei mai importanţi şi controversaţi romancieri ai secolului XX (“Amantul Doamnei Chatterley”); (m. 2 martie 1930).

• 1903 - S-a născut Theodor Wiesengrund Adorno, filosof, sociolog şi compozitor german (“Teoria estetică”, “Minima Moralia”, “Metafizică: concept şi problematică”); (m. 6 august 1969). A fost membru al Şcolii de la Frankfurt alături de Max Horkheimer, Walter Benjamin, Herbert Marcuse, Jürgen Habermas şi alţii. De asemenea a fost director muzical la Radio Project.

• 1924 - S-a născut istoricul literar Ion Rotaru (m. 18 decembrie 2006), cunoscut pentru lucrarea “O istorie a literaturii române”.

• 1933: Cornel Pelmuș (n. 11 septembrie 1933,^[1] București, România^[1] – d. 24 noiembrie 2017^[2]) a fost un scrimer olimpic român, specializat pe sabie.

  A fost crescut de antrenorul Angelo Pellegrini la sabia și la floreta la Clubul bancar „Progresul”.^[3] A luat parte la proba de sabie pe echipe la Jocurile Olimpice de vară din 1960 de la Roma, unde lotul României a fost eliminat în turul al 3-lea.^[4] A fost campion național la individual de trei ori la rând în 1957, 1958 și 1959.^[5]

  După ce s-a retras, a devenit antrenor la cluburi sportive școlare din București unde a pregătit-o pe Viorica Țurcanu, printre altele.^[3] Apoi a devenit profesor de cultură fizică medicală la Spitalul Clinic de Urgență București.^[

• 1941: Constantin Gaindric (n. 11 septembrie 1941) este un specialist moldovean în domeniul matematicii și informaticii, care a fost ales ca membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei  

  Constantin Gaindric
  Date personale
  Născut	11 septembrie 1941 (78 de ani)
  Cetățenie	România
  Ocupație	informatician matematician
  Activitate
  Premii	Ordinul Gloria Muncii

• 1947: Alexa Visarion (n. 11 septembrie 1947, Bălușeni, Bălușeni, Botoșani, România) este un regizor și scenarist român de teatru și film.  Alexa Visarion a montat în țară și în străinătate peste 100 de spectacole, cu precădere din dramaturgia lui I.L. Caragiale, A.P. Cehov, Shakespeare sau Eugene O’Neill. Este autorul unor filme artistice care au marcat istoria cinematografului românesc, între care „Înainte de tăcere” (1978), „Înghițitorul de săbii” (1981), „Năpasta” (1982), „Luna Verde” (2008), „Ana” (2014). A obținut numeroase premii și distincții, printre care Premiul Academiei Române pentru întreaga creație teatrală și cinematografică (2008), Premiul pentru întreaga activitate UNITER (2005), Premiul ATM pentru cel mai bun spectacol (1981), Premiul Secției de Critică ATM pentru exegeză scenică și filmică a operei lui I.L. Caragiale (1979), Marele Premiul la Festivalul Internațional de Teatru Arezzo (1979). A fondat, în 1991, primului teatru independent bilingv din România, Teatrul româno-american „Eugene O’Neill”, și a înființat, în 2002, Asociația Culturală „Dialog”.

  În 1983, Visarion primește primul Grant Fulbright, în domeniul teatrului. În perioada 1985-1986 este invitat să predea la Universitatea din Texas iar între 1986-1988 îi este acordată o nouă bursă Fulbright și susține cursuri în domeniul filmului la universități din Los Angeles, New York și Boston. Alexa Visarion este autorul unei serii de volume dedicate teatrului și al unor articole, eseuri și interviuri de referință atât pentru domeniul artistic cât și pentru cel didactic. Preocuparea sa pentru teme de strategie și management s-a materializat în cronici și comentarii publicate în importante reviste din țară. Despre personalitatea complexă a regizorului au apărut două cărți: „Alexa Visarion sau destinul vocației”, coordonată de Elena Saulea (Editura Junimea), și „Univers filmic – Alexa Visarion (Jurnal de spectator)” de Vasilica Bălăiță (Editura Artes).

  Este Director Onorific al Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoșani, cetățean de onoare al Municipiului Botoșani (1992), cetățean de onoare al comunei natale Bălușeni (2015). A primit Ordinul Național ,,Serviciul Credincios’’ în grad de Cavaler, acordat de Președinția României. Este membru al Uniunii Cineaștilor din România (UCIN), membru fondator al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film (UARF). Este membru al Uniunii Teatrale din România (UNITER), iar între anii 1985-2005 a fost membru al The Association for Theatre Higher Education (ATHE) – SUA și membru fondator al Societății „I.L.Caragiale” (1979-1985).

  În 2014 i-a fost acordat titlul Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Arta Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, București.^[1] Până în prezent a pus în scenă peste 100 de spectacole și a realizat ca scenarist și regizor 7 filme artistice de lung metraj.^[2] În 1983 primește primul Fulbright Grant, program de Cercetare și studiu în domeniul teatrului în SUA și își desfășoară activitatea în universitățile din California, Dallas și Milwaukee. Intre1985-1986 este invitat ca Visiting Artist & Professor la The University of Texas în Dallas. În perioada 1986-1988 îi este acordată o nouă bursă Fulbright^[2] și susține cursuri în domeniul filmului la universități din Los Angeles, New York și Boston. A fost lucrător/colaborator al securității.^[3]

  
  Pentru întreaga sa activitate, regizorul și profesorul Alexa Visarion a primit, pe 12 octombrie 2017, marele premiul „George Apostu”. A pus în scenă Cehov și Shakespeare în Statele Unite.  Tatăl său, Fedea Bulăievschi, basarabean emigrat în România, fusese în conducerea Partidului Național Țărănesc, motiv pentru care a făcut închisoare ca deținut politic pentru 15 ani, între 1947 și 1967.  

  FILMOGRAFIE

  Ca regizor

  • Înainte de tăcere (1978) (cu Liviu Rozorea și Valeria Seciu)^[6]
  • Înghițitorul de săbii (1981)
  • Năpasta (1982)
  • Punct și de la capăt (1985)
  • Vinovatul (1991)
  • Luna Verde (2008)
  • Ana (2014)

  Ca scenarist

  • Înghițitorul de săbii (1981)
  • Năpasta (1982)
  • Vinovatul (1991)
  • Luna Verde (2008)

  SCRIERI

  • Goana pe nisip^[7]
  • Spectacolul ascuns^[8]
  • Împotriva uitării, Editura Ideea Europeană, 2017

  PREMII ȘI DISTINCȚII

  2008 - Premiul Aristizza Romanescu al Academiei Române - acordat pentruîntreaga creație teatrală și cinematografică.

  2005 - Premiul Uniter de Regie pentru întreaga activitate.

  2005 - Premiul Uniter pentru regia serialului radiofonic "Un duel în ziua nunții” dupa A.P. Cehov.

  1994 - Premiul pentru cel mai bun spectacol, pentru cea mai bună interpretare feminină - Carmen Galin, pentru cea mai bună interpretare masculină - Claudiu Bleonț și pentru regia spectacolului Steaua fără nume de M. Sebastian, în cadrul Festivalului Național de Comedie.

  1988 - Premiul revistei Teatrul pentru cea mai bună regie, pentru cea mai bună scenografie—Emilia Jivanov, cea mai bună interpretare feminină - Larisa Stase Mureșan în Mașa, acordat spectacolului Trei surori de Cehov, Teatrul Național Timișoara. 

  1983 - Premiul ACIN pentru originalitatea muzicii, Aurel Stroe, Năpasta.

  1982 - Premiul ACIN pentru cea mai bună interpretare masculină, Mircea Albulescu, Înghițitorul de săbii.

  Președintele României Ion Iliescu i-a conferit lui Alexa Visarion la 29 noiembrie 2002 Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.  

  Alexa Visarion
  Date personale
  Născut	11 septembrie 1947 (72 de ani)  Bălușeni, Bălușeni, Botoșani, România
  Cetățenie	România
  Ocupație	regizor de teatru regizor de film scenarist
  Alte premii
  Ordinul Național „Serviciul Credincios” (2002)

• 1950: Ion Caras (n. 11 septembrie 1950, Bălți)^[1] este un fost jucător, iar actualmente antrenor de fotbal din Republica Moldova. El a fost primul selecționer al naționalei de fotbal a Moldovei, fiind în funcție între 1991 și 1997, iar apoi încă o dată între 2012 și septembrie 2014.^[2][3]

  Deține Licență PRO UEFA de antrenor

• 1853: Katharina Schratt, actriță austriacă și metresa lui Franz Joseph al Austriei (d. 1940)
• 1954: Cătălin Croitoru (n. 11 septembrie 1954, București, România) este un politician român, fost lider sindical, senator de București în parlamentul României din partea Partidului Social-Democrat (PSD). A fost ales deputat in 2008 din partea Partidului Democrat Liberal (PDL) în care a fost înscris în perioada 1977-2012. Cunoscut mai ales pentru activitatea în sindicatul „Federația Educației Naționale”,^[1] a intrat în PDL în primăvara lui 2008.^[2] În toamna aceluiași an, a candidat din partea noului său partid pentru un loc în Camera Deputaților și a fost ales în colegiul 10 din București.^[3] În 2009, a fost nominalizat în funcția de ministru al educației în al doilea guvern Boc,^[4] dar aceasta nu s-a concretizat.^[5] Croitoru a declinat oferta dupa doua zile de la nominalizare. În cele din urmă, ministru a fost numit Daniel Funeriu, care a implementat reforme ale sistemului de educație; deși partidul nu l-a susținut pe Funeriu la votul în Parlament, Croitoru a criticat în mai multe rânduri acțiunile ministrului.^[6][7] În aprilie 2012, Și-a dat demisia din PDL Și s-a înscris în PSD. La alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012, a fost ales senator pe listele Uniunii Social-Liberale (USL), din partea PSD.  În timpul exercitării funcției de deputat, Cătălin Croitoru și-a angajat pe fiul său în funcția de consilier juridic al propriului birou parlamentar cu venituri totale 55.038 ron, încălcând astfel articolul 70 din Legea 161/2003 privind conflictul de interese administrativ.^[8] În mod similar și-a angajat și pe nora sa în calitate de consilier tot la același birou parlamentar cu venituri totale de 37.399 ron.  

  Cătălin Croitoru
  Date personale
  Născut	11 septembrie 1954 (65 de ani)
  Cetățenie	România
  Ocupație	politician
  Senator de București
  Deținător actual
  Funcție asumată 2012
  Partid politic	PSD
  Alma mater	Universitatea Politehnica București, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir” București

• 1854: Hippolyte Petitjean, pictor francez post-impresionist (d. 1929)
• 1861: Juhani Aho, scriitor finlandez (d. 1921)
• 1861: Erich von Falkenhayn, șef al statului major german în primul război mondial (d. 1922)
• 1962: Iulian Mihăescu (n. 11 septembrie 1962, Târgoviște^[1]) este un antrenor de fotbal, fost jucător dinamovist.

  Ca jucător, Iulian Mihăescu a câștigat în tricoul lui Dinamo București două titluri de campion al României (1990 și 1992), Cupa României (1986 și 1990), fiind titular în echipa antrenată de Mircea Lucescu, care a jucat o semifinală de Cupa Cupelor în 1990 (1-2 și 0-1 cu Anderlecht) și s-a calificat, un an mai devreme, în sferturile de finală ale aceleiași competiții europene (1-1 și 0-0 cu Sampdoria).

  Ca antrenor secund al echipei Dinamo București, Iulian Mihăescu a câștigat titlul de campion (2004), Cupa României (2003, 2004, 2005), Supercupa României (2005), pregătind de-a lungul timpului echipa secundă a clubului, Dinamo II București, CFR Cluj, Unirea Urziceni, FC Drobeta-Turnu Severin și Poiana Câmpina în România^[2], Al-Ettifaq, Al-Ahli și CSKA Sofia în străinătate

• 1979: Marius Șuleap (n. 11 septembrie 1979,^[1] Botoșani, România) este un fost fotbalist, care a jucat pe postul de mijlocaș.

  În 2002, în timpul unui antrenament, l-a lovit involuntar în mandibulă pe portarul Cristian Neamțu, căruia i s-a spart un vas de sânge care i-a inundat creierul, decedând după o săptămână de comă.

• 1885: D. H. Lawrence, poet, eseist englez (d. 1930)
• 1916: Knut Kolsrud, etnolog norvegian (d. 1989)
• 1903: Theodor Wiesengrund Adorno, filosof, sociolog și compozitor german (d. 1969)
• 1917: Ferdinand Marcos, politician filipinez, al 10-lea președinte al Filipine (d. 1989)
• 1924: Ion Rotaru, critic și istoric literar român (d. 2006)
• 1928: Vsevolod Larionov, actor rus de teatru și film
• 1932: Gavril Dejeu, politician român
• 1939: Josef Jakob, handbalist născut în România
• 1945: Franz Beckenbauer, fotbalist, antrenor, manager german
• 1947: Alexa Visarion, regizor și scenarist român
• 1952: Cornel Știrbeț, politician român
• 1957: Tiberiu Toró, politician român
• 1967: Adriana Săftoiu, politician român
• 1968: Mircea Buga (n. 11 septembrie 1968, Chișinău) este un medic și politician din Republica Moldova, care a fost Ministru al Muncii, Protecției Sociale și Familiei al Republicii Moldova din 30 iulie 2015 pînă în 20 ianuarie 2016. Anterior, între 18 februarie 2015,^[2] și 30 iulie 2015 a fost Ministru al Sănătății al Republicii Moldova, succedându-l pe Andrei Usatîi (2011-2015). În Guvernul Streleț, a făcut efectiv rocadă cu Ruxanda Glavan, preluând Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei de la aceasta și cedând Ministrul Sănătății.

  Buga a mai fost director general al Companiei Naționale de Asigurări în Medicină (din anul 2009), iar până atunci a deținut funcția de viceministru al Sănătății (2007-2009).

  Mircea Buga este căsătorit și are doi copii.  

Jump to navigationJump to search

Mircea Buga
Date personale
Născut	11 septembrie 1968 (51 de ani) Chișinău, RSS Moldovenească
Copii	2
Cetățenie	Moldova
Ocupație	medic
Ministru al Muncii, Protecției Sociale și Familiei al Republicii Moldova
În funcție 30 iulie 2015 – 20 ianuarie 2016
Președinte	Nicolae Timofti
Prim-ministru	Valeriu Streleț Gheorghe Brega (interimar)
Precedat de	Ruxanda Glavan
Succedat de	Stela Grigoraș
Ministru al Sănătății al Republicii Moldova
În funcție 18 februarie 2015 – 30 iulie 2015
Președinte	Nicolae Timofti
Prim-ministru	Chiril Gaburici
Precedat de	Andrei Usatîi
Succedat de	Ruxanda Glavan
Viceministru al Sănătății al Republicii Moldova
În funcție 2007 – 2009
Președinte	Vladimir Voronin
Prim-ministru	Vasile Tarlev Zinaida Greceanîi
Premii	Ordinul Gloria Muncii
Partid politic	Partidul Liberal Democrat din Moldova[1]
Alma mater	Universitatea de Medicină și Farmacie din Cluj-Napoca Universitatea de Stat din Moldova Universitatea de Medicină și Farmacie Nicolae Testemițanu din Chișinău
Profesie	Medic

• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 
  
• 1970: Dan Motreanu, politician român
• 1971: Nicoleta Grasu, aruncătoare de disc română
• 1972: Ionel Arsene (n. 11 septembrie 1972) este un politician român, președinte al Consiliului Județean Neamț din partea PSD din 2016, deputat în Parlamentul României în mandatul 2012-2016 din partea PSD Neamț. Ionel Arsene a candidat pentru Camera Deputaților la alegerile locale din 2008 și la cele din 2012 în colegiul 7 Neamț. Ionel Arsene este președinte al PSD Neamț începând din 2013.  

  Ionel Arsene
  Ionel Arsene
  Date personale
  Născut	11 septembrie 1972 (47 de ani)
  Cetățenie	România
  Ocupație	politician
  Președinte al Consiliului Județean Neamț
  Deținător actual
  Funcție asumată 2016
  Precedat de	Emilia Arcan
  Membru al Camerei Deputaților a României
  În funcție 2012 – 2016
  Circumscripția	Neamț
  Partid politic	PSD
  Alma mater	Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București

• 1974: Camelia Voiculescu (n. 11 Septembrie 1974, București) este fiica lui Dan Voiculescu cu Égető Zsófia. Din 2006 este Președintele Intact Media Group, trust de presă ce cuprinde televiziuni (Antena 1, Antena 2, Antena 3, Happy TV, Antena International, GSP TV), publicații (Jurnalul National, Gazeta Sporturilor) și posturi de radio (Romantic FM și Radio ZU).^[1]

  În 2006, Dan Voiculescu și-a donat toate acțiunile pe care le deținea în grupul de firme pe care l-a fondat, în mod egal, celor două fiice ale sale,^[2] retrăgându-se total din afaceri. Camelia se ocupă de partea media a afacerilor familiei Voiculescu - adică de televiziuni, de reviste și de posturile de radio, iar Corina, absolventă de ASE, acoperă celelalte zone, inclusiv activitățile sociale.

  Cele două surori gestionează cariera și viața de famiie: Corina are trei copii (Dan, Mara și Vlăduț), iar Camelia doi (Evelyn și Dan). Camelia Voiculescu, Corina Voiculescu și Veronica Drăgan erau în 2012 singurele trei femei care se regăseau în top 10 Capital cu o avere estimată la 800 - 900 de milioane de euro.^[3] După calculele Forbes România din anul 2012, Camelia Voiculescu împreună cu sora sa erau proprietarele unui trust de presă, deținând terenuri a căror suprafață depășește 180.000 mp și spații de birouri de 9.000 mp. Valoarea investițiilor imobiliare se ridică la 150 de milioane de euro.  Conform CV-ului, a absolvit Academia de Studii Economice în 1997 și și-a început activitatea profesională ca reporter în cadrul Antena 1 în anul 1999, unde a activat timp de un an, după care devine economist la compania Benefica SA până în anul 2002. Revine în anul 2002 la Antena 1 ca producător TV de unde promovează în funcția de vicepreședinte al televiziunii în 2003, iar din 2004 până în 2006 ocupă poziția de Președinte al Antenei 1.^[5]

  Din 2006 deține funcția de președinte al Intact Media Group, cel mai mare trust de presă din România, care cuprinde cinci televiziuni, două stații de radio, o comunitate puternică de site-uri, o platformă video on demand, două ziare și o școală de media. Cifra de afaceri a grupului de media depășește 100 de milioane de euro. Radio ZU este liderul pieței de radio din București. La rândul său, Antena 3 se numără printre cele mai urmărite televiziuni la nivel național. Antena 1 este constant lider de audiență, înregistrând în 2016 cea mai mare cotă de piață a unei televiziuni românești din ultimii 10 ani.^[6]

  Cele cinci televiziuni ale grupului Intact dețineau în februarie 2017 o cotă de piață de 22,2% la nivel național, cea mai mare dintre grupurile TV de pe piața autohtonă. În noiembrie 2016, televiziunile grupului au trecut la emisia în format HD.

  În anul 2011 în cadrul celei de-a V-a ediții Business Woman Gala, eveniment organizat pentru recunoașterea meritelor femeilor de afaceri, Camelia Voiculescu a primit premiul „Președintele Anului”.  

  Camelia Voiculescu
  Date personale
  Născută	11 septembrie 1974 (45 de ani)
  Părinți	Dan Voiculescu
  Ocupație	femeie de afaceri

• 1987: Kaori Matsumoto, judoka japoneză