9. /27 OCTOMBRIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
NICCOLO PAGANINI
| Niccolò Paganini | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3]  Genova, Republica Genova |
| Decedat | (57 de ani)[1][2][3] Nisa, Regatul Sardiniei |
| Înmormântat | cimitero della Villetta[*][4] |
| Cauza decesului | internal bleeding[*] |
| Cetățenie |  Republica Genova |
| Etnie | italian |
| Ocupație | classical composer[*] violonist virtuoz violist[*] chitarist |
| Activitate | |
| Gen muzical | muzică cultă[*] |
| Instrument(e) | vioară violă chitară |
| Premii | Ordine dello Speron d'oro[*] |
| Semnătură | |
 | |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database VGMdb | |
Modifică date / text  | |
Niccolò Paganini (n. ,[1][2][3] Genova, Republica Genova – d. ,[1][2][3] Nisa, Regatul Sardiniei) a fost un violonist, violist, chitarist și compozitor italian. Este unul din cei mai faimoși virtuozi ai viorii și este considerat unul dintre cei mai mari violoniști din toate timpurile, având o intonație și o tehnică inovativă perfectă.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Înainte de a deveni un virtuoz, aflat permanent în turnee, Paganini a fost angajat ca violonist la proaspăt înființata „Orchestră Națională” din Lucca. Din cauza dificultăților economice prin care trecea orașul pe vremea aceea, orchestra a fost desființată la scurt timp. În 1805, Napoleon i-a atribuit principatul Lucca surorii sale, Elisa Baciocchi, care în 1806 l-a invitat pe Paganini să se angajeze în orchestra de cameră a Curții ca al doilea violonist. După ce și această orchestră a fost desființată, Paganini a devenit membru al cvartetului de coarde al familiei ducale și a început să-i dea lecții de muzică tânărului prinț, dirijând, de asemenea, spectacole de operă. În 1809, invocând motive personale, Paganini a părăsit activitățile din Lucca și a început o viață de turnee.[5]
Activitatea componistică[modificare | modificare sursă]
- Concertul nr. 4 în re minor (folosit și în meloterapie pentru relaxare).
- Cele 24 de Capricii - acestea reprezentând o mare realizare a sa.
Premiul Paganini[modificare | modificare sursă]
Pentru promovarea activității concertistice a violoniștilor debutanți, începând din 1954, la Genova are loc la Teatrul Carlo Felice în lunile septembrie și octombrie Premiul Paganini sau Concursul internațional de vioară „Niccolò Paganini”. După primele 49 de ediții anuale, începând după 2002 concursul se ține la fiecare doi ani.
De o dificultate remarcabilă, concursul constă din trei faze: faza preliminară, faza semifinală și faza finală. Pentru primele două, accesul în sală este liber și pot fi ascultate diverse bucăți solistice pentru vioară, cu acompaniament de pian. Faza a treia are loc cu acompaniament de orchestră. Cei șase finaliști sunt premiați, iar în data de 12 octombrie câștigătorul are onoarea de a cânta cu faimoasa vioară a lui Paganini: Il Cannone.
The Best of Paganini
LUCREȚIA CIOBANU
| Lucreția Ciobanu | |
 Coperta discului Pleacă oile la munte | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Lucreția Arcaș |
| Născută | Topârcea, Sibiu, România |
| Decedată | (90 de ani) București, România |
| Frați și surori | Tina Ciobanu |
| Copii | Rodica Ciobanu |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | cântăreață |
| Activitate | |
| Gen muzical | Folclor |
| Ani de activitate | 1953-2015 |
| Case de discuri | Electrecord, Ijac Music Production |
| Interpretare cu | Gabriela Tuță |
| Premii | Ordinul Național „Serviciul Credincios” Ordinul Meritul Cultural în grad de mare ofițer[*][1] |
| Modifică date / text | |
Lucreția Ciobanu (născută Lucreția Arcaș; n. , Topârcea, Sibiu, România – d. , București, România) a fost o interpretă de muzică populară din Mărginimea Sibiului.
Laureată a Festivalului Mondial al Tineretului în anul 1953, intepreta a fost numită Doamna Munților, datorită repertoriului păstoresc pe care l-a abordat. A dus cântecele din Mărginimea Sibiului până departe în America de Nord, mai exact în Statele Unite ale Americii și Canada.
Citat[modificare | modificare sursă]
"O mare calitate a unei mari artiste este să reușești să fi iubit de toată lumea: atât de colegi, cât și de marele public. Poartă în privire licărul simplității, al profunzimii și al înțelepciunii oamenilor de la munte, toate transpuse în doinele și jienele Mărginimii Sibiului." |
| (autor necunoscut) |
Probă muzică
Discografie[modificare | modificare sursă]
- Apuca-m-aș de jucat
- Bate vântul vinerea
- Când vii bade-n șezătoare
- Cât e soarele de sus
- Câte păsărele-n luncă (doină)
- Ciobănaș de la miori
- Cobor oile, cobor
- Dragu-mi-i în sat să joc
- Dragu-mi-i bădiță
- Feciori din Rășinari
- Joacă-mă bădiță ca la noi în sat!
- Lung e drumul și bătut (doină)
- Mă mir codrule de tine
- Măi bădiță de la miei
- Munte, munte brad frumos
Pleacă oile la munte[modificare | modificare sursă]
- Am avut drăguț în sat
- Au plecat pe drum la vale
- Bade, pentru ochii tăi
- Bate vântu-n curmătură
- Când vii bade-n șezătoare
- Cât o fost vara de lungă
- Cine n-are dor pe vale
- Codrule, bătrânule (doină)
- De-ar fi luna de cu seara
- De s-ar face primavară
- Greu e dorul badiului
- Hai, flăcai, din multe sate
- Haideti, flăcăi, la soroc!
- Ia uitați-vă, feciori!
- Lung e drumul și bătut
- Multumescu-ți, primăvară
- Pădurice de stejar
- Pleacă oile la munte
- Presărate-s stele-n nori
- Ridică-te negură!
- Vai săracul bădița
- Vin ciobanii printre munți
- Vino iute, dorule
- Vino, dragă primăvară
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistei Lucreția Ciobanu la 29 noiembrie 2002 Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”. [2] Ulterior, el i-a conferit la 7 februarie 2004 și Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”. [3]
În ziua de 2 august 2013, într-o ceremonie care a avut loc în Piața Mare din Sibiu, în cadrul celei de-a XXI-a ediții a festivalului de folclor Cântecele Munților, Lucreția Ciobanu a primit titlul de cetățean de onoare al județului Sibiu.
Lucretia Ciobanu (Cantecele muntilor, Sibiu, 2012)
ROMEO VANICA
Potrivit romania-actualitati.ro, Romeo Vanica a fost angajat al Radioului Public la Redacţia Ştiri între anii 1994 şi 2009. El s-a consacrat ca un valoros compozitor şi instrumentist şi a fost membru fondator al formaţiei “Mondial”.
Printre cele mai cunoscute creaţii ale sale se află “Romanţă fără ecou”, “De va veni la tine vântul” sau “Primăvara”.
Înmormântarea va avea loc sâmbătă la ora 14:00 la Cimitirul Mărcuţa din Bucureşti.
Mondial a fost o formaţie românească de muzică rock, înfiinţată în 1966 la Bucureşti
Trupa este printre primele grupuri din ţară care au făcut trecerea la direcţii mai elaborate ale rock-ului. Mondial a atins succesul la puţin timp după înfiinţare, lansând discuri în străinătate în primii patru ani, timp în care se bucurau de un succes răsunător şi în ţară.
În memoria publicului au rămas cel mai bine întipărite piesele din prima perioadă: “Romanţă fără ecou” (cunoscută şi prin primul ei vers, „Iubire, bibelou de porţelan”), “Primăvara” şi “Atît de fragedă”.
Grupul s-a desfiinţat în 1979, când Filip Merca (unicul membru fidel formaţiei de-a lungul întregii sale istorii) renunţă la orice activitate muzicală şi pleacă în Statele Unite.
Alţi membri ai formaţiei au rămas activi în domeniu, fie în cadrul altor formaţii (Mihai Cernea la Sfinx, iar Iuliu Merca va înfiinţa Semnal M în 1977), fie în calitate de compozitori (Romeo Vanica).
Foto cu Mondial şi Romeo Vanica – wikipedia, facebook
MAESTRI - ROMEO VANICA
MIHAELA MIHAI
| Mihaela Mihai | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Mihaela-Maria Neagu |
| Născută | (74 de ani)[1] Giurgiu, Giurgiu, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | cântăreață, actriță, președinte UALPR |
| Activitate | |
| Origine | română |
| Gen muzical | muzică ușoară, șlagăr |
| Instrument(e) | voce |
| Ani de activitate | 1964-prezent |
| Case de discuri | Electrecord |
| Prezență online | |
| Site web Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Mihaela Mihai (nume adevărat Mihaela-Maria Neagu[2], n. 27 octombrie 1946, Giurgiu) este o cântăreață și actriță română.
Biografie[modificare | modificare sursă]
A urmat școala și liceul de muzică, a luat lecții de pian și vioară.
Absolventă a Conservatorului Național de Muzică - București.
Premiul 1 la Festivalul Internațional „Coupe d'Europe du Tour de Chant” - Belgia 1971.[3][4]
A jucat în trei filme românești de lung metraj: Cartierul veseliei (1964)[5], Asediul (1970), Bariera (1972).[6]
A fost căsătorită cu Mihai Stihi, nepotul lui Mihail Sadoveanu.
În urma semnării unui contract cu casa de discuri Phonogram din Franța, se stabilește în 1975 la Paris.
Se căsătorește cu francezul Maxime Dufour, patronul a două societăți de publicitate și comunicare, cu care are o fiică, Isabelle-Marie.
A revenit în România în 1990. Primită cu ostilitate de compatrioți, se întoarce la Paris.
Se căsătorește cu Dumitru Ciaușu, ambasadorul României la Paris.
După divorțul de al treilea soț revine în România în 2000.
Este inițiatoarea și președinta Uniunii Artiștilor Liber Profesioniști din România (U.A.L.P.R.- Artis).
Este autoarea Legii 109/2005 privind indemnizația pentru activitatea de liber profesionist a artiștilor interpreți sau executanți din România (Legea „Mihaela Mihai”).
Este membră a S.A.C.D. - Paris (Societe des Compositeurs et Auteurs Dramatiques).[4]
Membra a UCMR-ADA, Asociatia Drepturilor de Autor pentru Compozitori.
A avut tentative pentru depunerea candidaturii ca independent la primele alegeri pentru Parlamentul European din noiembrie 2007, precum și în 2009, fără a reuși însă strângerea celor 100.000 de semnături necesare.[7]
Este sora lui Doru Stănculescu.[8]
Discografie[modificare | modificare sursă]
Albume[modificare | modificare sursă]
- Tandră – Best Of 1 (2008), CD, Electrecord, ISBN: EDC 451[9]
- Je t’aime – Best Of 2 (2008), CD, Electrecord, ISBN: EDC 901[10]
Compilații[modificare | modificare sursă]
- În lumea șlagărului, CD, Electrecord, ISBN: EDC 225[11]
- Melodii de George Grigoriu, CD, Electrecord, ISBN: EDC 768[12]
- Parada șlagărelor 2, CD, Electrecord, ISBN: EDC 678[13]
- Te așteaptă un om - Șlagăre semnate Ion Cristinoiu, CD, Electrecord, ISBN: EDC 385[14]
Melodii[modificare | modificare sursă]
- Acum
- Același tango
- Când voi fi mireasă
- Cântec pentru bradul meu
- Ce vrei să faci din mine!
- Cine-aș fi?
- Dacă iubești fără să speri
- De-ai fi tu salcie la mal
- E vârsta întrebărilor
- Glasul tău
- Hei, mare!
- I've got you
- Inimă de artist
- Iubirea cea mare
- Întoarce-te la familia ta
- Învață de la toate
- Îți mulțumesc
- Je t'aime
- L'amour dans ses bagages
- La anii mei
- Le temps d'une cigarette
- Luciana
- Mă vei iubi
- N-ai vrut să crezi
- Nu va muri iubirea noastră
- Oh, Isabelle
- Ora cântecului
- Partita no.2 de J.S Bach
- Parfumul străzilor
- Pământul
- Primăvară, primăvară
- Revederea
- Să nu uităm trandafirii
- Sorcova
- Sub un petec de cer
- Trurli, trurli, dragă
- Tudore
- Vivo per lei (duet cu Mihai Băjinaru)
- Și mă întreb
- Greu se mai fac oamenii, oameni!
- Nu stingeți stelele!
- Uitarea
- Azi îmi zâmbești
- Ecou de romanță
- În fiecare port
- Fabula veche
- Frumuseții tale
- Toamna
- Poate știu și eu?
- Floare din soare
- Singurătatea mea
- Habar n-ai tu!
- Tangoul dragostei
- Un țărm de liniște
- Poștașul
- Cer senin
- Vânt și zbor
- Soarele ne zâmbește
- Glasul serii
- Va fi soare mereu
- Carnaval
- Jocul țambalelor
- Inimă nu fii de piatră!
- Cumpăna
- Valsul rozelor
- Anotimp necunoscut
- Toate viorile lumii
- Am construit o păpușă (melodia de debut)
- Noi suntem altceva!
- Vreau să salvez o pasăre!
- Floarea de foc
- Nu te mai ascunde!
- Glasul muzicii
- Adio triste poezii!
- Totul depinde de tine
- Iubirea mea, pământul românesc
- Vechiul port
- De-aș putea întrupa iubirea
- Albastrul unei mări imaginare
- Secretul mării
- Atât de aproape, atât de departe
- Pe peronul gării
- Faptul divers
- Florile din fereastră
- În depărtări
- Un sărut
- Drumul meu
- Cântece
- Demult, într-o carte
- Mi-ai spus că mă iubești!
- Tu ești primăvara mea!
- Mare, ești minunată marea mea!
- Dulce, dulce Românie!
- Nu uita această melodie!
- Cine a găsit tinerețea mea?
- Dragoste fără cuvinte
- Astă seară
- Dragostea și visele de ieri
- O ramură spre cer
- Vânt de mai
- Să nu poți spune c-ai uitat!
- Casa dintre greieri
- Jucăriile
- S-a dus vremea trubadurilor!
- Știu un nume minunat!
- Golfuri albastre
- Soarele
- Când vom iubi mai mult
- Dor și gând
- În numele tău
- Aștept duminica!
- Cântec de septembrie
- Iubire sfântă, România mea!
- Dacă-mi scrii!
- Mare aurie!
- Vrem pace pe pământ
- Pe cuvântul meu
- Balada
- Aș vrea să fim prieteni!
- Într-o bună zi!
- Imn pentru soare
- Dintr-o poveste
- Rugă
- Maria și marea
- Când plouă cu fluturi
- Un acoperiș
Ierusalim
Decalogul
Mihaela Mihai, o viață și o inimă de artist! Compilație cu melodii de succes, din „Epoca de Aur”
NICOLAE FURDUI IANCU
| Nicolae Furdui Iancu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Nicolae Furdui |
| Născut | (65 de ani), Poiana (Sohodol), județul Alba, România Sohodol, Alba, România |
| Copii | Maria Furdui Iancu și Tudor Furdui Iancu |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | Cântăreț |
| Activitate | |
| Origine | Română |
| Gen muzical | Folclor |
| Ani de activitate | 1984 - |
| Case de discuri | Electrecord |
| Premii | Ordinul Național „Serviciul Credincios” Ordinul Meritul Cultural în grad de mare ofițer[*][1] |
| Modifică date / text | |
Nicolae Furdui Iancu (n. 26 octombrie 1955, sat Poiana, comuna Sohodol, județul Alba) este un cântăreț român de muzică populară.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Nicolae Furdui s-a născut în satul Poiana, comuna Sohodol. La vârsta de cinci ani s-a stabilit cu părinții la Abrud. Aici, în Abrud, va urma școala primară și Liceul Pedagogic de Învățători. A studiat la Institutul pedagogic, secția română-franceză, din Oradea iar mai târziu, a absolvit Facultatea de Psihologie și Asistență Socială din cadrul Universității de Vest din Timișoara.
A lucrat în învățământ până în 1989.[2]
Nicolae Furdui Iancu locuiește în Alba Iulia, este căsătorit cu profesoara Daniela Furdui-Iancu și are doi copii, Maria și Tudor.
Activitatea muzicală[modificare | modificare sursă]
Ca muzică populară a debutat la sfârșitul anilor ’70, la Festivalul de Folclor din Drobeta Turnu-Severin, unde a câștigat premiul I.
În 1985 a avut prima apariție televizată, în cadrul emisiunii „Tezaur folcloric”, de la TVR. A câștigat, în același, Festivalul de Folclor „Steaua Dunării” din Galați și a obținut, apoi, marele premiu la concursul „Floarea din Grădină”.
A înființat în anul 1987 la Alba-Iulia grupul folcloric „Crai Nou”.
Discografie[modificare | modificare sursă]
|
|
|
Premii și distincții (selecție)[3][modificare | modificare sursă]
- Premiul I la faza republicană a „Festivalului Artei Studențești” 1977-1978
- Premiul I la toate finalele Festivalului Național „Cântarea României”
- Marele Premiu pentru creație și interpretare la Festivalul – concurs de folclor – Mehedinți – 1984
- Trofeul „Floarea din Grădină”, concurs organizat de Televiziunea Română
- „Steaua Dunării” – Galați 1985
- Călan – Hunedoara -1985
- Marele Premiu – „Toporașul de Aur” – Zakopane – Polonia 1991
- la 7 februarie a primit Ordinul ”Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer la categoria „Arta Spectacolului” în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului, conferit de Președintele României
- Trofeul de Excelență „Zece Pentru ROMÂNIA” – pentru întreaga activitate – Realitatea TV 2010
- Trofeul „Cel mai iubit” interpret de muzică populară din România, în cadrul emisiunii „Surprize, Surprize” difuzată de Televiziunea Română 2003
- Diploma „Zece Pentru ROMÂNIA” – pentru cel mai bun interpret vocal – Realitatea TV – 2007, 2008, 2009
- Premiul „România Internațional” pentru promovarea cântecului istoric și pentru transformarea sintagmei „Nu uita că ești român!” într-un adevărat crez al românilor de pretutindeni – 2003
- Premiu de Excelență pentru Grupul Folcloric „Crai Nou” la „Gala Premiilor Antena Satelor” Radio București – 2003
- Diplomă de Excelență cu ocazia Jubileului TVR (50 de ani) – pentru rolul avut în istoria Televiziunii Române – 2006
- 1994 a primit „Premiul criticii muzicale” – pentru autenticitatea în domeniul interpretării muzicii populare românești – acordat de Fundația Jora a Uniunii criticilor redactorilor și realizatorilor muzicali din România
- Trofeul „ROmândria” – acordat în cadrul ediției speciale a emisiunii „Duminica în familie” difuzată de Antena 1 la 1 decembrie 2009, titlul de Cetățean de onoare al Municipiului București – 1 decembrie 2001
- Diploma de Excelență din partea Instituției Prefectului Județului Alba – pentru cel mai de seamă și îndrăgit reprezentant al județului Alba
- Diploma de Excelență cu Medalie Jubiliară de Aur din partea Facultății de Științe Economice din cadrul Universității de Vest din Timișoara în 8 noiembrie 2007
- Diplomă de Excelență din partea Municipiului Alba Iulia
- Cetățean de Onoare al orașului Abrud în 1999
- Diplome de Onoare din partea Ministerului Apărării Naționale – 2002, 2003, 2004 etc.
- Diplomă de Onoare – pentru excepționala contribuție adusă la propășirea idealului de unitate a spiritualității românilor din Serbia – conferită de către Comunitatea Românilor din Serbia – 2007.
- Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Nicolae Furdui Iancu la 29 noiembrie 2002 Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.[4] El i-a conferit la 7 februarie 2004 și Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.[5]
Nicolae Furdui Iancu, un român cu o voce de aur | Mix cu cele mai iubite melodii ale artistului
DINU GIURGIU
:format(jpeg):mode_rgb():quality(40)/discogs-images/A-2092804-1328262956.jpeg.jpg)
Pe parcursul carierei sale ne-a dăruit un CÂNTEC PENTRU TINEREȚE dar și UN VIS ROMANTIC, convins fiind că A DOUA ZI, DRAGOSTEA VINE CÂNTÂND - DINU GIURGIU – 22 SEPTEMBRIE 1943, Sibiu – 28 OCTOMBRIE 1999.
ACTIVITATE ARTISTICĂ
- studiile muzicale le-a început la Sibiu (trompeta) urmate fiind de cursurile Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București. În paralel a urmat Institutul Studii Economice din București obținând licența;
- a fost:
♦ instrumentist în formațiile de muzică ușoară din București conduse de Enrico Fanciotti și Dan Ardelean;
♦ profesor de instrumente de suflat
♦ dirijor la Casa Pionierilor
PREMII
- în anul 1993 participă la:
♦ Festivalul Național de Muzică Ușoară Mamamia unde la secțiunea Șlagăre obține pentru melodia ÎNTR-O ZI – textier: George Țărnea; interpret: Adrian Daminescu premiul II
CREAȚII:
MUZICĂ DE TEATRU
- PURICELE de Georges Feydeau – în anul 1993- piesă jucată pe scena Teatrului Notara – regia: Horațiu Mălăele;
- LECȚIA de Eugen Ionescu – în anu 1997 - piesă jucată pe scena Theatrum Mundi – regia: Horațiu Mălăele
MUZICĂ PENTRU COPII:
CE BINE E – interpretă: Cristiana Ioniță
CENUȘĂREASA
CU VOI - interpret: Alina Danciu
LUMEA S-A ÎNTORS PE DOS - interpret: Simona Nae
MĂ RECUNOSC – interpretă: Simona Nae
PANĂ DE VULTUR – interpretă: Simona Nae
MUZICĂ PENTRU TINERET
CÂND VOI AFLA CEI IUBIRE – interpret: Oana Sârbu
ȘTIU A CUI E VINA - interpret: Alexandra Ungureanu
MUZICĂ USOARĂ
A DOUA ZI – interpretă: Mihaela Runceanu
CHEIA UNUI JOC - interpret: Cornel Constantiniu
DRAGOSTEA RĂMÂNE OARBĂ – interpret: Mirabela Dauer
FRUMOASA PLANETA PĂMÂNT - interpreți: Mirabela Dauer & Dana Mladin
N- AM SĂ-ȚI SPUN - interpret: Dinu Giurgiu
MI-AR PLACE SĂ FIU O FLOARE - interpret: Natalia Guberna
SPUNE-MI CINE EȘTI - interpret: Cornel Constantiniu
TRUBADURUL - interpret: Cornel Constantiniu
VIS ROMANTIC- interpret: Sanda Ladoși
Intr-o zi ! - Adrian Daminescu -
RUXANDRA PITULICE - Lasa-ti lacrima sa curga
NICOLAE COMAN
Nicolae Coman (n. 23 februarie 1936, București – d. 27 octombrie 2016, București) a fost un compozitor, profesor, poet, traducător și muzicolog român.[1]
Studiile muzicale le-a început în 1947, la București, cu Mihail Jora (teorie și armonie) și Florica Musicescu (pian). Din 1953 se înscrie la Conservatorul din București avându-i ca profesori pe Mihail Jora și Leon Klepper – compoziție, Paul Constantinescu – armonie, Alfred Mendelsohn – orchestrație, George Breazul – istoria muzicii etc., pe care îl absolvă în 1959.
Din 1960 până în 1963 activează în calitate de cercetător științific la Institutul de folclor, după care devine asistent, apoi lector, conferențiar și din 1992 devine profesor la catedra de armonie și compoziție a Conservatorului din București.
Pe lângă talentul de compozitor, Nicolae Coman s-a manifestat și în calitate de muzicolog publicând studii și articole în reviste precum: „Muzica”, „Revista de folclor”, „România literară”. Mai mult decât atât a scris versuri pentru lucrări vocale, corale și vocal-simfonice. A tradus librete de operă, poeme și poezii din lirica universală, publicând mai multe volume de versuri. În 1969 a fost distins cu premiul Uniunii Compozitorilor din România.
În domeniul compoziției Nicolae Coman a abordat nu numai genurile muzicii clasice, ci și muzica ușoară ca spre exemplu: „Cântec de toamnă”, „Cum totul trece”, „Armonii de dor” și multe altele.
Creația[modificare | modificare sursă]
Muzică simfonică[modificare | modificare sursă]
- 1959 – Concertul pentru pian și orchestră
- 1969 – Cantata păcii
Muzică instrumentală[modificare | modificare sursă]
- 1954-1975 – 10 piese pentru pian
- 1956 – Sonata I pentru pian
- 1958 – Sonata II pentru pian
- 1970 – Ora Veche
- 1974 – Peisaj
- 1980 – Burlesca pentru pian
- 1983 – Patru piese pentru pian
- 1984 – Monosonată pentru violoncel solo
Muzică de cameră[modificare | modificare sursă]
- 1957 – Sonata pentru vioară și pian
- 1980 – Rezonanțe mioritice pentru vioară și pian
- 1958 – Patru cântece pe versuri de Tudor Arghezi
- 1956-1976 – Ciclu de 9 lieduri pentru voce și pian
- 1958 – Vârsta de bronz — șapte cântece pentru bariton și cvartet de coarde
- 1959 – Vobiscum pentru voce gravă, flaut și pian.
- 1959 – Cercuri pentru voce medie și pian
- 1969 – Trei cântece pe versuri de Carl Sandberg
- 1969 – 8 lieduri pentru voce și pian
- 1969 – Post mortem pentru voce medie și pian
- 1969-1980 – Două lieduri pe versuri de Rainer Maria Rilke
- 1970-1975 – Metamorfozele cerului
- 1975 – Anemona ce domnea peste mări pentru voce și pian
- 1977 – Tărâm pentru voce și pian
- 1980 – 3 lieduri pentru voce și pian (Umbre, Caligrafie, Înălțarea )
- 1983 – S-au aprins trunchiurile pentru mezzosoprană și pian; A coborât despărțirea pentru mezzosoprană și pian
Muzică ușoară[modificare | modificare sursă]
- 1973: Numele ei; Podul Mirabeau
- 1974: Cântec de toamnă; Culorile toamnei; Cum totul trece
- 1975: Armonii de dor; Nu-i așa?; La unison cu marea; Ring de cristal; Un vers de dor; Culorile toamnei; Cum totul trece
- 1977: Zbor de noapte; Cântec
- 1980: Fă-mă frumos
- 1982: Poveste lirică; Murmur; Sărută-mă
- 1984: Nu credeam; Un semn de tandrețe; Din cartea toamnei; Ană ochii tăi de dor; Un simplu tango; Un cor de pace
- 1985: Doar noi doi; Primăvara speranțelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu