4. /25 DECEMBRIE 2021 - POEZIE

Ioan Alexandru (Ion Şandru), poet

Biografie

Ioan Șandru s-a născut în fosta comună Poiana Sărată din județul Bacău la 22 iulie 1913 într-o familie de poienari transilvăneni. Încă de pe băncile școlii primare din satul natal s-a dovedit a fi foarte silitor, absolvind-o cu distincție, fapt ce i-a permis să urmeze gimnaziul din Sf. Gheorghe, Târgu Secuiesc și apoi liceul din Gheorgheni și Brașov (Liceul „Dr. Ioan Meșotă”) unde a primit numeroase premii și a susținut bacalaureatul cu rezultate excepționale. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie (1932–1936) a Universității din București – fiind printre licențiații cu rezultate foarte bune.

În anul 1934 intelectualii și alți oameni din Poiana Sărată care participau la o conferință a profesorului Simion Mehedinți, i-au solicitat să încredințeze unui student din localitate un subiect, ca lucrare de licență, cu tema „Valea Oituzului – studiu geografic”, cu scopul de a sprijini reconstrucția satelor. Simion Mehedinți i-a încredințat tema studentului Ioan Șandru și s-a preocupat între 1934–1936 de îndrumarea acestuia. Studiul l-a realizat în două etape: în prima etapă a elaborat studiul satelor de pe valea Oituzului, sub îndrumarea prof. S. Mehedinți, ca teză de licență (1934-1936), în a doua etapă, sub îndrumarea prof. Gh. Năstase și Vintilă Mihăilescu, studiul s-a extins asupra așezărilor rurale și urbane din Depresiunea Onești-Bacău, ca teză de doctorat, susținută în 1949 cu calificativul maxim.

În timpul studiilor universitare a fost îndrumat de profesorii S. Mehedinți, C. C. Giurescu, Vintilă Mihăilescu, Gh. Năstase și C. Brătescu.Din 1937 până în 1943 a funcționat ca profesor de geografie la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți și așa cum scria directorul prestigioasei instituții într-o adeverință – recomandare, „ ... a făcut pedeplin dovada că este un element capabil, bine pregătit și muncitor și s-a achitat în mod conștiincios de toate obligațiile impuse prin legi și regulamente școlare ”

Carieră profesională

În 1943 s-a transferat ca asistent–doctorand la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași. În 1949 obține doctoratul în geografie la Universitatea „C. I. Parhon” din București cu calificativul „foarte bine cu distincție”, avându-l conducător pe profesorul Vintilă Mihăilescu. Urmează toate gradele didactice la Universitatea „ Al. I. Cuza ” din Iași : șef de lucrări (1949), conferențiar (1951), profesor (1957) ; în 1957 devine șef de catedră, iar din 1963 conducător de științific pentru doctorat în geografie economică, prorector (între 1956–1972), a predat cursuri de geografie la Universitatea „Kosuth Layos” din Debrecen (1970), ca profesor invitat.Această ascensiune în ierarhia universitară a fost rezultatul unei munci perseverente, cu pasiune, împlinită cu contribuții științifice și practice de valoare deosebită. A predat studenților Geografia generală, umană și economică, Geografia umană și economică a României, Geografia economică și politică, Geografia economică a lumii, Geografia economică a României ș.a. – insuflând multor generații de studenți pasiunea pentru geografie, atrăgându-i definitiv spre acest interesant domeniu al cunoașterii umane, prin conținutul riguros științific al prelegerilor, prin cursurile universitare, manualele școlare și alte lucrări documentate pe care le-a elaborat și editat, dar și prin bunătatea și naturalețea care l-au caracterizat și pe care le-a manifestat în toate împrejurările.

Profesor emerit dr. docent Ioan Șandru, până în anul 2009, a avut un bilanț impresionant de activități și lucrări științifice, care încununează o carieră universitară de excepție: peste 200 de lucrări științifice, 150 conferințe și comunicări științifice în țară și străinătate, 16 diplome și medalii acordate de prestigioase instituții din România și din străinătate, îndrumarea a 38 de teze de doctorat. Profesorul emeritus doctor docent Ioan Șandru a fost și rămâne un exemplu de independență a spiritului, de profunzime și longevitate științifică, dar și de implicare totală în viața academică națională.Îi aparțin în mare măsură o serie de acțiuni meritorii: începând cu anul 1956 devine membru al comitetului de redacție al Analelor Științifice ale Universității „Al. I. Cuza” Iași, între 1956-2003 membru al comitetelor de redacție ale revistelor Natura și Terra, membru în Comitetul Național de Geografie (1957-1973), membru în Asociația Internațională de Geografie (Rio de Janeiro, 1956), membru corespondent în Comisia a XI-a „Geografia în școală” a Uniunii Internaționale de Geografie.

Principalele lucrări

1. Geografia asezarilor rurale [1]

2. Bacau Studiu De Geografie Urbana

3. Porți și culoare geodemografice în spațiul carpato-danubiano-pontic - - considerații de geografie istorică

4. O sinteză autobiografică - - VIII

5. România - - prezentare geografică

6. Pagini din istoria geografiei moderne românești III - - studii, evocări și note geografice

7. Geografia economică a R.S. România - - anul IV de la Institutul de Geografie din Debrecen

8. Schimbări în peisajul geografic și structura economiei Carpaților Orientali

9. Repartiția teritorială a populației din Moldova în anul 1966

10.             Geografia populației și așezărilor în lucrarea lui Dimitrie Cantemir "Descriptio Moldaviae"

11.             Contribuții geografico-economice asupra exploatării slatinelor în Bucovina de Sud

12.             Changements dans la répartition territoriale de la population occupée dans l'industrie de la République Socialiste de Roumanie

13.             Județul Iasi

14.             Portes et couloirs géodémographiques dans l'espace carpatho-danubieno-pontique - - considérations de géographie historique

 Cerul Si Pământul

Trece-vor graiurile universului
Se va stinge-n tarana seara
Pamantului. Lampile vor orbi
Si-n vazduh va amuti larma
Cucuvailor. Vulturii se vor retrage
In nevazut si taria vederii
Se va preface-n amurg. Toate
Se vor aduna in acea matca
Usoara de nimic din care
Smulse-au fost de Duh la inceputuri.
Atunci te voi vedea pe Tine
Cum ma vezi si ne-om cunoaste
Indeaproape cuvant din cuvant
Putere din putere. Dimineata fi-va,
Fi-vor ani fi-va si reveni-vor blande
-N vested vant aprinsele tulburatoarele zari
Ce ne hraneau nadejdea altadata.
Pamant si cer vor trece ca o facla
Din umbra sfantului mormant
Ramane-va lumina din vapaie
Ramane-va uitarea din cuvant
Ramane-va iubirea iubitoare
Din saraciile ce sunt. 

Psalm

Oriunde plec Tu esti mereu cu mine
Unde-as fugi sa nu pot fi ajuns
Sunt singur e noapte vinsa ma ruine
Nelegiuri cu cate te-am strapuns

De fata Ta nimic nu ma ascunde
Oriunde cer azil sunt prigonit
Oceanul nu are indestule unde
Sa-mi dea odihna nemarturisit

Nici lacrimile nu ma mai incearca
De teama Ta si ele-au amutit
Pounca-ai pus in toate sa ma-ntoarca
Sa ma predea unde te-am pangarit

Stiu ca o faci din mila Ta cea mare
Ce nu iti da odihna sa ma uiti
Sa-mi treaca zilele fara lucrare
Cu fata Ta de-acuma ma confrunti 

 Statornicie

"In patrie ma simt eu pe pamant
Precum stejarul unui loc anume
Sa fiu miscat in taina de un vant
Si sa ma cheme pe un singur nume
Ma stapanesc-acelasi liber cer
Si-acelasi stele noaptea se anina
Deasupra crestetului meu
Cand roua lina cade pe coline
Si cand e toamna-n lume indeajuns
Si-ncepe bocetu-n frunzare
Sa-mi strang coroana tainica de foc
Si sa ma mut acolo dupa soare." 

Tristan Tzara (pseudonim al lui Samuel Rosenstock), poet

Elegie

Sufletul bătrân, iubito, flori de vară vrei să pară
Păsările stau în colivii închise iarna

Te iubesc cum cheamă dealul trupul văii primitoare
Sau pământul cum iubeşte ploaia deasă şi roditoare

Te aştept în fiece seară la fereastră deşirând mărgelele
Aşezând cărţile, recitându-mi versurile

Şi mă bucur când în curte latră câinii latră câinii
Şi când vii să stai la mine până mâine până mâine

Sufletul meu fericit e ca odaia noastră caldă
Când ştiu că afară ninge şi că strada-i albă.

Biografie scurtă

Poet român evreu (tatăl său ocupându-se cu exploatarea pădurilor din Carpaţii răsăriteni), născut la Moineşti (există în oraşul respectiv un monument al poetului), pe numele său adevărat Samuel Rosenstock, încă de pe vremea liceului T.Tzara înfiinţează o revistă Simbol, împreună cu prietenii săi Marcel Iancu şi Ion Vinea, ajutaţi de Iosif Iser şi încurajaţi de însuşi Al. Macedonski. Până să ajungă la pseudonimul care îl va face faimos, trecuse prin câteva stadii intermediare, unul fiind S. Samyro. În faţa iminenţei războiului, tânărul recrutabil se refugiază în 1915 la Zurick, unde împreună cu alţi tineri literaţi evrei iniţiază mişcarea Dada, la o masă din Cabaretul Voltaire, fapt prea adesea reamintit, ca legenda să nu-şi fi pierdut din farmec.

Poate nu lipsit de semnificaţie ar fi amănuntul că la masa vecină a Cabaretului se adunau câţiva anarhişti ruşi, de asemenea evrei, printre care Lenin, Troţki şi Zinoviev, nicidecum puşi pe activităţi pozitive, ci pe conspiraţii; vor fi retrimişi în Rusia, cu toate restricţiile frontului, într-un vagon blindat şi cu importante sume provenind din vistieria nemţească, bine păziţi de serviciile secrete germane şi cu însărcinarea precisă de a dinamita structurile la vârf ale inamicului Germaniei: Imperiul ţarist rus. Ceea ce s-a numit mai apoi Asaltul palatului de iarnă, etc. La cealaltă masă a cabaretului Voltaire, acelaşi fel de tineri evrei nihilişti-negativişti, plănuiesc să dinamiteze structurile culturii burgheze europene şi nu numai, considerate stagnante, închistate, false şi desigur deja expirate -, pentru a instaura o nouă ordine în republica artelor. Vizate în primul rând erau pictura şi literatura. De filosofie se ocupaseră Marx şi Engels... De punerea ideilor revoluţionare în practica socială, cum deja am văzut, se vor ocupa Lenin şi Troţki, acesta din urmă înlocuit diversionist cu Stalin.

În privinţa resetării artistice, existaseră înainte de Zurick unele manifestări în pictură şi sculptură, dar şi în literatura ca atare. Un Marinetti ar fi de citat ca exemplu. Se face mult tam-tam, se iniţiază provocări la nivelul artelor vizuale, idem în domeniul literar. Dadaismul ar fi scoaterea din pălărie a cuvintelor, pentru că poezia nu mai trebuie să aibă nici structură, nici mesaj, nimic. Să-l şocheze pe cititor, contrazicându-i la tot pasul aşteptările. Manifeste dadaiste, adeziuni din alte centre europene, ba şi sud-americane. Tristan Tzara, ca principal promotor, foarte vocal şi inventiv, publică volum după volum. De fiecare dată cu ilustraţii de graficieni ce vor face epocă: Hans Arp, Francis Picabia, Joan Miro, Paul Klee, Pablo Picasso, Vasilli Kandinsky, Henri Matisse, mulţi alţii, încât nu se mai poate preciza cine pe cine a lansat, cine a fost tras după învingător... Oricum, Aventurile domnului Antipyrin, 1916, urmată de Douăzeci şi cinci de poeme, 1918 şi de cele Şapte manifeste Dada, 1924, fundamentează curentul dadaist; dar s-a putut susţine Nicolae Tzone) că încă din România Tristan Tzara îşi pusese la punct mijloacele de expresie pe care le va trimite la lucru în câmpia pestriţă a Dadaismului.

Problema nu este că s-ar putea scrie cu adevărat poezie folosind propunerile dadaiste, chiar risipind oricâtă ingeniozitate; ci problema este că în pofida preceptelor teoretice ale dadaismului, esenţialmente destructurante, vocaţia reală a autorului cată să regăsească fiorul inefabil al poeziei, dacă talentul există. Este chiar cazul poeziei lui Tzara, care nu se supune decât aparent manifestului dadaist şi rămâne valabilă, dacă aceasta se întâmplă, anume prin dejucarea regulii impuse.

În 1919 Tristan Tzara îşi mută cartierul general insurecţionist la Paris, pentru a da o deschidere mondială mişcarii puse deja pe picioare. Se regrupează cu Andre Breton, Louis Aragon şi alţii; mai târziu se va susţine că deja dadaismul era în pierdere de viteză. De prin 1929 Tzara se raliază Suprarealismului. Mereu prezent pe piaţa literară, cu texte, eseuri  în care încearcă să recicleze marxismul. În vremea războiului, T.T. luptă în Rezistenţă, în 1947 simte nevoia să se legitimeze politic, înscriindu-se în PCF, unde îşi caută un loc vocal; totuşi, demisionează în 1956, protestând astfel împotriva măsurilor sovietice represive din Ungaria.

Imediat după război avusese o descindere în Bucureşti, primit triumfal de comilitonii grupului românesc avangardist-suprarealist. Chiar şi fără Tzara, care se ilustrase în occident, atrăgând după sine şi alţi literaţi şi pictori  de aceeaşi etnie, mişcarea avangardistă din România se dovedise redutabilă, competitivă. Arghezi, Urmuz, dar şi Vinea, Pană, Voronca, Fundoianu, Aderca, Roll, Bogza, Naum, mulţi alţii îşi făcuseră un nume vestit, deşi nu neapărat şi o operă.