6. /15 OCTOMBRIE 2021 - TEATRU/FILM

SANDU STICLARU

Biografie Sandu Sticlaru

Actor roman de teatru si film. Absolvent al Conservatorului de Arta Dramatica din Bucuresti. A sustinut o vie activitate pe scenele din provincie si din capitala, la radio si TV, relevandu-se ca interpret de planul doi, extrem de dotat pentru registrul de caracterizare realista, comico-dramatica.

Sandu Sticlaru a pasit pentru prima data pe scena in 1946 si si-a inceput cariera la Teatrul din Petrosani. Din 1953 pana la pensie a jucat la Teatrul Nottara.

A interpretat roluri in piese ca "Richard al III-lea" de Shakespeare, "Jocul de-a vacanta" de Mihail Sebastian sau "Asteptandu-l pe Godot" de Samuel Beckett. Pe marele ecran a aparut in filme ca "Pustiul", "Baltagul" sau "Rascoala".

Prima aparitie in cinema: 1956. Autenticitatea portretizarilor din "Mingea", "Pustiul" si "Lupeni '29" il include pe Sandu Sticlaru printre cei mai eficienti actori ai ecranului romanesc. Stilul sau de joc simplu si direct, servit de un fizic dens si puternic, confera o acuta tenta de veracitate rolurilor din "Baltagul", "Rascoala" si "Asediul". Cu anii, personajul volitiv si pitoresc al acestui interpret de roluri secundare va demonstra ca este capabil sa fixeze o situatie dramatica, oricat de fulguranta, aparent fara nici o dificultate profesionala.

A fost distribuit in numeroase filme romanesti. A incantat cu arta lui toate generatiile din ultimii cincizeci de ani. Intotdeauna il vom aplauda cu aceeasi bucurie.

Sandu Sticlaru a interpretat pana in ultimele luni de viata teatru radiofonic pe postul national, el fiind "vocea" naratorului "Amintirilor din copilarie" ale lui Ion Creanga.

Personalitate de o vitalitate iesita din comun, la varsta de 80 de ani Sandu Sticlaru a inceput sa ia lectii de informatica, pentru a ramane la curent cu noile descoperiri ale tehnicii si a stapani eficient limbajul Internetului.

S-a stins din viata la 3 octombrie 2006.

Filme cu Sandu Sticlaru

·         Septembrie (1978) - Pontonier

·         Un text cu bucluc (1976)

·         Procesomanii (1973)

·         Anecdota (1972)

·         Un martor al igienii (1972)

·         Farsa lui Pathelin / (1971)

·         Asediul (1970)

·         Baltagul (1969) - Parintele Daniil

·         Sanda / (1968)

·         Răscoala (1965)

·         Casa neterminată (1964)

·         O dragoste lungă de-o seară (1963)

·         Lupeni 29 (1962)

·         Pustiul (1962) - sofer

·         Setea (1961)

·         Când primăvara e fierbinte (1960)

·         Avalansa (1959)

·         Mingea (1958)

·         Bijuterii de familie (1957)

·         La "Moara cu noroc" / La moara cu noroc (1955) - Marti

Aurel Giurumia, Sandu Sticlaru, Ştefan Mihăilescu-Brăila, Jorj Voicu - Un text cu bucluc

Tamara Buciuceanu-Botez si Sandu Sticlaru- Nu suntem gelosi (1996)

Dem Rădulescu, Mihai Fotino şi Sandu Sticlaru - Snobii (1973)

IRINA RĂCHIȚEANU ȘIRIANU

Irina Răchițeanu
Date personale
Născută	1920  Brăila, România
Decedată	15 octombrie 1993 (73 de ani)
Ocupație	actriță
Modifică date / text

Irina Răchițeanu și Nicolae Brancomir.

Irina Răchițeanu (cunoscută și ca Irina Răchițeanu-Șirianu, n. 1920, Brăila, România – d. 15 octombrie 1993) a fost o actriță română. Irina Răchițeanu a fost deputat în Marea Adunare Națională în legislatura 1952 - 1957, aleasă în regiunea Craiova, circumscripția electorală Plenița.^[1]

Cuprins

• 1Biografie
• 2Distincții
• 3Filmografie
• 4Note
• 5Legături externe

Biografie[modificare | modificare sursă]

A urmat studii de actorie la Conservatorul din București, la clasa profesoarei Maria Filotti, fiind colegă de generație cu Raluca Zamfirescu, Eugenia Bădulescu și Corina Constantinescu. După absolvire a fost angajată ca actriță la Teatrul Național din București.

A fost și profesoară la IATC, pregătind generații întregi de actori.

Distincții[modificare | modificare sursă]

A fost distinsă cu Ordinul Muncii clasa a II-a (1950) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»”^[2] și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”^[3] și clasa I (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.^[4]

A primit titlul de Artist Emerit.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

• Focuri sub zăpadă (1941) - Maria
• Viața învinge (1951) - Anca Olteanu, soția lui Dan
• Realitatea ilustrată (serial TV, 1969)
• Nunta însângerată (film TV, 1976)

Biografie Irina Răchiţeanu Şirianu

Născută în 1920, la Brăila, a făcut studii de actorie la Conservatorul din București fiind colegă de generație cu Raluca Zamfirescu, Eugenia Bădulescu, Corina Constantinescu. A fost una dintre elevele preferate ale Mariei Filotti. A fost angajată imediat după absolvire de Victor Ion Popa. A debutat în Domnișoara Nastasia de G.M. Zamfirescu, la Teatrul din Sărindar. Ulterior, a interpretat la Teatrul Modern, în piesa Henric IV de Pirandello, în regia lui Aurel Ion Maican. La Teatrul „Comedia” al lui Sică Alexandrescu a jucatîn Strigoii de Ibsen și Mașina de scris de Cocteau. În fine, la Teatrul „Nostru”, a interpretat, triumfal, rolul titular din Thérèse Raquin de Zola, în regia Luciei Sturdza-Bulandra. În 1947, directorul Teatrului Național, Zaharia Stancu, a angajat-ocu titlul de societar clasa a III-a, semn al valorii recunoscute. Rolul Carminei din Frumoasa adormită de Rosso di San Secondo, în regia lui Ion Sava, i-adeschiscariera de trei decenii pe scena Teatrului Național, unde a interpretatroluri de anvergură dramatică: Anca din Năpasta deCaragiale, Lady Torrance din Orfeu în infern de Tennessee Williams, alături de Florin Piersic, Maria Stuart de Schiller, Doamna Clara din Vlaicu Vodă de Davila, Medeea lui Seneca și, după ’89, unul dintre ultimele sale roluri, Rebecca Nurse din Vrăjitoarele din Salem de Arthur Miller.

Irina Răchițeanu Șirianu recită Cântec sfânt de Ștefan Octavian Iosif

Irina Răchițeanu - Șirianu - De viață, de dragoste, de moarte (recital de poezie populară)

ROMANESTI Teatru TV BATRANA SI HOTUL Irina Rachiteanu Sirianu Sorin Medeleni

LEOPOLDINA BĂLĂNUȚĂ

Biografie Leopoldina Bălănuţă

Leopoldina Bălănuță (n. 10 decembrie 1934, Păulești, județul Vrancea - d. 15 octombrie 1998) a fost o actriță româncă.

A absolvit în 1957 Institutul de de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) din București, la clasa Mariettei Sadova, Marcel Anghelescu, și a debutat la București, în regia lui Ion Cojar, jucând-o pe Velea din “Prima întâlnire”, de Tatiana Sîtina. Ultimul ei rol a fost cel din "O batistă în Dunăre", de D.R. Popescu, la Teatrul Național, montat de același regizor. 

A debutat pe scena Teatrului Mic cu piesa "Prima întâlnire". A avut roluri memorabile în "Vassa Jeleznova" și "Mama" de Maxim Gorki, "Anna Karenina", de Lev Tolstoi, "Medeea" de Euripide, "Martin Eden" de Jack London, "Noaptea Iguanei" de Tennessee Williams, "Oameni sărmani" de Feodor Dostoievski, "Livada cu vișini" de Anton Pavlovici Cehov, "Doi pe un balansoar" de William Gibson și, în special, în piesele lui Dumitru Radu Popescu, "Ca frunza dudului în rai" și "O batistă în Dunăre" (alături de Mariana Mihuț și Ileana Stana Ionescu). 

A fost distribuită și în filme, mai ales în roluri cu încărcătură dramatică, "Nunta de piatră" (1972), "Dincolo de pod" (1975), "Ion, blestemul pământului, blestemul iubirii" (1979), "Clipa" (1979), "Bietul Ioanide" (1979), "Năpasta" (1982), etc.

Leopoldina Bălănuță a avut și o colaborare de succes cu Televiziunea. "Gaițele" (1993), "Strigoii" (1992), "Trandafirul și coroana", "Conu' Leonida față cu reacțiunea"(1985), "Moartea unui comis voiajor" (1977), "Idolul și Ion Anapoda" (1991) sunt doar câteva din piesele în care a apărut la Televiziune.

Deși a fost considearată o actriță dramatică, Leopoldina Bălănuță a avut și niște memorabile roluri de comedie. Sceneta TV "Care de dame" de G.H. Brăescu, realizată în 1980 (unde actrița intruchipează 4 personaje) este considerată unul din momentele de referință din istoria divertismentului TV românesc.

Leopoldina Bălănuță a fost una din cele mai importante actrițe care a practicat spectacolul de poezie și care s-a preocupat intens de acest lucru. Continuatoare a recitativului dramatic creat de școlile lui Constantin Nottara și Gheorghe Storin, Leopoldina Bălănuță a dat un regal de muzică și poezie, împreună cu Narcisa Suciu, în spectacolul "O întâmplare a ființei" din 27 ianuarie 1998, pe versurile poeților Ana Blandiana, Ștefan Augustin Doinaș, Magda Isanos, Nicolae Labiș și Nichita Stănescu. „Eu plec cu viata mea în teatru; teatrul vine cu viața lui în viața mea. Mă gândeam câtă dreptate a avut sărmanul Tarkovski, care spunea, în ultimele zile ale existenței lui: «Doamne, am obosit așteptându-te!» […] totdeauna arta mi-a apărut ca o ștafetă a Dumnezeirii”.

Leopoldina Bălănuță a fost fată de preot iar în 1977 s-a căsătorit cu binecunoscutul actor Mitică Popescu.

Filme cu Leopoldina Bălănuță

·         Codin și Chira Chiralina (1993)

·         Balanța (1992)

·         Rămânerea (1992)

·         Trandafirul si coroana / (1991)

·         Punct și de la capăt (1987)

·         Conu Leonida fata cu reactiunea / (1985) - Efimita

·         Năpasta / Napasta (1985)

·         Scopul și mijloacele (1983)

·         Mult mai de pret e iubirea (1982)

·         Înghițitorul de săbii (1981)

·         Semnul Șarpelui (1981)

·         Bietul Ioanide (1980) - Elvira, sotia lui Ioanide

·         Blestemul pământului Blestemul iubirii / Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii (1980) - Zenobia Trailer

·         Clipa (1979)

·         Pe firul apei (1978)

·         Moartea unui comis-voiajor / (1977) - Linda Loman

·         Dincolo de pod (1976) - Negustoreasa Mara

·         Duhul aurului (1974)

·         Tatăl risipitor (1974) - taranca Constanta Oaie

·         Nunta de piatră (1973) - Fefeleaga

·         Oameni sarmani (1969) - Varvara Alekseyevna

·         Dacii (1967) - dublaj voce Meda

·         Subteranul (1967) - Irina

·         Tristan / (1966) - Gabriela Kloterjanh

·         Pisica de mare (1963)

Filmografie - el însuşi / ea însăşi

·         Mitul lui Mitica (1982) - Victoria

Semnul Sarpelui (1981)

Portret LEOPOLDINA BALANUTA

Leopoldina Bălănuţă - Carre de dame

Leopoldina Bălănuţă - „La steaua” de Mihai Eminescu (@Arhiva TVR)

NICULAE URS

Sari la navigareSari la căutare

Nicolae Urs
Date personale
Născut	15 octombrie 1950 (70 de ani)
Ocupație	actor
Modifică date / text

Niculae Urs (n. 15 octombrie 1950, Șinca Veche, județul Brașov) este un actor român de film, radio, teatru, televiziune și voce.

Cuprins

• 1Biografie
  • 1.1Studii
  • 1.2Actor de teatru
  • 1.3Actor de film
  • 1.4Premii
• 2Note
• 3Bibliografie
• 4Legături externe
  • 4.1Interviuri

Biografie[modificare | modificare sursă]

Studii[modificare | modificare sursă]

Niculae Urs a urmat studiile primare și gimnaziale la Școala Generală din satul natal, Șinca Veche, azi Școala Gimnazială „Gheorghe Șincai”. După absolvirea Liceului Teoretic din Șercaia, din județul Brașov, Niculae Urs a urmat cursurile de actorie ale Facultății de Teatru de la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, pe care le-a absolvit în anul 1978, la clasa Marin Moraru.

Actor de teatru[modificare | modificare sursă]

A fost actor la:

• Teatrul din Târgu Mureș, între anii 1978 - 1981;
• Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești, între anii 1981 - 1983;
• Teatrul Giulești (din 1990: Teatrul Odeon), din București, între anii 1983 - 2007.^[1]

Actor de film[modificare | modificare sursă]

• Cuibul salamandrelor (1977)
• Aurel Vlaicu (1978)
• Falansterul (1979)
• Capcana mercenarilor (1981)
• Ștefan Luchian (1981)
• Orgolii (1982)
• Ochi de urs (1983)
• Mircea (1989)
• Doar cu buletinul la Paris (2015)

Premii[modificare | modificare sursă]

• Pentru rolul din spectacol Momâia (după piesa Asupra efectelor dăunătoare ale tutunului, de Anton Pavlovici Cehov), Niculae Urs a primit Premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul Internațional de Teatru de Studio de la Pitești.^[2]

#ramanem_impreuna - Paiaţele - Niculae Urs

Horațiu Mălăele și Niculae Urs, în „Măscăriciul” de A. P. Cehov, la Timișoara

ILEANA BERLOGEA

Ileana Berlogea
Date personale
Născută	16 august 1931
Decedată	16 octombrie 2002 (71 de ani)
Ocupație	critic de teatru[*]
Modifică date / text

Ileana Berlogea (16 august 1931, Jidvei - 16 octombrie 2002, București) a fost istoric, profesor și critic de teatru.

Cuprins

• 1Biografie
• 2Lucrări publicate, realizări, contribuții
  • 2.1Cărți
  • 2.2Lucrări postume
  • 2.3Volume în colaborare
  • 2.4Volume îngrijite
  • 2.5Din prime studii de teatru
• 3Premii, distincții
• 4Afilieri
• 5Bibliografie
• 6Legături externe

Biografie[modificare | modificare sursă]

Ileana Berlogea (înregistrată în registrul stării civile cu numele de Ileana Bărbulescu-Boaru) este fiica lui Ilie Bărbulescu și a Irinei (conform actului de adopție, sentința civilă 282/26.08.1937), tatăl ei fiind învățător în Jidvei la vremea când s-a născut fiica lui. Mama ei naturală a fost Maria Boaru (1915 - 1982). Mama ei adoptivă, Irina (născută Kerekeș, 1907-1985) a fost cea care i-a stat alături întreaga viață.

După ce a urmat școala primară la Jidvei și Căpâlna de Jos, din 1941 este înscrisă la școala medie. Între 1945 și 1948 a fost elevă a Liceului greco-catolic « Sfânta Ecaterina », închis odată cu desființarea Bisericii Române Unite cu Roma. Ultimul an de școală l-a absolvit la Cluj, în 1949, la Liceul de fete nr. 2, după care s-a înscris la Facultatea de drept a Universității Babeș, abandonată repede în favoarea școlii de teatru.

Între 1950-1954 a urmat cursurile de teatru ale Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L.Caragiale" din București, absolvind actoria la clasa doamnei Irina Răchițeanu. Printre profesori s-au numărat Moni Ghelerter, Aurel Ion Maican și Ion Șahighian. Cursurile teoretice le-a urmat în cadrul secției de regie de teatru.

Din 1955, a fost chemată să predea la catedra de istorie a teatrului a Institutului pe care îl absolvise cu un an în urmă. Între timp lucrase în presă, în redacția revistei «România azi».

În septembrie 1956 se căsătorește cu Octavian Berlogea, medic, la vremea aceea ministrul prevederilor sociale. În 1958 se naște primul lor copil, Dan. Zece ani mai târziu va urma o fiică, Anca.

Între 1961-1964, a urmat cursurile doctorale la Institutul de Stat de Artă teatrală A.V. Lunacerski, susținând doctoratul cu lucrarea «Dramaturgia rusească pe scena românească», la Moscova, în 8 iunie 1964. Conducătorul lucrării a fost G.N. Boiadjiev.

Pas cu pas, Ileana Berlogea a urcat toate treptele ierarhiei universitare, de la asistent, la lector în 1963, profesor asociat în 1966 și profesor titular în 1968. A contribuit la formarea multor generații de oameni de teatru, rodul îndelungatei sale activități didactice fiind cursul Istoria teatrului universal, primul volum fiind redactat integral de autoare, iar al doilea în colaborare cu Silvia Cucu și Eugen Nicoară.

De-a lungul întregii sale cariere, a prezentat dramaturgia și activitatea teatrelor românești în paginile unor lucrări de factură enciclopedică străine, şi a publicat studii în reviste de prestigiu din țară și de peste hotare, printre care Teatrul, Secolul XX, Studii și cercetări de istoria artei, Revue Roumaine d’Histoire de l’Art, Maske und Koturn, Obliques, Sipario, Shakespeare Quaterly ș.a.. Deși diversificate ca tematică, în scrierile lui I.B. se conturează două linii principale de investigație, respectiv înnoirile radicale suferite de limbajul scenic în secolul XX și mutațiile din dramaturgia modernă și contemporană.

Lucrări publicate, realizări, contribuții[modificare | modificare sursă]

Cărți[modificare | modificare sursă]

• G.Storin, Ed. Meridiane, București, 1965
• Pirandello, ELU, București, 1967
• Bernard Shaw în România, Editura Meridiane, București, 1968,
• Teatrul Medieval european, Editura Meridiane, București, 1970
• Agatha Barsescu, Editura Meridiane, București ,1972
• Teatrul american azi, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978
• Istoria teatrului universal (Antichitatea, Evul Mediu, Renașterea), Ed. Didactică și Pedagogică, 1981
• Teatrul românesc, teatrul universal. Confluențe. Ed. Junimea, Iași, 1983
• Teatrul și societatea contemporană, Ed. Meridiane, București, 1985
• Liviu Ciulei, regizor pe patru continente, Ed. Rampa și Ecranul, București, 1998

Lucrări postume[modificare | modificare sursă]

• August Strindberg, un precursorul singuratic al dramaturgiei contemporane – Editura Academiei, 2011

Volume în colaborare[modificare | modificare sursă]

• Istoria teatrului universal (Clasicismul, romantismul, realismul) în colaborare cu Silvia Cucu și Eugen Nicoară, București, Ed. Didactică și Pedagogică, 1982

Volume îngrijite[modificare | modificare sursă]

• Teatrul expresionist german, București, Univers, 1974
• Octavian Cotescu, în colaborare cu Ion Toboșaru, București, Ed. Meridiane, 1993

Din prime studii de teatru[modificare | modificare sursă]

• Friedrich Wolf, revista Teatrul nr 4, 1958
• Gerhart Hauptmann, revista Teatrul nr 11, 1962
• Drama lui Leonid Andreev și teatrul românesc, revista Secolul XX nr 8, 1966
• Leonid Andreev, dramaturgul, Romano-Slavica, 1967
• Observații asupra conceptului dramatic la Shakespeare, Studii de literatură universală, 1966
• Pirandello și criticii români, Studii de literatură universală, nr X., 1967
• Pirandello în România, Secolul XX, nr. 6, 1967
• Teatrul finlandez, Teatrul nr. 5, 1970
• Teatrul grec, Teatrul nr.7, 1970
• Teatrul și politicul, Teatrul nr.1, 1971
• Teatrul și publicul, Teatrul nr. 3, 1971
• Agatha Bârsescu în Hamburg, Revue Roumaine de l’Histoire de l’Art, Tome IX, 1972
• Molière în România, Teatrul nr.2, 1973
• Evenimentul social-politic și teatrul, Secolul 20, nr.3, 1973
• Sentimentul tragic în piesa românească de inspirație antică, Studii și cercetări de istoria artei, Tom 23, 1976
• Hugo von Hoffmannsthal și comedia, Studii de Literatură Universală, vol. XVIII, 1974
• Structuri ale dramei istorice și elemente originale ale spectacolului contemporan, Studii și cercetări de istoria artei, vol 24, 1977
• L’idée de l’indépendance nationale dans le théâtre roumain, Revue Roumaine de l’Histoire de l’Art, tome XIV, 1977

După 1990, alte cronici, eseuri în revistele Teatrul azi, Scena și ecranul, Literatorul etc.

Colaborare permanentă la Radio.

Premii, distincții[modificare | modificare sursă]

1981: Premiul ATM pentru critică și teorie teatrală 1983: Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru volumul « Teatrul românesc-Teatrul universal. Confluențe » 1986: Premiul ATM pentru critică și teorie teatrală 1995: Premiul secției române a Asociației internaționale de teatru pentru critică și istorie de teatru 1998: Premiul Uniter pentru întreaga activitate

Afilieri[modificare | modificare sursă]

• Membră a Uniunii scriitorilor din 1973
• Membră UNITER din 1990

TAMARA BUCIUCEANU BOTEZ

Tamara Buciuceanu
Date personale
Născută	10 august 1929[1][2]  Tighina, România
Decedată	15 octombrie 2019 (90 de ani)  București, România
Înmormântată	Cimitirul Sfânta Vineri[*]
Cauza decesului	boli cardiovasculare
Frați și surori	Iulia Buciuceanu
Căsătorită cu	Alexandru Botez
Cetățenie	România
Ocupație	actriță
Alma mater	Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Alte nume	Tamara Buciuceanu-Botez
Ani de activitate	1952-2019
Roluri importante	-Cuibul de Viespi -profesoara de matematică Isoscel în filmul Liceenii (1986) -Chirița în provinție
Alte premii
Ordinul Coroana României
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text

Tamara Buciuceanu (alternativ Tamara Buciuceanu-Botez; n. 10 august 1929,^[1][2] Tighina, România – d. 15 octombrie 2019, București, România^[3]) a fost o actriță română de teatru, film și televiziune din generația de aur.

Cuprins

• 1Biografie
• 2Teatru (selectiv)
  • 2.1Radiofonic
• 3Filmografie (selectiv)
  • 3.1Actriță
  • 3.2Voce
• 4Distincții
• 5Note
• 6Legături externe

Biografie[modificare | modificare sursă]

A absolvit Liceul „Elena Doamna” din Suceava. Între 1948-1951 frecventează Institutul de Teatru „Vasile Alecsandri” din Iași, însă în anul IV de studii se transferă la București, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică la clasa profesorului Nicolae Bălțățeanu (asistentă Sorana Coroamă-Stanca). Tamara Buciuceanu termină studiile în 1952. A fost una din reprezentantele generației de aur a teatrului românesc. Era supranumită "Doamna comediei românești", fiind una dintre figurile legendare ale teatrului de comedie. A jucat în peste 25 de filme, personajul său emblematic fiind profesoara Isoscel din seria "Liceenii". În anul 2009 a împlinit venerabila vârstă de 80 de ani și 57 de ani de cariera impresionantă în teatru și film.

A jucat pe scenele marilor teatre ale capitalei precum: Giulești, Bulandra, Național, Teatrul de comedie etc. A interpretat-o pe Coana Chirița pe scena Teatrului Național din Iași.

A avut roluri importante în teatru în piese precum "Coana Chirița", "Romeo și Julieta la început de noiembrie", "Scaunele", "Cumetrele", "Doctor fără voie", "Nepotul", "Așteptând la arlechin", "Domnișoara Nastasia", "Mamouret" etc. Cartea de vizită a carierei sale rămâne fără îndoială personajul Vicăi Delcă din piesa "Dimineață pierdută" după Gabriela Adameșteanu. De asemenea Tamara Buciuceanu a făcut o cariera impresionantă și în Televiziune, memorabile fiind cupletele sale din programele de Revelion. TVR Media a lansat în 2006 DVD-ul "Tamara Buciuceanu" ce cuprinde o selecție din aparițiile sale memorabile în programele de divertisment ale Televiziunii Române.

În data de 23 octombrie 2014, într-o ceremonie ce a avut loc la Castelul Peleș din Sinaia a primit din partea Casei Regale a României decorația Ordinul Coroana României în grad de Ofițer cu ocazia celei de-a 93-a aniversări a regelui Mihai I al României, decorație înmânată de principesa moștenitoare Margareta, Custodele Coroanei române.^[4]

A fost căsătorită din 1962 cu medicul anestezist Alexandru Botez (decedat în 1996). Nu a avut copii.^[5]

Tamara Buciuceanu-Botez s-a stins din viață pe data de 15 octombrie 2019, la vârsta de 90 de ani, din cauza unei afecțiuni cardiace.^[3]

Teatru (selectiv)[modificare | modificare sursă]

Radiofonic[modificare | modificare sursă]

• Trenurile mele de Tudor Mușatescu; ca Eleonora
• Fiecare cum vede de Luigi Pirandello
• Curajul femeii în dragoste de Felix Anton Rizea

Filmografie (selectiv)[modificare | modificare sursă]

Actriță[modificare | modificare sursă]

• Titanic vals (1964)
• Anecdota (1972) - film TV
• Scorpia (1973) -film TV
• Vegetarian (1973)
• La spațiul locativ (1975) - film TV
• Doctor fără voie (1976) - film TV
• Ma-ma (1976)
• Ultimele zile ale verii (1976)
• Domnișoara Nastasia (1976) - film TV
• Premiera (1976)
• Serenadă pentru etajul XII (1976)
• Mama (1977)
• Toate pînzele sus (serial TV, 1977) - ep. 2, 12
• Vis de ianuarie (1978)
• Melodii, melodii (1978)
• Blestemul pămîntului – Blestemul iubirii (1980) - Maria Herdelea
• Cântec pentru fiul meu (1980)
• Singur printre prieteni (1980)
• Șantaj (1981)
• Alo, aterizează străbunica!... (1981)
• De ce trag clopotele, Mitică? (1981)
• Înghițitorul de săbii (1981)
• Grăbește-te încet (1982)
• Prea tineri pentru riduri (1982)
• Chirița în provincie (1982) - teatru TV
• Sfantul Mitica Blajinu (1982) - teatru TV
• Bocet vesel (1983)
• Declarație de dragoste (1985) - profesoara Isoscel
• Cuibul de viespi (1986)- adaptare cinematografică după piesa "Gaițele"
• Liceenii (1986) - profesoara Isoscel
• Primăvara bobocilor (1987) - Varvara
• Punct și de la capăt (1987)
• Extemporal la dirigenție (1988) - profesoara Isoscel
• Dimineața pierdută (1990) - teatru TV
• Liceenii Rock'n'Roll (1991) - profesoara Isoscel
• Titanic vals (1993) - film TV
• Liceenii în alertă (1993) - profesoara Isoscel
• Paradisul în direct (1994)
• Dublaj de voce la seria animată Povești cu Mac-Mac, în rolul doamnei Bentina Beakley, în original vocea aparținându-i lui Joan Gerber (1996)
• Sexy Harem Ada Kaleh (2001)
• Agenția matrimonială (2005) - serial TV
• Cuscrele (2005) - serial TV
• Cu un pas înainte (2007) - Marga Steiner (3 episoade, 2007)
• Nunta mută (2008)
• Toată lumea din familia noastră (2012)

Voce[modificare | modificare sursă]

• Mama (1977) - interpretă de piese muzicale
• Orășelul leneș: Bessie
• Prințesa și Broscoiul: Mama Odie
• Rio 2: mătușa Mimi

Distincții[modificare | modificare sursă]

• Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[6]

Tamara Buciuceanu-Botez - Tamara în voiaj

Tamara Buciuceanu-Botez și Radu Zaharescu - Spațiul locativ

Tamara Buciuceanu-Botez şi Nicu Constantin - Anecdote pierdute