10. /12 DECEMBRIE 2021 - INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ, BALET
"Caligula": Opéra de Detlev Glanert
Caligula este o operă în limba germană din 2006 de Detlev Glanert în patru acte pe un libret de Hans-Ulrich Treichel , adaptare liberă după piesa din 1945 de Albert Camus . Versiunea publicată de Boosey & Hawkes include și o versiune în limba engleză de Amanda Holden . [1] [2] Opera a avut premiera la Opera Frankfurt , dirijat de Markus Stenz , regizat de Christian Pade . [3] Intriga piesei lui Camus povestește despre ultimele zile ale lui Caligula . [4][5]
Roluri
RezumatÎn urma morții surorii și iubitei sale, Drusilla, împăratul Caligula dispare. Trei zile mai târziu se întoarce, murdar și complet schimbat. Nu numai că îi ordonă fostului său sclav, Helicon, să-i aducă luna, dar adoptă și legi absurde și brutale. Îi dezvăluie planurile soției sale, Caesonia: vrea să impună eliminarea răului din lume și să organizeze un festin excesiv. Deși este îngrozită, își confirmă dragostea pentru el. Confruntați cu nebunia din ce în ce mai aparentă a lui Caligula, senatorii conspiră împotriva lui când Împăratul îi surprinde brusc la întâlnirea lor secretă. În prezența lor, el violează soția unuia dintre ei, fără a le oferi șansa de a preveni acest lucru și îl obligă pe altul să bea otravă. Singurul care îl sfidează pe Caligula este poetul, Scipio, care nu este speriat de amenințările lui Caligula.
În timpul unor festivități, Caligula apare ca Venus – el a decis să se căsătorească cu luna. Îi obligă pe toți oaspeții să i se închine. Helicon a pus mâna pe o tabletă de ceară care conține dovezi ale conspirației lui Chaerea. Caligula distruge aceste dovezi, dar o lasă pe Chaerea să plece. Impresionați de amploarea puterii lui Caligula, răzbunătorii nu pot să nu se alăture închinarii. Împăratul, însă, simte moartea sa iminentă. Este disperat pentru că Helicon nu poate să-i aducă luna în uşurare. Pentru a distrage atenția, trimite după patru poeți și un public, dar după ce le-a ascultat pentru scurt timp prezentările, îi condamnă pe toți la moarte. Conspiratorii tocmai s-au hotărât să pună capăt tragediei în acea noapte, când deodată se anunță moartea lui Caligula. În timp ce își exprimă ușurarea, Împăratul apare – mesajul a fost un truc.Caesonia face o ultimă încercare de a-l mișca; el însă cere moartea ei ca dovadă supremă a iubirii ei. Ea acceptă să fie sugrumată de el. Singur, Caligula este copleșit și ucis de conspiratori.
Atât muzica, cât și libretul au o claritate și o densitate remarcabile. Se poate urmări clar structura dramatică delicată, în timp ce muzica nu numai că include efecte puternice și extreme, dar urmărește și dezvoltarea verbală a unui exercițiu absurd de putere într-un grad care se potrivește în mod ideal cu textul.
Hans-Hürgen Linke, Frankfurter Rundschau, 09 octombrie 2006
Opera lui Detlev Glanert este o realizare extraordinară. El este un maestru al orchestrației, creând peisaje sonore între tăcerea zguduitoare și zgomotul sălbatic și orgiastic. Orchestra reflectă condițiile mentale ale lui Caligula; s-ar putea spune că conduce publicul prin circumvoluțiile creierului acestei persoane deloc nebune, care este condusă la confuzie de adevăr.
Peter Jungblut, B 5 aktuell, 09 octombrie 2006
Albert Camus a spus odată că visul său este să scrie „muzică pentru vocile febrile ale oamenilor moderni”. Cu limbajul muzical puternic, filozofic senzual al lui Glanert, visul lui Camus a devenit realitate. O dramă muzicală efervescentă, colorată, care va atrage multe scene. O compoziție care va fi văzută ca una dintre marile opere muzicale ale destinului.
În timpul unor festivități, Caligula apare ca Venus – el a decis să se căsătorească cu luna. Îi obligă pe toți oaspeții să i se închine. Helicon a pus mâna pe o tabletă de ceară care conține dovezi ale conspirației lui Chaerea. Caligula distruge aceste dovezi, dar o lasă pe Chaerea să plece. Impresionați de amploarea puterii lui Caligula, răzbunătorii nu pot să nu se alăture închinarii. Împăratul, însă, simte moartea sa iminentă. Este disperat pentru că Helicon nu poate să-i aducă luna în uşurare. Pentru a distrage atenția, trimite după patru poeți și un public, dar după ce le-a ascultat pentru scurt timp prezentările, îi condamnă pe toți la moarte. Conspiratorii tocmai s-au hotărât să pună capăt tragediei în acea noapte, când deodată se anunță moartea lui Caligula. În timp ce își exprimă ușurarea, Împăratul apare – mesajul a fost un truc.Caesonia face o ultimă încercare de a-l mișca; el însă cere moartea ei ca dovadă supremă a iubirii ei. Ea acceptă să fie sugrumată de el. Singur, Caligula este copleșit și ucis de conspiratori.
Atât muzica, cât și libretul au o claritate și o densitate remarcabile. Se poate urmări clar structura dramatică delicată, în timp ce muzica nu numai că include efecte puternice și extreme, dar urmărește și dezvoltarea verbală a unui exercițiu absurd de putere într-un grad care se potrivește în mod ideal cu textul.
Hans-Hürgen Linke, Frankfurter Rundschau, 09 octombrie 2006
Opera lui Detlev Glanert este o realizare extraordinară. El este un maestru al orchestrației, creând peisaje sonore între tăcerea zguduitoare și zgomotul sălbatic și orgiastic. Orchestra reflectă condițiile mentale ale lui Caligula; s-ar putea spune că conduce publicul prin circumvoluțiile creierului acestei persoane deloc nebune, care este condusă la confuzie de adevăr.
Peter Jungblut, B 5 aktuell, 09 octombrie 2006
Albert Camus a spus odată că visul său este să scrie „muzică pentru vocile febrile ale oamenilor moderni”. Cu limbajul muzical puternic, filozofic senzual al lui Glanert, visul lui Camus a devenit realitate. O dramă muzicală efervescentă, colorată, care va atrage multe scene. O compoziție care va fi văzută ca una dintre marile opere muzicale ale destinului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu