7. 13 OCTOMBRIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
ALEXANDRU ANDRIEȘ
| Alexandru Andrieș | |
.jpg) Alexandru Andrieș în februarie 2012 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  (66 de ani), BrașovOrașul Stalin, România  |
| Ocupație | Muzician · compozitor · interpret · textier · grafician · arhitect |
| Activitate | |
| Gen muzical | blues · jazz · folk |
| Instrument(e) | chitară · pian · muzicuță |
| Ani de activitate | 1974 - prezent |
| Case de discuri | Electrecord · Romtrust Citizen · Intercont Music · MediaPro Music · Zone Records · Black Crow Music Productions · A&A Records |
| Interpretare cu | Basorelief · colaborări cu alți folkiști |
| Prezență online | |
| Site web | |
Modifică date / text  | |
Alexandru Andrieș (n. 13 octombrie 1954, Brașov) este un cântăreț de blues / jazz / folk, arhitect, scriitor, poet, traducător, pictor și grafician.
Studiile la Institutul de Arhitectură "Ion Mincu" (1980).
Conferențiar Doctor la Institutul de Arhitectură "Ion Mincu".
Debut solistic în 1974 - Club A, scenic în 1979 - Festivalul de jazz & rock Brașov, cu trupa Basorelief. Debut discografic în 1984 la Electrecord (cu albumul "Interioare").
Are la activ peste 3100 concerte până în 2002.
Discografie[modificare | modificare sursă]
- Interioare (1984)
- Interiors (1985)
- Country & Western Greatest Hits III (1986)
- Rock'n Roll (1987)
- Despre distanțe (1988)
- Trei oglinzi (1989)
- Interzis (1990)
- Azi (1991)
- Așteptînd-o pe Maria (1991)
- Pofta vine mîncînd (1992)
- Vecinele mele 1, 2, 3 (1992)
- Cît de departe (1993)
- Nimic nou pe frontul de est (1993)
- Nimic nou pe frontul de est (single 1993)
- Decembrie / Vis cu îngeri (1993)
- Slow Burning Down (1994)
- Alexandru Andrieș (1994)
- Ultima repetiție (1995)
- Hocus Pocus (1995)
- Balaurul verde / Tarom blues (1995)
- La mulți ani 1996 (1995)
- Albumul alb (1996)
- Acasă (1996)
- Tăcerile din piept (1996)
- Ungra (1996)
- În concert (1997)
- Singur, singur, singur, singur... (1997)
- Verde-n față (1998)
- Culori secrete (1998)
- Alb-negru (1999)
- Texterioare (1999)
- Cîntece pentru prințesă (1999)
- Watercolours (1999)
- Vreme rea (2000)
- Bingo România (2000)
- La mulți ani, Bob Dylan (2001)
- Pe viu (2001)
- Fără titlu (2001)
- Muzică de divorț (2001)
- Cîntece de-a gata (2002)
- Blues Expert (2003)
- 50/30/20 (2004)
- 50/30/20 (DVD 2004)
- Comandă specială (2005)
- Tandrețuri (DVD 2005)
- Ediție specială (DVD+CD 2006)
- Nimic nu iese-așa cum vrei (2006)
- Legiunea străină Soundtrack (2007)
- Videoarhiva 1, 2, 3 (DVD 2007)
- Videoarhiva 4, 5 (DVD 2007)
- La Sala Auditorium 04.12.06 (2007)
- Ninge iar... (2007)
- Oficial (2008)
- În sfîrșit la M.I. (DVD 2008)
- Acustic la ACT (DVD 2008)
- Împreună (2008)
- Împreună (DVD 2008)
- Nunta mută Soundtrack (2008)
- Petală (2009)
- Du-mă înapoi (2010)
- Muzică de colecție, Vol. 110 (Jurnalul Național 2010)
- Du-mă înapoi 2 (2010)
- Mia's Children - Concertul (DVD 2010)
- Vechituri (2010)
- Incorekt (2011)
- Incorekt - Live la Excelsior (2011)
- Du-mă înapoi Deluxe (2011)
- JT (2012)
- Excelsior 03.12.2012 (2013)
- Du-mă înapoi 4 (2013)
- Cîntece piraterești (2013)
- Interioare 2014 (2014)
- Interioare 2014 în concert (2015)
- Disc domestic EP (2016)
- Disc domestic (2016)
- Andrieș la Auditorium (2017)
Volume[modificare | modificare sursă]
- Almanah Anticipația 1984 (1983)
- Almanah Anticipația 1985 (1984)
- Așteptând-o pe Maria (1991)
- La mulți ani Dylan (1991)
- Singur acasă (1992)
- Petala (Editura Vellant, 2009)
- Desen și arhitectură (Editura Vellant, 2009)
- Cu mătușa prin România (Editura Vellant, 2012)
Membru[modificare | modificare sursă]
- Uniunea Arhitecților din România (din 1980)
- Uniunea Scriitorilor din România (din 1994)
- D.D.A. / Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România (din 1994)
- Asociația Ziariștilor din România
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit lui Alexandru Andrieș la 10 decembrie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria B - "Muzică", „pentru contribuțiile deosebite în activitatea artistică și culturală din țara noastră, pentru promovarea civilizației și istoriei românești”.
Alexandru Andries - Cea mai frumoasa zi
ALEXANDRU ANDRIEȘ - INTERIOARE[1984 - full album]
Alexandru Andrieș - Despre Distanțe(ful album, 1988)
TAMARA CIOBANU
| Tamara Ciobanu | |
.jpg) Cântăreața Tamara Ciobanu în anii 1970 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 22 noiembrie 1914 Berezlogi, județul Orhei, Basarabia |
| Decedată | (75 de ani) Chișinău, RSS Moldovenească, URSS |
| Înmormântată | Cimitirul Central din Chișinău |
| Cetățenie |  URSS |
| Ocupație | Cântăreață de operă |
| Activitate | |
| Partid politic | Partidul Comunist al Uniunii Sovietice |
| Premii | Premiul Stalin Ordinul Lenin Artist al Poporului din URSS Ordinul Revoluției din Octombrie[*] Ordinul Prieteniei Popoarelor[*] Ordinul Steagul Roșu al Muncii Artist al poporului din RSS Moldovenească () Artist Emerit al RSS Moldovenești[*] () State Stalin Prize, 3rd degree[*] () |
| Modifică date / text | |
Tamara Ciobanu (născută Taratanskaia, n. 22 noiembrie 1914 – d. 23 octombrie 1990) a fost una din cele mai cunoscute cântărețe de operă și muzică populară ale Moldovei din a doua jumătate a secolului al XX-lea.
În anii 1945–1951 a fost solistă a Radiodifuziunii din RSSM, între 1951–1973 a fost solistă a orchestrei de muzică populară „Fluieraș”. În anii 1973–1980 a lucrat ca conferențiară a Catedrei de Canto a Academiei de Muzică „G. Musicescu”. Artistă a poporului din URSS. A interpretat rolul Tatianei în opera Evgheni Oneghin de Piotr Ilici Ceaikovski, și rolul lui Cio-Cio-San din opera cu același nume de Giacomo Puccini. Din 1972 a fost președinte a Societății muzical-corale din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. În anul 1950 a primit premiul de Stat al URSS.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Tamara Ciobanu s-a născut pe 22 noiembrie 1914, în satul Berezlogi, județul Orhei, Basarabia.[1] După absolvirea liceului de fete "Principesa Dadiani" din Chișinău, își continua studiile la Școala de Medicină, apoi la conservatorul de la Saratov (1941-1944). În aceasta perioada participa in calitate de soprano in corul celebrului preot și om de cultură Mihail Berezovschi. A luat lecții particulare de canto, ca peste puțin timp să-și aprofundeze studiile muzicale la Conservatorul de Stat din Moldova, pe care l-a absolvit în 1947. În același an a participat la primul Festival Mondial al Tineretului și Studentilor din Praga, unde a cântat: Doina, Marioara, Leana, cântece care au devenit cartea de vizita a Moldovei. La acest festival a fost distinsă cu titlul de laureat și diploma de gradul I.
În anul 1950, după un turneu la Moscova cu orchestra “Fluieraș”, i se conferise Premiul de Stat al URSS, iar după asta fusese aleasă deputat în Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice. Și-a folosit statutul său de deputat pentru a ajuta o mulțime de oameni. După o altă prezență la Moscova, în 1957, i s-a deschis drumul peste hotare. A fost în turnee în Germania Democrată, la Praga, Montreal, Tirana. A ajuns și pe litoralul Oceanului Indian. Aflându-se peste hotare, vizita muzee, monumente de istorie și cultură, în mod special, magazine cu flori. La unul din concertele Tamarei Ciobanu în România a asistat și Mihail Sadoveanu. În timp ce aceasta evolua pe scenă, scriitorul și-a sprijinit capul în mâini și a șoptit: “Dumnezeiește. Dumnezeiește.”[2]
În repertoriul interpretei sunt multe piese scrise de Dumitru Gheorghiță, Eugen Coca, Eugen Doga. Se spune că ea suferea, că nu avea libertatea alegerii repertoriului, că nu putea vorbi despre studiile sale din anii interbelici și participarea la bogata viață culturală a Chișinăului de până la ocupația sovietică.[2]
Din 1972 a fost președinte al Societății Muzicale Corale din RSSM, deputat al Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice.[3]
Din 1989, numele Tamarei Ciobanu il poarta prestigiosul Concursului Național al interpreților de cântece folclorice “Tamara Ciobanu”. Sora Tamarei Ciobanu, Valentina Savițchi, a fost cântăreață de operă. Ea făcuse o carieră strălucită la Opera Națională, dar când Tamara Ciobanu a căzut la pat fiind paralizată, aceasta renunțase la scenă, îngrijind-o în ultimii șapte ani de viață.[2]
Numele său îl poartă astăzi și o stradă din sectorul Buiucani – strada Tamara Ciobanu (fosta str. Glazunov în perioada sovietică).[3]
Distincții[modificare | modificare sursă]
- Artistă a Poporului din URSS (1960)
- Premiul de Stat al URSS (1950)
- „Ordinul Lenin”
- „Ordinul Steagul Roșu al Muncii”
- Ordinul „Prietenia Popoarelor”
- Ordinul „Revoluția din Octombrie”[3]
Tamara Ciobanu - Geamparale (1973)
Тамара Чебан Tamara Ciobanu Spus a badea sa nu joc Moldavian
Omagiu adus către Tamara Ciobanu (gimnaziuldumitrumatcovschi.educ.md)
ANGELA MOLDOVAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu