6. /24 NOIEMBRIE 2021 - TEATRU/FILM
MATEI MILLO
| Matei Millo | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Stolniceni-Prăjescu, Iași, Moldova |
| Decedat | 1897 (82 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România Moldova |
| Ocupație | dramaturg actor |
Modifică date / text  | |
Matei Millo (n. 25 noiembrie 1814, Stolniceni-Prăjescu, Iași, Principatul Moldovei – d. 9 septembrie 1896, București) a fost un actor și autor dramatic român.
Matei Millo a început învățătura în casa părintească din Stolniceni-Prăjescu, județul Iași. Și-a continuat studiile la școala lui Victor Quenim din Iași, unde i-a avut colegi, printre alții, pe Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu. A urmat apoi Academia Mihăileană, iar după absolvirea acesteia, în 1840, a plecat la Paris, unde a studiat arta dramatică timp de cinci ani.
A desfășurat la Iași și la București o activitate multilaterală de actor, director de scenă, autor dramatic, conducător de trupă și director de teatru, precum și de profesor. Matei Millo a fost un fervent susținător al repertoriului național și un interpret strălucit al comediilor lui Vasile Alecsandri. A cultivat în teatrul românesc interpretarea realistă reacționând împotriva stilului declamator. Jocul lui Millo se caracteriza printr-un fin simț de observație, sobrietate, capacitate de nuanțare, minuțiozitate în caracterizarea variată a personajelor, umor și vervă neobosită.
Pe 26 decembrie 1848 la Teatrul Național din Iași a avut loc premiera primei operete românești, Baba Hârca, pe text de Matei Millo[1][2] și muzică de Alexandru Flechtenmacher, cu subtitlul operată-vrăjitorie în două acte și trei tablouri[3]. Matei Millo a interpretat rolul principal fiind și primul actor român care a jucat în travesti. Costumul este păstrat și astăzi la Muzeul Mihai Eminescu.[4]
Printre rolurile care i-au asigurat popularitatea se numără travestiurile Chirița, Mama Anghelușa, Baba Hîrca, Ciubăr din Despot-Vodă, Barbu Lăutaru de V. Alecsandri, Shylock din Neguțătorul din Veneția de Shakespeare, Sancho Panza din Don Quijote de Cervantes etc.
Concepția artistică a lui Matei Millo a influențat puternic teatrul românesc de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Ca autor dramatic a scris comedii satirice.
Galerie imagini[modificare | modificare sursă]
Frantuzitele - Matei Millo
Matei Millo - Prapastiile Bucurestilor | Teatru radiofonic
Matei Millo - Cucoana Chirita la carantina | Teatru
Matei Millo - Baba Harca | Teatru radiofonic
VICTOR ILIU
| Victor Iliu | |
 Regizorul Victor Iliu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 24 noiembrie 1912 Sibiu |
| Decedat | (55 de ani) Roma, Italia |
| Naționalitate | român |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | critic, teoretician și regizor |
| Activitate | |
| Ani de activitate | 1948 - 1964 |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Victor Iliu (n. 24 noiembrie 1912, Sibiu – d. 4 septembrie 1968, Roma, Italia), regizorul clasicei ecranizări Moara cu noroc, una dintre primele pelicule românești nominalizate la marele premiu Palme d’Or din cadrul Festivalului de Film de la Cannes din 1957, a fost mai întâi critic și teoretician de film.[1]
Date biografice[modificare | modificare sursă]
Victor Iliu s-a născut la 24 noiembrie 1912, în Sibiu, România (atunci Hermannstadt, Austro-Ungaria ) și a absolvit Academia Comercială din București. Începând cu anul 1936 s-a remarcat prin publicistica despre film. Din 1941 a lucrat ca asistent operator și asistent de regie, iar între anii 1944 și 1948 a ocupat funcțiile de consilier tehnic, redactor și regizor al jurnalului de actualități, în cadrul Oficiului Național al Cinematografiei. Între 1946-1947 a urmat un stagiu de specializare la Moscova, cu marele regizor și teoretician de film Serghei Eisenstein [2]
Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, regizorului Victor Iliu i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.[3]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Ca regizor
- Anul 1848 (1948) - documentar, scurtmetraj
- Scrisoarea lui Ion Marin către Scînteia (1949) - documentar, scurtmetraj
- În sat la noi (1951)
- Mitrea Cocor (1952)
- O scrisoare pierdută (1954)
- La moara cu noroc (1955)
- Comoara din Vadul Vechi (1964)
La "Moara cu noroc" (1955)
| Dumitru Carabăț | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Brăila, România |
| Decedat | (87 de ani)[1] București, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | scenarist |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Dumitru Carabăț (n. , Brăila, România – d. ,[1] București, România) a fost un scenarist, teoretician de film și autor de literatură de specialitate român, considerat fondatorul școlii românești de scenaristică[2]. Din 1970 a devenit șeful Catedrei de Scenaristică de la Academia de Teatru și Film din București.
A obținut Premiul pentru critică cinematografică al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pe anul 1987 „pentru volumul De la cuvânt la imagine”.[3]
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Valurile Dunării, 1959, scenarist
- Secretul cifrului, 1959, scenarist
- Mîndrie (1961) - redactor
- Codin (1963) - scenarist, în colaborare cu Yves Jamiaque și Henri Colpi
- Ultima noapte a copilăriei, 1966, scenarist
- Răpirea fecioarelor (1968) - redactor
- Răzbunarea haiducilor (1968) - redactor
- Frumoasele vacanțe, (1968) - scenarist
- Baltagul (1969) - redactor
- Mihai Viteazul (1971) - redactor partea a II-a
- Haiducii lui Șaptecai (1971) - redactor
- Zestrea domniței Ralu (1971) - producător delegat
- Facerea lumii (1971) - producător delegat
- Săptămîna nebunilor (1971) - producător delegat
- Felix și Otilia (1972) - producător delegat
- Zidul (1975) - scenarist, în colaborare cu Costache Ciubotaru
- Accident (1977) - scenarist
- Mihail, cîine de circ (1979) - scenarist, în colaborare cu Rüdiger Bahr
- Ultima noapte de dragoste, 1979, actor, scenarist
- Cântec în zori, 1986, scenarist
- Vulcanul stins, 1987, scenarist
Cărți publicate[modificare | modificare sursă]
- De la cuvânt la imagine: propunere pentru o teorie a ecranizării literaturii, Editura Meridiane, București, 1987
- Spre o poetică a scenariului cinematografic, Editura Fundației PRO, București, 1997.
- Studii de tipologie filmică, Editura Fundației PRO, București, 2000.
- Elogiul falimentului, Editura Privirea.
Articole[modificare | modificare sursă]
- Sugestii pentru (re) organizarea unor activități fundamentale ale Centrului Național al Cinematografiei, Observator Cultural, v. 5, 2004 nov. 9-15, No. 246, p. 21-22
Premii[modificare | modificare sursă]
- Premiul pentru cel mai bun scenariu la Festivalul Internațional de Film de la Cannes (1963), pentru scenariul filmului Codin (Codine), scris împreună cu Henri Colpi și Yves Jamiaque.
- Marele Premiu la Festivalul Internațional de Film de la Bruxelles-1976 pentru scenariul filmului Zidul, scris împreună cu Costachi Ciubotaru.
- Premiul Asociației Cineaștilor din România pentru scenariul filmului Vulcanul stins (1987)
- Premiul Asociației Cineaștilor din România pentru scenariul filmului Cântec în zori (1987)
- Premiul Gopo pentru Întreaga Activitate, 2010[4]
EMIL HOSSU
Emil Hossu Date personale Nume la naștere Emil Vasilie Hossu Născut 24 noiembrie 1941
Ocna SibiuluiDecedat (70 de ani)
BucureștiÎnmormântat Cimitirul Bellu Cauza decesului cauze naturale (infarct miocardic) Căsătorit cu Catrinel Dumitrescu Cetățenie 
România Ocupație actor
actor de film
actor de teatru[*]Alte premii Ordinul Național „Serviciul Credincios” Prezență online Modifică date / text Emil Hossu (n. 24 noiembrie 1941, Ocna Sibiului, județul interbelic Sibiu - d. 25 ianuarie 2012, București) a fost un actor român de teatru și film.
ORIGINEA ȘI STUDIILE
Emil Hossu a spus într-un interviu: Sunt maramureșean după mamă, sălăjean după tată, dar stau în București de foarte multă vreme.[1]
După ce, ca urmare a Dictatului de la Viena, Transilvania de Nord a fost cedată Ungariei, familia Hossu s-a mutat de la Cluj. Deoarece tatăl său era diplomat, pe 23 august 1945 toată familia a fost deportată într-un lagăr în Germania, unde a rămas timp de un an și trei luni. După ce au scăpat din lagăr, părinții s-au întors în România. Casa, o fabrică de ață și mașina le fuseseră confiscate.
În 1948, pentru că fusese diplomat în perioada lui Ion Antonescu, tatăl lui Emil Hossu a fost trimis la muncă forțată la Canalul Dunăre-Marea Neagră, de unde a revenit după 6 luni. La numai 17 ani, Emil Hossu și-a pierdut tatăl, bolnav de cancer.
Pentru că nu avea „origine sănătoasă”, Emil Hossu a reușit să intre la ATF abia din a treia încercare. A fost credincios al Bisericii Române Unite cu Roma și membru în Asociația Foștilor Deținuți Politici.[2]
A fost căsătorit cu actrița Catrinel Dumitrescu.
CARIERA ARTISTICĂ
Primele sale roluri retribuite au fost la teatrul radiofonic. Ulterior a devenit actor la Teatrul Nottara din București. A avut prestații remarcabile în filme cunoscute cum ar fi Secretul lui Bachus (1984) și Sosesc păsările călătoare (1985).
Actorul Emil Hossu a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.[3]
MOARTEA
A murit în seara zilei de 25 ianuarie 2012, chiar cu câteva minute înainte de începerea spectacolului „Aniversarea”, în timpul repetiției generale, pe scena teatrului Nottara. Cauza decesului a fost infarctul miocardic. Ultimele cuvinte ale actorului au fost: Te iubesc, Catrinel.
FILMOGRAFIE
- Ciuta (1970) - dr. Micu
- Cîntecele mării (1971) - Pavel
- Toamna bobocilor (1975) - medicul Ovidiu Ghiculescu
- Accident (1977) - lt. Nistor
- Iarna bobocilor (1977) - medicul Ovidiu Ghiculescu
- Pentru patrie (1978) - sergentul Ion Ciucă
- Totul pentru fotbal (1978) - fotbalistul Dobre
- La răscrucea marilor furtuni (1980)
- Cucerirea Angliei (1982)
- Secretul lui Bachus (1984) - ziaristul Victor Mirea, zis Balaurul
- Zbor periculos (1984)
- Sosesc păsările călătoare (1985)
- Vară sentimentală (1986) - inginerul agronom Bogdan Mihai
- Noi, cei din linia întâi (1986) - soldatul Munteanu
- Secretul lui Nemesis (1987) - ziaristul Victor Mirea, zis Balaurul
- Totul se plătește (1987)
- Începutul adevărului (Oglinda)(1994)
- Punctul zero (1996)
- Fetele Marinarului (2009)- Juan
- Chiquititas (2007)
- Une mère comme on n'en fait plus (1997)
- Straniul paradis (1995)
- Cel mai iubit dintre pamânteni (1993)
- Liceenii în alertă (1993)
- Balanța (1992)
- Harababura (1990)
- Un Studio în căutarea unei vedete (1988)
- Să-ți vorbesc despre mine (1987)
- Cale liberă (1986)
- Eroii n-au vârstă (1984)
- Convoiul (1981)
- Iată femeia pe care o iubesc (1981)
- Bună seara, Irina (1980)
- Jachetele galbene (1979) - Valeriu, regizorul filmului
- Avaria (1978) - Duca, proiectant
- Muntele alb (1978) - Mihai Preda, inginer geolog
- Regăsirea (1977) - Dinu
- Aventurile lui Babușcă (1973) - locotenent Marinică
- Decolarea (1971) - Paul Bentu, pilot Aviasan
- Simpaticul domn R (1969) - Mihai, ofițer de Securitate
- La datorie (1968)
- Cerul începe la etajul III (1967) - Tony, subofițer germNiki Atanasiu, actor român
Doi pe-o bancă (Emil Hossu si Catrinel Dumitrescu) - Piesa de teatru full
In memoriam Emil Hossu
MARIUS RIZEA
| Marius Rizea | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (45 de ani) Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, România |
| Ocupație | actor |
| Modifică date / text | |
Marius Rizea (n. 24 noiembrie 1975 la Râmnicu Vâlcea) este un actor român de teatru și film. A absolvit Academia de Teatru și Film la clasa prof. univ. Dem Rădulescu, asist. univ. George Ivașcu în anul 1998 cu rolul de absolvire Kocikariov din Căsătoria de N.V.Gogol. După absolvire a activat pe scenele de la Teatrul Andrei Mureșanu Sfântu Gheorghe (1998), Teatrul Ion Creangă București (2001-2002) și Teatrul Național București din 2002 până în prezent.
Activitate artistică[modificare | modificare sursă]
Teatrografie[modificare | modificare sursă]
- Pamfil - "Preșul” de Ion Băieșu, regia Mircea Cornișteanu, 2019
- Bestujev - “Papagalul mut - Istorii aproape adevărate despre un spion aproape uitat”, text și regie Nae Caranfil, 2018
- Mogârdici - "Viforul” de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Alexandru Dabija, 2018
- Generalul - "Recviem” de Matei Vișniec, regia Alexandru Dabija, 2016
- Titu Micșoreanu, milionar - "Allegro, ma non troppo” de Ion Minulescu, regia Răzvan Popa, 2014
- Doctorul - "Micul infern” de Mircea Ștefănescu, regia Mircea Cornișteanu, 2013
- Tache Farfuridi - "Scrisoarea” după O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, regia Horațiu Mălăele, 2012
- Primarul - "Vizita bătrânei doamne" de Friedrich Dürrenmatt, regia Alexander Morfov, 2011
- Simeonov-Pișcik, Boris Borisovici - „Livada de vișini” de A.P. Cehov, regia Felix Alexa, 2010
- Cleant - „Tartuffe” de Molière, regia Andrei Belgrader, 2009
- Diaconul - „Un duel” după A.P. Cehov, regia Alexandru Dabija, 2009
- Attilio - „Sâmbătă, duminică, luni” de Eduardo De Filippo, regia Dinu Cernescu, 2007
- Tom Finley - „Dulcea pasăre a tinereții” de Tenessee Williams, regia Tudor Mărăscu, 2005
- Gullielmo - „Patimile Sfântului Tomasso D`Aquino” de Alex Mihai Stoenescu, regia Grigore Gonța, 2005
- Doftorul Klingensporn - „Apus de soare” de Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia Dan Pița, 2004
- Fundulea - „Visul unei nopți de vară” de William Shakespeare, regia Felix Alexa, 2003
- Cetățeanul turmentat - „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, regia Grigore Gonța, 2003
- Vasilică - „Crimă pentru pământ” după Dinu Săraru, regia Grigore Gonța, 2002
- Un catindat - „D`ale carnavalului” de I.L. Caragiale, regia Gelu Colceag, 2002
- Sache - „Mofturi la Union” după I.L. Caragiale, regia Gelu Colceag, 2002
- Ioan-fără-țară - „Leul în iarnă” de James Goldman, regia Petre Bokor, 2002
- Funcționarul de la calculație 2, Îngrijitorul, Ospătarul, Grefierul, Preotul - „Machinal" de Sophie Treadwell, regia Alexander Hausvater, 2000
- Henrich, Soldatul - „Țăranul baron" de Ludvig Holberg, regia Lucian Giurchescu
Filmografie[modificare | modificare sursă]
- Filantropica (2002) - elevul Bucescu
- Cornel - „Milionar la minut”, regia Constantin Dicu
Televiziune[modificare | modificare sursă]
- Mutu - „Burlacii", serial TVR 1
- Ioan-fără-țară - „Leul în iarnă", de James Goldman, Teatru TV
- Turcu - „Mangalița", regia Goerge Dogaru, serial Antena 1
- Ilie - ,,Adela", regia Radu Grigore, Ruxandra Ion, serial Antena 1
Nominalizări și premii[modificare | modificare sursă]
- Premiul pentru „cel mai bun actor” la Gala Tânărului Actor, Mangalia, 2001
- Premiul de popularitate cu firma Tetra Pak - Tibco, 1996
- Premiul I în campania publicitară Berceni S.A.- Romexpom, 2001
- Medalia Meritul Cultural clasa a III-a, 2004[1][2]
Marius Rizea, dezvăluiri din cariera de actor
NIKI ATANASIU
Niki Atanasiu (n. 20 mai 1907, București - d. 24 noiembrie 1967, București) a fost un mare actor român de teatru și film. Artist al poporului.
Niki Atanasiu a avut o bogată activitate teatrală (la Teatrul Național, București începînd din 1924) și de cinematografie unde a jucat în roluri interpretate în prealabil pe scenă.
STUDII
- Conservatorul de artă dramatică București (1928) la clasa Lucia Sturdza-Bulandra.
DISTINCȚII[MODIFICARE | MODIFICARE SURSĂ]
Ulterior (anterior anului 1960) a primit titlul de Artist Emerit. Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, actorului Niki Atanasiu i s-a acordat titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.[1]
A fost distins cu Ordinul Muncii clasa III (1952) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»”[2] și cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[3]
ROLURI ÎN TEATRU
- DECANUL, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 25.12.1944
- FAMILIA BLISS, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 10.01.1945
- AȘA VA FI, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 20.05.1945
- PETRU CRAMOV, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 22.09.1945
- DON JUAN, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 25.11.1945
- Mitică Popescu, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 16.12.1945
- ULTIMA ORĂ, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 26.01.1946
- FEMEIA ÎNDĂRĂTNICĂ, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 10.12.1947
- CĂSĂTORIA, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 06.02.1948
- O SCRISOARE PIERDUTĂ, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 17.09.1948
- O SEARĂ LA UNION; O NOAPTE FURTUNOASĂ, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 16.09.1949
- BULEVARDUL VĂZDUH, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 27.11.1950
- D-ALE CARNAVALULUI, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 25.04.1951
- O NOAPTE FURTUNOASĂ; CONU LEONIDA FAȚĂ CU REACȚIUNEA, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 04.02.1952
- MOMENTE; D-ALE CARNAVALULUI, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 02.03.1952
- MARTIN ROGERS DESCOPERĂ AMERICA, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 03.12.1952
- MATEI MILLO, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 09.05.1953
- Ultima oră, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 17.12.1953
- Mielul turbat, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 25.02.1954
- Citadela sfărâmată, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 25.03.1955
- Apus de soare, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 24.03.1956
- O SCRISOARE PIERDUTĂ, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 22.06.1956
- ZIARIȘTII, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 06.10.1956
- INSTITUTORII, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 24.05.1957
- Bădăranii, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 24.07.1957
- OVIDIU, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 15.09.1957
- ANII NEGRI, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 16.09.1958
- ÎN VALEA CUCULUI, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 27.02.1959
- CUZA VODĂ, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 04.04.1959
- PARADA, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 03.05.1960
- DEZERTORUL, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 25.10.1960
- CONU LEONIDA FAȚĂ CU REACȚIUNEA; O NOAPTE FURTUNOASĂ, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 04.06.1962
- ADAM ȘI EVA, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 12.04.1963
- NORA SAU CASA CU PĂPUȘI, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 15.09.1963
- SOMNOROASA AVENTURĂ, Teatrul de Comedie București, 20.10.1964
- DINU PĂTURICĂ, Teatrul Național 'Ion Luca Caragiale' - București, 17.09.1966
FILMOGRAFIE
- O scrisoare pierdută (1954) - Ștefan Tipătescu
- Citadela sfărâmată (1957)
- Telegrame (1960) - prefectul Raul Grigorașcu
- Bădăranii (1960) - contele Ricardo
- Porto-Franco (1961) - Bancherul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu