8./1 NOIEMBRIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT

SOFIA COSMA

Sofia Cosma
Date personale
Născută	1 noiembrie 1914 Smorgon, Letonia
Decedată	12 februarie 2011 (96 de ani) Oxnard, California
Copii	Ilona Scott, Mihail
Ocupație	Muzician
Activitate
Profesie	Muzician
Modifică date / text

Sofia Cosma (n. 1 noiembrie 1914, Smorgon, Letonia – 12 februarie 2011, Oxnard, California) a fost un muzician și profesor.

Viața și activitatea[modificare | modificare sursă]

S-a născut pe 1 noiembrie 1914 în într-un mic shtetl, Smorgon, la granița între Letonia și Lituania. Sofia Cosma a început să studieze pianul de la o vârstă fragedă. La 18 ani s-a mutat la Viena, iar în 1933 a participat la Concursul Internațional de Pian de la Viena. Sofia a încercat să se refugieze în Letonia pentru a scăpa de naziști, însă a fost arestată mai târziu de sovietici și dusă într-un lagăr de concentrare. După eliberarea din lagărul sovietic unde și-a cunoscut și soțul de origine română, cu care are o fiică, Sofia a fost trimisă în Austria, în timp ce soțul său a fost trimis în România. În 1950 familia a fost reunită la București, iar puțin timp mai târziu s-a născut cel de-al doilea copil, Mihail. Din 1958 a devenit solistă a Filarmonicii Române.

In 1956, după 15 ani departe de pian, devenită Sofia Cosma, artista își relua studiile și era recunoscută rapid ca una din cele mai marcante soliste din România, în anii 70, conferențiară universitară la Conservatorul din Iași și înregistrând câteva discuri. Sofia Cosma a concertat pentru prima data la Iași pe 3 mai 1958, interpretând una din piesele de rezistenta ale repertoriului ei impresionant, Concertul Nr. 2 de Liszt, sub bagheta compozitorului dirijor Achim Stoia. Pina la 14 septembrie 1979, data ultimei apariții pe podiumul iesean, cu Concertul No. 1 de Ceaikovski, Sofia Cosma și-a bucurat auditoriul cu interpretari notabile ale concertelor de Saint-Saens, Beethoven (Imperialul), Chopin, Rachmaninov și, în prima audiție, în 1964, cel de-al doilea concert de pian al lui Pascal Bentoiu.^[1]

După decesul soțului său în 1974, Sofia a călătorit de mai multe ori în SUA, reușind să obțină azil politic în 1981. În 1990 a revenit în Uniunea Sovietică unde a susținut un concert la Moscova.

În 2011 a fost realizat un film despre viața sa: "A SUITCASE FULL OF CHOCOLATE".^[2]

 

Ludwig van Beethoven - Concertul pentru pian și orchestră nr.5 în Mi bemol major (Orchestra Simfonică a Filarmonicii de Stat George Enescu, dirijor Mircea Cristescu)

 

Richard Strauss - Burlesca pentru pian și orchestră (Orchestra Simfonică Radio, dirijor Carol Litvin)

Sofia Cosma, născută Gurevici Sonia, a fost pianistă și profesoară. Născută la 1 noiembrie 1914 într-o comunitate de evrei din Smorgon, la granița dintre Letonia și Lituania (astăzi în Belarus), a început să studieze pianul de la 5 ani. Talentul acesteia era clar, la 14 ani interpretând cel de-al doilea concert pentru pian și orchestră de Camille Saint-Saëns. Și-a început studiile muzicale la Riga, apoi la 18 ani s-a mutat la Viena pentru a studia pianul la Akademie für Musik und darstellende kunst la clasa profesorului Julius Isserlis. A debutat în cadrul unui recital la Grosser Musikvereinssaal din Viena (iunie 1933), interpretând 32 de Variațiuni pentru pian de Beethoven și Balada în fa minor de Chopin.

La puțin timp după ce s-a refugiat la Riga pentru a scăpa de naziști, pianista a fost arestată de sovietici pentru că avea un pașaport străin și a fost dusă într-un lagăr de concentrare din Kazahstan unde a rămas timp de 9 ani. După eliberarea din lagărul sovietic unde și-a cunoscut și soțul de origine română. Sofia Cosma a fost trimisă în Austria, în timp ce soțul său a fost trimis în România. În 1950 familia s-a reunit la București.

În 1956, după 15 ani departe de pian, Sofia Cosma a căutat-o pe Florica Musicescu sub îndrumarea căreia și-a recăpătat tehnica pianistică; și-a reluat astfel cariera de pianist concertist, devenind din 1958 solistă permanentă a Filarmonicii din București. Au urmat ani în care Sofia Cosma, recunoscută drept una dintre cele mai importante pianiste care activau în România, călătorea deseori între București și Iași, între anii 1970 și 1978 preluând și funcția de conferențiar la catedra de pian a Conservatorului din Iași.

După decesul soțului, în 1974, pianista a călătorit de mai multe ori în SUA, reușind să obțină azil politic în 1981. În acel an s-a stabilit în California de Sud, unde a cântat și a predat. În 1990 a revenit în Uniunea Sovietică unde a susținut un concert la Moscova. S-a stins din viață la Oxnard (SUA) pe 12 februarie 2011, în vârstă de 96 de ani. În 2011 a fost realizat un film despre viața sa: "A suitecase full of chocolate".

Repertoriul său extrem de vast a cuprins concerte de Beethoven (Concertul Nr.5, Fantezie pentru cor, pian și orchestră), Chopin, Brahms, Ceaikovski, Schumann, Liszt, Saint-Saëns, Kabalevsky, Poulenc (2 piane și orchestră), Bentoiu (nr.2); sonate de D. Scarlatti, Haydn, Mozart, Schubert, Beethoven, Brahms, Chopin, Skriabin, Ravel (Sonatina), lucrări de Grieg, Mendelssohn-Bartholdy, Balakirev (Islamey), Musorgski (Tablouri dintr-o expoziție), R. Strauss (Burlesca), Rahmaninov (Preludii, Studii simfonice, Elegia), Debussy (Focuri de artificii, Reflexii în apă), Poulenc (Toccata), Liszt (Liebenstraum, Parafrază din "Rigoletto), Dohnany (Capricio), Szymanovski (Tema variată op.5), Prokofiev (6 viziuni fugitive, Sugestie diabolică, Marș, op.33, Gavotă, op.32 nr.3) Zeno Vancea (Toccata), M. Mihalovici (3 Nocturne), Enescu (Suita op.10), Marțian Negrea (Sonatină), Tudor Ciortea (Suita, Capriccio), Schumann (Cvintetul).

Sofia Cosma - Franz Liszt: Vals uitat nr. 1, Valse oubliee

Sofia Cosma - Franz Liszt: Rapsodia ungară nr. 12 în Do diez minor

Bach-Busoni - Chaconne in D minor, BWV 1004 - Sofia Cosma

GABRIEL COTABIȚĂ

Gabriel Cotabiță
Date personale
Nume la naștere	Gabriel Cotabiță
Născut	1 noiembrie 1955 (65 de ani), Craiova, jud. Dolj Craiova, România
Cetățenie	România
Ocupație	cântăreț, muzician, prezentator, producător muzical și TV
Activitate
Gen muzical	Pop, muzică ușoară, rock, pop rock
Instrument(e)	solist vocal
Ani de activitate	1974 - prezent
Case de discuri	Electrecord, Romagram, Roton, MAR Music Production, Nova Music, OVO Music, Cat Music, Adevărul Holding
Interpretare cu	Redivivus, Holograf, Vodevil, VH2, Solo
Modifică date / text

Gabriel Cotabiță (n. 1 noiembrie 1955, Craiova) este un cântăreț român de muzică ușoară și pop-rock, prezentator, producător muzical și de televiziune. De asemenea, este solistul vocal al formației VH2 și a fost component al cunoscutului grup rock Holograf, în anii '80.

Cuprins

• 1Studii și primii ani de carieră
• 2Apariții și activitatea muzicală
• 3Premii
• 4Discografie
• 5Note
• 6Bibliografie
• 7Legături externe

Studii și primii ani de carieră[modificare | modificare sursă]

A absolvit Institutul de Electrotehnică din Craiova fiind inginer. În perioada 1967-1969 urmează cursurile Școlii Populare de Artă din Craiova. A debutat în muzica rock în anul 1975 alături de grupul Redivivus devenind o vedetă a genului. În luna octombrie a aceluiași an are loc primul spectacol al formației și un an mai târziu Redivivus participă la Festivalul Artei Studențești de la Galați unde Gabriel Cotabiță primește premiu pentru cel mai bun solist vocal. Între anii 1979 și 1980 Cotabiță colaborează și cu Basorelief alături de care susține o serie de concerte pe litoral. După ce Redivivus își încheie activitatea pentru că nu a mai putut fi considerată o trupă studențească, interpretul își va înființa o nouă trupă, Fapt Divers cu care cântă în restaurant. Ulterior revine la titulatura de Redivivus. În 1983 Holograf rămâne fără solist vocal și-l solicită pe Gabriel Cotabiță să vină în trupă. Împreună au scos în anul 1984 albumul « Holograf 1 ». Pe vremea aceea în componența Holograf erau Gabriel Cotabiță – voce, Mihai Pocorschi - chitară/voce, Sorin Ciobanu - chitară, Antonio Furtună - clape, Nichi Temistocle - chitară bass, Edi Petroșel - percuție. Prezența trupei în același an pe scena de la Cenaclu Flacăra reprezintă rampa de lansare pentru băieți. Despărțirea de Holograf se face din cauza vizei care îi este refuzată de două ori lui Gabriel Cotabiță pentru o serie de turnee în străinătate motiv pentru care decide să părăsească trupa. Este momentul în care se întoarce la Redivivus la Craiova cu care obține succese până în anul 1986 când este contactat de Ionel Tudor pentru a-i interpreta la festivalul Mamaia o piesă. Gabriel Cotabiță este recomandat compozitorului de către fostul coleg de trupă din Holograf, Tino Furtună. Despărțirea definitivă de Redivivus se face printr-un concert pe data de 20 mai. Cotabiță a ales prin muzica ușoară scena: « În 1986 muzica așa-zis ușoară a fost pentru mine ultimul tren pentru a putea cânta pe scenă renunțând la activitatea din restaurante ». Din anul 1986 se dedică muzicii ușoare, pop și își formează o trupă de turneu, respectiv Vodevil.

Dan Iagnov compune melodia „Continent pierdut”, cântec în duet Gabriel Cotabiță cu Monica Anghel, melodie apărută pe CD-ul „Best of Dan Iagnov”, editat în 2006 la casa de discuri OVO MUSIC.

Apariții și activitatea muzicală[modificare | modificare sursă]

A jucat în filmul muzical În fiecare zi mi-e dor de tine, în regia lui Gheorghe Vitanidis, muzica George Grigoriu și Ionel Tudor. Figurează pe coloana sonoră a peliculei « Rezervă la start », în regia lui Anghel Mora, muzica Adrian Enescu. În anul 1990 susține primul recital pe scena de la Festivalul Mamaia. Prezintă Festivalul „București ‘91”. În anul 1992 susține recital pe scena Festivalului Internațional „Cerbul de aur”. Din anul 1995 este director muzical și realizator de emisiuni la Tele 7abc. Deține funcția de director la firma Aldaco film. În 1995 debutează la festivalul Mamaia în calitate de compozitor cu piesa „Amintirea ta” pe care i-o încredințează Nicoletei Ciopraga care concura la interpretare. În 1998 impune primul regulament al festivalului de la Mamaia dar care nu este respectat fapt care-l determină pe Cotabiță să refuze să ia parte la următoarele două ediții considerându-le din start compromise. În 2000 apare pe discul lui Cornel Fugaru „In the name of the music”. În 2002 formează alături de Mihai Pocorschi grupul VH 2. I se decernează Diploma de Onoare a Ministerului Culturii și Cultelor în cadrul Galei muzicale „O zi printre stele”, mai 2002. În 2003 prezintă festivalul internațional Callatis; deține unul din cele mai puternice Fan-cluburi din țară care a fost înființat la București în anul 1991.

Premii[modificare | modificare sursă]

• 1988 - obține premiul publicului cu melodia „Încearcă” la concursul „Șlagăre în devenire”
• 1988 - obține trofeul la festivalul Mamaia cu piesa „Dă-mi o șansă”
• 1990 - obține trofeul pentru piesa „Ave Maria!”
• 1991 - piesa „Te tog domnișoară nu pleca” este desemnat șlagărul anului la festivalul de la Mamaia și tot în același an piesa „Ce mai vrei” obține locul al III-lea la aceeași secțiune
• 1992 - obține trofeul cu piesa „Lasă-mi pe cer o stea”.Tot în același an piesa „Dacă lumea ar fi a mea” se clasează pe locul al II-lea la secțiuena Creație iar „Balada timidului soldat” se clasează a doua la secțiunea Șlagăre
• 1993 - „Voice from above” devine șlagărul anului la festivalul Mamaia
• 1995 - „Raiul e pe pământ” devine șlagărul anului la festivalul Mamaia
• 1996 - „Atunci când nu ești” se clasează pe locul al III-lea la secțiunea „Șlagăre” de la festivalul Mamaia
• 1997 - „Poate că da, poate că nu” se clasează pe locul al II-lea la secțiunea „Șlagăre” și tot în același an Gabriel Cotabiță obține locul al II-lea la secțiunea Creație cu piesa „Să nu ne spunem adio”.
• 1997 - primește trofeul la Festivalul Cântecului de dragoste pentru piesa „Să nu ne spunem adio”
• 1997 - obține diploma de merit la „Unisong International Songs Contest”, USA
• 1998 - obține premiul al III-lea la secțiunea Soul R&B la „Pacific International Song Contest Surfers Paradise, Australia
• 1998 - obține trofeul pentru piesa „Balada timidului etern”
• 1999 - obține trofeul pentru piesa „Te iert”

Discografie[modificare | modificare sursă]

• 1980 - Formații rock 5 (cu formația Redivivus, album colectiv)
• 1983 - Holograf 1 (cu formația Holograf)
• 1987 - În fiecare zi mi-e dor de tine (cu Marina Florea)
• 1988 - Noapte albastră
• 1989 - Noi rămânem oameni
• 1991 - Prima iubire și ultima
• 1993 - Prizonier
• 1997 - Viața e un cazino
• 2002 - Greatest Hits (cu formația VH2)
• 2004 - Dacă n-ai iubi (cu formația VH2)
• 2010 - Fărâme de tandrețe
• 2011 - 2 (cu formația VH2)
• 2012 - 25 de ani de nopți albastre - Best of Gabriel Cotabiță
• 2014 - 3: Live în Garaj (cu formația VH2)

 (CONCERT Online) Cu GABRIEL COTABIŢĂ, LIVE, într-o seara MARE DE TOT !!! 

DANA MARIJUANA

Dana Marijuana
Date personale
Nume la naștere	Daniela-Elena Coteanu
Născută	1 noiembrie 1979 (41 de ani) București, România București, România
Copii	2
Cetățenie	România
Ocupație	Cântăreață
Activitate
Gen muzical	Rap, Hip-hop
Instrument(e)	Voce
Ani de activitate	1994 - prezent
Case de discuri	Cat Music
Colaborare cu	B.U.G. Mafia, La familia,Ganja, Puya (rapper), Tudor Sișu, Loredana Groza, Andreea Antonescu, Connect-R, Anda Adam, Șase Șase, Il-egal, Tonik Obiektiv etc.
Prezență online
Site web
Modifică date / text

Dana Marijuana (pseudonim pentru Daniela-Elena Coteanu; n. 1 noiembrie 1979, București) este o cântăreață română de muzică rap și hip-hop.

Și-a început activitatea de cântăreață în 1994. A colaborat cu casa de discuri Cat Music. Alături de La Familia a lansat piesele „Tupeu de borfaș” și „Tre' să spun”. De-a lungul timpului a colaborat cu numeroase trupe și artiști din România. A lansat în anii '90 două albume intitulate „Cea mai fidelă fată” și „Fii pe fază”.

În 1998 a început să creeze bijuterii, aceasta fiind o afacere de familie. A creat bijuterii pentru designeri și artiști precum Cătălin Botezatu, Laura Olteanu, Mihai Albu, Cristina Rus etc.

Dana Marijuana a lansat în 2019 o carte, Poveste de cartier.^[1][2]

Discografie^[3][modificare | modificare sursă]

• 1999 - "Fii pe fază" ( Cat Music )
• 2000 - "Cea mai fidelă fată" ( Cat Music )

Dana Marijuana, povestea dureroasă de viață: "Nu am făcut banii din muzică"

MIHAELA RUNCEANU

Mihaela Runceanu
Date personale
Nume la naștere	Valentina Mihaela Runceanu
Născută	4 mai 1955  Buzău, Republica Socialistă România Buzău, România
Decedată	1 noiembrie 1989 (34 de ani)  București București, România
Cauza decesului	omor
Cetățenie	România
Ocupație	cântăreață solo, profesoară de canto
Activitate
Gen muzical	muzică ușoară, pop - rock
Instrument(e)	vioară, pian
Ani de activitate	1975 - 1989
Case de discuri	Electrecord
Prezență online
pagină Facebook
Modifică date / text

Mihaela Valentina Runceanu (n. 4 mai 1955, Buzău, România – d. 1 noiembrie 1989, București, România) a fost o cântăreață română de muzică ușoară și profesoară de canto la Școala Populară de Artă din București.

Cuprins

• 1Biografie
• 2Moartea
• 3Post mortem
• 4Premii obținute la Festivalurile "Mamaia" și "Melodiile anului"
• 5Discografie^[10]
• 6Note
• 7Bibliografie
• 8Legături externe

Biografie[modificare | modificare sursă]

Valentina-Mihaela Runceanu s-a născut pe 4 mai 1955, la Buzău. În 1970, a absolvit cursurile la școala elementară de pe lângă Liceul de muzică și arte plastice din Buzău. Profesor de vioară: Eufrosina Tomescu, soția directorului școlii, Constantin Tomescu. Urmează Liceul de muzică și arte plastice din Buzău, pe care îl absolvă, ca șef de promoție, în 1974. În perioada liceului, cântă în orchestra simfonică a orașului, care se afla pe lângă Casa orășenească de cultură. Alături de Orchestra Simfonică din Buzău, efectuează un turneu de câteva săptămâni în Cehoslovacia și în Ungaria. În 1973 câștigă Premiul I la concursul "Tinerețea Buzoiană" cu piesa "Anilor" de Petre Magdin, prima recunoaștere publică a vocației de solist de muzică ușoară. În 1974 este admisă la Conservatorul de muzică "Ciprian Porumbescu" (clasa profesor Victor Giuleanu), cu media 9,95 ; urmează, în paralel, cursurile școlii Populare de Artă din București (pe care o absolvă în 1977), clasa de canto condusă de profesoara Nina Bercaru.

În 1975 câștigă Trofeul "Steaua litoralului", Constanța, obține Premiul I la Festivalul "Constelații vâlcene", Râmnicu Vâlcea și debuteză la Radio cu o piesă, în primă audiție, a compozitorului George Grigoriu. În februarie 1976, Mihaela Runceanu trece cu 10 pe linie prima etapă la concursul TV "Steaua fără nume". În 1976, Premiul II la "Festivalul artei studențești" din Galați, Premiul II la concursul "București’76". La cea de-a IX-a ediție a “Festivalului tinereții de la Amara”, care s-a desfășurat în stațiunea Amara (Ialomița) în perioada 5 - 8 august 1976, Mihaela Runceanu câștigă “Trofeul Tinereții”. În 1978, Mihaela Runceanu absolvă Conservatorul de muzică "Ciprian Porumbescu", Facultatea de pedagogie, muzicologie, compoziție, cu lucrarea "Muzica ușoară românească și rolul său în societatea contemporană" – coordonator prof. Al. Leahu. În perioada 1978-1979, activează ca profesoară de vioară la Școala generală de muzică din Brăila. Cântă cu formațiile "Solaris" și "Mefisto" din localitate. În perioada 1979-1980, activează ca profesoară de vioară la Liceul de muzică și arte plastice din Buzău, pe care îl absolvise cu numai șase ani în urmă. Face parte din formația „Nona”, condusă de profesorul Xenti Stănescu^[1].

În toamna anului 1980, Mihaela Runceanu devine profesoară la Școala Populară de Artă din București^[2]. Corepetitor la aceeași clasă, compozitorul Ionel Tudor. Dintre cei care i-au fost elevi se numără: Marina Florea, Silvia Dumitrescu, Dana Dorian, Gianina Olaru, Carmen Trandafir, Adrian Enache, Mădălina Manole, Nicola, Paula Mitrache, Miki (fosta solista a trupei K-pital), Maria Botta, Marinela Chelaru de la grupul „Vouă” ș.a. În perioada 1980-1989, Mihaela Runceanu cântă la unele dintre cele mai renumite restaurante din București, cum ar fi: „Intercontinental”, „București”, „Continental”, „Salonul spaniol”, „Dorobanți”, „Melody” precum și la „Internațional” Sinaia și Timișoara. De asemenea, în fiecare vară, în timpul vacanțelor, cântă pe litoral numai la restaurante de mâna întâi (ex: „Barul Paradis” din Jupiter). În 1984, melodia „E-adevărat, iubirea mea”, preluată din repertoriul internațional, devine primul mare succes al Mihaelei Runceanu^[3].

La concursul „Melodii’84” (care a avut loc la începutul anului 1985), melodia „Să crezi în dragostea mea” (Ion Cristinoiu/Roxana Popescu) obține premiul I la secțiunea "Prime audiții". Acesta este momentul în care Mihaela Runceanu devine una dintre cele mai apreciate și de succes soliste ale României^[4]. Începând cu 1985, Mihaela Runceanu participă la un număr mare de spectacole organizate în București (în special la Sala Radio sau Sala Polivalentă) sau în provincie, numele ei devenind, prin ani, o garanție sigură a calității spectacolelor respective.^[5] Este solicitată tot mai des pentru înregistrări la Radio, Televiziunea Română și Electrecord.^[6] A efectuat turnee în Cehoslovacia (1973), Ungaria (1973), Bulgaria, URSS (1984), Cuba (1985) și RDG (1987).^[7]

Moartea[modificare | modificare sursă]

Pe data de 28 octombrie 1989, Mihaela Runceanu participă la spectacolul-maraton de mare succes „Start Melodii’89”, care are loc la Sala Radio. Mihaela Runceanu are un succes fantastic fiind bisată de trei ori. De emoție, Mihaela va îngenunchea la aplauzele publicului. Acesta este ultimul spectacol susținut de Mihaela Runceanu. Pe 30 octombrie 1989, a apărut la Electrecord, "Pentru voi, muguri noi", cel de-al treilea disc al artistei.

Pe 1 noiembrie, în jurul orei 1:00 a.m., Mihaela Runceanu este asasinată în garsoniera sa din București situată pe Șoseaua Mihai Bravu. Pe data de 2 noiembrie, la doar 36 de ore de la comiterea crimei, Daniel Cosmin Ștefănescu este prins și arestat. Pe 4 noiembrie 1989 Mihaela Runceanu este înmormântată la cimitirul „Dumbrava” din Buzău ^[8].

Post mortem[modificare | modificare sursă]

În mai 1990 se naște Fan-Club-ul Mihaela Runceanu, înființat de ziaristul Mihai Bogatu. Primul Fan-Club din România. Cu această ocazie Mihai Bogatu publică broșura "Adevărul în cazul Mihaela Runceanu". În 1991, apare cartea „Mihaela Runceanu - Un cantec ucis”), scrisă de Nicolae Peneș și publicată la Editura Monteoru. Cartea va fi reeditată în 1993, la Editura Divers Press din București. Tot în 1991, apare cartea „Pagini din procesul asasinului Mihaelei Runceanu”, scrisă de Nicolae Peneș. Cartea reunește laolaltă toate relatările procesului crimei care au apărut în ziarul „Senator” din Buzău.

În perioada 24-26 mai 1991 are loc La Buzău are loc prima ediție a Festivalul de muzică ușoară „Mihaela Runceanu”. În luna noiembrie 2004, Mihaela Runceanu a fost declarată post-mortem cetățean de onoare al municipiului Buzău. Distincția a fost atribuită de consilierii locali. La ședința ordinară, același titlu a fost acordat altor 13 personalități. Printre ei se numără scriitorii Nicolae Peneș și Radu Cârneci, muzeograful Valeriu Nicolescu, regizorul Nicolae Cabel și jurnalistul Dumitru Ion Dincă. La propunerea grupului Opoziției din Consiliul Local, pe lista cetățenilor de onoare ai orașului Buzău a fost trecută și regretata voce a muzicii ușoare românești^[9].

În 2009, cu ocazia comemorării a 20 de ani de la dispariția solistei și profesoarei de canto muzică ușoară Mihaela Runceanu, Asociația Culturală Fan Club Mihaela Runceanu din București a organizat în ziua de duminică, 1 noiembrie 2009, la Casa de Cultura a Studenților (Grigore Preoteasa - Calea Plevnei nr. 61) manifestarea comemorativă intitulată "EU NU TE-AM UITAT". Spectacolul în sine a fost un omagiu adus Mihaelei de nume cunoscute ale scenei muzicale și de foști elevi ai ei, precum Amadeus, Silvia Dumitrescu, Marina Florea, Adrian Enache, Daniel Iordachioaie, Viorela Filip, Carmen Trandafir, Miki, Maria Botta, Andreea Runceanu, Xenti Runceanu, George Nicolescu, dar și de soliști care s-au format în cadrul Fan Clubului precum Francesca Nistor, Catalin Magdalinis, Ioana Nanasi, Corina Teodorescu și Aurel Toma.

Pe 9 mai 2010, Casa de Cultura a Studenților din București și Asociația Culturală Fan Club Mihaela Runceanu au organizat concertul de muzică ușoară românească "Noi nu te-am uitat" dedicat zilei de naștere a Mihaelei Runceanu. A fost un regal muzical onorat de mari interpreți precum Gabriel Cotabiță, Silvia Dumitrescu, Marina Florea, Catalin Magdalinis, George Nicolescu, Maria Radu, Xenti și Andreea Runceanu, Carmen Trandafir s.a. Pe 4 noiembrie 2010, la Casa de Cultură a Studenților din București a avut loc spectacolul "Pentru voi, muguri noi" dedicat Mihaelei Runceanu de la a cărei dispariție s-au împlinit 21 ani pe data de 1 noiembrie. Spectacolul a fost organizat de către Casa de Cultură a Studenților din București și Fan Clubul Mihaela Runceanu, inițiatori fiind Andreea Runceanu, Xenti Runceanu și Mihai Bogatu. Spectacolul a fost un imens succes. Au participat Trupa Amadeus, Xenti Runceanu, Alina Sorescu, Vlad Miriță, Irina Popa, Minodora Dedis, Ioana Sandu, Marian Stere. Cătălin Magdalinis, Radu Ion, Aurel Toma etc. Momentele de vârf ale spectacolului au fost apariția Stelei Enache și recitalurile extraordinare susținute de Corina Chiriac și Silvia Dumitrescu.

Premii obținute la Festivalurile "Mamaia" și "Melodiile anului"[modificare | modificare sursă]

Mamaia’76 - "De-ar fi fost să fiu" (George Grigoriu / Mircea Block) - Premiul I

Mamaia’88 "Cât aș fi vrut să te chem" (Alexandru Willmany / Angel Grigoriu) - Mențiune.

Melodii’84 (14 -17 februarie 1985) - Secțiunea “Muzică de dans în primă audiție” "Să crezi în dragostea mea" (Ion Cristinoiu / Roxana Popescu) - Premiul I

Melodii’85 (13 -16 februarie 1986) - Secțiunea “Muzică de dans, în primă audiție” "De-ar fi să vii" (Alexandru Willmany / Roxana Popescu) - Premiul Juriului

Secțiunea "Din melodiile anului 1985": "Să crezi în dragostea mea" (Ion Cristinoiu / RoxanaPopescu) - Premiul Juriului

Melodii’86 (30 ianuarie - 1 februarie 1987) - "De-ar fi să vii" (Alexandru Willmany / Roxana Popescu) - Laureată

Melodii’87 (11 - 13 martie 1988) - "Să învingă dragostea" (Dan Pavelescu / Eugen Rotaru) - duet cu George Nicolescu - Laureată

Discografie^[10][modificare | modificare sursă]

I. Mihaela Runceanu (1983, Electrecord ST EDC 10757) – disc single

• 1. Luna (Vasile Veselovschi / Mihai Maximilian)
• 2. Ce frumos am visat (Dan Beizadea) / (Ion Preda)

II. Mihaela Runceanu (1987, Electrecord ST EDE 03202)

• 1. E adevărat iubirea mea (repertoriul internațional / Roxana Popescu)
• 2. De-ar fi să vii (Alexandru Wilmany / Roxana Popescu)
• 3. Să crezi în dragostea mea (Ion Cristinoiu / Roxana Popescu)
• 4. Iartă (Ion Cristinoiu / Roxana Popescu)
• 5. Nu te ascunde (Cornel Fugaru / Dan V. Dumitriu)
• 6. Nu, nu mai vreau să știu (Dan Dimitriu / Eugen Rotaru)
• 7. Cu fiecare stea (Mihai Grigoriu / Romeo Iorgulescu)
• 8. Nu știu nici eu (Gh.E.Marian / Aurel Felea)
• 9. Haide spune (Viorel Gavrilă / Roxana Popescu)

III. Pentru voi, muguri noi (1989, Electrecord ST EDE 03627 )

• 1. Pentru voi, muguri noi (Ionel Bratu Voicescu / George Țărnea)
• 2. Conga (repertoriul internațional / Mala Bărbulescu)
• 3. Clipe ce dor (Eugen Mihăescu / Vasile Bucuroiu)
• 4. A doua zi (Dinu Giurgiu / Dan Verona)
• 5. Eu nu te-am uitat (cover Scorpions-still loving you / Roxana Popescu)
• 6. Fericirea are chipul tău (Marcel Dragomir / Eugen Rotaru)
• 7. Dacă totuși vei pleca (Zoltan Boroș / Dumitru Popescu-Chiselet)
• 8. Să fim copii (Dinu Giurgiu / Dan V. Dumitriu)

(Varianta casetei audio STC 00597)

• 1. Pentru voi, muguri noi (Ionel Bratu Voicescu/ George Țărnea)
• 2. Eu nu te-am uitat (Scorpions / Roxana Popescu)
• 3. Fericirea are chipul tău (Marcel Dragomir/Eugen Rotaru)
• 4. Iartă (Ion Cristinoiu/ Roxana Popescu)
• 5. Cât aș fi vrut să te chem (Alexandru Wilmany/Angel Grigoriu)
• 6. E adevărat iubirea mea (repertoriul internațional/Roxana Popescu)
• 7. A doua zi (Dinu Giurgiu/Dan Verona)
• 8. Conga (repertoriul internațional/Mala Bărbulescu)
• 9. Dacă totuși vei pleca (Zoltan Boroș/Dumitru Popescu-Chiselet)
• 10. Clipe ce dor (Eugen Mihăescu/Vasile Bucuroiu)
• 11. Să fim copii (Dinu Giurgiu/Dan V. Dumitriu)

Postum IV. Vom fi mereu (1999, Electrecord EDC 334)

• 1. Viața începe cu tine (Virgil Popescu / Angel Grigoriu, Romeo Iorgulescu)
• 2. Un bilet pentru o călătorie (repertoriul internațional / Flavia Buref)
• 3. Speranțe vis, speranțe flori (George Grigoriu / Andreea Andrei)
• 4. E adevărat iubirea mea (repertoriul internațional / Roxana Popescu)
• 5. Zborul vântului (Viorel Gavrilă / Roxana Popescu)
• 6. Nu, nu mai vreau să știu (Dan Dimitriu / Eugen Rotaru)
• 7. De-ar fi să vii (Alexandru Wilmany / Roxana Popescu)
• 8. Iartă! (Ion Cristinoiu / Roxana Popescu)
• 9. Să fim copii (Dinu Giurgiu / Dan V. Dumitriu)
• 10. Pentru voi, muguri noi (Ionel Bratu Voicescu / (George Țărnea)
• 11. Adevărul florilor (Zoltan Boroș / Dumitru Popescu Chiselet)
• 12. Clipe ce dor (Eugen Mihăescu / Vasile Bucuroiu)
• 13. Haide, spune (Viorel Gavrilă / Roxana Popescu)
• 14. Conga (repertoriul internațional / Mala Bărbulescu)
• 15. Eu nu te-am uitat (repertoriul internațional / Roxana Popescu)
• 16. Fericirea are chipul tău (Marcel Dragomir / Eugen Rotaru)
• 17. Cântă iubirea (Zoltan Boroș / Dumitru Popescu Chiselet)
• 18. Dacă omul poate fi (Alexandru Simu / Eugen Dumitru)

V. Mihaela Runceanu - Ediție de colecție, vol.31 (2007, Jurnalul național)

• 1. E adevărat iubirea mea (repertoriul internațional / Roxana Popescu)
• 2. Speranțe vis, speranțe flori (George Grigoriu / Andreea Andrei)
• 3. Haide, spune (Viorel Gavrilă / Roxana Popescu)
• 4. De-ar fi să vii (Alexandru Wilmany / Roxana Popescu)
• 5. Viața începe cu tine (Virgil Popescu / Angel grigoriu, Romeo Iorgulescu)
• 6. Conga (repertoriul internațional / Mala Bărbulescu)
• 7. Să crezi în dragostea mea (Ion Cristinoiu / Roxana Popescu)
• 8. Clipe ce dor (Eugen Mihăescu / Valeriu Bucuroiu)
• 9. Să fim copii (Dinu Giurgiu / Dan V. Dumitriu)
• 10. Zborul vântului (Viorel Gavrilă / Roxana Popescu)
• 11. Fericirea are chipul tău (Marcel Dragomir / Eugen Rotaru)
• 12. Acasă (Dan Ardelean / Aurel Storin)
• 13. Cât aș fi vrut să te chem (Alexandru Wilmany/Angel Grigoriu)
• 14. Cântă iubirea (Zoltan Boroș / Dumitru Popescu Chiselet)
• 15. Dacă totuși vei pleca (Zoltan Boroș / Dumitru Popescu-Chiselet)
• 16. Eu nu te-am uitat (cover Scorpions-still loving you / Roxana Popescu)
• 17. Iartă! (Ion Cristinoiu / Roxana Popescu)
• 18. A doua zi (Dinu Giurgiu / Dan Verona)
• 19. Dacă omul poate fi (Alexandru Simu / Eugen Dumitru)
• 20. Pentru voi, muguri noi (Ionel Bratu Voicescu / George Țărnea)

VI. Mihaela Runceanu & Roxana Popescu (2010, Electrecord EDC 965)

Mihaela Runceanu

• 1. E adevărat iubirea mea (repertoriul internațional / Roxana Popescu)
• 2. Dacă totuși vei pleca (Zoltan Boroș / Dumitru Popescu-Chiselet)
• 3. De-ar fi să vii (Alexandru Wilmany / Roxana Popescu)
• 4. Să crezi în dragostea mea (Ion Cristinoiu / Roxana Popescu)
• 5. Iartă! (Ion Cristinoiu / Roxana Popescu)
• 6. Ce poate fi mai trist ca despărțirea (Zsolt Kerestely/Nicolae Niță)
• 7. Eu nu te-am uitat (cover Scorpions - still loving you / Roxana Popescu)
• 8. Zborul vântului (Viorel Gavrilă / Roxana Popescu)
• 9. A doua zi (Dinu Giurgiu/Dan Verona)
• 10. Cineva te iubește (Alexandru Wilmany/Roxana Popescu)
• 11. Nu știu cum m-am îndragostit (Viorel Gavrilă/Roxana Popescu)
• 12. Haide, spune (Viorel Gavrilă / Roxana Popescu)
• 13. Cu fiecare stea (Mihai Grigoriu / Romeo Iorgulescu)
• 14. De câte ori îți spun la revedere (Marcel Dragomir/Roxana Popescu)

Roxana Popescu

• 15. Clipa care vine (Laurentiu Profeta/Roxana Popescu)
• 16. Vis al dragostei dintâi (Ion Cristinoiu)
• 17. De dorul meu vei reveni (Camelia Dăscălescu/Roxana Popescu)
• 18. Vreau sa vii lângă mine (Laurentiu Profeta/Eugen Rotaru)

VII. Iartă (2013, Electrecord EDC 1065)

• 1. De-ar fi să vii (Alexandru Wilmany / Roxana Popescu)
• 2. Fericirea are chipul tău (Marcel Dragomir / Eugen Rotaru)
• 3. Iartă! (Ion Cristinoiu / Roxana Popescu)
• 4. A doua zi (Dinu Giurgiu / Dan Verona)
• 5. Cineva te iubește! (Alexandru Wilmany / Roxana Popescu)
• 6. E-adevărat, iubirea mea (J. Diamond, L. Russell Brown / Roxana Popescu)
• 7. Haide, spune! (Viorel Gavrilă / Roxana Popescu)
• 8. Să crezi în dragostea mea (Ion Cristinoiu / Roxana Popescu)
• 9. Viața începe cu tine (Virgil Popescu / Angel Grigoriu & Romeo Iorgulescu)
• 10. Cât aș fi vrut să te chem (Alexandru Wilmany / Angel Grigoriu)
• 11. Nu te ascunde (Cornel Fugaru / Dan V. Dumitriu)
• 12. Cu fiecare stea (Mihai Grigoriu / Romeo Iorgulescu)
• 13. Dacă totuși vei pleca (Zoltan Boroș / Dumitru Popescu-Chiselet)
• 14. Nu știu nici eu (Gheorghe E. Marian / Aurel Felea)
• 15. Un bilet pentru o călătorie (J. Keller, H. Hunter / Flavia Buref)
• 16. De câte ori îți spun la revedere (Marcel Dragomir / Roxana Popescu)
• 17. Eu nu te-am uitat (R. Schenker, K. Meine / Roxana Popescu)

Playlist Mihaela Runceanu

Mihaela Runceanu - Mihaela Runceanu și Roxana Popescu - Album Integral

Mihaela Runceanu - Recital Sala Radio (30 ianuarie 1989)