Materialele prezentate reprezintă un colaj realizat din publicații diferite și au drept scop informarea publică cuprinzând sinteza evenimentelor zilei în timp.
luni, 25 octombrie 2021
1. /27 OCTOMBRIE 2021 - ISTORIE PE ZILE - Evenimente; Nașteri
A. Evenimente; Nașteri
Evenimente
·97 - Traian a fost adoptat de împăratul roman Nerva.
Marcus Ulpius Nerva Traianus (n. 18 septembrie 53, Italica Santiponce, d. 9 august 117 Selinus Cilicia), Împărat Roman între 98-117, a fost al doilea dintre cei așa-ziși cinci împărați buni ai Imperiului Roman (dinastia Antoninilor) și unul dintre cei mai importanți ai acestuia. În timpul domniei sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Traian a fost fiul lui Marcus Ulpius Traianus, un proeminent senator și general dintr-o familie romană faimoasă (Ulpii). Familia s-a stabilit în provincia Baetica, în Spania de azi, cândva spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Punic, iar Traian a fost doar unul din membrii familiei Ulpii, familie care a continuat și după moartea sa.
S-a născut pe 18 septembrie 53, în orașul Italica, din provincia romană Hispania. Tânăr fiind, a urcat în ierarhia armatei romane, luptând în cea mai periculoasă zonă a Imperiului Roman, în zona Rinului. A luat parte la războaiele lui Domițian împotriva germanilor și era unul dintre cei mai mari comandanți militari ai imperiului când Domițian a fost ucis în 96.
Renumele său i-a servit în timpul succesorului lui Domițian, Nerva, care era nepopular în cadrul armatei și avea nevoie de cineva ca să obțină sprijinul legiunilor. A obținut acest sprijin prin numirea lui Traian ca fiu adoptiv al său și succesor, în toamna anului 97 (27 octombrie). Viitorul împărat Hadrian i-a adus vestea lui Traian despre adopție, obținând astfel bunăvoința lui Traian pentru restul vieții sale. La moartea lui Nerva pe 27 ianuarie 98, Traian i-a succedat fără nici un incident, fiind respectat de supuși. Astfel primul roman ne-italian a devenit împărat.
·312 - Împaratul Constantin cel Mare a avutviziunea Sfintei Cruci, in ajunul Bătăliei cu Maxentius de la Podul Milvius (Podul Șoimului), din ziua de 28 octombrie 312.
Bătălia de la Podul Milvius (28 octombrie 312) Pictură de Giulio Romano. Presupusele armate cereşti implicate sunt prezentate ca nişte îngeri cu aripi- foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Eusebius din Cesareea în lucrarea sa „Viața lui Constantin” – „Vita Constantini” povestește despre apariția pe cer la miezul zilei, deasupra soarelui, a unei cruci luminoase împreună cu inscripția „Εν Τούτῳ Νίκα”( En toutō níka),tradusa in latina cu „in hoc signo vinces” (prin aceasta vei învinge). Noaptea i s-ar fi arătat Christos care i-ar fi poruncit să facă un steag cu semnul văzut. Constantin a câștigat bătălia și a pus capăt Tetrarhiei,devenind conducător unic al Imperiului Roman. Maxentius s-a înecat în Tibru în timpul bătăliei.
Papa Honoriu I a fost papă al Romei din 3 noiembrie 625 până în 12 octombrie 638. Numele lui înseamnă “cel Onorific”. Se spune că în timpul pontificatului său ar fi avut loc o activitate intensă de misionare. La fel, se pare că din timpul lui se trage sărbătoarea Ridicării Sfintei Cruci.
·710: Sarazinii invadeaza Sardinia. Sarazini era denumirea pe care Occidentul medieval o folosea pentru a se referi la musulmani.
·939 - Edmund I îi succede lui Athelstan ca rege al Angliei.
Edmund I (921 – 26 mai 946), numit cel Bătrân sau Magnificul, rege al Angliei din 939 până la moartea sa. A fost fiul regelui Eduard cel Bătrân și fratele vitreg al regelui Athelstan. Athelstan a murit la 27 octombrie 939 iar Edmund i-a succedat la tronul Angliei.
·1275: Contele Floris al V-lea de Olanda și Zeelanda a emis un act prin care a scutit de dări locuitorii orașului Amsterdam care construiseră un pod și un baraj peste râul Amstel, aceasta fiind prima atestare documentară a numelui așezării.
·1492: Cristofor Columb descoperă Cuba. Cristofor Columb (italiană Cristoforo Colombo, spaniolă Cristóbal Colón, n. între august și octombrie 1451 – d. 20 mai 1506) navigator italiano-spaniol. A navigat spre vest, pe Oceanul Atlantic, în căutarea unei rute spre Asia, dar și-a câștigat reputația descoperind un nou continent, America, în perioada precolumbiană fiind cunoscută numai Lumea Veche.
·1644 - În timpulRăzboilui Civil Englez, are locA Doua Bătălie de la Newburry.
A Doua Bătălie de la Newburry (27 Octombrie 1644) – Planul bătăliei – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Cu ajutorul scoțienilor, parlamentul a câștigat la Marston Moor (2 iulie 1644), obținând York-ul și nordul Angliei. Conduita lui Cromwell în această bătălie s-a dovedit decisivă, demonstrându-și astfel potențialul de lider politic și de important conducător militar. Înfrângerea din bătălia de la Lostwithiel din Cornwall, cu toate acestea, a marcat o inversare serioasă a situației parlamentului în sud-vestul Angliei. Luptele ulterioare din jurul lui Newbury (27 octombrie 1644), deși tactic indecisă, s-a dovedit strategică pentru parlament.
·1687: Este semnat Tratatul de la Blaj, prin care Imperiul Habsburgic obligă 12 orașe transilvăne să primească la iernat trupele imperiale. Începutul penetrației austriece înTransilvania. Vor urma numeroase conflicte militare între armata habsburgică și locuitorii celor 12 cetăți.
* 1787 -Alexander Hamilton a publicat primul din seria articolelorThe Federalist, care susținea adoptarea Constituției SUA.
The Federalist (mai târziu cunoscută sub numele de The Federalist Papers) este o colecţie de 85 de articole şi eseuri scrise sub pseudonimul „Publius” de către Alexander Hamilton, James Madison şi John Jay pentru a promova ratificarea Constituţiei Statelor Unite. Şaptezeci şi şapte dintre aceste eseuri au fost publicate în serie în The Independent Journal, New York Packet şi Daily Advertiser între octombrie 1787 şi august 1788.
O compilaţie în două volume cuprinzându-le pe ele şi pe altele opt a fost publicată în 1788 sub titlul The Federalist: A Collection of Essays, Written in Favour of the New Constitution, as Agreed upon by the Federal Convention, 17 septembrie 1787. Colecţia a fost cunoscută sub numele de The Federalist până când în secolul al XX-lea a apărut numele The Federalist Papers.
Deşi autorii articolelor doreau în primul rând să influenţeze votul în favoarea ratificării Constituţiei, în „Federalist No. 1” ei au încadrat explicit dezbaterea în termeni politici mai largi:
S-a afirmat adesea că se pare că este rezervat oamenilor din această ţară, prin comportamentul şi exemplul lor, rolul de a hotărî asupra importantei întrebări dacă societăţile de oameni sunt într-adevăr capabile sau nu, de a-şi stabili o bună guvernare prin reflecţie şi cumpănire, sau dacă sunt pentru totdeauna sortite să depindă pentru constituţiile politice pe accident şi de forţă.
·1795: Spania și Statele Unite ale Americii au semnat Tratatul de la San Lorenzo, în virtutea căruia erau stabilite granițele de sud ale SUA la paralela 31, fapt ce a dat americanilor dreptul de a expedia mărfuri pe fluviul Mississippi fără a plăti taxe Spaniei.
·1797: Intre Franta si Austria este semnat Tratatul de la Campo Formio. Prin acest tratat de pace Austria renunța la Tarile de Jos în favoarea Franței și accepta o noua organizare a regiunii Italia Superioara și Venetiei, împăratul austriac recunoscand independența „Republicii Cisalpine” (it. Repubblica Italiana) primind în schimb Dalmatia,Istria si Venetia.
·1806 -Războaiele Napoleoniene– Armata franceză intră în Berlin. Napoleon I se mută în capitala Prusiei învinse.
Napoleon in Berlin (Meynier). After defeating Prussian forces at Jena, the French Army entered Berlin on 27 October 1806- foto preluat de pe en.wikipedia.org
A patra coaliție 1806 – 1807 , a fost alcătuită după numai câteva luni de la colapsul celei de-a Treia Coaliții. În iulie 1806, Napoleon a format Confederația Rinului din mai multe state germane mici care existau în Rhineland și vestul Germaniei. El a transformat mai multe state mici în câteva ducate și regate, fapt ce făcea guvernarea Germaniei non-prusace mult mai ușoară. Napoleon a ridicat conducătorii celor mai mari state confederate, Saxonia și Bavaria, la rangul de regi.
În august 1806, regele Prusiei, Frederic Wilhelm al III-lea a luat hotărârea să pornească la război independent de ajutorul altor mari puteri. Rusia, aliatul Prusiei, își avea armatele departe de front în momentul declarării războiului. În septembrie, Napoleon declanșase atacul forțelor franceze de la est de Rin. Napoleon însuși a înfrânt armatele prusace în bătălia de la Jena de pe 14 octombrie 1806, iar mareșalul Davout a înfrânt altă armată prusacă în bătălia de la Auerstädt în aceeași zi.
Peste 160.000 de soldați francezi, numărul lor crescând în timp, au atacat Prusia și au înaintat cu asemenea viteză încât Napoleon a fost capabil să distrugă întreaga armată inamică. Prusia a avut pierderi de 25.000 de morți și 150.000 de prizonieri, 4.000 de piese de artilerie și peste 100.000 de muschete depozitate în Berlin. Napoleon a intrat în Berlin pe 27 octombrie 1806 și a vizitat mormântul lui Frederic cel Mare. În fața monumentului funerar,
Napoleon le-a cerut generalilor săi să-și scoată pălăriile spunând: “Dacă ar fi fost în viață, noi nu am fi aici azi.” În total, lui Napoleon i-a luat numai 19 zile de la începutul atacului în Prusia până la încheierea victorioasă a războiului, cucerirea Berlinului și anihilarea principalelor armate inamice la Jena și Auerstädt. Prin comparație, Prusia a luptat trei ani în cadrul primei coaliții, fără să obțină vreun avantaj important.
Napoleon în cabinetul său de lucru, de Jacques-Louis David, 1812 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
În Berlin, Napoleon a emis o serie de decrete care, pe 21 noiembrie 1806 au pus bazele Sistemului Continental. Aceasta politică avea ca scop eliminarea amenințării britanice prin instituirea unei blocade comerciale antiengleze în teritoriile controlate de francezi. Armata Regatului Unit era în continuare o amenințare minoră pentru Franța – britanicii mențineau sub arme efective de doar 200.000 de sodați cel mult, în vreme ce francezii au mobilizat până la 1.500.000 de soldați, plus armatele numeroșilor aliați și cele câteva sute de mii de soldați ai gărzii naționale pe care Napoleon le putea pune pe picior de luptă în caz de nevoie.
Royal Navy era însă forța care dezorganiza comerțul maritim francez, atât prin amenințarea transporturilor maritime franceze, cât și prin amenințarea posesiunilor ei coloniale. Marina britanică nu putea însă pune în pericol în niciun fel comerțul continental al Franței și nu îi amenința în niciun fel teritoriul național. În plus, nivelurile populației și al producției agricole ale Franței le depășeau cu mult pe cele corespunzătoare ale Regatului Unit.
În schimb, capacitatea industrială britanică era cea mai mare din Europa și supremația navală îi permitea să-și consolideze poziția și puterea economică datorită comerțului. Toate acestea făceau ca Franța să nu-și poată întări controlul asupra continentului pe timp de pace. Credința printre conducătorii francezi era că, împiedicând comerțul britanic cu Europa, vor reuși să izoleze Regatul Unit. Sistemul Continental era conceput să izoleze Regatul Unit, dar nu a reușit niciodată pe deplin așa ceva.
·1810 - Statele Unite ale Americii au anexat fosta colonie spaniolă Florida de Vest .
West Florida britanică, în 1767 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
West Florida a fost o regiune situata pe țărmul nordic al Golfului Mexic, care a suferit mai multe schimbări ale granițelor sale, respectiv mai multe suveranități de-a lungul istoriei sale. Diferite parți ale suprafeței sale au fost deținute de Franța, Spania, Marea Britanie și efemera Republic of West Florida. În final, Statele Unite a preluat controlul total al întregii regiuni, care astăzi este divizată între statele Louisiana, Mississippi, Alabama și Florida (considerate de la vest la est).
În cadrul tratatului secret cunoscut ca Tratatul de la San Ildefonso din 1800, Spania a returnat Franței Colonia Louisiana, dar granițele acestei returnări nu fuseseră precizate. După ce Franța a vândut Louisiana Statelor Unite prin actul cunoscut ca Louisiana Purchase, în 1803, a izbucnit o altă dispută privind delimitările teritoriale . Statele Unite și Spania au purtat negocieri lungi dar infructuoase în legătură cu statutul regiunii West Florida.
Între timp, coloniști americani s-au stabilit pe acest teritoriu opunându-se guvernării spaniole. Coloniștii britanici care rămăseseră s-au opus de asemenea guvernării spaniole. În final, cele două grupuri de vorbitori ai englezei au ajuns să organizeze o rebeliune în anul 1810 soldată cu crearea, pentru exact 90 de zile, a unui stat independent nerecunoscut de nici o altă țară, Republic of West Florida. Constituția Republicii West Florida a fost scrisă pe baza Constituției Statelor Unite ale Americii.
La 27 octombrie 1810, părți ale West Florida au fost anexate Statelor Unite prin proclamația președintelui american James Madison, care a pretins că regiunea intră sub incidența tratatului de achiziție a Louisianei. Inițial, Skipwith și guvernul entității se opuseseră proclamației, preferând negocierea unor termeni cu Uniunea.
William C.C. Claiborne, care fusese trimis personal de Madison pentru a prelua teritoriul în favoarea Statelor Unite, a refuzat clar legitimitatea guvernului Floridei de Vest. Skipwith a declarat că este gata să moară „pentru apărarea drapelului cu o singură stea”. În cele din urmă, însă, Skipwith, împreună cu legislativul, au renunțat la această atitudine și au acceptat proclamația lui Madison.
·1872: Se încheie, la București, o Convenție româno-austro-ungară referitoare la joncțiunea liniilor ferate austro-ungare și române.
·1873: Joseph F. Glidden, un fermier american, a inventat sârma ghimpată.
·1878: Banca de economii The Manhattan Savings Bank din New York City a fost jefuită. Suma furată a fost de trei milioane de dolari. Prezumtivul șef al bandei de hoți, George "Western" Leslie, nu a fost întemnițat, din lipsă de dovezi.
·1904 - A fost deschisa prima linie de metrou din New York. Primarul metropolei americane George McClellan a inaugurat linia de metrou, calatorind cu prima garnitura de tren care a plecat din statia City Hall. La cateva ore dupa aceast moment, metroul a fost deschis publicului, peste 100.000 de oameni inghesuindu-se sa urce in tren. Linia de metrou leaga primăria orașului de cartierul Harlem.
Caricatură cu privire la serviciile IRT din 1905. IRT este interpretat ca „Interborough Rattled Transit”, adică „Transportul speriat între cartiere” – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
În 1869 Alfred Ely Beach a fost primul care a construit un model de transport subteran în New York City. Sistemul de numai 95 de metri construit sub Broadway în Manhattan a expus ideea sa de metrou pus în mișcare de tehnologia tuburilor pneumatice. Tunelul nu a fost niciodată extins din motive politice și financiare, deși extinderi erau plănuite a fi făcute către sud spre Battery Park și spre nord către Harlem River.
Metroul lui Beach a fost demolat când magistrala BMT Broadway a fost construită în 1910, astfel nu a fost integrat în sistemul metroului din New York City. Prima magistrală a fost operațională în 27 octombrie 1904, după aproape 35 de ani de la inaugurarea primei linii de transport aeriene din New York City, IRT Ninth Avenue Line. Căderile masive de zăpadă din 1888 au dovedit beneficiile unui sistem de transport subteran.
Cea mai veche structură încă în funcțiune, inaugurată ca parte a liniei BMT Lexington Avenue este acum o parte a liniei BMT Jamaica din Brooklyn. Cea mai veche cale ferată în linie dreapta, cea a BMT West End Line a fost utilizată în 1863 drept cale ferată pentru trenuri cu abur numită Calea Ferată Brooklyn, Bath și Coney Island.
Căile Ferate din Staten Island, care au fost inaugurate în 1860, utilizează în prezent vagoanele specifice metroului new-yorkez, R44, dar nu au nicio legătură cu acesta și nu sunt considerate o parte a metroului.
* 1916 - A avut loc a doua bătălie de la Tîrgu Jiu –Lupta de la podul Jiului (14/27 octombrie 1916). Trupele inamice ocupă Tîrgu Jiu (2 noiembrie) şi pătrund în Cîmpia Olteniei.
Lupta de la podul Jiului (14/27 octombrie 1916) – Parte din Participării României la
Primul Război Mondial – pictură de Arthur Verona– foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Lupta de la podul Jiului a fost o acțiune militară de nivel tactic, desfășurată pe Frontul Român, în timpul campaniei din anul 1916 a participării României la Primul Război Mondial. Ea s-a desfășurat în perioada 14/27 octombrie 1916 și a avut ca rezultat stoparea înaintării forțelor Puterilor Centrale, în ea fiind angajate forțe române din Divizia 11 Infanterie și cetățeni ai orașului Târgu Jiu română și forțe ale Puterilor Centrale din Divizia 11 Bavareză germană. A făcut parte din acțiunile militare care au avut loc în Prima Bătălie de pe Valea Jiului.
·1916: Sfârșitul celei de-a doua bătălii de la Oituz. Trupele române rezistă eroic, barând puternica ofensivă inamică germano-austriacă.
·1918 - Guvernul român a adresat trupelor de ocupaţie inamice germane, austro-ungare si bulgare, un ultimatum, prin care le cerea să părăsească teritoriul României.
Regele Ferdinand decorează pe front militari români, 28 august 1917.
Foto: (c) ARHIVELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI/ AGERPRES Arhiva istorică – foto: agerpres.ro
La 27 octombrie/9 noiembrie 1918, guvernul român a adresat trupelor de ocupație un ultimatum, prin care le cerea să părăsească teritoriul României în 24 de ore, iar în noaptea de 28 octombrie/10 noiembrie spre 29 octombrie/11 noiembrie, armata română reîncepe operațiile militare împotriva Puterilor Centrale. Cu mari eforturi s-a reușit mobilizarea armatei, adunându-se cca 90 000 de oameni. Trupele române au primit ordin să treacă simultan în Transilvania, Muntenia și Dobrogea.
În același timp, trupele francez din corpul expediționar, comandat de generalul Franchet d’Esperey au forțat Dunărea pe Giurgiu, îndreptându-se spre București. Totodată, armata germană, comandată de mareșalul August von Mackensen, a început retragerea spre Transilvania. La 30 octombrie/12 noiembrie, armata română a intrat în Cernăuți, unde a fost primită cu mare entuziasm.
Intrarea în București a regelui Ferdinand și a reginei Maria în decembrie 1918.
Foto: (c) ARHIVELE NAȚIONALE ALE ROMÂNIEI/ AGERPRES Arhiva istorică – foto: agerpres.ro
Luptele de eliberare a teritoriului național au continuat și în anul următor. La 16/29 ianuarie, trupele române au eliberat orașul Zalău, linia de demarcație stabilindu-se pe latura de vest a Munților Apuseni. Între 16-18 aprilie, armata română a respins un atac ungar, începând astfel ofensiva, ocupând orașele Satu Mare, Carei, Salonta, Oradea și ajungând la 1 mai, la Tisa.
O ofensivă a trupelor ungare pe Tisa a avut loc între 20-23 iulie, urmată de o contraofensivă a armatei române (24-26 iulie), urmată de trecerea Tisei și intrarea în Budapesta (4 august). Retragerea trupelor române a avut loc în mai multe etape între 14 noiembrie 1919 și 20 martie 1920.
·1918: Regele Romaniei, Ferdinand I, a trimis mesaje presedintelui Frantei, Raymond Poincare, si primului ministru, George Clemenceau, in care exprima “atasamentul ferm” al poporului roman la “cauza comuna” si dorinta sa de a actiona pentru infaptuirea “idealului national”. Regele Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen al României (n. 12/24 august 1865, Sigmaringen – d. 20 iulie 1927, Castelul Peleș, Sinaia) a fost al doilea rege al României, din 10 octombrie 1914 până la moartea sa. Ferdinand (nume la naștere Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen) a fost al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și al reginei Maria a II-a. Familia sa făcea parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern.
·1922: Un referendum în Rhodesia, respinge anexarea ţării la Uniunea Africii de Sud.
·1924: Formarea RSS Uzbece în cadrul Uniunii Sovietice.
·1938: Americanul Du Pont a anunțat denumirea primei fibre sintentice, nylon (65 de ani).
·1938 - La Târgu-Jiu a fost inaugurat Ansamblul monumental „Calea Eroilor”, conceput deConstantin Brâncuşiîn cinstea ostaşilor români căzuţi înBătălia de la Jiu, în timpul Primului Război Mondial.
Coloana Infinitului – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Ansamblul sculptural Constantin Brâncuși de la Târgu Jiu, cunoscut și sub numele de Ansamblul monumental „Calea Eroilor” de la Târgu Jiu, este un omagiu adus eroilor căzuți în timpul Primului Război Mondial, proiectat și construit de Constantin Brâncuși. Cele patru componente sculpturale — Masa tăcerii, Aleea scaunelor, Poarta sărutului și Coloana fără sfârșit — sunt dispuse pe aceeași axă, orientată de la apus spre răsărit, cu o lungime de 1275 m. Realizarea monumentului „Calea Eroilor“ se datorează în bună parte soției primului ministru Gheorghe Tătărescu, Arethia Tătărescu.
Ferdinand Porsche (n. 3 septembrie 1875, Maffersdorf, Reichenberg, Boemia; d. 30 ianuarie 1951, Stuttgart) constructor de automobile austriac. Dupa victoria Aliatilor in Al Doilea Razboi Mondial, Ferdinand Porsche, ca si alti industriasi germani, dar si de alte nationalitati care au contribuit la efortul de razboi al Germaniei naziste , cum ar fi Louis Renault, a fost cercetat pentru crime de razboi si arestat in aceasta zi de catre oficialii armatei SUA, si a fost trimis in Franta unde a stat timp de doi ani.
In acest timp Aliatii au aprobat continuarea programului Volkswagen, iar acesta a devenit cea mai de succes companie producatoare de automobile. Dupa eliberarea sa, Ferdinand Porsche e revenit la pasiunea sa pentru automobile si a realizat in anul 1948 modelul Porsche 356, impreuna cu fiul sau Ferry Porsche. In anul 1951 Ferdinand Porsche a suferit un atac de cord si a murit, dar fiul sau Ferry a continuat pasiunea tatalui sau de a crea automobile si a realizat legendara masina Porsche 911 in 1963.
·1947: Începe procesul inscenat omului politic roman Iuliu Maniu. Sentinţa va fi pronunţată la 11 noiembrie 1947. Iuliu Maniu (n. 8 ianuarie 1873, Bădăcin – d. 5 februarie 1953, Sighetu Marmației) a fost un om politic român, deputat român de Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, de mai multe ori prim-ministru al României (noiembrie 1928-iunie 1930; iunie 1930-octombrie 1930; octombrie 1932-ianuarie 1933), președinte al Partidului Național-Țărănesc (1926-1933, 1937-1947), deținut politic după 1947, decedat în închisoarea Sighet. A fost membru de onoare (din 1919) al Academiei Române.
·1948: Se înaintează guvernului Petru Groza "statutul de organizare, conducere și administrare al Cultului catolic de toate riturile din România". Prin decretul lege nr. 177/1948, Guvernul comunist a stabilit că toate cultele religioase din ţară vor putea funcţiona legal numai în baza unui statut de organizare aprobat. Proiectul de statut urma să fie întocmit de către cultul religios respectiv, iar aprobarea o acorda Guvernul. In urma celor întâmplate cu Biserica Română Unită s-a făcut încă o încercare şi, în baza numitului decret lege, Cultul Catolic de toate riturile din România, latin, bizantin, armean şi rutean a întocmit un statut comun, care, la 27 octombrie 1948, a fost înaintat Ministerului Cultelor (înregistrat la 28 octombrie), cu următoarea adresă, semnată, în numele episcopatului catolic, de către episcopii Dr. Iuliu Hossu, greco-catolic şi Márton Áron, romano-catolic:„Domnule Ministru, Avem onoarea a Vă înainta, în numele episcopatului catolic de toate riturile, în conformitate cu art. 14 al Decretului nr.177/1948, STATUTUL DE ORGANIZARE, CONDUCERE ŞI ADMINISTRARE AL CULTULUI CATOLIC DIN R.P.R., însoţit de MĂRTURISIREA DE CREDINŢĂ cu respectuoasa rugăminte să binevoiţi a da aprobarea cerută de Lege. Primiţi, domnule Ministru, expresiunea sentimentelor noastre de deosebită consideraţiune. Bucureşti, la 27 octombrie 1948, ss. dr. I. Hossu, ss. A. Márton„.În noaptea de 27/28 octombrie, episcopul Iuliu Hossu a fost ridicat de către organele Securităţii de la locuinţa din Bucureşti a fratelui său, medicul dr. Traian Hossu, şi dus în lagărul organizat la Dragoslavele, în reşedinţa de vară a Patriarhului B.O. R., împreună cu ceilalţi episcopi ai Bisericii Române Unite. Statutul nu a fost aprobat, Ministerul cultelor, cu adresa nr. 41.428/1948, comunică Bisericii Romano-Catolice că, în vederea aprobării, vor trebui modificate mai multe articole din statutul prezentat.
·1951 - În Marea Britanie, in urma câștigării alegerilor de cătrePartidul Conservator,Winston Churchill este numit prim-ministru, pentru a treia oară.
Churchill with American General Dwight D. Eisenhower and Field Marshal Bernard Law Montgomery at a meeting of NATO in October 1951, shortly before Churchill was to become prime minister for a second time – foto preluat de pe en.wikipedia.org
Sir Winston Leonard Spencer Churchill (n. 30 noiembrie 1874 – d. 24 ianuarie 1965) a fost un om politic britanic, prim-ministru al Regatului Unit înAl Doilea Război Mondial. Deseori apreciat ca fiind unul din cei mai mari lideri de război ai secolului, a servit ca prim-ministru în două mandate (1940-1945) și (1951-1955). A fost ofițer în Armata Britanică, istoric, scriitor și artist. Este singurul prim-ministru britanic laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (în 1953) și a fost prima persoană care a primit titlul onorific deCetățean de Onoare al Statelor Unite.
Motivația Juriului Nobel
„…pentru măiestria descrierii istorice și biografice, precum și pentru strălucita sa oratorie în apărarea înaltelor valori umane”
După ce Partidul Conservator a pierdut alegerile din 1945, a devenit Lider al opoziției. În 1951, a devenit din nou prim-ministru, până în 1955. După moartea sa, Regina Elizabeta a II-a i-a acordat onoarea unei „înmormântări de stat”, fastuoase, la care s-au adunat cei mai mulți oameni politici din istorie. Numit Cel mai mare britanic din toate timpurile înr-un sondaj din 2002, Churchill este considerat una dintre cei mai influente persoane din istoria Marii Britanii.
·1953: Testul nuclear britanic Totem 2 este detonat la Emu Field, Australia.
* 1958 - Primul presedinte al Pakistanului, Iskander Mirza, a fost inlaturat de la putrere in urma unei lovituri de stat puse la cale de generalul Ayub Khan.
·1960 - Republica Coasta de Fildeș a devenit membru UNESCO.
Coasta de Fildeş în cadrul Uniunii Africane – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Republica Coasta de Fildeș, oficial numită Republica Côte d’Ivoire (după numele colonial din limba franceză) este o țară din Africa de Vest. Se învecinează cu Liberia, Guineea, Mali, Burkina Faso, Ghana și are ieșire la Oceanul Atlantic în Golful Guineei.
·1961 - Mauritania și Mongolia devin memebre laOrganizația Națiunilor Unite.
Harta prezintă membrii Națiunilor Unite (193 de state).
Această hartă nu reflectă neapărat opiniile membrilor Națiunilor Unite sau punctul de vedere al Națiunilor Unite cu privire la statutul legal al țărilor reprezentate– foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Organizația Națiunilor Unite (abreviat: ONU) este cea mai importantă organizație internațională din lume. Fondată în 1945, după Al Doilea Război Mondial, are astăzi 193 de state membre. Întemeierea ei a constat din semnarea, de către membrii ei fondatori, a Cărții Organizației Națiunilor Unite. Potrivit acestui document, ONU are misiunea de a asigura „pacea mondială”, „respectarea drepturilor omului”, „cooperarea internațională” și „respectarea dreptului internațional”. Sediul central al organizației este la New York.
·1964 - Malawi devine membră UNESCO.
Republica Malawi este un stat fără ieșire la mare din sud-estul Africii. Teritoriul fost sub suveranitate britanică între 1891 și 1964 când a devenit un stat independent, condus de un partid unic, sub președinția lui Hastings Kamuzu Banda. Banda a rămas la putere până în 1994, când a fost învins în alegeri de fostul colaborator Bakili Muluzi. Acesta rămâne la putere până în 2004 când este ales președinte Bingu Mutharika - cititi mai mult pe ro.wikipedia.org
UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură, conform denumirii originale din engleză, United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization) a fost fondată la 16 noiembrie 1945. Își are sediul în Paris, Franța, dar are și 73 de suboficii active în diverse țări ale lumii.
·1971: Republica Democrată Congo este redenumită Zair.
·1972 - Bangladeș devine membru UNESCO.
Republica Populară Bangladesh – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Bangladeș, numit oficial Republica Populară Bangladesh este un stat situat în Asia de Sud. Acesta este învecinat cu India aproape în întregime cu excepția părții de sud-est unde este învecinat cu statul Birmania, iar în partea de sud fiind învecinat cu Golful Bengal. Datorită unificării cu statul Indian al Bengalului de vest a fost creată o regiune numită Bengal. Bangladesh înseamnă în limba bengali “Statul Bengal”.
Granițele regiunii care au format Bangladesh-ul de astăzi au fost stabilite în 1947 de partea indiană astfel ajungând pe partea de est noului stat Pakistan. Unificarea a fost bazată în special datorită religiei comune a celor două state, mai precis cea a Islam-ului. Împărțirea teritoriului Indiei este realizată în funcție de tipul religiei astfel, majoritatea o deține populația cu credință în Hinduism și minoritatea cea cu credință în Islam.
·1982: China a declarat ca numarul populatiei sale depaseste 1 miliard de persoane, mai precis 1.008.180.000 (fără Hong Kong, Macau și Taiwan), ceea ce facea din aceasta tara primul stat care a trecut pragul de un miliard de locuitori.
·1984: In URSS este deschisa Magistrala feroviara Baikal-Amur, în Siberia.
·1989: Statele membre ale Tratatului de la Varşovia au declarat că fiecare ţară are dreptul să–şi aleagă propriul drum, iar amestecul în afacerile interne proprii este interzis.
Bettino Craxi (n. 24 februarie 1934, Milano – d. 19 ianuarie 2000, Hammamet, Tunisia), politician italian, exponent al Partidului Socialist Italian, care a fost acuzat de corupție.
·1995: Letonia a depus cerere pentru aderarea la Uniunea Europeana.
·1997 - Prim-ministrrul Romaniei, Victor Ciorbea a solicitat, in cadrul reuniuniiPartidului Popular European (PPE)si aUniunii Europene Democrat Crestine (UECD), sprijin pentru inceperea simultana a negocierilor de aderare la UE.
Victor Ciorbea – foto: ro.wikipedia.org
Victor Ciorbea (n. 26 octombrie 1954, Ponor, Alba), avocat și politician român, fost prim–ministru al României.
Politician german. Cancelar federal al Germaniei din 1998 până în 22 noiembrie 2005. Face parte din Partidul Social-Democrat.
·1999: Un grup de teroristi înarmati ataca Parlamentul armean, ucigand prim-ministrul Vazgen Sargsyan, preşedintele Parlamentului Karen Demirchyan ,doi vicepresedinti ai parlamentului, ministrul energeticii si alte 3 persoane.
·2003: După un șir de atentate în Bagdad mor mai mulți de 40 de oameni.
·2004: Cutremur în Vrancea, de 6 grade pe scara Richter și o intensitate în zona epicentrală de 7 grade pe scara Mercalli. Fără victime sau pagube materiale.
·2005: La Paris încep revolte de stradă, după moartea a doi adolescenți musulmani.
·2007: Un sobor de înalţi ierarhi în frunte cu P.F. Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oficiat slujba de sfinţire a studiourilor TV şi Radio Trinitas din Bucureşti.Cele două studiouri, alături de studioul Radio Trinitas din Iaşi (inaugurat în aprilie 1998) fac parte din noul Centru de Presă „Bazilica” al Patriarhiei Române (care mai include ziarul „Lumina” şi o agenţie de ştiri). NOTĂ: Deschiderea oficială a Trinitas TV, primul post de televiziune al Bisericii Ortodoxe Române, a avut loc în ziua sărbătoririi Cuviosului Dimitrie cel Nou.
* 2018 -Summit Erdogan-Putin-Macron-Merkel la Istanbul cu privire la Siria Preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan, omologul său rus Vladimir Putin, şeful statului francez, Emmanuel Macron, şi cancelarul german Angela Merkel se reunesc sâmbătă, la Istanbul, pentru un summit cu privire la Siria, menit să consolideze armistiţiul fragil la Idlib şi să impulsioneze eforturile de găsire a unei soluţii politice la războiul civil, transmite AFP.
”Obiectivul principal al summitului este să se studieze ce formule noi pot fi găsite pentru a aduce o soluţie politică” la conflictul complex din Siria, soldat cu peste 360.000 începând din 2011, a declarat vineri purtătorul de cuvânt al lui Erdogan, Ibrahim Kalin. Crearea, sub auspiciile ONU, a unui Comitet constituţional responsabil cu elaborarea unei noi legi fundamentale se anunţă ca una din principalele provocări, dat fiind blocajul practicat de regimul de la Damasc.
La summitul de la Istanbul, care va începe la ora 13.00 GMT, va fi prezent şi emisarul ONU pentru Siria, Staffan de Mistura. Acesta a avut discuţii infructuoase la Damasc în această săptămână şi a deplâns paralizia planului ONU.
* 2019 -Politiciana francofonă Sophie Wilmès a fost numită prim-ministru al Belgiei, fiind prima femeie în această funcție.
Sophie Wilmès - foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Sophie Wilmès (n. 15 ianuarie 1975, Ixelles, Belgia) este o politiciană belgiană membră a partidului francofonMișcarea Reformatoare. Pe 27 octombrie 2019, devine prima femeie șefă de guvern din istoria Belgiei. În 2014 a fost deputat federal. În 2015, ea a intrat în guvernul lui Charles Michel în calitate de ministru al bugetelor. În decembrie 2018, ea și-a asumat și Ministerul Administrației Publice.
Politiciana liberală Sophie Wilmes va deveni prima femeie care va conduce guvernul Belgiei, urmând să-i ia locul în noiembrie lui Charles Michel, care a fost desemnat preşedintele al Consiliului European, una din poziţiile de vârf ale Uniunii Europene, transmite Reuters, citând presa belgiană de sâmbătă.
* 2020: COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică
Până astăzi, 27 octombrie, pe teritoriul României, au fost confirmate 217.216 cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19).
155.630 de pacienți au fost declarați vindecați.
În urma testelor efectuate la nivel național, față de ultima raportare, au fost înregistrate 4.724 cazuri noi de persoane infectate cu SARS – CoV – 2 (COVID – 19), acestea fiind cazuri care nu au mai avut anterior un test pozitiv.
Coeficientul infectărilor cumulate la 14 zile, raportate la 1.000 de locuitori, calculat de către Direcțiile de Sănătate Publică, la nivelul Municipiului București și al județelor este următorul: (conform grafic atașat)
foto preluat de pe www.facebook.com/ministeruldeinterne
Distinct de cazurile nou confirmate, în urma retestării pacienților care erau deja pozitivi, 1.084 de persoane au fost reconfirmate pozitiv.
Până astăzi, 6.574 de persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19 au decedat.
În intervalul 26.10.2020 (10:00) – 27.10.2020 (10:00) au fost raportate 104 decese (56 bărbați și 48 femei), ale unor pacienți infectați cu noul coronavirus.
În unitățile sanitare de profil, numărul total de persoane internate cu COVID-19 este de 10.758. Dintre acestea, 824 sunt internate la ATI.
Până la această dată, la nivel național, au fost prelucrate 3.096.526 de teste. Dintre acestea, 28.876 au fost efectuate în ultimele 24 de ore, 18.498 în baza definiției de caz și a protocolului medical și 10.378 la cerere.
De asemenea, de la ultima informare făcută de GCS, au fost raportate și rezultatele a 2.952 de teste prelucrate anterior ultimelor 24 de ore și transmise până la data de 27 octombrie.
Situația din România – 27 octombrie, ora 13.00, informații despre coronavirus, COVID-19 – Grupul de Comunicare Strategică – foto preluat de pe www.facebook.com/ministeruldeinterne
* 2020: Pakistan: Cel puţin şapte persoane au decedat într-o explozie cu bombă la o şcoală islamică din Peshawar
O explozie cu bombă într-o şcoală islamică din oraşul pakistanez Peshawar s-a soldat cu cel puţin şapte morţi, printre care copii, şi zeci de răniţi, au anunţat marţi reprezentanţi ai poliţiei şi serviciilor medicale locale, potrivit Reuters şi dpa.
Incidentul a avut loc într-o şcoală unde aproximativ 100 de copii cu vârste cuprinse între opt şi 15 ani urmau cursuri despre Coran, a declarat şeful poliţiei locale Mohamed Ali Khan. Un bărbat a intrat în şcoala islamică marţi în jurul orei locale 08:00 şi a lăsat o pungă de plastic pe holul şcolii. Explozia bombei a rănit aproape toate persoanele aflate pe hol, a adăugat Khan. El a precizat că în atac au fost folosite aproximativ 6 kilograme de explozibil.
* 2020: SUA: Violente incendii de vegetaţie în California, peste 60.000 de persoane evacuate
UPDATE ORA 08:58 Două incendii care înaintează rapid în sudul statului american California au provocat luni rănirea gravă a doi pompieri şi au forţat evacuarea a zeci de mii de locuitori din calea flăcărilor înteţite de vântul puternic, relatează Xinhua şi Reuters.
Un incendiu, denumit “Silverado Fire”, care a izbucnit luni dimineaţă în apropiere de Santiago Canyon Road şi Silverado Canyon Road, s-a răspândit rapid cuprinzând o suprafaţă de circa 29 de kilometri pătraţi în doar câteva ore, potrivit departamentului de pompieri din comitatul Orange.
Un număr de 500 de pompieri se luptă cu flăcările înteţite de vântul care suflă în rafale de până la 96-112 kilometri la oră. Autorităţile au anunţat că aeronavele pentru stingerea incendiilor au fost ţinute la sol din cauza vântului puternic.
Nașteri
* 1335: Taejo de Joseon(n. 27 octombrie 1335, Yi Seong-gye - 18 iunie 1408, Changdeok Palace), al cărui nume schimbat esteYi Dan, a fost fondatorul și primul rege al dinastiei Joseon Coreea domnea 1392-1398, și principalele figura în răsturnarea Goryeo dinastiei. El a fost postum ridicat la rangul de împărat în 1899 de cătreGojong, care a proclamat Imperiul coreean în 1897.
Tatăl lui Taejo Yi Ja-chun a fost un funcționar minor mongol, dar etnia lui era coreeană. Taejo a intrat în armată Goryeo și a crescut prin rândurile, sechestrarea pe tron în 1392. El a abdicat în 1398 în timpul ceartă între fiii lui și a murit în 1408.
Până în secolul al 14-lea, dinastia Goryeo în vârstă de 400 ani stabilit prin Wang Geon în 918 se clatină, bazele prabusirii sale fiind anii de război și ocupație de facto a Imperiul Mongol . Legitimitatea Goryeo în sine a fost, de asemenea, o problemă din ce în ce mai contestata ,astsfel casa de guvernământ nu a reușit nu numai să guverneze regatul efectiv, dar a fost afectata de generații de căsătorii forțate cu membrii mongole familiei imperiale a dinastiei Yuan și de rivalitate între diferiteleramuri familiei regale (chiar regele U mamei a fost un om de rând cunoscut, conducând astfel la zvonuri dispută descendența lui din regele Gongmin ).
În regat influenti aristocrați, generali și chiar prim-miniștri au luptat pentru favoare regală și s-au luptat pentru dominație, care rezultă în diviziuni profunde între diverse facțiuni. Cu un număr tot mai mare de raiduri împotriva Goryeo efectuate de pirați japonezi ( WAKO ) și invaziile turbanelor rosii din Coreea , cei care au venit să domine curtea regală au fost reformat aristocrația Sinjin și opoziția aristocrației Gweonmun , precum și generali care ar putea lupta de fapt de pe străini amenințările-anume un general talentat pe nume Yi Seong-gye și rivalul său Choe Yeong . Odată cu creșterea de dinastiei Ming sub un fost călugăr, Zhu Yuanzhang ( Împăratul Hongwu), forțele mongole au devenit mai vulnerabile. Prin 1350 Goryeo a recâștigat independența deplină de scădere Imperiul Mongol, deși resturi mongole ocupat efectiv teritoriile de nord-est cu garnizoane mari de trupe.
General Yi Seong-gye a câștigat putere și respect în timpul anilor 1370 și 1380 începutul împingând resturi mongole de pe peninsula și, de asemenea, prin respingerea bine organizata a piratilor japonezi într-o serie de angajamente de succes. El a fost, de asemenea, creditat cu dirijarea turbanelor roșii atunci când au făcut actiunea lor în Peninsula Coreeană, ca parte din rebeliunea lor împotriva dinastiei Yuan. Ca urmare, în urma creșterii lui Zhu Yuanzhang în dinastiei Ming , curtea regală din Goryeo împărțită în două facțiuni concurente: grupul condus de generalul Yi (sprijinita de dinastia Ming) și tabăra condusă de rivalul său generalul Choe (cu sprijinul dinastiei Yuan).
Când un mesager Ming a venit la Goryeo în 1388 (al 14-lea an al domniei regele U ) să solicite returnarea de o parte semnificativă a teritoriului de nord Goryeo, generalul Choea profitat de ocazie și a jucat pe atmosfera predominantă anti-Ming a argumenta pentru invazia de Peninsula Liaodong (Goryeo a pretins a fi succesorul vechiul regat Goguryeo , ca atare, restabilirea Manciuria ca o parte a teritoriului coreean a fost un principiu al politicii sale externe a lungul istoriei sale).
Cu înverșunare Yi Seong-ge a f ost ales să conducă invazia. Cu toate acestea, pe insula de pe râul Amrok , el a luat o decizie importantă, care a modificat cursul istoriei coreeane. Cunoaște de sprijin atât de la oficiali de rang înalt de stat, populația generală, iar cu descurajareaa primita dinspre imperiul , în persoana împăratui Hongwu , el a decis să se revoltă si se intoarce in capitala, Gaesong , pentru a asigura controlul guvernului.
Generalul Yi măturat armata de pe râul Yalu direct în capitală, forțele loiale regelui sunt ibfrante (condusă de generalul Choe, care a început să elimine) și cu forța detronat Regele U într-un de facto lovitură de stat , dar nu urca pe tronul imediat. În schimb, el a pus pe tron pe fiul regelui U lui, regele Chang .
Generalul Yi, acum cu puterea de necontestat din spatele tronului,a fortat punerea pe tronul Goryeo un rege numit Yo, acum Regele Gongyang (공양왕;恭讓王). După aplicarea indirect a înțelegerii sa cu privire la curtea regală prin împăratului marionetă, Yi apoi a procedat să se alieze cu aristocrați Sinjin , cum ar fi Jeong Do-Jeon și Jo Jun . În 1392 (al 4-lea an al regelui Gongyang), Yi detronat Regele Gongyang, exilat la Wonju (unde el și familia sa au fost uciși în secret), și a urcat pe tron. Dinastia Goryeo a ajuns la un sfârșit, după 475 ani de guvernare.
Una dintre cele mai repetate episoade care au avut loc în perioada imediat căderea Goryeo a fost în 1392, când a cincea fiul lui Taejo, a Yi Bang-won (mai târziu regele Taejong ), a dat o petrecere pentru renumitul savant, poet și om de stat Jeong Mong -ju , care a refuzat să fie câștigate de către Yi, în ciuda numeroaselor corespondențelor sub forma de poezii arhaice, și a continuat să fie un susținător fidel al dinastiei vechi, și o figură importantă în opoziție cu revendicarea Yi la tron. Jeong a fost venerat de-a lungul Goryeo, chiar de Yi Bang-a câștigat el însuși, dar el a fost văzut ca un obstacol și, ca atare, în ochii susținător al noii dinastii, a trebuit să fie eliminate. După petrecere, pe drum casa lui, Jeong a fost ucis de cinci bărbați de pe Podul Seonjuk (선죽교;善竹橋) în Gaeseong. Acest pod a devenit acum un monument național de Coreea de Nord , precum și o pată maro pe una dintre pietrele se spune că este o pată de sânge de care sa devine roșu atunci când plouă.
Yi Seong-gye declarat o nouă dinastie în 1392-1393 sub numele de Joseon, revitalizand astfel o dinastie mai în vârstă, de asemenea, cunoscut sub numele de Joseon, care a fost fondat de aproape patru mii ani înainte, și redenumit țara "Regatul Marelui9 Joseon". O realizare timpurie a noului monarh a fost îmbunătățit relațiile cu China; și într-adevăr, Joseon a avut originea în refuzul General Yi a ataca China, ca răspuns la raiduri de bandiți chinezi. La scurt timp după aderare său, noul monarh trimis soli să informeze Curtea Ming la Nanjing că o schimbare dinastic a avut loc.
Trimisi din Ryukyu Regatul au fost primite în 1392, 1394 și 1397. Siam trimis un reprezentant în 1393. În acest proces de stabilire a relațiilor externe nouă dinastie, a trimișilor au fost expediate în Japonia, caută re-stabilirea de relații amiabile. Misiunea a fost un succes; și Shogun Ashikaga Yoshimitsu a fost raportat că au fost impresionați favorabil de acest ambasadă inițială.
În 1394, capitala a fost stabilită la Hanseong (Seul). În cazul în care noua dinastie a fost promulgată și adus oficial în existență, Taejo adus problema care fiul ar fi succesorul lui. Deși cincilea fiu Taejo de către Regina Sineui, Yi Bang-won , a contribuit cel mai mult la sprijinirea creșterea tatălui său la putere, el nutrea o ură profundă împotriva a doi dintre aliați-cheie tatălui său în instanța de judecată, prim-ministru Jeong Do-Jeon și Nam Eun .
Ambele părți au fost pe deplin conștienți de animozitate reciprocă care a existat între ele și în mod constant simțit amenințat. Când a devenit clar că Yi Bang-won a fost succesorul cel mai vrednic la tron, Jeong Do-Jeon folosit influența sa asupra regelui să-l convingă că cel mai înțeleapta alegere ar fi în fiul pe care Taejo l-ar iubit cel mai mult, nu fiul pe care Taejo simțit a fost cel mai bun pentru regatul.
În 1392, al optulea fiu al regelui Taejo (al doilea fiu al reginei Sindeok), Marele Print Uian (Yi Bang-seok) a fost numit Print regal, sau succesor la tron. După moartea subită a reginei, și în timp ce regele Taejo era încă în doliu pentru a doua sa soție, Jeong Do-Jeon conspira pentru a preveni uciderea lui Yi Bang-won și a frații săi pentru a asigura poziția sa.
În 1398, la auzul acestui plan, Yi Bang-a câștigat revoltat imediat și au percheziționat palatul, uciderea Jeong Do-Jeon, adepții săi, iar cei doi fii ai regretatului Regina Sindeok. Acest incident a devenit cunoscut ca Prima cearta de Princes. Îngrozit de faptul că fiii săi au fost dispuși să omoare unul pe altul pentru coroana, și psihologic epuizată de la moartea a doua sa soție, regele Taejo încoronat imediat al doilea fiu lui Yi Bang-GWA, mai târziu regele Jeongjong , în calitate de nou conducător. După aceea, regele Taejo retras la Hamhung Royal Villa .
În 1400, regele Jeongjong a investit pe fratele său Yi Bang-a câștigat ca moștenitor prezumtiv și voluntar abdicat. In acelasi an, Yi Bang-won asumat tronul Joseon în cele din urmă ca Rege Taejong .
La zece ani după abdicarea lui, regele Taejo a murit pe 24 mai 1408 în Changdeok Palace . El a fost îngropat la mormântul Geonwonneung (건원릉,健元陵) în orașul Guri.
La început au existat discuții despre o căsătorie între ea și fiul lui Henric al IV-lea al Angliei însă regele Angliei a murit înainte ca negocierile să înceapă. Noul rege, Henric al V-lea, a susținut căsătoria însă a cerut o zestre mare și recunoașterea dreptului său la tronul Franței.
Henric al V-lea a plecat la război împotriva Franței și chiar și după victoria engleză de la Agincourt, planurile de căsătorie au continuat. Se spunea că prințesa Caterina era foarte frumoasă și când în sfârșit Henric a întâlnit-o la Meulan, s-a îndrăgostit. În mai 1420, s-a semnat un tratat de pace între Anglia și Franța și Carol l-a recunoscut pe Henric al Angliei drept moștenitor al lui. Caterina și Henric s-au căsătorit la biserica parohială Sf. Ioan sau la catedrala Troyes la 2 iunie1420.
Caterina a plecat în Anglia cu soțul ei și a fost încoronată regină la Westminster Abbey la 23 februarie 1421. În iunie 1421, Henric s-a întors în Franța pentru a-și continua campaniile. În acest timp, Caterina, care era însărcinată, l-a născut pe Prințul Henric la 6 decembrie 1421 la Windsor. Tatăl nu și-a văzut niciodată fiul. În timpul asediului de la Meaux, Henric al V-lea a contactat o boală fatală și a murit la 31 august 1422, chiar înainte de a împlini 35 de ani. Caterina a rămas văduvă la 21 de ani.
Regele Carol al VI-lea al Franței a murit două luni mai târziu, astfel tânărul rege Henric al VI-lea al Angliei a devenit rege și al nordului Franței care era ocupat de englezi.
·1643: Senece (Antoine Bauderon), poet francez (d. 1737)
·1728 - S-a născut navigatorul britanic James Cook, celebru prin cele trei expediţii întreprinse în Oceanul Pacific, în urma cărora a descoperit insulele Société, Noua Zeelandă, Sandwich (azi arhipelagul Hawaii) (m.14.02.1779).
Niccolò Paganini(n. Genova, 27 octombrie 1782 – d. Nisa, 27 mai 1840) a fost un violonist, violist, chitarist și compozitor italian. Este unul din cei mai faimoși virtuozi ai viorii și este considerat unul dintre cei mai mari violoniști din toate timpurile, având o intonație și o tehnică inovativă perfecte. A primit primele lectii de la tatal sau inainte sa implineasca 6 ani, dupa care a fost instruit de cei mai buni profesori din Genova.
Debutul in public si l-a facut in 1790, cand a compus si prima sonata. Cinci ani mai tarziu, s-a mutat in Parma, insa muzicienii de acolo i-au spus ca nu pot sa il mai invete nimic, astfel incat a inceput sa exerseze de unul singur cate 15 ore pe zi. In 1797 a efectuat primul sau turneu, inregistrand succes dupa succes. Faima sa a depasit granitele Italiei, el sustinand concerte in toate marile capitale ale Europei.
A castigat sume imense pe care insa le-a rispit prin cazinouri, patima pentru jocurile de noroc aducandu-l in postura de a miza pe propria vioara. A compus 24 de capricii pentru vioara solo, extrem de dificil de interpretat, 12 sonate pentru vioara si chitara, 6 concerte, cvartete si variatiuni. Cariera sa a intrat in declin in 1834, datorita inrautatirii starii sale de sanatate, violonistul murind la data de 27 mai 1840, la Nisa.
·1811 - S-a nascut Isaac Merrit Singer, industriaş, inventator american.
Portretul lui Isaac Merritt Singer — pictură în ulei de Edward Harrison May, 1869 – foto: ro.wikipedia.org
Isaac Merritt Singer (n. 26 octombrie 1811 – d. 23 iulie 1875), inventator, actor și industriaș american. A fost autorul a numeroase și semnificative îmbunătățiri și inovații ale mașinii de cusut (pe care a adus-o la forma, versatilitatea și funcționalitatea celor de astăzi), respectiv fondatorul corporației Singer Sewing Machine Company. Se spune că soția sa, Isabella Eugénie Boyer, a servit ca model sculptorului Frédéric Auguste Bartholdi pentru Statuia Libertății din New York. Singer a conceput cunoscutele masini de cusut Singer; (d. 23.07.1875).
* 1855 - S-a născut Ivan Miciurin, botanist rus, membru de onoare al Academiei Sovietice de Ştiinţe; (m. 7 iunie 1935).
·1858 - S-a născut Theodore Roosevelt, politician american, al 26-lea președinte al Statelor Unite (d. 1919)
Theodore Roosevelt – foto preluat de pe ro.wikipedia.org
Theodore Roosevelt, Jr. (27 octombrie 1858 – 6 ianuarie 1919), cunoscut de asemenea ca T.R. sau Teddy (publicului larg, dar niciodată celor apropiați sau familiei), a fost cel de-al douăzeci și cincilea vicepreședinte și cel de-al douăzeci și șaselea președinte al Statelor Unite ale Americii servind două mandate între anii 1901 și 1909.
A fost cel de-al 25-lea vicepreședinte al Statelor Unite înainte de a deveni președinte în urma asasinării președintelui William McKinley. Prin depunerea jurământului de președinte la 42 de ani, Theodore Roosevelt a devenit (și a rămas până în ziua de azi) cel mai tânăr președinte din istoria Statelor Unite.
Prințul Valdemar s-a născut la 27 octombrie 1858 la Palatul Bernstorff în Gentofte], nordul capitalei Copenhaga. Tatăl lui era Prințul Christian al Danemarcei, mai târziu regele Christian al IX-lea. Mama lui era Prințesa Louise de Hesse-Kassel. A fost botezat la 21 decembrie 1858. În noiembrie 1863, tatăl său a succedat la tronul Danemarcei.
Prințul Valdemar a primit o educație încă de la o vârstă fragedă de la profesori particulari. În vara anului 1874 el și-a însoțit tatăl în timpul unei vizite în Islanda. După confirmațiunea din 1874, ca toții prinții timpului său, a început o educație militară la colegiul naval. În 1879 a devenit sublocotenent și în 1880 locotenent. În anii următori a participat la câteva expediții navale.
La momentul căsătoriei lor, s-a decis că toți fiii vor fi crescuți în credința luterană a lui Valdemar, în timp ce toate fiicele vor fi crescute în credința catolică a mamei lor.[2] Cei patru fii ai cuplului au fost, prin urmare, luterani, în timp ce singura lor fiică, Margareta, a fost crescută catolică și s-a căsătorit cu un prinț catolic.[2]
A murit la 14 ianuarie 1939 la Palatul Galben din Copenhaga și a fost înmormântat la catedrala Roskilde. A fost ultimul copil în viață al regelui Christian al IX-lea al Danemarcei.
·1902: S-a născut arhitectul Ştefan Balş-Lupu, membru de onoare al Academiei Române din 1993. La comanda Patriarhiei române şi a Mitropoliei Moldovei, a desfăşurat o amplă acţiune de refacere şi restaurare a unor edificii de cult şi a unor monumente istorice. A scris singur sau în colaborare mai multe monografii: „Mănăstirea Moldoviţa”, „Mănăstirea Humor”, „Mănăstirea Neamţ” ş.a.; (m. 1994).
* 1908: Lenore "Lee" Krasner (27 octombrie 1908 - 19 iunie 1984) a fost pictoriță americană axată pe expresionismul abstract din a doua jumătate a sec. al XX-lea. Este una dintre puținele femei-artiste care au avut un spectacol retrospectiv la Muzeul de Artă Modernă. Lee Krasner a fost soția pictorului expresionist Jackson Pollock.
Krasner s-a născut la 27 octombrie 1908 în Brooklyn, New York, cu numele Lena Krassner (în afara familiei era cunoscută sub numele de Lenore Krasner). Krasner a fost fiica lui Chane (née Weiss) și a lui Joseph Krasner. Părinții ei erau imigranți ucraineni-evrei, din Șpîkiv, o comunitate evreiască de pe teritoriul de astăți a Ucrainei. Părinții ei au fugit în Statele Unite pentru a scăpa de antisemitism și războiul ruso-japonez
De la vârstă fragedă, Krasner și-a dorit și a urmărit arta plastică ca o carieră. Cariera de artistă a început în perioada adolescenței. La insistența ei a fost înscrisă la Washington Irving High School for Girls. După absolvire, a câștigat o bursă la Școala de Artă a Femeilor din Cooper Union, unde, după finisarea cursului, a obținut un Certificat ce permitea predarea artei plastice. Krasner a urmat încă o instruire la Academia Națională de Design Ilustrativ.
În 1928, ea s-a înscris la Academia Națională de Design. Urmare a pregătirii în cadrul unei școli de artă tehnică, Krasner a reușit să obțină o educație artistică extensivă și amănunțită, ilustrată prin cunoașterea tehnicilor vechilor maeștri. De asemenea, ea a devenit foarte calificată în reprezentarea figurilor anatomice corecte. Există relativ puține lucrări care au supraviețuit din acea perioadă de timp, în afară de câteva autoportrete, deoarece majoritatea lucrărilor au fost arse într-un incendiu. Una dintre imaginile care există încă din această perioadă este "Autoportretul" ei pictat în 1930.
În anii 1930, ea a început să studieze arta modernă prin învățarea componentelor compoziției, tehnicii și teoriei. Această investigație inițială a artei moderne și-a format munca de-a lungul întregii cariere. A început să urmeze cursuri de la Hans Hofmann în 1937, care și-a modernizat abordarea cu privire la viața nudă și vie. El a subliniat natura bidimensională a planului imaginii și utilizarea culorii pentru a crea iluzia spațială. Pe durata cursurilor cu Hofmann, Krasner a lucrat într-un stil avansat de cubism, de asemenea cunoscut sub numele de neo-cubism.
Krasner este identificată ca o expresionistă abstractă, datorită operelor ei abstracte, gestuale și expresive. A lucrat în pictură, pictură în colaj, desen de cărbune și, ocazional, mozaicuri. Deseori își tăia lucrările pentru a crea picturile de colaj. De fapt, datorită naturii sale critice, ea a revizuit și a distrus complet o serie întreagă de lucrări. Ca rezultat, colecția de lucrări este relativ mică. Catalogul său raisonné, publicat în 1995 de Abrams, enumeră 599 de lucrări cunoscute.
Natura ei schimbătoare se reflectă în întreaga ei activitate, ceea ce ia determinat pe critici și pe cercetători să aibă concluzii foarte diferite despre ea și despre munca ei. Stilul ei se întâmpla adesea între structura clasică și acțiunea barocă, forma deschisă și forma marginală, culoarea luminată și paleta monocromă. De-a lungul carierei sale, ea a refuzat să adopte un stil unic, ușor de recunoscut și, mai degrabă, a îmbrățișat provocarea prin schimbarea dispoziției, subiectelor, texturilor, materialelor și compozițiilor muncii sale.Ea a fost diferită de alți expresioniști abstracți, deoarece mulți dintre ei au adoptat identități neschimbate și moduri de reprezentare standardizate. Krasner este adesea reticentă să discute iconografia operei ei și accentuează în schimb importanța biografiei ei, deoarece ea susține că arta ei se formează prin personalitatea ei individuală și prin starea ei emoțională.
În 1942, Krasner s-a întâlnit cu pictorul Jackson Pollock, a cărui lucrare a fost expusă împreună cu a ei la un spectacol important într-o galerie din New York. Ea a fost puternic marcată de creația lui Pollock. Au devenit prieteni și au format o familie. După căsătoria lor din 1945, cuplul s-a stabilit în East Hampton, New York. Fiecare artist a influențat unul de celălalt. În anii care au urmat după moartea lui Pollock într-un accident de mașină din 1956, ea a creat o serie de tablouri enorme, expresive de vopsea de umbre, care abandonează figurația și prezintă energia brută, poate într-o încercare de a-și exprima simțul copleșitor de jale. în anii '60 și '70, Krasner și-a continuat explorările de marcă, de culoare și de grație ritmică în picturi și colaje, construindu-se pe pasiunea abstractizării pe scară largă, dar și revenind la iubirea ei cu elemente figurative tari.
În primii 25 de ani de la moartea lui Pollock, reputația ei a fost eclipsată de el, parțial, datorită susținerii neobosite a activității sale atât în timpul vieții cât și după moartea sa. Această percepție s-a schimbat atunci când un spectacol din 1981 din New York, "Krasner / Pollock: o relație de lucru", a ajutat să demonstreze că ea a fost atât partenerul său artistic, cât și un artist important în sine. O retrospectivă majoră a lucrării sale, care a avut loc la Muzeul de Arte Frumoase din Houston, Texas, și Muzeul de Artă Modernă din New York în 1983, și-a consolidat reputația. Opera s-a este inclusă în colecțiile principalelor muzee ale lumii, iar o retrospectivă turistică majoră s-a încheiat în ianuarie 2001 la Muzeul de Artă din Brooklyn.
A urmat școala primară și cursurile liceului „Spiru Haret”, luându-și bacalaureatul în 1928. În cadrul Universității bucureștene studiază istoria și filozofia, devenind licențiat în ambele discipline în 1932. În perioada 1932-1934 studiază la Paris, ca membru al Școlii Române de la Fontenay-aux-Roses.
Întors în țară, își începe activitatea didactică și științifică într-o instituție a Bisericii, funcționând în anul școlar 1935-1936 ca profesor suplinitor de latină și franceză la Seminarul Central din București. În toamna anului 1936 este numit asistent la Catedra de Bizantinologie de la Facultatea de Litere (1936-1940) și bibliotecar la Biblioteca Academiei Române, secția manuscrise (1936-1956). Din 1937 funcționează și ca profesor de paleografie greacă la Școala Superioară de Arhivistică din București, unde va activa până în 1948.
În anul 1938, își susține teza de doctorat în Bizantinologie, intitulată „Doi umaniști greci din secolul al XVI-lea în Italia”.
În anul 1948 este transferat de la Școala Superioară de Arhivistică la Facultatea de Istorie, ca profesor titular de Bizantinologie, unde rămâne până la desființarea acestei catedre în 1952.
În perioada anilor 1956-1968, Alexandru Elian a fost șef de sector, iar mai apoi șef de secție, la Institutul de Istorie al Academiei Române.
Începând cu luna septembrie 1956, la invitația patriarhului Justinian, care înființează în mod special la Institutul Teologic Universitar din București Catedra de Bizantinologie, va preda timp de aproape doua decenii (până în 1975), cursuri despre istoria și spiritualitatea bizantină.
În 1971 Elian a scos ediția română a „Căderii Constantinopolului” de Steven Runciman, fiind responsabil pentru traducerea textului englez și însoțirea acestuia de numeroase note corective de subsol și o amplă postfață.[2]
În martie 1991 a fost ales membru al Academiei Române.
Lucrări publicate:
Moldova și Bizanțul în secolul al XV-lea
Fontes historiae daco-romane
Cultura moldovenească în timpul lui Ștefan cel Mare, București, 1964
Numit redactor al rubricilor economice ale ziarului România liberă, Costin Murgescu "a atacat dur, decis, dar profund argumentat," planul Valev (planul omului de știință sovietic Emil Borisovici Valev), plan prin care sovieticii urmăreau crearea, în țările socialiste, a unor enclave economice autonome față de țara-mamă, profilate astfel încât industria revenea doar unor state socialiste. Iar în rest, inclusiv în România, să fie înființate doar zone agricole, coordonate, desigur, tot de sovietici."[2]
Argumentele clar exprimate de Costin Murgescu, au fost recunoscute ca valide de către revista internațională „Komunist", care apărea la Praga, în Cehoslovacia. Imediat după aceea, revista cehă, care avea apariții și în limbile germană, franceză și engleză a publicat lungul eseu al lui Murgescu simultan în cehă și în celelalte trei limbi ale sale de apariție, limbi de largă circulație internațională. Imediat, Costin Murgescu a devenit o celebritate profesională mondială în probleme de geopolitică și globalizare.[4]
Ca atare, în chip evident, încercarea de re-subjugare a României, după desființarea Sovrom-urilor și plecarea sovieticilor din țară (din 1959 - 1960) a căzut cu „brio". Meritele lui Murgescu fiind evidente, acesta fost numit director general al Institutului de Economie Mondială. "Legat de acest plan Valev, în România se glumea spunându-se că, dacă ar fi aplicat, ar fi fost bine ca noi, românii, să cultivăm doar ... fân, iar bulgarii să se ocupe de epigrame."
După perioada de demolare a planului Valev și de conducere al Institutului de Economie Mondială, Costin Murgescu a avut o altă carieră ca diplomat, fiind ambasadorul României la Organizația Națiunilor Unite
* 1922: Carlos Andrés Pérez Rodríguez (n. 27 octombrie1922, Rubio, Táchira, Venezuela – d. 25 decembrie2010, Miami, SUA) a fost un om politic, președintele Venezuelei în perioadele 12 martie 1974- 12 martie 1979 și 2 februarie 1989-20 mai 1993. A fost de asemenea ministrul de interne în perioada 1959–1964. Primul său mandat este cunoscut ca Saudi Venezuela datorită prosperității economice și sociale aduse de exportul de petrol.
Lucreția Ciobanu (născută Lucreția Arcaș; n. 27 octombrie 1924, Topârcea, județul Sibiu (interbelic) – d. 30 septembrie 2015, București), interpretă de muzică populară din Mărginimea Sibiului.
Romulus Bărbulescu s-a născut la Sulina în anul 1925. Meseria de marinar a tatălui său a făcut ca familia să își schimbe domiciliul în funcție de traseele sale navale, astfel încât Bărbulescu și-a petrecut copilăria la Constanța și Galați[3]. După moartea tatălui său, survenită pe când avea 16 ani, l-a obligat să renunțe la școală și să practice diverse meserii necalificate pentru a-și întreține familia (hamal, spărgător de lemne, miner, muncitor la abator, etc.)[4]
Fascinat de lumea teatrului, joacă pe diverse scene încă de la vârsta de 17 ani, mai întâi în trupe de amatori, apoi în propria sa trupă, alături de care câștigă câteva premii la nivel național[4]. Bărbulescu se mută la București, unde reia la seral cursurile întrerupte anterior și, în 1950, intră la IATC la secția actorie. După absolvirea institutului în 1954 va juca pe scena unor teatre cunoscute ale vremii, printre care "Ion Luca Caragiale", "Nottara", "Barbu Ștefănescu Delavrancea" sau "Ion Vasilescu", meserie pe care o va practica timp de 34 de ani, până la pensionare[3].
În paralele cu meseria de actor, Bărbulescu a realizat o serie de scenarii radiofonice și de televiziune. Pe plan literar, a devenit unul dintre cei mai importanți scriitori români de science fiction alături de George Anania, într-un cuplu pe care Adrian Rogoz l-a numit "scriitorul bicefal"[5].
Romulus Bărbulescu a decedat pe 9 februarie 2010.
* 1925: Warren Minor Christopher(n.27 octombrie1925; d.18 martie2011) a fost un avocat și diplomatamerican. În timpul primului mandat al președinteluiBill Clinton, Christopher a fost cel de-al 63-lea secretar de stat.
Născut în Scranton, Dakota de Nord, Christopher a terminat Hollywood High School, după care a urmat University of Redlands, unde a fost membru al fraternității locale Kappa Sigma Sigma. A terminat studiile la University of Southern California, de unde a primit gradul său universitar cu magna cum laude în februarie 1945. Între iulie 1943 și septembrie 1946, a fost parte a United States Naval Reserve, fiind activ pe "Frontul Pacificului" (conform, Pacific Theater). Ulterior, Christopher a studiat la Stanford Law School (între 1946 și 1949), timp în care a fost fondatorul revistei profesionale Stanford Law Review și a fost ales membru al Order of the Coif.
S-a căsătorit de două ori. Prima dată cu Joan Southgate Workman de care a divorțat.[1] și cu care a avut o fiică, Lynn. Următoarea căsătorie, cea cu Marie Wyllis, a avut loc în 1956, aceasta fiindu-i alături până la moarte; cuplul a avut doi fii: Scott și Thomas, și o fiică, Kristen.[2]
Între 1940 și 1950 este asistentul unui judecător de la Curtea Supremă.[3]
A fost învestit în funcția de secretar de stat adjunct la 26 februarie 1977, și a servit în această poziție până la 20 ianuarie 1981. S-a implicat în negocierea Acordurilor Algeriene și în eliberarea a 52 de ostatici americani din Iran. A condus relațiile chino-americane cu Republica Populară Chineză și o comisie legată de drepturile omului. Președintele Jimmy Carter i-a acordat pe 16 ianuarie 1981 Medalia Prezidențială a Libertății, cea mai importantă distincție civilă a națiunii.
·1930: Andrei Filotti (n. 27 octombrie1930, București, România) este un inginer hidroenergetician român, specialist în gospodărirea apelor. În perioada 1961-1962 a fost coordonatorul elaborării Planului Național de Amenajare a Apelor din România care stabilea orientarea dezvoltării în scopuri multiple a apelor în deceniile următoare; în continuare a avut responsabilitatea coordonării încadrării noilor lucrări în prevederile acestui plan atât în ceea ce privește satisfacerea cerințelor de apă ale folosințelor cât și pentru combaterea inundațiilor și protecția calității apelor. A efectuat cercetări în domeniul gospodăririi apelor având contribuții esențiale în aplicarea modelării matematice și a calculelor de eficiență economică în acest domeniu. De asemenea a predat cursul de gospodărire a apelor și de îndiguiri și regularizări la Facultatea de Îmbunătățiri Funciare a Institutului Agronomic Nicolae Bălcescu. A părăsit România în 1982 lucrând în calitate de consilier șef al Secretariatului Națiunilor Unite, coordonând proiecte în India, Bangladesh, Ciad, Nigeria, Senegal și diferite alte țări. După pensionarea sa a continuat să lucreze în calitate de consultant pentru diferite organizații internaționale, concentrându-se asupra activităților de combatere a corupției.
În anul 1982 Andrei Filotti a emigrat în Statele Unite, unde și-a continuat activitatea de cercetare. El s-a ocupat de probleme de inginerie eoliană, elaborând o metodă de dimensionare a fațadelor de sticlă ale clădirilor foarte înalte supuse la acțiunea vântului. În anii 1970 se înregistraseră în zona Boston o serie de accidente când, în timpul unor vânturi puternice, au fost smulse toate panourile de sticlă ale unor zgârie-nori. Institutul Național de Standardizare (National Instititute of Standards) a considerat necesară revizuirea normelor în vigoare. În cadrul unui contract cu Institutul Național de Standardizare, Andrei Filotti a elaborat o nouă metodologie de calcul care ținea seama de forțele de sucțiune create de vârtejurile de aer, determinate prin încercări pe modele în tuneluri aerodinamice
După pensionarea sa din cadrele Organizației Națiunilor Unite, Andrei Filotti a continuat activitatea pe cont propriu, fiind și conducătorul propriei sale firme de consultanță. În această calitate a continuat să mai lucreze pentru Națiunile Unite, efectuând misiuni în Uzbekistan (pentru asistență la definirea programului de regenerare a Mării Aral), în Iordania, Guineea-Bissau și altele.
·1933 - S-a născut Floyd Cramer, pianist şi compozitor american.
·1934: S-a născut la Bucuresti, actriţa Sanda Toma. A absolvit in 1955 Institutul de Teatru I.L. Caragiale din capitală si a fost repartizata la Teatrul Naţional din Craiova, unde a rămas până in 1958, dupa care s-a întors in capitala, la Teatrul Naţional. In perioada 1961-1994 a jucat si la Teatrul de Comedie din Bucuresti. A debutat pe marele ecran in 1960, cu rolul Lucietta din filmul Bădăranii regizat de Sica Alexandrescu si Gheorghe Naghi, după piesa lui Carlo Goldoni. A mai jucat in Celebrul 702 (1962), Lupul mărilor (serial Tv din 1971), Zestrea (1973), Bunicul si doi delincventi minori (1976), Un OM in loden (1981), Promisiuni (1985), Figuranţii (1987), Harababura (1990), Crucea de piatră (1993), Trenul Vieţii (1998), Ţăcăniţii (2002)- coproducţie Franţa, Belgia, România, Tandreţea Lăcustelor (2002). A prezentat alături de Stefan Tapalaga emisiuni de televiziune ca Magazin 111, Post Meridian, Zigzag, apoi Album Duminical, a jucat in spectacole de teatru pentru televiziune ca „Maliţioasa mea fericire”, „Cazul Pinedus”, „Copacii mor în picioare”, „Aici nu mai locuieşte nimeni”.
·1934 - S–a născut scenaristul şi producătorul de film Mihai Opriş.
·1935 - S–a născut graficianul şi scenograful român Szabo Barnaba.
·1936: S-a născut soprana Niculina Cârstea.
·1936 - A venit pe lume actorul român Dumitru Furdui; (d. 1998).
Cleese s-a născut în Weston-super-Mare, Somerset, Anglia, fiul lui Reginald Francis Cleese și a lui Muriel (Cross). Numele familiei sale a fost inițial „Cheese” („Brânză”), dar tatăl său, un vânzător de asigurări, l-a schimbat în Cleese când s-a înrolat în 1915 în armată[9]. Ca băiat, Cleese a studiat la Clifton College din Bristol, de unde a fost exmatriculat pentru vandalizarea spațiului școlar : a folosit vopsea pentru a sugera că statuia școlii, reprezentându-l pe feldmareșalul Douglas Haig, s-a dat jos de pe soclu pentru a merge la toaletă[10].
S-a înscris în trupa de actori amatori „Footlights”, în timp ce studia Dreptul la Downing College, Cambridge. Acolo l-a întâlnit pe viitorul său partener de scriere, Graham Chapman. Cleese a compus material extra pentru „Footlights Revue” din 1961, I Thought I Saw It Move[11][12], și a fost casier al clubului Footlights în 1962, precum și actor pentru Footlights Revue Double Take![11][12]
Cleese a fost unul din scenariști, precum și actori, ai Footlights Revue din 1963, A Clump of Plinths,[11][12], care s-a bucurat de atât de mult succes în cadrul Edinburgh Fringe Festival, încât numele i-a fost schimbat în „Cambridge Circus”, a fost trimisă la teatrul West End din Londra, și apoi într-un tur prin Noua Zeelandă și la Broadway, actorii apărând în sketchuri și pentru The Ed Sullivan Show în septembrie 1964
După Cambridge Circus, Cleese a decis să rămână în America, interpretând diverse roluri, inclusiv în muzicalul Half a Sixpence,[12], și în această perioadă l-a întâlnit pe viitorul Piton Terry Gilliam și pe viitoarea sa soție, actrița americană Connie Booth, cu care Cleese s-a căsătorit pe 20 februarie1968.[12]
Pe măsură ce reputația de comic a lui Cleese creștea, a primit o ofertă de la BBC Radio, care îl dorea ca scriitor, și Cleese a lucrat acolo la câteva emisiuni, cel mai notabil la sketchuri pentru The Dick Emery Show. Succesul lui Footlights Revue a dus la înregistrarea unei miniserii de emisiuni radio de jumătate de oră, intitulate I'm Sorry, I'll Read That Again, atât de populare încât BBC a autorizat crearea unei serii propriu-zise cu acel titlu.[12]
În 1971, Booth a născut o fetiță, botezată Cynthia Cleese, singurul lor copil.
După ce Booth a decedat în 1978, Cleese a mai fost căsătorit de două ori: cu Barbara Trentham (1981–1990) și cu Alyce Faye Eichelberger (1992–2008).
Era cunoscut presei ca "the teflon don", deoarece acuzațiile pentru care era judecat păreau să „nu se lipească de el”, după ce a fost achitat de trei ori la rând.
În 1992, Gotti a fost condamnat pentru 13 crime, obstrucție în fața justiției, conspirație de a comite crimă, pariuri ilegale, extorcare de fonduri și evaziune fiscală, primind pedeapsa de închisoare pe viață, unde a murit 10 ani mai târziu de cancer .
·1942 - S-a născut, la Londra, Philip Catherine, chitarist de jazz-rock.
·1945: S-a născut compozitorul şi instrumentistul Romeo Vanica, membru fondator al trupei “Mondial” şi fost redactor al postului Radio România Actualităţi; (m. 23 aprilie 2014).
·1946: Mihaela Mihai, pe numele de fată Mihaela Neagu poreclită în școală Girafa, cântăreață română.
A urmat școala și liceul de muzică, a luat lecții de pian și vioară.
Absolventă a Conservatorului Național de Muzică - București.
Premiul 1 la Festivalul Internațional „Coupe d'Europe du Tour de Chant” - Belgia 1971.[2][3]
A jucat în trei filme românești de lung metraj: Cartierul veseliei (1964)[4], Asediul (1970), Bariera (1972).[5]
A fost căsătorită cu Mihai Stihi, nepotul lui Mihail Sadoveanu.
În urma semnării unui contract cu casa de discuri Phonogram din Franța, se stabilește în 1975 la Paris.
Se căsătorește cu francezul Maxime Dufour, patronul a două societăți de publicitate și comunicare, cu care are o fiică, Isabelle-Marie.
A revenit în România în 1990. Primită cu ostilitate de compatrioți, se întoarce la Paris.
Se căsătorește cu Dumitru Ciaușu, ambasadorul României la Paris.
După divorțul de al treilea soț revine în România în 2000.
Este inițiatoarea și președinta Uniunii Artiștilor Liber Profesioniști din România (U.A.L.P.R.- Artis).
Este autoarea Legii 109/2005 privind indemnizația pentru activitatea de liber profesionist a artiștilor interpreți sau executanți din România (Legea „Mihaela Mihai”).
Este membră a S.A.C.D. - Paris (Societe des Compositeurs et Auteurs Dramatiques).[3]
Membra a UCMR-ADA, Asociatia Drepturilor de Autor pentru Compozitori.
A avut tentative pentru depunerea candidaturii ca independent la primele alegeri pentru Parlamentul European din noiembrie 2007, precum și în 2009, fără a reuși însă strângerea celor 100.000 de semnături necesare.[6]
* 1946: Ivan Reitman (născut la 27 octombrie1946) este un regizor american de origine slovacă. A fost născut la Komárno. Este cunoscut în special pentru comediile sale, printre care Stripes (1981), Ghostbusters (1984), Legal Eagles (1986, cu Robert Redford), Twins (Gemenii, 1988, cu Arnold Schwarzenegger și Danny DeVito), Ghostbusters II (1989), Kindergarten Cop (1990) și Junior (1994), ultimele două cu Schwarzenegger. Este tatăl lui Jason Reitman.
Cu cel mai cunoscut film al său Viața e frumoasă,[7] realizat în 1997 – o impresionantă și totuși o plină de candoare evocare a ororilor celui de-al Doilea Război Mondial și, nu în ultimul rând a Holocaustului, Roberto Benigni convinge întreaga lume a cinematografiei internaționale, ca și spectatorii, fiind răsplătit în 1998 cu două Premii ale Academiei Europene de Film, dar și cu Marele premiu al juriului la Festivalul Filmului de la Cannes, iar în 1999 triumful continuă cu alte foarte onorante nominalizări, cu trei Premii Oscar și cu Premiul BAFTA pentru cel mai bun actor, care îi revine lui însuși.
·1952 - S-a nascut Francis Fukuyama, sociolog şi politolog american („Sfârşitul istoriei şi ultimul om”, „Marea distrugere: natura umană şi reconstrucţia ordinii sociale”).
Născut în Jezkazgan, RSS Kazahă într-o familie de etnie ucraineană, Oleg Bryjak a studiat la Școala de Muzică din Karaganda înainte de a intra la Conservatorul Național Kazah din Almaty, în epocă Alma Ata.
·1961 - S-a născut Eddie Hind, cântăreţ şi compozitor britanic.
·1962: S-a născut la Buzău, actriţa Teodora Mareş. După terminarea liceului, în 1981, dă examen la Institutul de Teatru din Târgu Mureș, unde nu este admisă. Se angajează în ansamblul Teatrului Maria Filotti din Brăila. În anul 1982 dă din nou examen de admitere la Institutul de Teatru din Târgu Mureș, dar este respinsă și de această dată. În 1983 dă examen de admitere la IATC București, unde este admisă prima si absolvă Facultatea de Actorie în 1987. În 1985, în timpul studenției, este distribuită în rolul Ioana Popa din celebrul film Declarație de dragoste, în regia lui Nicolae Corjos, rol care îi va aduce notorietate și un premiu de interpretare, influențându-i cariera artistică. Ulterior va juca în numeroase alte filme.
Debutează în film cu rolul Ioana Popa din Declarație de dragoste, încă din timpul facultății. Joacă în următoarele filme:
Doerr a crescut în Cleveland și a absolvit istoria în 1995, la Bowdoin College din Brunswick. A primit un titlu de Master of Fine Arts de la Bowling Green State University.
Anthony Doerr a publicat până acum două volume de povestiri, un text autobiografic, precum și două romane. Romanul său All the Light We Cannot See a fost în 2014 printre finaliști pentru National Book Award și a stat pe primul loc în lista de bestselleruri a New York Times. Chiar înainte de această carte, i-a fost acordat Barnes & Noble Discover Prize, Rome Prize, și în 2003, Young Lions Fiction Award de către New York Public Library iar în 2010, The Story Prize.[8]
Romanul apărut în 2014, All the Light We Cannot See cuprinde povestea unei tinere franceze oarbă, Marie-Laure din Franța și a unor orfanii Waisen Werner și Jutta Pfennig din Germania înainte și în timpul ocupației germane a Franței în al Doilea Război Mondial. Romanul a primit în anul 2015 Premiul Pulitzer pentru ficțiune. Juriul format din trei membri a descris cartea ca fiind imaginativă și complexă, scrisă în capitolele scurte, elegante.[9] Carmen Callil a scris în Guardian despre versiunea originală în limba engleză a cărții, că un număr mare de expresii americane, și propoziții scurte din primele o sută de pagini, a făcut cartea lui Doerr dificil de citit. Cu toate acestea, ea laudă multitudinea de detalii a cărții, a cărei conținut este bine documentat.[10]
Anthony Doerr locuiește cu soția și cei doi fii în Boise, Idaho.
Opere:
The Shell Collector. Povestiri, 2002.
About Grace. Roman, 2004.
Four Seasons in Rome: On Twins, Insomnia and the Biggest Funeral in the History of the World. Memorii, 2007.
* 1973: Sem "Semmy" Schilt[2] (n. 27 ocotmbrie 1973[3]) este un kickboxer, practicant de arte marțiale mixte, actor ocazional și fost karateka Ashihara olandez, campion Glory Heavyweight Grand Slam și cvadruplu campion K-1 World Grand Prix. El este unicul luptător din istoria K-1 care a câștigat campionatul de 3 ori consecutiv, și împarte recordul cu Ernesto Hoost la cele mai multe Grand Prixs-uri câștigate, cu 4 la activ.
·1974: Eduard Raul Hellvig (n. 27 octombrie1974, Zalău) este un om politic român. Îndeplinește din martie 2015 funcția de director al Serviciului Român de Informații.
Eduard Hellvig a absolvit Facultatea de Științe Politice și Administrație Publică a Universității Babeș-Bolyai din Cluj în anul 1997. În timpul studiilor universitare a obținut o bursă a Fundației Soros pentru o Societate Deschisă pentru proiectul “Cine guvernează sau cine deține puterea în România?”. Tot în timpul facultății a ocupat și poziția de director de programe al Institutului de Analiză Politică din Cluj.
În 1997, proaspăt ieșit de pe băncile facultății, Eduard Hellvig a dobândit licența de broker al Bursei de Valori București.
În 1999 a participat la școala de vară organizată de Centrul de Studii Post-Comuniste a Universității Maryland, College Park.
În perioada 2001-2003 Eduard Hellvig a ocupat poziția de Director General al Institutului de Studii Sociale, iar în 2004 a devenit Directorul Executiv Sintezis România.
Pe 19 februarie 2015 este propus de către președintele României la conducerea Serviciului Român de Informații, urmând ca pe data de 3 martie 2015 să preia funcția.
* 1975: Aron Ralston (născut Aron Lee Ralston; n. , Marion[*], SUA) este un călător, alpinist și inginer american. Este cunoscut pentru că a supraviețuit unui accident de canyoneering în sud-estul Utah-ului, în 2003, în timpul căruia și-a amputat propriul său antebraț drept. Un bolovan alungat, care l-a prins în Blue John Canyon. Aron a supraviețuit timp de cinci zile și șapte ore (127 ore). După ce s-a eliberat, a trebuit să-și croiască drumul prin restul canionului, apoi să coboare într-o fațadă de stâncă 20 m, pentru a cere ajutor. Incidentul este documentat în autobiografia lui Ralston Between a Rock and a Hard Place și 127 Hours interpretat de James Franco (regizat de Danny Boyle).
Aron a căzut și și-a prins brațul în canion. Pentru a se elibera a trebuit să-și amputeze brațul.
* 1989: Marilena Alexandrina Neagu (n. Burghel, 27 octombrie 1989, în Bacău) este o handbalistă din România care joacă pentru clubul Corona Brașov pe posturile de inter și extremă dreapta.
Xenia Deli s-a născut în Basarabeasca, RSS Moldovenească, URSS. A studiat literatura și plănuia să devină învățătoare. A învățat și la o școală de modeling.[4] În cadrul unui program de modeling pentru studenți, Deli a concurat într-un concurs 'Beach Bunny', fiind una din cele trei finaliste. Ca urmare, a fost invitată să reprezinte brand-ul într-o campanie publicitară.
La scurt timp după, Xenia Deli l-a întâlnit pe fotograful Gavin O'Neill, care a invitat-o la o sesiune foto. Pozele sale trimise unei agenții de modeling au făcut ca ea să fie invitată la un interviu și apoi să semneze un contract.[5] În 2010 ea s-a mutat în Carolina de Sud.
Pe 4 iunie 2016 Xenia Deli s-a căsătorit cu Ossama Fathi Rabah Al-Sharif, un milionar egiptean în vârstă de 62 ani la acel moment. Nunta a avut loc pe insula Santorini, în Grecia.
·1992: Stephan Kareem El Shaarawy (arabăستيفان كريم الشعراوي[2]; n. 27 octombrie 1992) este un fotbalist italian, care joacă la clubul italian AS Roma.
* 1992: Sun Wei (chineză: 孙伟Sūn Wěi) este un scrimer chinez specializat pe sabie, laureat cu bronz individual la Jocurile Asiatice din 2014.
* 1999: Haruka Kudo (工藤 遥Kudō Haruka?, nascută pe 27 octombrie 1999 în Prefectura Saitama)[1] este o actriță japoneză. Ea este fostă membră a trupei Morning Musume. Înainte de a ajunge la Morning Musume, Kudō a fost membră a programului Hello! Pro Egg.[1][2] Kudo este cea mai tânără membră din istoria Morning Musume, alăturându-se trupei la vârsta de 11 ani și 11 luni, depășind recordul lui Ai Kago.
.jpg)
_by_DaftTaengk_48s.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu