4. /3 SEPTEMBRIE 2021 - POEZIE
ION DRUȚĂ
| Ion Druță | |||
 | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Nume la naștere | Ion Druță | ||
| Născut | (92 de ani)[1]  Horodiște, raionul Dondușeni, Moldova | ||
| Cetățenie |  URSS Rusia Moldova | ||
| Ocupație | Poet, dramaturg | ||
| Partid politic | Frontul Popular din Moldova[2] | ||
| Limbi | limba rusă[3] limba română[4][5] limba engleză | ||
| Activitatea literară | |||
| Activ ca scriitor | 1950 - prezent | ||
| Note | |||
| Premii | Ordinul Lenin Ordinul Republicii Ordinul Steagul Roșu al Muncii Ordinul Prieteniei Popoarelor[*] Ordinul „Bogdan Întemeietorul” | ||
| |||
| Prezență online | |||
| Internet Movie Database | |||
Modifică date / text  | |||
Ion Druță (n. ,[1] Horodiște, raionul Dondușeni, Moldova) este un scriitor, poet, dramaturg și istoric literar din Republica Moldova, membru de onoare al Academiei Române[6].
Biografie
Ion Druță s-a născut pe 3 septembrie 1928, în satul Horodiște, județul interbelic Soroca, Regatul României (în prezent în raionul Dondușeni, Republica Moldova). A absolvit școala de silvicultură și Cursurile superioare de pe lângă Institutul de Literatură „Maxim Gorki” al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S.. Din 1969 se stabilește la Moscova, Rusia.[7]
Primele povestiri ale prozatorului sunt publicate la începutul anilor '50. Operele sale, adunate în 4 volume, Frunze de dor, Balade din câmpie, Ultima lună de toamnă, Povara bunătății noastre, Clopotnița, Horodiște, Întoarcerea țărânii în pământ, Biserica albă, Toiagul păstoriei ș.a. fac parte din „fondul de aur” al literaturii naționale contemporane.[7]
Aprecieri, distincții, legalitate
Din 1987 Ion Druță este președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, post în care a fost ales unanim la Adunarea Generală a scriitorilor. Este decorat cu mai multe ordine și medalii, deține titlul de Scriitor al Poporului. În 1967, scrie piesa Casa Mare, nuvela Ultima lună de toamnă și romanul Balade din câmpie (prima parte a dilogiei Povara bunătății noastre).
În 1990 fost ales membru de onoare al Academiei Române[6], iar la 30 decembrie 1992 membru titular al Academiei de Științe a Republicii Moldova.[8] A fost inclus în lista celor 10 scriitori din lume pentru anul 1990 („Moldova Literară” din 26 iulie 1995).[9]
Creația lui Ion Druță este apreciată de contemporani. După cum menționează Mihai Cimpoi, „prin caracteristicile ei esențiale, opera lui Ion Druță ... este în total o expresie a rezistenței spirituale și morale în fața a tot ce subminează naționalul, umanul, sacrul”. În anii regimului totalitar comunist sovietic, Ion Druță s-a ridicat deasupra principiului abordării realității de pe poziții de clasă.
La 26 august 2008 i-a fost acordat Premiul de Stat în anul 2008 și titlul de „Laureat al Premiului de Stat” pe anul 2008, pentru contribuția de excepție la dezvoltarea culturii și literaturii naționale și universale. [10]
La 11 septembrie 2009 Ion Druță a devenit primul cavaler al Ordinului „Bogdan Întemeietorul”. Președintele Republicii Moldova Vladimir Voronin l-a decorat pe Druță „în semn de profundă gratitudine pentru contribuția sa deosebită la renașterea națională, pentru merite în dezvoltarea relațiilor culturale cu țările străine și activitate prodigioasă în vederea sporirii prestigiului Moldovei pe plan internațional”.[11][12]
Ion Druță a lucrat la ziarele „Țăranul sovietic”, „Moldova socialistă” (devenită mai târziu „Moldova Suverană”) și la revista „Femeia Moldovei”. Primul volum de schițe și nuvele, La noi în sat, apare în anul 1953, urmat de alte lucrări de proză scurtă și de romanele Frunze de dor, Povara bunătății noastre. În anul 1969 se stabilește cu traiul la Moscova, publicând în limba română și în limba rusă.[13][14]
Familia
Soția, Era Samuil Rosina (1929-2017), a fost fiica cunoscutului poet evreu Samuil (Samuil Israel) Rosin (1892-1941), căzut în lupte la Veazma. Fiice: Olga (locuiește în Israel), și Tatiana (1958-2011).
Operă
Opere dramatice
- Casa Mare (1959)
- Păsările Tinereții noastre (1971)
- Doina (1979)
- Cervus divinus (1977-1981, 1987)
- Sfânta sfintelor (1977)[13]
Nuvele
- Sania, nuvelă (1953)
- Toiagul păstoriei, nuvelă
- La noi în sat (1953), volum de schițe și nuvele
- Ultima lună de toamnă, nuvelă
- Samariteanca, nuvelă
- Horodiște
Romane
- Frunze de dor (ediția I, Editura de Stat a Moldovei, 1957)[15] - reeditat de mai multe ori
- Povara bunătății noastre - dilogie (1963; 1968) (prima carte intitulată Balade din câmpie a apărut în 1963, iar dilogia integrală a apărut în 1968 la Moscova)[7]
- Clopotnița
- Întoarcerea țărânii în pământ
- Biserica albă
- Păsările tinereții noastre (1971)
Ion Druta - Pasarile tineretii noastre | Teatru radiofonic
ION DRUȚĂ. LA VÂRSTA TESTAMENTARĂ
VALERIU OIȘTEANU
| Valery Oișteanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (77 de ani)[1][2] Qarağandy, RSS Kazahă, URSS |
| Cetățenie |  SUA România |
| Ocupație | poet artist fotograf jurnalist |
| Activitate | |
| Limbi | limba română |
| Studii | Universitatea Politehnica din București |
| Modifică date / text | |
Valeriu Oisteanu, cunoscut ca Valery Oisteanu, (n. ,[1][2] Qarağandy, RSS Kazahă, URSS) este un poet, critic de artă, eseist, fotograf și artist de performanță român american, al cărui stil artistic reflectă influența curentelor Dada și suprarealist.[3]
Oișteanu este autorul a mai mult de o duzină de cărți de poezie, o carte de ficțiune scurtă și o carte de eseuri.[3] Este fratele antropologului cultural, istoric al religiilor și scriitorului român Andrei Oișteanu.
Biografie
Oisteanu s-a născut în Karaganda, Kazahstan, fiind crescut și educat în România, unde a fost cunoscut sub numele de Valeriu Oișteanu. A absolvit Facultatea de Chimie Industrială a Institutului Politechnic din București.
În 1970 Oișteanu a debutat cu un volum de poeme intitulat Proteze. Datorită originii sale evreiești, regimul comunist i-a permis emigrarea în Statele Unite ale Americii (mai exact în New York City) cândva în intervalul 1972-1973. De atunci, Valeriu Oișteanu a devenit un scriitor de limbă engleză.[4]
Oisteanu a adoptat Dada și Suprarealismul ca repere filozofice ale artei și vieții sale.[3] A apărut regulat la evenimente de citit poezie la diferite evenimente desfășurate în orașul New York, unde a prezentat adesea performanțe realizate în manieră Zen și Dada, pe care le-a denumit "jazzoetry".[4] Oisteanu este, de asemena, un critic de artă și membru permanent a mai multor reviste de artă, incluzând The Brooklyn Rail, NYArts, Rain Taxi,[3] a publicației spaniole online art.es,[4] și a revistei canadiene D'Art International.
Oișteanu este membru al organizației profesionale Poets and Writers Inc., din New York și fondatorul și președintele a PASS - Poets and Artists Surrealist Society.
Poezie în limba engleză
- Underground Shadows (Pass Press, New York, 1977)
- Underwater Temples (Pass Press, New York, 1979)
- Do Not Defuse (Pass Press, New York, 1980)
- Vis-a-vis Bali (poems and photographic collage; New Observation Press, New York, 1985)
- Passport to Eternal Life (Pass Press, New York, 1990)
- Moons of Venus (Pass Press, New York, 1992)
- Temporary Immortality (Pass Press, New York, 1995)
- ZEN DADA (Linear Art Press, New York, 1999)
- Perks in Purgatory (Fly by Night Press,New York, 2009)
- Anarchy for a Rainy Day (Spuyten Duyvil, New York, 2015)
- Lighter Than Air (Spuyten Duyvil, New York, 2017)
Poezie scrisă sau tradusă în limba română
- Proteze („Prosthesis”), Editura Litera, București, 1970
- Poeme din Exil („Poems from Exile”), Editura Paralela 45, Pitești, 2000
Despre autor:
Valery Oisteanu este poet, scriitor și artist de avant-gardă. Născut în USSR (1943) și educat în România. A debutat ca poet cu volumul Proteze în 1970 (Editura Litera, București). La vârsta de 20 de ani a adoptat Dada și surrrealismul ca filozofie de artă și viață și câțiva ani mai târziu limba engleză ca limbă primară. Emigrat în New York City în 1972, a scris în limba engleză în ultimii 45 de ani. Este autor a 15 cărți de poezie, o carte de proză scurtă, The King of Penguins (Linear Art Press, 2000) și o carte de eseuri în pregătire, The AVANT-GODS. În ultimii 10 ani a semnat articole în calitate de critic de artă pentru Brooklyn Rail, artnet.com, White Hot Magazine și NY Arts. El este de asemeni scriitor corespondent pentru reviste literare și de artă franceze, spaniole și românești (La Page Blanche, Art.es, Viața Românească, Observatorul Cultural, Artout.ro, levurelitteraire.com etc.) Ca artist a expus colaje și instalații în mod frecvent la galeriile din New York și Bucuresti, de asemeni a creat colaje și ilustrații pentru diferite coperți de cărți și reviste. A jucat în teatru și în muzicaluri poetice în colaborare cu artiști de jazz din toată lumea, în spectacole cunoscute sub numele de Jazzoetry. Lucrările sale au apărut în marea majoritate a publicațiilor internaționale Surrealiste din ultimii 40 de ani, incluzând Dream Helmet (1978), What will be (Brumes Blondes, 2014), A Phala (Sao Paolo, Brazil), The Annual (Phasm Press, 2015). Membru al Asociației Poeților și scriitorilor din New York (1977-2019). Membru fondator al PASS (Poets and Artist Surrealist Society) (1977-2019). ’’It’s the End of the World As We Know it’’ premiu în 2000 (acordat artiștilor excepționali ce prin arta lor își riscă viața constant). Premiat cu CHIVOTUL, Ordinul Cavalerilor din Turn, pentru răspândirea avant-gardei în rândul diasporei române, Centrul de Cultură Română, Dublin, 2010. Câștigătorul premiului Kathy Acker NYC 2013 pentru contribuția adusă prin Poetry Performance mișcării de avant-gardă.
Își ilustrează cărțile și realizează coperțile cu lucrări proprii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu