5. /9 DECEMBRIE 2021 - POEZIE

MIRCEA VAIDA

Biografie

Mircea Vaida (9 decembrie 1941, Timişoara) - poet, prozator, traducător, critic şi istoric literar. Este fiul Dorei Veturia (născută Rudnean) şi al lui Mircea Vaida, inginer; nepot al omului politic Alexandru Vaida Voevod, după 1990 îşi va asuma numele bunicului patern şi va semna Mircea Vaida Voevod. Urmează gimnaziul şi Liceul „Avram Iancu” la Brad (absolvit în 1959) şi Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj (1960-1965). Lucrează tot aici ca bibliograf la Biblioteca Centrală Universitară (1965-1968), funcţionar la Casa Universitarilor (1968-1969) şi redactor la „Tribuna” (1969-1990). Este doctor în filologie cu teza Influenţe străine în opera literară a lui Lucian Blaga (1971), bursier DAAD la Seminarul de romanistică de la Tubingen (1970 şi 1987). După 1989 înfiinţează şi conduce agenţia de presă şi editura V-V Press General Consulting, iar după 2001 este profesor asociat la Facultatea de Studii Europene a Universităţii „Babeş-Bolyai” şi la cea de Filosofie-Sociologie a Universităţii „Avram Iancu”.

Debutează cu poezii la „Steaua” în 1963, iar editorial în 1969 cu placheta Cenuşa verde, urmată de un lung şir de alte culegeri de poezii şi poeme: Marginea lacrimei (1974; Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj), Cetăţi şi călătorii (1977),Templul de sticlă (1979), Extaze (1983), Brocarturi şi pănură (1988), Pod în Balcani (1999) şi Ca o rană cunoaşterea (2001). Proza sa e reprezentată de romanele Soarele la miezul nopţii (1978; Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj), Zile în cuibul păsării (1980), Vânătoare de vrăjitori (1986) şi Corinda (1988). Incidental a cochetat cu teatrul, una dintre piesele sale închinată lui Horea, Execuţia se repetă, fiind jucată în 1984 pe scena Naţionalului clujean, iar un volum de piese pentru copii,Poveste despre pământul ţării, apărând în 1979.

În calitate de critic şi cronicar literar, publică Ospăţul lui Trimalchio (1970), Sextil Puşcariu, critic şi istoric literar (1972),Lucian Blaga. Afinităţi şi izvoare (1975), Introducere în opera lui St. O. Iosif (1977), Ion Budai-Deleanu (1977), Mitologii critice (1978), Pe urmele lui Lucian Blaga (1982; Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Cluj) şi Turnul de fildeş (2003). A alcătuit antologii şi a tălmăcit din scriitori germani contemporani, a îngrijit ediţii din scrierile lui Ion Agârbiceanu, Mateiu I. Caragiale,Panait Istrati, Nicolae Iorga şi Ion Vinea. Este şi autor al unui volum de comentarii despre conflictul din Iugoslavia (Conjuraţia împotriva Iugoslaviei, 2001).

Ospăţul lui Trimalchio, debutul critic al lui Vaida, ilustrează preferinţa pentru eseul de tip livresc, pentru comentariul literar ca pretext, divagaţie erudită şi gurmanderie culturală (în genul lui A.I. Odobescu), în care observaţia şi disociaţia se comunică printr-o retorică barocă, aparent desuetă, dar bine studiată sub raportul efectului de remanentă. Aceste calităţi (şi defecte în acelaşi timp) pot fi observate în volumele Sextil Puşcariu, critic şi istoric literar, Mitologii critice, în micromonografiile despreIon Budai-Deleanu şi Şt. O. Iosif, în studiul despre Lucian Blaga, scriitorul fiind văzut prin prisma „afinităţilor şi izvoarelor” ori prin aceea a unei biografii interioare.

Vaida se numără printre exegeţii care au apropiat opera lui Blaga de realitatea intimă a straturilor de adâncime, indicând şi câteva trasee comparatiste cu efecte generoase. Volumul de poezie Cenuşa verde este construit în jurul metaforei enunţate în titlu, ce simbolizează urmele străbunilor din Munţii Apuseni, Ioc de legendă şi istorie sângeroasă. Numeroase alte imagini sunt purtătoare de sens simbolic, metafora esenţială fiind cea a muntelui, a urcuşului sacru: „Biserici îngropate băteau toaca în munţi”; „Într-o poiană frumoasă ca o pânză de in / Dorul meu moare lin / ca iarba de coasă” (Coasa de argint).

Caracteristică e delicata cizelare a frazei, combinaţia vocabulelor ce sugerează palpitul, prospeţimea tărâmului originar, cu un uşor aer hieratic. Următoarele cărţi, Marginea lacrimei, Cetăţi şi călătorii, Templul de sticlă, dar şi Extaze, Brocarturi şi pănură, Pod în Balcani, vorbesc despre această umanitate voievodală care trăieşte prin mituri, ca formă de manifestare a destinului. Nici romanele lui Vaida nu sunt altceva decât dialoguri cu oameni şi împrejurări istorice care au marcat adânc sufletul românilor din Transilvania, rostuindu-l între doi poli: suferinţă şi rezistenţă activă.

Exponenţială pentru acest destin este soarta familiei Corinda, a cărei istorie autorul o reia din mai multe unghiuri de vedere, ca într-un fel de saga: Soarele la miezul nopţii, Zile în cuibul păsării, Vânătoare de vrăjitori şi, în fine, Corinda, care adună toate demersurile într-un edificiu narativ fastuos şi solid. Se contopeşte aici materia a cinci confesiuni diferite privind soarta unei vechi familii, aflată de multe veacuri la fruntariile unor încercări dramatice. Povestea familiei Corinda e lungă şi complicată, poate fi citită şi ca un roman al clanului, dar şi ca o formă de sfidare a istoriei, de întoarcere la ritmurile ascunse ale fiinţei. Personaje ca Ezechil, Dionis, Inocenţiu, Ioan, Amos şi Alexandru reprezintă tot atâtea trepte şi momente din istoriaTransilvaniei, a raporturilor românilor cu ungurii, cu Casa de Austria, dar mai ales cu Parlamentul de la Budapesta, unde puteau fi pledate drepturile naţionale.

Această etapă e reprezentată de Inocenţiu Corinda, deputat şi apărător al cauzei româneşti, apoi unul din făuritorii României Mari, fost prim-ministru, senator şi conte palatin, văzut într-un moment de crepuscul, când noua putere îl împinge în conul de umbră al uitării, ajuns în situaţia unui „fost” şi, în consecinţă, ridiculizat de o clasă socială pentru care valorile trecutului nu mai înseamnă nimic. Fiii săi se sting încet-încet în suferinţă şi anonimat: unul la închisoare, celălalt, cu plămânii epuizaţi, într-un spital, iar ultimul strivit de o roată de moară. Oameni ai „lumii noi” îşi fac apariţia, confruntarea între vechi şi nou, procesul dificil al „naşterii” orânduirii sociale aduse de comunism fiind urmărite în dramatismul şi complexitatea lor.

Opera literară

• Cenuşa verde, Bucureşti, 1969;

• Ospăţul lui Trimalchio, Cluj, 1970;

• Sextil Puşcariu, critic şi istoric literar, Cluj, 1972;

• Marginea lacrimei, Cluj Napoca, 1974;

• Lucian Blaga. Afinităţi şi izvoare, Bucureşti, 1975;

• Cetăţi şi călătorii, Cluj Napoca, 1977;

• Introducere în opera lui St. O. Iosif, Bucureşti, 1977;

• Ion Budai-Deleanu, Bucureşti, 1977;

• Mitologii critice, Bucureşti, 1978;

• Soarele la miezul nopţii, Bucureşti, 1978;

• Poveste despre pământul ţării, Cluj Napoca, 1979;

• Templul de sticlă, Cluj Napoca, 1979;

• Zile în cuibul păsării, Bucureşti, 1980;

• Pe urmele lui Lucian Blaga, Bucureşti, 1982;

• Extaze, Bucureşti, 1983;

• Vânătoare de vrăjitori, Bucureşti, 1986;

• Brocarturi şi pănură, Cluj Napoca, 1988;

• Corinda, Bucureşti, 1988;

• Das Testament des lezten Grafen, Hildesheim - Zurich - New York, 1988;

• Pod în Balcani, Chişinău, 1999;

• Ca o rană cunoaşterea, prefaţă de Dumitru Micu, Cluj Napoca, 2001;

• Turnul de fildeş, Bucureşti, 2003.

Ediţii, antologii

• Ion Agârbiceanu, Pefeleaga, postfaţa editorului, Bucureşti, 1971;

• Ion Vinea, Opere, I-V, introducerea editorului, Cluj, 1971-1978 (în colaborare cu Gheorghe Sprinţeroiu);

• Mateiu I. Caragiale, Craii de Curtea Veche, postfaţa editorului, Bucureşti, 1972.

Traduceri

• Cântece de la izvorul Dunării. 51 de autori germani contemporani, introducerea traducătorului, Cluj Napoca, 1991;

• Markus Manfred Jung, Durch lange Schatten - Prin umbre lungi, ediţie bilingvă, prefaţa traducătorului, Cluj Napoca, 2002.

VALENTIN MARICA

Biografie

Valentin MARICA

Valentin Marica, nascut la 9 decembrie 1949 in satul Zoreni, comuna Sanmihaiu de Campie, judetul Bistrita-Nasaud, este un scriitor, poet si publicist roman, membru al Uniunii Ziaristilor Profesionisti din Romania si al Uniunii Scriitorilor din Romania, doctor in filologie. 
După absolvirea Facultății de Litere, specialitatea română-italiană, a Universității „Babeș-Bolyai”, a urmat cursurile Facultății de Filozofie, la aceeași universitate. A fost repartizat, prin ordin ministerial, profesor la Școala Generală nr. 11 din Tg. Mureș. Ca profesor de limba și literatura română, a inițiat primul cenaclu literar al copiilor din Tg. Mureș, a publicat culegerea Exerciții gramaticale structurale, împreună cu prof. Emilia Dobreanu, prezentată la Simpozionul Național de Limba Română, prezidat de acad. Ion Coteanu, București, 1975, și i-a dedicat poetei Alice Călugăru monografia Tragicul unei vieți și al unei operei literare. Ca membru al Societății Filologilor din România a susținut comunicări științifice despre D.Cantemir, I. Slavici, M. Eminescu, L. Blaga, T. Arghezi, L.Rebreanu, G. Călinescu.

A fost redactor al Radioteleviziunii Române, secretar literar la Teatrul Național din Tg. Mureș, lector la Universitatea de Artă Teatrală din Tg. Mureș și la Facultatea de Jurnalism a Universității „Dimitrie Cantemir”, consilier al Direcției pentru Cultură Mureș. Este senior-editor la Societatea Română de Radiodifuziune, Studioul Regional de Radio Tg. Mureș, colaborator permanent la Radio România Cultural și Radio România Internațional, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști, membru al Uniunii Scriitorilor din România, redactor al revistei „Târnava”, secretar al Despărțământului Central Mureș al Astrei, președintele Fundației Culturale „Cezara”, doctor în filologie și științele comunicării.

A inițiat concursurile naționale de creativitate artistică Jocul de-a ziua cea bună și Vreme trece, vreme vine, Festivalul Fanteziei, proiectele Senior al Târgu-Mureșului, Superlative Culturale, Diplomele „Exemplarium” pentru Înalte Valori Umane, seriile de carte ale Fundației „Cezara”: Prima verba, Perpetuum, Via lucis. A îngrijit ediții Eminescu, Goga, Arghezi, Aron Cotruș.

A debutat, cu poezie, în revista Cronica din Iași, în 1970, prezentat de poetul Mihai Ursachi. A publicat în: Tribuna, Steaua, Vatra (cu pseudonim), Teatrul, Poesis, Luceafărul, Transilvania, Mișcarea Literară, Jurnal literar, Hyperion, Târnava, Astra Blăjeană, Reghinul Cultural, Revista Română etc.

A publicat volumele de versuri: Metanii, Vecernii, Laguna umbrei, Secantă la ochiul mimozei, Cruci în deșert, Aluviuni-Alluvia, ediție bilingvă română-engleză, traduceri de prof. univ. dr. Virgil Stanciu, Ziua canonului, În naosul râului, Manuscrisul de jad, Mâini de alint (versuri pentru copii), Schitul numelui, ediție bilingvă română-franceză, traduceri de Alexandre Luca și Anca Clitan, Îndurarea amiezii și volumul de publicistică Linia de contur. Are sub tipar: Absidă pentru ziua a treia, versuri, Italia, învelișul alb…, note de călătorie și Thanatosul ca ipostază a tragicului în literatura română, teza de doctorat.

Ca președinte al Fundației Culturale „Cezara Codruța”, a organizat un centru pentru copiii cu dezabilități, de buna funcționare a acestuia ocupându-se cu eforturi supraomenești.

Fundația Culturală „Cezara Codruța” s-a implicat în cele mai importante proiecte culturale care s-au derulat la nivel județean, ca inițiator dar și în parteneriat cu instituții și ONG-uri cu specific cultural.

In prezent lucreaza ca realizator de emisiuni la Societatea Romana de Radiodifuziune, Studioul Teritorial de Radio Targu Mures.

,,VERSURI PENTRU CEZARA”

Întoarce valul mâinii

Cezarei Codruţa la 15 ani de la moarte

Între malul alb al răbdării

Şi albul ochilor de miei,

Luciul apei lăcrimează…

Întoarce valul mâinii, de vrei…

.

Să pui în umblet tăinuit, cu grijă,

Şoapta că mai ştii ce e cu mine…

Să scuturi zori, să pot veni Acolo,

Din ora învrăjbitelor feline…

.

Pleoapa încă unui pas o-nchid

Peste strigarea mărului…că eşti!

Arată-mi ploile dintre oglinzi

Şi despre cer să-mi povesteşti.

……………………

Ultimul castel de nisip

Cezarei Codruţa

Pare un pustiu asfinţitul.

Ce spaimă l-a făcut să tresară?

Apele au secat într-o clipă,

Urmele lor se înfioară.

.

Gura fântânii adulmecă

Sunetul Carului Mare.

Trec ploile în sângele tău,

Irisul se înveleşte-n zare.

.

Pendula ierbii mai bate

O singură dată-n oglindă.

Concertul de flaut învie…

Murmurul lui e osândă.

………………

Fără Cezara Codruţa

(I)

Dacă mi-ai fi lăsat încă un surâs,

Cerul ar fi rămas albastru deschis.

Dacă mi-ai fi strigat încă o dată numele,

Toamna, nu mai cădeau brumele.

(II)

Am îngenuncheat în lunga noapte…

Ai îngenuncheat în lunga zi…

Numai prin cerul alb, de piatră,

Numai prin cer ne mai putem privi.

……………

Ruginiu amar

Cezarei Codruţa

Între nădejdile toate, amvon,

Unde nu mai e loc de mirare,

Duci potir cu miere la îngeri,

Amforă cu apă pentru fiare.

.

Bob de grâu pentru pasărea

Ce te ţine sub aripi, cuvânt,

Să porţi în alergare celestă

Vina că ai fost pe pământ.

.

Te joci, înşirând veşnicii,

Cu toate zăpezile,…iar…

Laşi printre degete să-ţi scape

Văzduhul făcut chihlimbar.

.

Dacă semn îmi vei face, încet,

Când mă voi împietri între ape,

Voi şti că povestea n-are sfârşit…

Doar sfârşitul meu e aproape.

.

Pe prispa albă voi întinde mărul

Ce-a scânteiat prelung, să nu mă pierd…

În vaietul de umbre din culcuşuri,

Până la rană vie te dezmierd.

MIRCEA LIVIU GOGA

Sari la navigareSari la căutare

Mircea Liviu Goga
Date personale
Născut	9 decembrie 1958 Craiova
Naționalitate	România
Ocupație	redactor Radio Oltenia Craiova
Activitatea literară
Activ ca scriitor	1984 - prezent
Subiecte	poezie, science fiction
Specie literară	poezie modernistă
Operă de debut	vol. colectiv Zboruri lirice 1988
Modifică date / text

Mircea Liviu Goga (n. 9 decembrie 1958, Craiova) este un poet român și un scriitor de literatură științifico-fantastică.^{[1][2][3][4][5]}

Cuprins

• 1Biografie și carieră
• 2Lucrări scrise
  • 2.1Volume
  • 2.2Povestiri SF
• 3Premii
• 4Referințe
• 5Lectură suplimentară
• 6Legături externe

Biografie și carieră[modificare | modificare sursă]

Mircea Liviu Goga a absolvit în 1978 la liceul Tudor Arghezi din Craiova, în 1992 Facultatea de Electrotehnică din Craiova și în 2007 Facultatea de Comunicare și Relații Publice SNSPA din București.^[2]

Din 1990, Mircea Liviu Goga este redactor la Radio Oltenia Craiova, în cadrul departamentului de știri.^[2][4]

La 23 decembrie 1989 a fost unul din cei trei inițiatori ai primului ziar studențesc apărut după revoluție în Craiova, Grai Studențesc. Între 1994-2000 a patronat Jurnalul de Craiova, care a devenit ulterior Jurnalul de Dolj, apoi Jurnalul de Jiu, care a avut un total de 368 de numere publicate.^[2][4]

A publicat mai multe povestiri științifico-fantastice în Jurnalul SF, ca de exemplu „Întoarcerea acasă” în Jurnalul SF, #106 din 1995 care a fost publicată ulterior în colecția de povestiri Învățătorul din 2018.^[6]

În 1988 a debutat cu poezie în volumul colectiv Zboruri lirice.^[4] Au urmat volumele de poezii Jumătate Vidros Ed. MJM Craiova (1999); Cânturile catârului (2010)^[3] și romanul științifico-fantastic Insula pescărușilor (2011).^[2][1] Mircea Liviu Goga este membru al Clubului SF Victor Anestin.^[2]

În 1990 la Editura Labirint, i-a apărut volumul Crucea Sudului care conține povestirile „Regula jocului”, „Visează Gnow-ul”, „August e marți” și „Crucea Sudului”.^[7][8]

În 2013^[9] și 2019, a făcut parte din juriul Premiilor RomCon. În 2019, la Timișoara, juriul a mai fost format din Mircea Opriță (președinte), Daniel Botgros, Doina Roman și Liviu Surugiu.^[10]

Lucrări scrise[modificare | modificare sursă]

Volume[modificare | modificare sursă]

• Crucea Sudului (colecție de 4 povestiri, 1990)^[8][1]
• Insula pescărușilor (roman SF, 2011)^[1]
• Clinica de psihiatrie (volum de poezie, 2013)^[11]
• A doua Lună a Pământului (volum SF, 2017)^[12]
• Târgu-Jiu '59 (roman, 2018, al cincilea roman din Seria ”România Sub Asediu (RSA)”)^[13]
• Artefactul (colecție de povestiri, 2018)^[14]
• Fiara (colecție de povestiri, 2018)^[1] Conține povestiri ca „Trenul de noapte”, „Triptic”, „Peștele de teracotă”, „Fiara”, „Mușuroiul de furnici”, „Casa trecerii”, „Focul”, „Steaua de veghe”, „August e marți” sau „Visează Gnow-ul”.^[15][16]
• Învățătorul (colecție de povestiri, 2018)^[1] Conține povestiri ca „Mașina de dor”, „Învățătorul”, „Întoarcerea acasă”, „După chipul și asemănarea Ta”, „Crucea Sudului”, „Țara libertății”, „Orașul de la capătul lumii” sau „Vânătorii de grauri”.^[17]
• Noapte cu vampir și steag (2019)^[18][4]
• Pe dealuri cu moartea (volum de poezie, 2019)^[19]

Povestiri SF[modificare | modificare sursă]

• „Mușuroiul de furnici”, povestire, în O planetă numită anticipație, Editura Junimea, 1985, republicată în volumul Fiara din 2018^[1]
• „Învățătorul”, povestire, în Avertisment pentru liniștea planetei, Editura Tineretului, 1985, republicată în volumul Învățătorul din 2018^[1]
• „Adăpost”, povestire, în Cosmos XXI: întîmplări dintr-un univers al păcii, Editura Politică, 1987, antologie de Alexandru Mironov, George Veniamin^[1][20]
• „Triptic”, povestire, în revista Orion, 1, din 1990, republicată în volumul Fiara din 2018^[1]
• „Poporul pierdut”, povestire, în Călătorii în timp, Editura Nemira, 2013, antologie de Antuza Genescu
• „John & John”, povestire, în Xenos. Contact între civilizații, Editura Nemira, 2014, antologie de Antuza Genescu^{[21][22][23][24][25][26]}
• „Ghereta”, povestire în Almanah Anticipația 2015^[27][28]
• „Artefactul”, povestire în CPSF Anticipația nr. 25-26, 23 ianuarie 2015^[29] Republicată în volumul omonim de povestiri din 2018.^[14]
• „Repartiția”, povestire în Antologia CSF 2018^[30]
• „Țara libertății” a apărut și în volumul colectiv Ficțiuni Centenare din 2018^[31][32]

Premii[modificare | modificare sursă]

• Premiul Național pentru poezie Festivalul „Sensul Iubirii” (2000)
• Premiul Special pentru poezie la Festivalul „Serile la Brădiceni” (2011)

În 2012, Mircea Liviu Goga a primit din partea SRSFF Premiul Ion Hobana pentru cel mai bun roman SF din 2011, pentru volumul său Insula pescărușilor (premiu împărțit cu Dan Doboș pentru romanul DemNet).^[33]

Cataractă

Cataractă

Încerc să-mi găsesc amintirile
Şi nu ştiu de ce o peliculă albă
Acoperă înţelesurile
Duminicilor visate,
Oamenilor visaţi atunci,
Prietenilor şi rudelor, ţigărilor fumate pe-ascuns,
Amiezilor petrecute la râu ascultând
Vocea pietrelor.

O peliculă albă, ca o
Cataractă a fiinţei, o orbire de-a fi...
Parcă n-a fost, de fapt, nimic, parcă m-aş fi născut azi,
Iar în urma mea am lucruri doar presimţite,
Năluci desprinse
Din zilele calde de vară ale cimitirelor,
Când aburi subţiri, desferecaţi din morminte,
Fac aerul să se-nfioare
De poveştile morţilor.

Sclipire

Mi-a arătat cum toate lucrurile
Trecuseră deja.
Nimic nu nai avea importanţă.
Totul, ca o fulgerare de coasă:
Scurt şi până la capăt.

Acea sclipire măruntă,
Reflexie a imaginii lui Dumnezeu
Pe coasa morţii,
E toată viaţa ta.

Poarta

Azi noapte am uitat iar deschisă poarta vieţii
Spre moarte.
La miezul zilei următoare m-am trezit că mă bate pe umăr
Să-mi arate
Coasa însângerată.

Vezi dacă nu eşti atent? – a rânjit.
Am tăiat o bucată din dragostea ta,
O finţă pe care o iubeşti nu mai este.

Eu am tăcut.
Am săpat din nou un dublu mormânt:
Unul în afara mea şi altul lăuntric
Restul lumii a rămas o vreme tăcut
Ca o lumânare la priveghi.

Acum mă grăbesc să bat în cuie poarta
Dar cuiele mele ruginesc mereu şi se strică,
Parc-ar fi făcute din sânge-nchegat
Iar în nopţile care vor veni mă voi trezi speriat
Neştiind ce scârţâie: mobila din odaie
Sau viaţa?