miercuri, 1 septembrie 2021

 5. /3 SEPTEMBRIE 2021 - TEATRU/FILM


ELVIRA GODEANU

Biografie Elvira Godeanu

Elvira Godeanu (n. 13 mai 1904 București - d. 3 septembrie 1991) a fost ocunoscută actriță română de teatru și film formată la generația de aur a marilor artiști interbelici. A interpretat roluri extrem de variate, atât din literatura universală, cât și din cea română. Elvira Godeanu rămâne una din marile interprete ale rolului Zoe Trahanache din comedia lui Ion Luca Caragiale. A fostcăsătorită cu Emil Prager.
Generatiile tinere n-au mai avut ocazia sa o descopere, sa o cunoasca pe aceasta minunata "Doamna" a teatrului romanesc.
Cei de varsta a treia poate au vazut-o in "Moartea unui artist" de Horia Lovinescu, in "Vizita batrinei doamne" de Fr. Durrenmatt sau in "Apus de soare" unde interpreta rolul Doamnei Maria alaturi de regretatul actor George Calboreanu. A fost "ZOE" din "O scrisoare pierduta". A dat "viata" nenumaratelor personaje din piesele scrise de Lucian Blaga, G.M.Zamfirescu, Mihail Sorbul, B.P.Hasdeu, etc. Primul mare rol in cariera ei a fost Ducesa Tatiana Petrovna din "Tovarasi", comedie de J.Deval, minunata "Aime", Marianne din "Avarul" si Lotte din "Suferintele tanarului Werther", Cressida din "Troilus si Cressida", "Dama cu camelii" etc.
Spectacolele in care a jucat de-a lungul carierei sale au fost puse in scena de Ion Sahighian, Soare Z. Soare, Vasile Enescu. Joaca alaturi de Aura Buzescu, Cella Dima, Nicolae Brancomir, Al.Critico, Ion Manu, Marioara Voiculescu, R. Bulfinski, Sonia Cluceru, Aglae Metaxa, Silvia Dumitrescu-Timica s.a.
Iata ce spune in Adevarul Literar si artistic din 16-22 decembrie 1990 (articol pe care cu mandrie matusa mea mi l-a trimis la Teatrul National Timisoara) minunatul critic Natalia Stancu: "As numi "Elena" din "Atrizii" lui Victor Eftimiu, rolul vietii ei. Si nu pentru ca ar fi fost realizat mai stralucit ca altele. Ci dintr-un alt motiv. Plina de viata si capabila sa observe, sa recreeze, sa stilizeze viata, sensibila, inteligenta, dotata nu numai cu talent, ci si cu intuitie scenica, cu o mare putere de munca, Elvira Godeanu nu a trebuit sa deprinda niciodata "virtuozitatea trucajelor si alchimia iluziei". Ea a fost si a ramas , infruntind uimitor timpul, mitul Frumusetii insesi. A acelei frumuseti care confera rang si blazon. A acelei frumuseti "nascute, nu facute" in care omul simplu si omul cel mai rafinat identificau spontan perfectiunea Naturii, presimteau reflexele Binelui si Adevarului. Ale acelui Frumos incarcat de caratele distinctiei si nobletei spirituale. Aceasta e "aura" care a intovarasit-o pe Elvira Godeanu de la prima sa aparitie scenica pina azi cind, la 86 de ani (n.n. in urmatorul an, 1991, septembrie se stingea din viata) confratii de breasla i-au omagiat -sub egida UNITER -activitatea".
Elvira Godeanu a jucat in filme de referinta ale epocii sale precum "Maiorul Mura" si "Ciuleandra".
Intodeauna a spus ca cel mai placut moment din viata sa a fost casatoria cu Emil Prager.
Doua momente neplacute au marcat viata matusii mele. Moartea mamei sale in dimineata zilei in care avea spectacol cu "Dama cu camelii". "Cand am murit pe scena, in spectacol, am trait moartea mamei".
Al doilea moment a fost moartea sotului Emil Prager la virsta de 96 de ani. A suferit si atunci cind a fost pensionata: "Directorul ne-a chemat pe scena pe mine, pe Aura Buzescu, Fintesteanu, Antoniu, Tanti Cocea, Maria Botta, Marietta Anca si ne-a inmanat plicurile cu pensionarea fara sa ne priveasca in ochi, spunindu-ne: "Imi pare rau, ne vom desparti. In plicuri aveti instiintarile de pensionare". Aceasta femeie n-a avut niciodata sentimentul invidiei. N-a invidiat nici pentru frumusete, nici pentru succese, nici pentru bogatie. A ferit-o Dumnezeu si prin asta i-a dat fericire.

·         O scrisoare pierduta (1953) - Zoe Trahanache
·         Ciuleandra (1930) - Anita
·         Maiorul Mura (1928) - Mariana Patrascu
·         Povara (1928) - Mimi Predeleanu


Elvira Godeanu - o mare personalitate a scenei românești; film realizat de Adina Andrițoiu


Elvira Godeanu - O mare actrita a scenei romanesti







 DINU MANOLACHE



Biografie Dinu Manolache

Dinu Manolache a fost un renumit actor român de teatru și film. S-a născut în comuna Rogova din județul Mehedinți la 13 mai 1955. În 1980 tânărul își încheia studiile la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa profesorului Octavian Cotescu, fiind absovent, în urma examenelor finale.Cu doar un an înainte, în 1979, tânărul actor își făcuse debutul pe marele ecran, în rolul lui Vasile din filmul "Cine mă strigă?", regizat de Letiția Popa. Anul următor, 1981, îi aduce distribuția în alte două roluri memorabile: Simion Handrabur din "Semnul Șarpelui", în regia lui Mircea Veroiu și respectiv, rolul lui Virgil din "Fata Morgana", film regizat de Elefterie Voiculescu.În anul 1982 Dinu Manolache aparea în documentarul de scurt metraj "Mitul lui Mitică" de Mihnea Columbeanu și în pelicula lui George Cornea, "Rămân cu tine", în care îl vedem alături de Sebastian Papaiani, Florin Zamfirescu, Amza Pellea și de fostul său profesor, Octavian Cotescu.
Tot în 1982, are un rol splendid, alături de Leopoldina Bălănuță și de viitoarea sa soție, actrița Rodica Negrea, în filmul "Mult mai de preț e iubirea" , în regia lui Dan Marcoci. Același an îi aduce un rol în seria a doua a celebrului film "Lumini și umbre", alături de nume mari ale cinematografiei românești, precum Gina Patrichi, Ilarion Ciobanu, Adrian Pintea sau Gheorghe Dinică.
În televiziune și-a făcut debutul în 1983, cu rolul servitorului Fabrizio din filmul "Hangița", o adaptare pentru TV după piesa omonimă a lui Carlo Goldoni, în regia lui Constantin Dicu. Și în acest film, Dinu Manolache apare alături de câțiva actori din generația de aur, ca Mitică Popescu, Dana Dogaru, Coca Andronescu sau Ovidiu Schumacher.
Între 1983 și 1989 actorul se dedică mai mult scenei teatrale, nefiind prezent în nici o distribuție cinematografică. Dar în cariera teatrală, s-a remarcat la fel de puternic, jucând pe scena Teatrului Mic din București roluri spumoase, ca Ligurio din "Mătrăguna" de Niccolo Machiavelli, Jean din "Mitică Popescu" de Camil Petrescu, Pătru cel Scurt din "Niște țărani" de Dinu Săraru sau Azazelo din "Maestrul și Margareta" de Bulgakov, în regia Cătălinei Buzoianu. A jucat de asemenea și în producții de teatru radiofonic și chiar a semnat regia câtorva spectacole notabile ca "Idolul si Ion Anapoda" de G.M. Zamfirecu, "Desculț în parc" de Neil Simon sau "Trei nopți cu Madox" de Matei Vișniec.
A fost asistent universitar la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa d-lui profesor Mircea Albulescu, unde a regizat și a scris scenarii pentru piese interpretate de studenți ca "Pădurea" de W. Shakespeare.După revoluție, în 1990, Dinu Manolache revine în atenția iubitorilor de film, cu un rol în producția "Campioana" de Elisabeta Bostan, alături de Izabela Moldovan, Mircea Diaconu, George Mihăiță și Ileana Stana Ionescu. În 1994 actorul apare în splendida ecranizare a lui Dinu Cernescu, după comedia "Titanic vals" de Tudor Mușatescu, în rolul lui Dinu Petre, alături de Tamara Buciuceanu, Dem Rădulescu, Dorina Lazăr, Mihai Constantin și Cesonia Postelnicu.
S-a stins din viață la 3 septembrie 1998 la București, lăsând în urmă la doar 43 de ani, o carieră frumoasă, cu multe roluri de neuitat pentru iubitorii teatrului și filmului românesc. A murit după o lungă suferință (cancer) și a fost îngropat la Cimitirul Bellu ortodox, pe Aleea Artiștilor.

·         Matraguna (2002)
·         Fii cu ochii pe fericire (1999)
·         Titanic vals (1994) - Dinu Petre
·         Campioana (1990)
·         Desene pe asfalt (1989)
·         Amurgul fantanilor (1983)
·         Caruta cu mere (1983)
·         Hangita (1983) - servitorul Fabrizio

·         Lumini și umbre: Partea II (1982)
·         Mult mai de pret e iubirea (1982)
·         Ramân cu tine (1982)
·         Ana și "hoțul" (1981)
·         Fata morgana / Fata Morgana (1981) - Virgil Alexiu
·         Semnul Șarpelui (1981) - Simion Handrabur
·         Urcusul / (1980)
·         Cine mă strigă? (1979) - Vasile

Filmografie - el însuşi / ea însăşi
·         Mitul lui Mitica (1982) - Azazello - Patru cel Scurt

Dinu Manolache


Dinu Manolache în ”Trei nopți cu Madox” de Matei Vișniec, 1996, fragment




CIUPI RĂDULESCU


Sari la navigareSari la căutare
Ciupi Rădulescu
Ciupi 1.jpg
Date personale
Nume la naștereGheorghe Ciupercă
Născută3 septembrie 1930
Bacău
Decedată (80 de ani)[1] Modificați la Wikidata
BucureștiRomânia Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Ani de activitate1946–2010
Alte premii
Premiul umoriștilor români

Ciupi Rădulescu - numele său real, Gheorghe Ciupercă - (n. 3 septembrie 1930Bacău - 17 decembrie 2010București) a fost actor de filmradioteatruteleviziunevoce și al teatrului de revistă din Româniaautorpoettenor, libretist și cântăreț român.

Biografie

Studii

  • Liceul „Principele Ferdinand I“ din Bacău
  • Institutul de Arte din Iași.
  • Institutul de Arta Teatrală și Cinematografică București

Debutează în teatru la numai 16 ani, jucînd în rolul Voievodului Nenoroc din piesa „Cocoșul negru“ de Victor Eftimiu.

Colaborări

A jucat alături de mari nume ale scenei românești: Stela PopescuDem RădulescuOctavian CotescuPetre GheorghiuAlexandru ArșinelHoria CăciulescuMișu FotinoGică PetrescuHoria ȘerbănescuNicu ConstantinJean Constantin, etc.

Regizor

În calitate de regizor de scenă, a fost autor a 38 de spectacole muzicale și 3 spectacole radiofonice.

Libretist

Autorul versurilor celebrelor cîntece românești: "Soția prietenului meu", "Noapte de catifea", "Cum să nu devii poet?", "Ce mai faci, Maria?", "Amintește-ți mereu", "Te invit la un Tango", "Cele mai frumoase flori" și "Minunea dragostei".

Autor, tenor

Colaborator cu proză și versuri la majoritatea ziarelor din București.

De asemenea, în calitate de tenor, a colaborat cu Opera Națională Română din Timișoara.

Roluri în teatru (selectiv)

  • Hagi Tudose (la Teatrul Municipal Bacovia - Bacău - 10.02.1955)
  • Patriotica română (Teatrul Municipal Bacovia - Bacău - 10.04.1955)
  • La ora 6 (Teatrul Municipal Bacovia - Bacău - 07.01.1956)
  • Cei ce caută fericirea (Teatrul Municipal Bacovia - Bacău - 28.04.1956)
  • Omul care a văzut moartea (Teatrul Municipal Bacovia - Bacău - 01.10.1956)
  • Mașenka (Teatrul Municipal Bacovia)
  • Ocolul pămîntului în 30 de melodii
  • București 500
  • Pagini alese din revista de altădată
  • De la Cărăbuș la Savoy
  • Revista în luna de miere
  • O seară de muzică ușoară (texte de Ciupi Rădulescu)
  • Belmondo al II-lea
  • Vernisaj la Revistă
  • Revista la ora ... exactă
  • Ca în filme

Roluri în film

  • 80 000 de spectatori în goană după o minge (1962),
  • Pantoful Cenușăresei

Volume

  • Minciuna vine de la Răsărit - poezie
  • Politică de Cișmigiu sau Interviuri cu Bulă
  • Omul care a inventat ... musca
  • Amintiri din teatru - memorialistică
  • Suflet în frac - poezie
  • Spovedania unui copil din flori - memorialistică (în curs de apariție în 2010)

Discografie

  • Mamaia '69 (Electrecord, 1970)
  • Soția prietenului meu (în albumul "Alexandru Jula", Electrecord)
  • Te iubesc (în albumul "Constantin Drăghici și Margareta Pâslaru", Electrecord)
  • Noapte de catifea (în albumul "Parada șlagărelor 1" de Cornel Constantiniu)
  • Amintește-ți mereu (în albumul "Parada șlagărelor 2" de Cornel Constantiniu)
  • Aminteste-ți mereu (în albumul "Vă mulțumesc!" de Cornel Constantiniu, 2007)
  • Noapte de catifea (în albumul "Vă mulțumesc!" de Cornel Constantiniu, 2007)
  • Soția prietenului meu (în albumul "Cîntecele noastre, toate" volumul II, Electrecord / Intercont Music)

Premii

  • Premiul umoriștilor români


Ciupi Rădulescu, despre șpagă






MIRELA STOIAN
Mirela Stoian
Date personale
Născută (52 de ani)
România BucureștiRomânia
OcupațieActriță, vedetă TV
Activitate
Ani de activitate1991–prezent

Mirela Stoian (n. 3 septembrie 1968București) este membră în grupul umoristic Vacanța Mare, în rolul lui Lila (fiica lui Leana și a lui Costel, dar și sora lui Axinte), dar și o cunoscută vedetă de televiziune din România.

Descriere (din rolul jucat): Are două codițe împletite și prinse cu o fundiță fiecare, are vocea subțire, poartă o rochie cu un șorț, nu este foarte înaltă, iar câteodată este bătută de Axinte care seamănă la purtare cu Costel (tatăl lor). A fost și prezentatoare la Kanal D.

Filmografie



Mirela Stoian- "Vassa Jeleznova"







IVAN TURGHENIEV
Ivan Turgheniev
Turgenev by Repin.jpg
Date personale
Născut[1][4][5][6] Modificați la Wikidata
Oriolgubernia Oriol⁠(d)Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (64 de ani)[5][7][8] Modificați la Wikidata
Bougival⁠(d)Île-de-FranceFranța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatLiteratorskie mostki Volkovskogo kladbișcea[*] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (neoplasm al coloanei vertebrale[*]Modificați la Wikidata
PărințiSergei Nikolaevich Turgheniev[*]
Varvara Petrovna Turghenieva[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriVarvara Jitova[*]
Nikolai Sergheievici Turghenev[*]  Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of the Russian Empire (black-yellow-white).svg Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Etnierus Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
poet
dramaturg
romancier[*]
traducător
prozator[*]
dramaturg[*]
publicist Modificați la Wikidata
Activitate
PseudonimIeremia Nedobobov (1859)[2]
Limbilimba franceză
limba germană
limba engleză
limba rusă[3]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversität Berlin[*]
Facultatea de Filosofie a Universității de Stat Sankt Petersburg[*]
Imperatorski Moskovski universitet[*]
Universitatea Humboldt din Berlin  Modificați la Wikidata
PregătireNikolai Gherasimovici Ustrealov[*]  Modificați la Wikidata
Mișcare/curent literarRealism literar  Modificați la Wikidata
Specie literarăpovestirepoveste[*]romanElegiedramă  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeZapiski ohotnika[*]
Otțî i dѣti[*]
Meseaț v derevne[*]
Mumu[*]
Dvoreanskoe gnezdo[*]
Stihotvorenia v proze[*]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Ivan Sergeevich Turgenev Signature.svg
Prezență online
Internet Movie Database
Ivan Turgheniev

Ivan Sergheevici Turgheniev[N 1] (sau Turghenev[N 2][9][10][11][12]; în rusă Ива́н Серге́евич Турге́нев; n. 28 octombrie/9 noiembrie 1818OriolRusia - d. 22 august/3 septembrie 1883, Bougival, lângă Paris) a fost un romancier și dramaturg rus. Cel mai cunoscut roman al său este Отцы и дети (Părinți și copii), publicat în 1862.

„Maestru al realismului rus, prieten cu Gustave Flaubert și model al lui Guy de Maupassant, Turgheniev este un neîntrecut analist al vieții sentimentale a eroilor săi, pe care-i surprinde, în ipostaze specifice, de la fulgerătoarea scânteie a primei idile adolescentine până la pasiunea năvalnică a tinereții și chiar până la zbuciumul iubirilor târzii, cel mai adesea îngrădite de normele sociale.”

Viața

S-a născut în orașul Oriol, din Rusia, pe 28 octombrie 1818 ca fiu al lui Serghei Nikolaievici Turgheniev și al Varvararei Petrovna Lutovinova. Tatăl său, fost colonel în Cavaleria Imperială Rusă, moare când Sergheievici împlinește vârsta de 16 ani, lăsându-l pe acesta, împreună cu fratele său Nicolai, în grija mamei. Tânărul a avut o copilărie nefericită, datorită severității mamei lui, care îl bătea frecvent.

Turgheniev studiază literatura rusă și psihologia la Universitatea din Moscova și mai târziu (1834-37) la Universitatea din Petersburg. Mai târziu, între 1838 și 1841, a studiat istoria și psihologia la Universitatea din Berlin (în special pe filozoful german Georg Wilhelm Friedrich Hegel). La 19 ani face o călătorie în Germania. În timp ce se află pe vapor izbucnește un incendiu și zvonurile că s-ar fi comportat ca un laș s-au răspândit în toată Rusia. Această întâmplare l-a marcat profund, devenind mai târziu tema povestirii sale „Foc pe mare”. În perioada 1843-45 a lucrat la Ministerul internelor. După succesul a doua poeme se dedică în totalitate literaturii, ocupațiilor țării și călătoriilor. Are o relație cu cântăreața de operă Paulina Garcia Viardot, rămânând alături de ea și de soțul acesteia pentru tot restul vieții; călătoresc împreună în Franța între anii 1845-46 și 1847-50. Deși în tinerețe a mai avut o relație cu o servitoare, în urma acestei legături rezultând o fiică nelegitimă, Paulinette, Viardot rămâne marea și neîmplinita dragoste a lui Turgheniev.

În timpul studiilor de la Berlin, Turgheniev se consacră nevoii de occidentalizare a Rusiei.

În 1840 scrie poeme și scurte povestiri sub influența lui Nicolai Vasilievici Gogol. Devine celebru în 1852 cu ciclul de scurte povestiri Zapiski Okhotnika sau Povestirile unui vânător. Opiniile lui Turgheniev i-au adus acestuia o lună de detenție în St Petersburg și 18 luni de arest la domiciliu.

În 1855 îl cunoaște pe Lev Tolstoi, care încă nu publicase nici o operă. Turgheniev, recunoscându-i geniul literar, scria într-o scrisoare adresată surorii lui Tolstoi: „Nu exagerez când spun că o să devină un mare scriitor”.

În 1857 face o călătorie la Paris, împreună cu Tolstoi și Nicolai Nekrasov, arătându-le acestora toate obiectivele turistice. “Turghieniev este plictisitor” scria Tolstoi în jurnalul său la Dijon. Deși relațiile celor doi mari scriitori au fost destul de tensionate, ei nu au întrerupt niciodată legătura.

Sub influența critica a lui Vissarion Belinsky, adept al realismului social în literatură, Turgheniev abandonează romantismul pentru a aborda stilul realist.

Între anii 1853-62 scrie o parte din cele mai bune povestiri, nuvele și romane ale sale, Rudin (roman) 1856Un cuib de nobili (roman) 1859În ajun (roman) 1860 și Părinți și copii (roman) 1862, aceasta din urmă, fiind cea mai cunoscută lucrare a autorului. Tema centrală a acestor opere este frumusețea dragostei timpurii, visul pierdut, frustrarea în dragoste, care în parte reflectă neîmplinirea dragostei lui pentru Paulina. O altă femeie care l-a influențat considerabil pe Turgheniev a fost mama sa, puternica sa personalitate lăsând urme în opera autorului.

În 1862 reacția ostilă stârnita de opera „Părinți și copii” contribuie la decizia autorului de a părăsi Rusia. Acesta își pierde majoritatea cititorilor; nuvela examinând conflictul dintre generații. Turgheniev se stabilește în Germania iar mai târziu, se mută la Londra, unde nuvela „Părinți și copii” înregistrează un mare succes.

În 1871 se mută la Paris, împreună cu Viardot, unde va locui până la sfârșitul vieții. În 1860 devine membru corespondent al Academiei Imperiale de Știință, iar în 1879 doctor în drept civil la Universitatea din Oxford. La Paris, cel mai apropiat prieten a lui Turgheniev a fost scriitorul Gustave Flaubert, acesta împărtășindu-i ideile sociale și estetice.

Pe data de 3 septembrie 1883, Turgheniev moare la Bougival în apropiere de Paris; trupul său a fost mutat în Rusia și înmormântat în Cimitirul Volcov, din Sankt Petersburg.

Varia

Există în România surse care folosesc pentru numele scriitorului varianta „Turghenev”.[N 2][13][14]

Opera literară

  • 1843 PARASHA,
  • 1845 RAZGOVOR,
  • 1846 ANDREI,
  • 1846 POMESHCHIK,
  • 1850 DNEVNIK LISHNEGO CHELOVEKA,
  • 1851 RAZGOVOR NA BOL'SHOI DOROGE, - Conversatie cu Highway (piesa)
  • 1851 PROVINTSIALKA, - Doamna provinciala
  • 1848-1851 GDE TONKO, TAM I RVETSIA, 1848/1851 - Where It's Thin. There It Tears (piesa)
  • 1852 Povestirile unui vânător (Записки охотника / Zapiski ohotnika)
  • 1846-1852 BEZDENEZH'E,(piesa)
  • 1855 YAKOV PASYNKOV,
  • 1855 MESYATS V DEREVNE,
  • 1849-1856 ZAVTRAK U PREDVODITELIA,(piesa)
  • 1856 Rudin (roman) (Рудин / Rudin)
  • 1858 ASIA,
  • 1859 Un cuib de nobili (roman) (Дворянское гнездо / Dvorianskoe gnezdo)
  • 1860 NAKANUNE,
  • 1857-1862 NAKHLEBNIK, (piesa)
  • 1869 Prima iubire (povestire) (Первая любовь / Pervaia liubov)
  • 1862 Părinți și copii (roman) (Отцы и дети / Otțî i deti)
  • 1867 DYM
  • 1870 STEPNOY KOROL' LIR
  • 1855-1872 MESIATS V DEREVNE, (piesa)
  • 1872 VESHINYE VODY,
  • 1874 LITERATURNYE I ZHITEISKIE VOOSPOMININAIIA, (rev. 1880) – Reminescente literare si Fragmente autobiografice
  • 1877 NOV, Virgin Soil
  • 1878 SENILIA- Poeme in Proza
  • 1881 PESN' TORZHESTVUIUSHCHEI LIUBVI - The Song of the Triumphant Love
  • 1882 KLARA MILICH - The Mysterious Tales
  • 1882 VECHER V SORRENTE, (piesa)
  • 1883 POEMY V PROZE, 1883
  • 1897 Dream Tales and Prose Poems,
  • 1904 Alte povestiri,
  • 1879 Misterioasele Povestiri ale lui Ivan Turghenev, 1979
  • 1983 Prima iubire si Foc pe mare, (2 vol.)
  • 1985 Flauberts si Turgenev: A Friendship in Letters: Corespondenta Completa

Ecranizări



Prima Iubire de Ivan Turgheniev - Book Review


Parazitul - Ivan Turgheniev




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...