marți, 16 noiembrie 2021

 6. /18 NOIEMBRIE 2021 - TEATRU/FILM



COLEA RĂUTU

Colea Răutu
Stamps of Romania, 2006-121.jpg
Colea Răutu
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Limbenii Noi, raionul Glodeni, Moldova Modificați la Wikidata
Decedat (95 de ani)[2][1][3][4] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Modificați la Wikidata
Ocupațieactor de teatru[*]
actor de film
actor de televiziune[*] Modificați la Wikidata
Alte premii
Ordinul național „Steaua României” Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Colea Răutu (n. Nikolai Rutkovski, n. ,[1] Limbenii Noi, raionul Glodeni, Moldova – d. ,[2][1][3][4] București, România) a fost un actor român de film, radio, teatru, voce și vodevil.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A fost cel mai mare fiu din cei patru copii ai familiei Rutkovski, alături de Larisa, Natalia și Valentin. A fost elev la Colegiul „Regele Ferdinand” din Chișinău. Nu i-a plăcut niciodată cartea, după cum singur recunoștea, în schimb îi plăcea foarte mult fotbalul, jucând câtva timp în echipa Uzinelor „Mociorniță” din București. A urmat apoi Conservatorul de Artă Dramatică din București. A fost mai întâi corist la Opera din Cluj.

Carieră artistică[modificare | modificare sursă]

A debutat la Teatrul de Revistă „Cărăbuș” condus de Constantin Tănase, unde a interpretat mai ales cuplete social-satirice. Tot acolo a interpretat pentru prima oară faimosul șlagăr „Ți-a ieșit coșaru-n drum”, de Gherase Dendrino, pe versuri de Puiu Maximilian.

La inițiativa lui Sică Alexandrescu a jucat la Teatrul Național din București. A fost distins cu titlul de Artist Emerit (1962).[5]

Între anii 1952-1968 a jucat la Teatrul Giulești. A jucat pentru scurt timp și la Teatrul din Pitești. A interpretat roluri în peste 70 de filme de lung metraj, atât românești cât și străine și în seriale de televiziune.[6] Rolul sau de debut (Ilie Barbu) a rămas reperul întregii sale filmografii. A debutat în film interpretând rolul protagonistului din „Desfășurarea”, regia Paul Călinescu, prima ecranizare după Marin Preda.[7] A interpretat roluri memorabile în „Moara cu noroc”, „Mihai Viteazul”, „Frații Jderi”, „Nemuritorii”, „Pintea” etc.

Actorul a primit premiul ACIN în 1988, pentru întreaga activitate, și s-a numărat printre laureații Galei „Vârsta de Aur” din 2001, ai Premiilor Naționale în Domeniul Teatrului și Galei Premiilor în Cinematografie.

Distincții[modificare | modificare sursă]

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[8]

Actorul Colea Răutu Rutkovski a fost decorat la 30 mai 2002 cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru prestigioasa cariera artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.[9]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Lica Gheorghiu și Colea Răutu în Lupeni 29 (1962).


Colea Răutu - Ploua în seara aceea, doamnă


Colea Rautu - Cantecul cosarului


Mitică Popescu, Colea Răutu şi Mihai Mereuţă - Învingătorul lui Napoleon





ADINA GEORGESCU OBROCEA
Adina Georgescu-Obrocea
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Decedată (88 de ani) Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Adina Georgescu-Obrocea (n. 18 noiembrie 1931, Olten, Elveția, d. 11 august 2020 București, România) este o editoare de montaj (monteuză) română. Ea a realizat montajul mai multor filme de ficțiune românești.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 18 noiembrie 1931, în orașul Olten din Elveția. A absolvit Institutul Politehnic din București în anul 1956, după care a lucrat la Jurnalul de actualități (până în anul 1957) și apoi ca editoare de montaj (monteuză) la filmele realizate de Studioul Cinematografic de la Buftea. Ea a realizat montajul a unui număr mare de filme de ficțiune printre care Străinul (1964), Stejar – extremă urgență (1974), Toamna bobocilor (1975), Pintea (1976), Iarna bobocilor (1977), Liniștea din adîncuri (1982), Pe malul stîng al Dunării albastre (1983), Ringul (1984) și O lumină la etajul zece (1984).

A primit trei premii pentru montaj ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN), transformată în 1990 în Uniunea Cineaștilor din România (UCIN). De asemenea, este coautoare a volumului Montajul de film (1987), în colaborare cu ing. Aurel Mâșcă.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Montaj[modificare | modificare sursă]

Volume[modificare | modificare sursă]

  • Montajul de film (Editura Tehnică, București, 1987), 246 pagini - în colaborare cu inginerul de sunet Aurel Mâșcă

Premii[modificare | modificare sursă]

Editoarea Adina Georgescu-Obrocea a obținut trei premii pentru montaj ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN), transformată în 1990 în Uniunea Cineaștilor din România (UCIN):

  • în 1982 - pentru filmul Liniștea din adîncuri [1],
  • în 1984 - pentru filmele Ringul și O lumină la etajul zece [2] și
  • în 1995 - pentru filmul Unde la soare e frig.[3]

De asemenea, ea a primit în anul 1987, împreună cu Aurel Mâșcă, o diplomă de onoare a ACIN pentru volumul „Montajul de film”.[4]





CORNEL TODEA
Cornel Todea

Cornel Todea (18 noiembrie 1935, Cluj – 30 august 2012[1]) a fost un regizor român de teatru și film.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Regizorul Cornel Todea a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”. [2]

Televiziune[modificare | modificare sursă]

  • Regia la peste 200 de spectacole de teatru, emisiuni muzicale, de divertisment, filme artistice și documentare de TV la TVR.
  • Peste 300 de talk-show-uri: AS Show (la Tele7 ABC), Dintre Sute de Catarge, 7 Arte (la TVR) Scena (TVR Cultural).

Premii[modificare | modificare sursă]

  • 1969 Roma, Premiul al doilea pentru regia spectacolului Nu sunt Turnul Eiffel de Ecaterina Oproiu
  • 1991 Premiul pentru cea mai bună regie cu spectacolul Cei mai puternici, de August Strindberg
  • 1993 Premiul APTR “Cea mai bună piesă TV a anului” pentru spectacolul „Trei Surori”, de A.P. Cehov
  • 1996 Premiul anual al APTR pentru talk-show-ul cu poetul Gellu Naum
  • 1996 Premiul special al fundației Ethnos pentru “contribuția adusă la câștigarea unei perspective mai profunde asupra valorilor naționale”
  • 1996 Premiul pentru regia spectacolului cu piesa într-un act IMPROVIZAȚIE LA ALMA de Eugen Ionescu
  • 1998 Premiul UNITER pentru Teatru TV – piesa “Totul e un Joc”

Spectacole montate[modificare | modificare sursă]

Pe diverse scene teatrele din țară[modificare | modificare sursă]

Spectacole montate la Opera din București[modificare | modificare sursă]

Spectacole montate la Teatrul pentru copii[modificare | modificare sursă]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Regizor[modificare | modificare sursă]

Actor[modificare | modificare sursă]







VLAD RĂDESCU

Vlad Rădescu
Vlad Rădescu.png
Date personale
Născut (68 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMihaela Rădescu (din ) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Vlad Rădescu (n. 18 noiembrie 1952, București) este un actor de teatru și film român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Vlad Rădescu s-a născut pe 18 noiembrie 1952 la București. A urmat liceul "Dimitrie Cantemir" și clasa a XII-a la liceul "Ion Luca Caragiale" din București, pe care l-a absolvit în 1971 cu media 10 la bacalaureat. Dorea să devină marinar, ziarist sau arheolog însă a intrat la teatru din prima încercare și a absolvit I.A.T.C. (actuala Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale”) secția Actorie în 1975 la București, clasa prof. Sanda Manu și Geta Angheluță.

A fost repartizat la Târgu Mureș în 1975 unde a rămas până în 1994. În acest interval, în afară de teatru și-a continuat și cariera cinematografică. A avut șansa să călătorească de câteva ori în Europa. Din 1990 până în 1994 a ocupat postul de director adjunct executiv al Teatrului Național din Târgu Mureș. În 1994 se întoarce în București și se angajează la Teatrul Mic din București, în paralel devenind consultantul artistic al rectorului UNATC, Victor Rebengiuc. Devine prin concurs director general al Teatrului Nottara (1996 - 2000) din București. Între 1987 și 1994 este cadru didactic asociat la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureș, apoi - din 1996 până în 2002 - predă actorie și management cultural la Universitatea Ecologică din București. Din 2002 este director la Fundația Centrul Cultural European și conferențiar universitar drd., șef catedră, la Facultatea de Teatru a Universității "Spiru Haret" din București, devenită între timp Facultatea de Arte a aceleiași universități. Finalizează, în 2013, studiile doctorale la Universitatea de Arte din Târgu Mureș cu teza: Teatrul românesc și experiențele culturale postdecembriste[2]. Este remarcat de regizorul Gheorghe Vitanidis, încă din primul an de facultate (1972!) care-i oferă rolul principal în "Ciprian Porumbescu", cu care a înregistrat un succes deosebit. Câțiva ani mai târziu l-a interpretat pe Avram Iancu, personaj principal în peliculele Munții în flăcări și La răscrucea marilor furtuni (1980), de această dată în regia lui Mircea Moldovan. În producții de televiziune străine, gen docudrama, i-au fost încredințate rolurile lui Carol cel Mare în 1996 și Otto von Bismark în 2007, 2008 și 2009. Preț de 40 de ani (a debutat foarte tânăr), joacă în multe producții cinematografice autohtone sau străine. De asemenea este prezent cu roluri importante și populare în seriale TV și telenovele autohtone. A "inventat" Festivalul internațional de teatru "Întâlnirile Școlilor și Academiilor europene de teatru" cu patru ediții, primele două la Târgu Mureș( 1993, 1994), iar ultimele două la Târgoviște (1995, 1996), recunoscute ca importante evenimente de gen de tinerele generații de profesioniști și de comunitatea teatrală. A fost inițiatorul - în 1998 - al spectacolului de mare succes "Costumele", regizat de Dan Puric, care a pus în valoare peste 100 de costume de teatru create de Irina Solomon și Dragoș Buhagiar în mai mult de 10 premiere din diferite teatre din capitală și țară. La începutul anului 2009, la solicitarea conducerii Ministerului Culturii, revine la Teatrul Național din Târgu Mureș unde ocupă postul de director general interimar până în octombrie 2010, când a fost eliberat din funcție printr-un abuz al lui Kelemen Hunor (ministru în funcție și, mai apoi, președinte UDMR). Recâștigă, în martie 2011, poziția de director general interimar, ca urmare a unei hotărâri judecătorești. Renunță la navetă în august 2011. Montează spectacole de absolvire și, nu numai, cu și pentru studenții săi, bună parte dintre ei (Octavian Strunilă[3], Diana Croitoru[4], Ștefania Dumitru[5], Florina Anghel, Adriana Bordeanu, Mihai Bobonete, Mihai Rait, Andreea Grama, Cornel Bulai) premiați la festivalurile de profil: Galele HOP, Festivalul Hyperion, Campionatul de Improvizație.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

40 DE ANI CU VLAD RADESCU


Live între prieteni: Vlad Rădescu





FELIX ALEXA

Felix Alexa (n. 18 noiembrie 1967, București) este un regizor român de teatru.

Biografie[modificare | modificare sursă]

A absolvit Institutul de Teatru (UNATC) în 1991, la clasa profesor Cătălina Buzoianu.[1] În perioada 1991-1992, a lucrat ca asistent de regie, cu Peter Brook, la Bouffes du Nord, Paris. Începând cu anul 1993, predă la UNATC, la departamentul „Regie Teatru”. A montat peste cincizeci de spectacole în România, Croația și Coreea de Sud.

Piese de teatru regizate[modificare | modificare sursă]

Teatrul Național „Ion Luca Caragiale" București
Teatrul Bulandra, București
  • Vizita bătrânei doamne de Friedrich Dürrenmatt
  • Scaunele de Eugene Ionesco
  • Moartea unui comis voiajor de Arthur Miller
  • Meșteșugul vieții de Hanoch Levin, 2011
Teatrul Metropolis
  • Lecția de violoncel de Mona Radu, 2013
  • Spitalul comunal de Hristo Boicev, 2012
  • În rolul victimei de Vladimir și Oleg Presniakov
Teatrul Odeon, București
  • Misterul Sebastian de Stelian Tănase, 2011
  • Chip de foc de Marius von Mayenburg
Teatrul Mic, București
Teatrul Nottara, București

Premii[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Criticii pentru Opera Prima - „Pe cheiul de Vest", Studioul Casandra
  • Premiul Criticii, Gala UNITER - „Nunta lui Krecinski", Teatrul Național „I.L.Caragiale", București
  • Premiul pentru cel mai bun spectacol de comedie, Festivalul de Comedie de la Galați - „Nunta lui Krecinski, Teatrul Național „I.L.Caragiale", București
  • Premiul pentru cel mai bun spectacol și Premiul pentru cel mai bun regizor, Festivalul de Teatru Contemporan, Brașov - „Filumena Marturano", Teatrul „Sică Alexandrescu", Brașov
  • Premiul Ministerului Culturii, Premiul pentru cel mai bun regizor - „Jocul dragostei și al întâmplării", Teatrul Național „I.L.Caragiale", București
  • Premiul pentru cel mai bun spectacol, Festivalul de Comedie de la Galați - „Jocul dragostei și al întâmplării", Teatrul Național „I.L.Caragiale", București
  • Premiul Criticii AICT, pentru cel mai bun spectacol din „Anul Caragiale" - „O noapte furtunoasă", Teatrul Național „I.L.Caragiale", București;
  • Premiul Ministerului Culturii pentru cel mai bun spectacol - „Visul unei nopti de vară", la Teatrul Național „I.L.Caragiale", București
  • Premiul pentru cel mai bun spectacol, Festivalul de Dramaturgie Contemporană de la Brașov - „Jocul regilor", Teatrul Evreiesc de Stat

Distincții[modificare | modificare sursă]

  • Cavaler al Ordinului "Meritul Cultural" (2004)[2]


Felix Alexa






RADU TUDORAN

Radu Tudoran
Date personale
Născut[2] Modificați la Wikidata
Blejoi, Prahova, România Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Frați și suroriAlexandru Bogza
Geo Bogza  Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațielingvist
scriitor
scriitor de literatură pentru copii[*]
traducător Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba română[1]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Radu Tudoran (pseudonimul literar a lui Nicolae Bogza, n. ,[2] Blejoi, Prahova, România – d. , București, România) a fost lingvist, traducător și prozator român, fratele cel mai mic al muzicianului Alexandru Bogza (1895 - 1973) și al scriitorului Geo Bogza (1908 - 1993), autorul unor romane de mare succes, printre care se numara și Un port la răsărit (1941, debutul său ca romancier) și celebrul Toate pânzele sus! (1954). Este și autorul ciclului de romane dedicat României secolului al XX-lea, Sfârșit de mileniu și traducător.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Familie, ani timpurii, educație[modificare | modificare sursă]

S-a născut în localitatea Blejoi, județul Prahova, la data de 8 martie 1910, pe numele său adevărat Nicolae Bogza, fiind fratele lui Geo Bogza și a muzicianului și filosofului Alexandru Bogza. Nostalgia puternică manifestată față de călătoria pe mări a moștenit-o probabil de la tatăl său, Alexandru Bogza, funcționar al marinei comerciale. După terminarea Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu, în anul 1930, și, apoi, a Școlii Militare de Ofițeri de la Sibiu, în anul 1932, funcționează timp de șase ani (1932 - 1938), ca ofițer al Armatei Române.

Renunță la cariera militară în anul 1938, an în care debutează cu un reportaj în revista „Lumea românească”, condusă de Zaharia Stancu. Există, desigur, o relație evidentă între demisia sa din armată și primele sale reușite literare. Tot acum, își schimbă numele literar din Nicolae Bogza în Radu Tudoran, pentru a nu sugera nici un fel de legătură directă cu fratele său.

În 1940 i-a apărut prima carte, volumul de nuvele Orașul cu fete sărace. În anul următor (1941) îi apare Un port la răsărit, roman care evoca Basarabia și orașul-port Cetatea Albă, astfel că din motive politice, a trecut în conul de umbră al uitării odată cu venirea la putere a regimului comunist. Acest roman, scris cu eleganța firească a omului Radu Tudoran, analiza cu o luciditate necruțătoare lumea panslavistă aflată sub controlul rus-sovietic.

Anii de civilie (1945 - 1992)[modificare | modificare sursă]

În timp ce fratele său, Geo Bogza, s-a descurcat cu abilitate în meandrele politice ale anilor 1945-1947, fiind favorabil comunismului, Radu Tudoran, mai puțin prudent sau mai inconștient (după punctele de vedere), a scris articole în care critica deopotrivă extremismul de dreapta și politica sovietică. Tot în această perioadă tulbure pentru România a continuat să scrie și să publice, a strâns bani, s-a stabilit la Brăila, și început construirea unei goelete cu care spera să plece în lume.

Spre sfârșitul anului 1947, când controlul sovieticilor asupra României deveni total, Radu Tudoran este total marginalizat. Conform spuselor sale, citat fiind dintr-un interviu acordat Marinei Spalas și publicat în Revista „Contemporanul” numărul 15 din 1992 : „După 1947 am fost înmormântat, nimeni n-a mai pomenit de mine decât dacă își mai aducea cineva aminte să-mi vâre o suliță în coaste.” Totuși, nu este supus prigoanei Securității sau închisorii. Aflat în dizgrație editorială, alege traducerile, în special din autori ruși și sovietici, ca mijloc de menținere a contactului cu literatura și ca mijloc de existență.

Revine pe scena literară cu un aparent anodin și inofensiv roman pentru tineret, socotit de unii critici literari „roman de consum” [necesită citare], anume Toate pînzele sus! publicat în anul 1954. Romanul, scris cu mare talent narativ și descriptiv, este puternic influențat de pasiunea pentru aventură a autorului și devine aproape instantaneu un succes răsunător la publicul de toate vârstele, aprinzând imaginația a milioane de tineri români pentru câteva generații.[3] Descrie călătoria pe care Radu Tudoran nu a mai putut să o facă în 1948. Modelul său de navigator l-a constituit Joshua Slocum⁠(d), aidoma căruia ar fi vrut să plece în jurul lumii. Deși propria sa goeletă rămăsese neterminată, succesul romanului a fost atât de mare încât goeleta „Speranța” (cum intenționa să o numească) a fost efectiv realizată în 1968, la comanda studioului cinematografic „București”, la șantierul naval din Tulcea și în rada portului Brăila, cu ajutorul uzinelor de utilaj greu „Progresul”, pentru turnajul filmului inspirat de roman: Toate pînzele sus! de Mircea Mureșan[4]. În 1976, acesta a fost ecranizat pentru televiziune.[5]

Radu Tudoran a trăit retras până la sfârșitul vieții sale, dar a publicat numeroase best-seller-uri. În 1977, numărul total al exemplarelor din cărțile sale – aproape fiecare reeditată de mai multe ori – depășea cu mult 1 500 000 de exemplare tipărite. Proiectul său cel mai ambițios din punct de vedere literar rămâne ciclul de șapte romane Sfârșit de mileniu, scris cu o transparență și o naturalețe atât de firească încât un cititor mai puțin experimentat nu va sesiza puterea și eleganța stilului ce l-au caracterizat pe Radu Tudoran încă de la publicarea romanului Un port la răsărit. Sfârșit de mileniu este o frescă complexă a societății românești a secolului XX, fiind ciclul căruia talentatul prozator i-a închinat toată puterea sa creatoare a ultimilor săi 20 de ani de viață.

A avut întotdeauna, printre femei, faima unui bărbat distins și cuceritor, inclusiv după vârsta de 60 de ani. În ultimul an al vieții a lucrat la al șaptelea roman din ciclul Sfârșit de mileniu, Sub zero grade, în care era vorba de perioada de ocupație sovietică, din 1944 și până în 1953.

A murit în dimineața zilei de 18 noiembrie 1992, la Spitalul Fundeni, din cauza unei boli a arterelor, după mai multe intervenții chirurgicale care n-au reușit să-l salveze. Fratele său mai mare, Geo Bogza, a murit un an mai târziu.

Opere publicate[modificare | modificare sursă]

Nuvele[modificare | modificare sursă]

Romane[modificare | modificare sursă]

Ciclul de romane Sfârșit de mileniu[modificare | modificare sursă]

Ciclul Sfârșit de mileniu se compune din șapte romane:

  1. Casa domnului Alcibiade, București: Editura Cartea Românească, 1978
  2. Retragerea fără torțe, București: Editura Eminescu, 1982
  3. Ieșirea la mare, București: Editura Eminescu, 1984
  4. Victoria neînaripată, București: Editura Eminescu, 1985
  5. Privighetoarea de ziuă, București: Editura Eminescu, 1986
  6. O sută una lovituri de tun, București: Editura Eminescu, 1989
  7. Sub zero grade, București, Editura Arta Grafică, 1994 (postum)

Impresii de călătorie[modificare | modificare sursă]

Traduceri[modificare | modificare sursă]

A tradus singur sau în colaborare din: Alexander Bek⁠(d), Charles Darwin, Aleksandr Fadeev, Ivan Goncearov, I. Listenov, N. Nikitin, L. Platov, Boleslaw Prus, Anatoli Rîbakov, Tihon Semușkin, Manaf Suleimanov, Aleksei Nikolaevici Tolstoi, Jules Verne, Vitali Zakrutkin, Antonín Zápotocký.


Dunarea revarsata (1983) - Radu Tudoran






LAURA HIDALGO

Laura Hidalgo
Más-allá-del-olvido.jpg
Hidalgo cu Hugo del Carril în Más allá del olvido (1956)
Date personale
Nume la nașterePesea Faerman Postolov
Născută1 mai 1927
Chișinău, Basarabia, România
Decedată (78 de ani)
La Jolla, San Diego, California, United States
Căsătorită cuNarciso Ibáñez Menta
Manuel Rosen
Copii3
CetățenieFlag of Argentina.svg Argentina Modificați la Wikidata
OcupațieActriță
Activitate
Ani de activitate1948–1958
Prezență online
Internet Movie Database
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Laura Hidalgo (n. 1 mai 1927, Chișinău, Basarabia, România – d. 18 noiembrie 2005, La Jolla, San Diego, California, Statele Unite) a fost o actriță română de origine argentiniană.

Născută în Chișinău[1], Basarabia ca Pesea Faerman Postolov,[2] familia ei s-a mutat la Buenos Aires, unde a crescut. Hidalgo a apărut în șaisprezece filme în Mexic, Spania și Argentina.[3] De multe ori a fost comparată cu actrița austriacă Hedy Lamarr, cu care semăna. În 1954 a fost nominalizată pentru Premiul Ariel pentru cea mai bună actriță pentru interpretarea ei din Las tres perfectas casadas (1953).[4] S-a retras din actorie în anul 1958, în urma căsătoriei sale cu un arhitect, și s-a stabilit în Mexic. Mai târziu s-a mutat în Statele Unite ale Americii, unde a rămas până la sfârșitul vieții.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

  • Juan Mondiola (1950)
  • Orhideea (1951)
  • Tunelul (1952)
  • Fiara trebuie să moară (1952)
  • Las tres perfectas casadas (1953)
  • Hermina neagră (1953)
  • Dincolo de uitare (1956)





DRAGA OLTEANU MATEI, artist român. 
Draga Olteanu Matei
Draga Olteanu.jpg
Date personale
Născută[1][2] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedată (87 de ani) Modificați la Wikidata
Iași, România Modificați la Wikidata
Căsătorită cuIon Matei
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București
Roluri importanteCoana Chirița, Veta
Alte premii
Ordinul național „Steaua României”
Ordinul Coroana României Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Draga Olteanu Matei (n. ,[1][2] București, România – d. , Iași, România) a fost o apreciată actriță de comedie, ce a jucat pe scena Teatrului Național București, în numeroase filme și la televiziune. Reprezentantă a generației de aur a teatrului românesc, Draga Olteanu Matei a avut un palmares foarte bogat. A jucat în 90 de filme, în peste 50 piese de teatru și 100 roluri în Televiziune.

BIOGRAFIE

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale" în 1956 iar în luna septembrie a aceluiași an a debutat în piesa "Ziariștii" de Alexandru Mirodan. De-a lungul carierei sale a jucat în diferite piese de teatru: "Coana Chirița" după Alecsandri, pentru care a scris și un scenariu de film în două serii (Coana Chirița - 1986 și Chirița la Iași 1987), "Gaițele" de Kiritescu (1977), "Căruța cu paie" de Mircea Ștefanescu, "Hagi Tudose" de Barbu Ștefănescu Delavrancea, "Domnișoara Nastasia" de G.M. Zamfirescu, "Pisica în noaptea de Anul Nou" de D.R. Popescu, "Autorul e în sală" de Ion Baiesu etc. Pe scena Teatrului Național a mai jucat în "Azilul de noapte" de Maxim Gorki, în "Crima pentru pământ", o dramatizare după romanul cu același nume al lui Dinu Săraru.

A făcut o carieră plină de succes și în Televiziune unde a avut apariții memorabile în programele de varietăți și de Revelion. A făcut un cuplu memorabil cu regretatul Amza Pellea jucând-o pe Veta, soția lui Nea Marin, în numeroase show-uri TV și în filmul artistic "Nea Marin miliardar".

Draga Olteanu Matei 2014 Romania stamp.jpg

După pensionarea sa din Teatrul Național (2007) s-a retras la Piatra Neamț unde a înființat compania teatrală Teatrul Vostru.

Actrița Draga Olteanu Matei a fost decorată la 30 mai 2002 cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru prestigioasa cariera artistică și talentul deosebit prin care au dat viață personajelor interpretate în filme, dar și pe scenă, cu prilejul celebrării unui veac de film românesc”.[3]

În data de 23 octombrie 2014, într-o ceremonie ce a avut loc la Castelul Peleș din Sinaia a primit din partea Casei Regale a României decorația Ordinul Coroana României în grad de Ofițer cu ocazia celei de-a 93-a aniversări a Regelui Mihai I al României, decorație înmânată de Principesa Moștenitoare Margareta a României. După eveniment a fost urmat un dineu care a avut loc în Sufrageria de Stat a Castelului Peleș. Printre personalitățile care au mai fost decorate s-au aflat Tamara Buciuceanu și Stelian Tănase, președintele-director general al Televiziunii Române, care au primit Ordinul Coroana României în grad de Ofițer, și interpretele de muzică populară Sofia Vicoveanca și Maria Ciobanu, cărora le-au fost înmânate însemnele Ordinului Coroana României în grad de Cavaler.[4]


FILMOGRAFIE



Actriță

Scenaristă

Asistentă de regie

PREMII

  • Premiul Gopo pentru Întreaga Carieră - 2010.
  • Premiul de Excelență al Revistei VIP - 2005.
  • Premiul UNITER pentru întreaga activitate - 2004.
  • Premiul TVR și PTWB (Prime Time World Broadcast) pentru Cea mai iubită actriță - 2003.
  • ACIN (pentru Ilustrate cu flori de cîmp și Filip cel bun) - 1975.

Draga Olteanu Matei











la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

PERIOADA ROMANTICĂ 8. louis spohr

 PERIOADA ROMANTICĂ 8. Louis Spohr

  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...
  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...