8. 28 SEPTEMBRIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
GHEORGHE DIMA
| Gheorghe Dima | |||
 | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 28 septembrie/10 octombrie 1847 Brașov, Imperiul Austriac  | ||
| Decedat | 4 iunie 1925 (77 de ani) Cluj, România | ||
| Înmormântat | Cimitirul Hajongard din Cluj | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Ocupație | compozitor, dirijor | ||
| Activitate | |||
| Origine | român | ||
| Studii | Universitatea de muzică si teatru din Leipzig[*] | ||
| Gen muzical | muzică cultă | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
Gheorghe Dima (cunoscut și ca George Dima, n. 28 septembrie/10 octombrie 1847, Scheii Brașovului – d. 4 iunie 1925, Cluj) a fost un compozitor, dirijor și pedagog român, membru de onoare (din 1919) al Academiei Române.[1]
Copilăria. Studii[modificare | modificare sursă]
Gheorghe Dima s-a născut ultimul dintre cei patru copii ai lui Nicolea [sic!] și al Zoei Dima. Va rămâne în scurt timp orfan de tată. Cu ajutorul fratelui său mai mare, Pandeli, tânărul Gheorghe urmează școala de profil tehnic, mai întâi în Liceul real din Viena și apoi la Politehnica din Karlsruhe (Germania).[2]
În această perioadă se arată pentru prima oară interesat de muzică. Va lua mai întâi lecții de canto cu profesorul Heinrich Giehna, iar apoi la Viena, cu Otto Uffmann. Hotărât să se dedice muzicii, Dima va trece la Graz, sub îndrumarea lui Ferdinand Thieriot.
Activitate[modificare | modificare sursă]
În tinerețe a cântat la operele din Klagenfurt și Zürich. După întoarcerea în orașul natal, a practicat ca profesor de muzică și dirijor, fiind director al Școlii de Gimnastică și Cântări (1875 - 1879; 1899 - 1914) și cel dintâi director al Conservatorului din Cluj. Din compozițiile sale, amintim: „Cucule cu peana sură” (f.a.), „Muma lui Ștefan cel Mare” (1884?) și „Ștefan Vodă și codrul” (1904).
Compoziții[modificare | modificare sursă]
De vreme ce doar câteva dintre lucrările menționate au putut fi datate, pentru ordonarea lor s-a respectat criteriul alfabetic. Data exactă sau perioada realizării lucrărilor va fi notată alături, acolo unde se cunoaște.
Cântece pentru voce și pian (lieduri)[modificare | modificare sursă]
- A venit un lup din crâng (versuri de George Coșbuc) Compus în 16 octombrie 1904.
- De ce nu-mi vii? (tradus în limba germană ca «O, komm zu mir!»; versuri de Mihai Eminescu)
- Peste vârfuri (trad. lb. germ. «Wehmuth»; versuri de Mihai Eminescu) Traducere întocmit de Mite Kremnitz. Cântat prima oară la Sibiu, în 1897. Dedicat „domnului Titu Maiorescu”.
- Somnoroase păsărele (trad. lb. germ. «Müde Vöglein»; versuri de Mihai Eminescu) Compus la 31 octombrie 1896. Traducerea a fost făcută de soția compozitorului, Maria. Dedicat „domnului Titu Maiorescu”.
Coruri[modificare | modificare sursă]
Bărbătești[modificare | modificare sursă]
- Hai în horă... (versuri de Vasile Alecsandri) Cântat prima oară la Sibiu, în 1884, sub formă de cor mixt.
Mixte[modificare | modificare sursă]
- Două inimi nu-mi dau pace (versuri populare)
- Hora (cu acompaniament de pian; versuri de Vasile Alecsandri)
- Primăvara (versuri de Vasile Alecsandri)
- Ziua ninge (versuri de Vasile Alecsandri – poezia „Iarna”)
Cantate[modificare | modificare sursă]
- Muma lui Ștefan cel Mare, baladă pentru soliști și cor, cu acompaniament de pian (versuri de Dimitrie Bolintineanu)
Adaptări după cântece populare[modificare | modificare sursă]
Există un număr de piese scrise pornind de la melodi populare, cel mai adesea românești (cunoscute publicului la momentul întocmirii acestora, preluări sau în câteva cazuri, melodii vechi), dar și ale altor popoare.
Pentru voce și pian[modificare | modificare sursă]
- Hop, țurcă, furcă! Dedicat „fratelui meu Pandeli”.
- Jelui-m-aș și n-am cui... (trad. lb. germ. «Trauter Wald dir möcht' ich klagen») Traducerea în limba germană a fost făcută de autor. Dedicat „doamnei Veturia Triteanu”.
- Mândruliță de demult (trad. lb. germ. «Liebchen mein, seit manchem Jahr») Cântat prima oară la Sibiu, în 1895, aranjat pentru cor mixt. Dedicat „iubitei mele soții”.
- Sub fereastra mândrei mele (trad. lb. germ. «Vordem Fenster meiner Süssen») Dedicat „iubitei mele soții”, care a realizat traducerea în limba germană a versurilor.
- Știi tu, mândro? (trad. lb. germ. «Hör' mich an und folge gut...»)
Coruri bărbătești[modificare | modificare sursă]
- Cucule cu peana sură [sic!]
- În zadar alerg pământul
- Scumpă, dragă copiliță
- Toată iarna ger și frig
Coruri mixte[modificare | modificare sursă]
- Ce faci Ioană? Cântat prima dată la Sibiu, în 1894.
- Cucuruz cu frunza-n sus
- Hei, leliță din cel sat...
- Anika dela moară [sic!] (cântec popular slovac; strofele 3 și 4 adăugate de Ecaterina Pitiș)
- Cărăușul (cântec popular slovac; strofele 2 și 3 adăugate de Ecaterina Pitiș)
- Nu m-ar arde dorul (cântec popular slovac)
- O, ce veste minunată! (1888) [3]
Omagii[modificare | modificare sursă]
În semn de prețuire, mai multe edificii din România poartă numele compozitorului. Este cazul Academiei de muzică din Cluj, unde Gheorghe Dima a fost primul în funcția de director. De asemenea, Filarmonica din Brașov îi poartă numele, începând din 1946.
Gheorghe DIMA - Ziua ninge
Musica Coronensis 2008 Gheorghe Dima - Heruvic
THEODOR MUNTEANU
Theodor Munteanu (n. 28 septembrie 1938, Galați) este un interpret de muzică ușoară. A cochetat cu muzica de mic copil, iar la 17 ani cânta deja în spectacole.
Activitatea profesională[modificare | modificare sursă]
Theodor Munteanu a lucrat 40 de ani la teatrul Muzical "Nae Leonard" din Galați. A colaborat cu Centrul Cultural "Dunărea de Jos" din Galați. A lucrat cu textierii Mihai Maximilian, George Mihalache, Cecilia Silvestre sau Eugen Rotaru. Pe scenă a cântat alături de Nicolae Nițescu, Lucky Marinescu, Gabriel Dorobanțu și Doina Ghițescu Din 2009 este realizatorul și prezentatorul emisiunii "România, my love", difuzată la Vox Tv Regional
Discografie[modificare | modificare sursă]
- Albume de studio lansate de Electrecord[1]
- Triki, Triki
- Opa Nina Ninai-Na (1983)
- Bună Ziua, Iubire (1990)
Teodor Munteanu
IOAN DANIELESCU
Nelu Danielescu (n. 1919, Ploiești – d. 16 noiembrie 1971) a fost un compozitor, dirijor și profesor român, fiu al profesorului și compozitorului Ion Cr. Danielescu (autorul imnului "Voința neamului"). Compoziții: De ce nu vii, Mi-e dor, Primăvara a sosit, Te-aștept la poarta amintirii.
Confesiuni Academice - Vointa neamului - evocare Ioan Danielescu
Corul „Ecou” A venit un lup din crâng Ioan Danielescu
LIVIU COMES
Liviu Comes (n. 13 decembrie 1918, Șerel, județul Hunedoara - d. 28 septembrie 2004) a fost un compozitor, muzicolog și profesor universitar român.
Liviu Comes a studiat între 1927 și 1937 la Conservatorul municipal din Târgu Mureș, apoi la Conservatorul din Cluj, unde i-a avut ca profesori pe, printre alții, Sigismund Toduță (compoziție), Iuliu Mureșianu (orchestrație), Antonin Ciolan (dirijat), Ana Voileanu-Nicoară (pian).[1][nefuncțională]
Între 1937 și 1943 a studiat medicina la Universitatea din Cluj, iar în paralel a urmat și cursuri de filosofie ale lui D. D. Roșca și de filosofie a culturii ale lui Lucian Blaga.
Din 1950 până în 1969 a predat la Conservatorul din Cluj: armonie, contrapunct, forme muzicale, și a fost prorector (din 1963) și rector (1965-1970).
Din 1970 a fost profesor de contrapunct și fugă la Conservatorul din București, unde a fost și prorector între 1971 și 1981. Din 1979 până în 1981 a fost șef de catedră.
Între 1977 și 1990 a fost secretar la secția de creație didactică și pentru copii la Uniunea Compozitorilor din România.
Din 2009 are loc un concurs de compoziție organizat în cinstea sa de Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj.[2]
Compoziții muzicale[modificare | modificare sursă]
- Muzică de cameră (sonate, piese pentru violă, flaut, fagot, trio, cvartet de coarde)
- Muzică vocal-simfonică (oratoriu, cantată);
- Muzică simfonică (Mică serenadă pentru orchestră de coarde, 1980);
- Muzică corală (Liturghia a II-a "Brevis", 1998)
- Piese instrumentale: Miniaturi pentru pian. Vol. I-II, 43 de piese polifonice pe melodii populare românești, Cluj-Napoca: Litogr. Cons., 1968; Primăvara, 30 de cântece pe versuri de poeți clasici și contemporani, București: Ed. Muzicală, 1965)[1][nefuncțională]
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
- Premiul Academiei Române (1974)
- Premiul Uniunii Compozitorilor (1972, 1976, 1981, 1985, 1987, 1991, 1998)
- Ordinul Muncii clasa a III-a (1965),
- Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1969)
- Cetățean de onoare al municipiului Cluj (1994)[3]
Cărți[modificare | modificare sursă]
- Melodica palestriniană, București, 1971
- Lumea polifoniei, București,1984
- Dicționar de termeni muzicali, Editura Științifică și Enciclopedică, 1984, București (coautor)
- Tratat de contrapunct vocal și instrumental, Ed. Muzicală, 1987, București (coautor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu