joi, 9 decembrie 2021

 6. /11 DECEMBRIE 2021 - TEATRU/FILM



MIHNEA GHEORGHIU
Imagini pentru mihnea gheorghiu
Imagini pentru mihnea gheorghiu
Imagini pentru mihnea gheorghiu
Imagini pentru mihnea gheorghiu
Imagini pentru mihnea gheorghiu

Biografie
GHEORGHIU Mihnea, se naste la 5 mai 1919. Bucuresti. 
Poet. prozator, dramaturg, eseist si traducator.

Fiul lui Dumitru Gheorghiu, anticar, si al Alexandrinei (n. Moldovanu), invatatoare. Scoala Primara „Madona Dudu" (1925-l929); Liceul „Fratii Buzesti"dinCraiova( 1929-l937): 

Facultatea de Litere a Univ. din Bucuresti, specialitatea engleza, franceza si istoria artei (1937-l941). In perioada razboiului absolva Scoala de ofiteri de artilerie din Craiova si e trimis pe frontul din Basarabia. 

Redactor-sef al Scinteii tineretului (1944). Doctor in Litere cu o teza intitulata Modalitatea conformista a dramei (1947). Cariera universitara: lector si conf. de limba engleza la Academia de Studii Economice din Bucuresti (1946-l948); din 1948, prof. si sef de catedra la Univ. din Bucuresti (1948-l950); prof. si sef al catedrei de teatrologie si filmologie la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica „I. L. Caragiale" din Bucuresti (1954-l969); redactor-sef al revista Secolul 20 (196l-l963); presedinte al Consiliului Cinematografic (1963-l965); vicepresedinte al Comitetului de Stat pentru Cultura si Arta (1965-l968); prim-vicepresedinte al Institutului Roman pentru Relatii Culturale cu Strainatatea (1968-l972); presedinte al Acad. de Stiinte Sociale si Politice; presedinte al Uniunii Cineastilor din Romania. Membru corespondent al Acad. (1974). Debut cu poezie in revista For a Liceului „Fratii Buzesti" din Craiova (1935). 



Colaboreaza permanente la publicatiile de stinga din Capitala (Cadran, Azi, Cuvintul liber, Ecoul, Albatros, Lumea romaneasca, Adevarul literar si artistic) si la majoritatea revista literare si culturale din tara. Debut editorial cu Anna-Mad( 1942), poem de dragoste sau de „vrajire" (Perpessicius). Poci (Ultimulpeisaj al orasului cenusiu, 1946; Intimplari din marea rascoala, 1953; Balade, 1956; Ultimul peisaj. 1974). prozator, interesat de Dimitrie Cantemir ca personaj literar in romanul Doua am-busade (1958; reluat in 1969 sub titlul A venit un om din Rasarit), autor al romanului Enigma din Strada Presei (1988). dramaturg (Tudor din Vladimiri, 1955; Zodia Taurului, 1972; Istorii dramatice, 1977; i s-au jucat piesele Tudor din Vladimiri, Istorii dramatice. Capul muschetarului lui Cantemir, Zodia Taurului, Patetica '77, Fierul si aurul), teatrolog si eseist (Modalitatea conformista a dramei. I, 1948; Wall Whitman, 1955; Orientari in literatura straina. 1958; Scene din viata lui Shakespeare, 1958; Dionysos, 1969; Scrisori din imediata apropiere, 1971; Scene din viata publica, 1972; Floride tutun, 1984) si traducator din opera lui Shakespeare, in a carui traduce integrala are merite incontestabile. Robert Burns, Fenimoore Cooper, Charles Dickens, Rudyard Kipling. Arthur Miller, H. Beecher-Stowe, Tennessee Williams, Walt Whitman. Mihnea Gheorghiu Garcia Marquez s.a.). 

A scris scenariul filmelor Porto Franco (1962), Tudor (1963-l964), Zodia Fecioarei (1967). Padurea pierduta (1972), Cantemir. Muschetarul roman (1974), Hyperion (1975), Tunase Scatiu (1976), Burebista (1980). Premiul „I. L. Caragiale" al Acad. (1972); Premiul Uniunii Scriitorilor (1975); Premiul Uniunii Cineastilor (pentru filmul Cantemir), premii speciale la festivalurile internationale de film de la Barcelona. Buenos Aires, Cork. Membru al Acad. de Stiinte din New York, al Acad. Mondiale de Perspective Sociale, al Acad. Nationale de Istorie din Caracas, al Asoc. Internationale „Shakespeare", al Asoc. Internationale a Autorilor de Film si Televiziune, al Soc. Europene de Cultura (Venetia), al Clubului de la Roma; cetatean de onoare al orasului New Odeans; cavaler al Ordinului Artelor si Literelor (Franta); comandor al Ordinului Meritului Republicii Italiene; distins cu Das Grosse Ver-dienstkreuz mit Stern (Republica Federala Germania); medalia Erasmus si Ordinul „Ora-nia si Nassau" (Olanda) et'c.

Poeta doctus, cum l-a numit Tudor Vianu in „cuvintul inainte" scris pentru Scene din viata lui Shakespeare (1958), Mihnea Gheorghiu a intrat in literatura intr-o epoca de mari prefaceri estetice, politice si culturale. insemnele avangardei sint vizibile in Anna-Mad( 1942) - poem al carui inceput e publicat in Dacia noua in 1938, iar epilogul in Albatros in 1941 - sau in volumul Ultimul peisaj al orasului cenusiu (1946). 

Poezia din volumele Primavara in Valea Jiului. Doua poeme (1949), Intimplari din marea rascoala (1953) si Balade (1956), desi tributara epocii, se realizeaza la confluenta istoriei si a culturii ca reportaj liric, poem mesianic in proza, evocare patetica, aspirind la o monumentalitate imnica, cu incantatii de balada sau timbrul unui manifest cetatenesc. Creatia poetica interfereaza inca din aceasta perioada cu o laborioasa activitate eseistica, consacrata studiilor despre literatura romana si straina, teatrului si filmului sau publicisticii politice (Culisele diplomatiei americane. Legea Taft-Hartley, 1948). Tot in . Mihnea Gheorghiu publica Modalitatea conformista a dramei (I Orientari in teatrul contemporan), avind la baza teza de doctorat din 1947, in care exista studii pertinente despre scriitori straini ce-au provocat, la vremea aparitiei, comentarii sociologist-vulgare. Interesul pentru dialectica istoriei si a politicii reprezinta nucleul evocarii dramatice in cinci acte Tudor din Vladimiri (1955) si coloana vertebrala a celor doua volume consacrate epocii umanistului Dimitrie Cantemir. osciiind intre proza obiectiva, traditionala si eseu. E vorba de ciclul Doua ambasade (1958), format din Ucenicia carturarului (1955) si Tihna valurilor (1958), retiparite sub titlul A venit un om din Rasarit (1969). Proteismul creatiei lui Mihnea Gheorghiu se salveaza de pericolul fragmentarismului sau al „culturii mozai-cate" prin continuitatea cu care sint urmarite citeva probleme (personalitati sau autori). 

Exista la temelia lui acea obligatorie unitate in varietate a preocuparilor, creatoare de laitmotive in epica, dramaturgie sau eseistica, de unde statutul de tema cu variatiuni al scrisului lui Mihnea Gheorghiu Trei personalitati istorice sint centrale in creatia sa de dramaturg, prozator sau scenarist: TudorVladimirescu, „conducatorul unei revolutii tipic romanesti si comandantul primei noastre armate populare, care n-a avut sansa de a fi destula vreme si conducatorul unui stat popular romanesc din cauza «situatiei interna-uonale»"; Dimitrie Cantemir, „omul de cuget, principele nostru umanist, intelectualul hamle-tian. pus in conditia unui om politic cu cuvint hotaritor, dar depinzind la rindul sau si el de «situatia internationala»", si Mihai Viteazul, prezent intr-o piesa scrisa dupa modalitatea teatrului in teatru, publicata in volumul Unul din doi: 1601 - Capul, 1821 - Zodia Taurului (1975). Acelasi interes pentru dramaturgia istorica cu substrat politic caracterizeaza si volumele Istorii dramatice (1977), Patetica '77, piesa de teatru in doua parti dupa Duiliu Zam-Brescu, si Muschetarul roman (scenariul unui film despre Dimiti ie Cantemir. sustinut si de o viziune picaresca). O alta preocupare permanenta este aceea pentru fenomenul literar universal, vizibila in analizele din Modalitatea conformista a tiraniei si Orientari in literatura Straina (1958). ca si in monografiile Walt Whitinan (1955) si Scene din viata lui Shake-speare (1958). 

In studiul insotind editia operelor complete ale lui Shakespeare, traduse in romaneste de un colectiv pe care l-a condus si publicate intre anii 1958 si 1964; antologia de Teatru american (1973; piese de Arthur Mii-Ier. Barre Stavis, Tennessee Williams), precum si numeroasele studii despre Byron, Sean O'Casey. Cervantes, F. Cooper, Ch. Dickens, Th. Dreiser, Fielding, Federico Garcia Lotca, Eugene O'Neill, Giraudoux, Jean Anouilh, E. A. Poe, Francoise Sagan, Mihnea Gheorghiu B. Shaw, Shakespeare, Swift, M. Twain, Th. Wilder, Walt Whitman, Raul Roa, Robert Burns. Activitatea poetului, repusa in circulatie de retrospectiva poetica aparuta in 1974 sub titlul Ultimul peisaj, s-a transformat in munca de talmacire a lui W. Shakespeare, Robert Burns, a poeziei americane (Antologia poeziei americane, 1979), facind vizibila inca o data optiunea lui Mihnea Gheorghiu pentru o intelegere a creatiei si culturii, ce exclude separatismul valorilor: „Preocuparea fata de problemele culturii nu se poate numi o «re-slringere» si nici o indepartare de poezie. Eu am invatat de la toti mesterii mei, romani si streini, ca ele avanseaza inseparabil." Din a-ceasta perspectiva trebuie abordata si activitatea lui Mihnea Gheorghiu de traducator sensibil al lui Shakespeare, Ch. Dickens, F. Cooper, W. Whitman, H. Beecher-Stowe, Gabriel Garcfa Marquez. Ben Jonson, Arthur Miller, Robert Burns s.a. Ca si aceea de ziarist, publicist si eseist, cuprinsa in volumele Scrisori din imediata apropiere (1971) si Scene din viata publica (1972).
A decedat la 11 decembrie 2011.
OPERA:
Anna-Mad, Bucuresti, 1942;
Ultimul peisaj al orasului cenusiu, Bucuresti, 1946;
Modalitatea conformista a dramei, I Orientari in teatrul contemporan. Bucuresti, 1948;
Primavara in Valea Jiului. Doua poeme. Bucuresti, 1949;
Intimplaridin marea rascoala. Bucuresti, 1953;
Tudordin Vladi-miri. Bucuresti, 1955;
Ucenicia carturarului. Bucuresti, 1955;
Walt Whitman, Bucuresti, 1955;
Balade, Bucuresti, 1956;
Doua ambasade. Bucuresti, 1958 (include, ca partea I, ed. II a romanului Ucenicia carturarului;
ed. II, A venit un om din Rasarit. 1969);
Orientari in literatura strainei. Bucuresti, 1958: Scene din viam lui Shakespeare, pref. de F. Hardy, postfata de O. Trilling, Bucuresti, 1958 (ed. II, pref. de A. Anikst, 1960;
ed. III, cuvint inainte de T. Vianu. 1964;
ed. noua. 1968);
Dionysos, Bucuresti, 1969;
Scrisori din imediata apropiere. Bucuresti, 1971;
Scene din viata publica, Craiova, 1972;
Zodia Taurului, Bucuresti, 1972;
Ultimul pe isaj, Craiova, 1974;
Unul din doi: 1601 -Capul, 1821 - Zodia Taurului, Bucuresti, 1975;
Istorii dramatice. Bucuresti, 1977;
5 lumi ca spectacol (Teatru comentat), Bucuresti, 1980;
Flori de tutun. Bucuresti. 1984;
Enigma din Strada Presei, Bucuresti, . Traduceri: L. Ilobson, Pe cuvint de onoare, roman, Bucuresti, 1948;
St. Heym, Crucialii, roman, Bucuresti, 1949;
Ch. Dickens, Note din America, Bucuresti, 1953;
W. Shakespeare, Opere, II (Richard al ll-lea). Bucuresti, 1955;
W. Whitman. Opere alese. Bucuresti, 1956;
W. Shakespeare, Opere. III (Cei doi tineri din Verona), Bucuresti, 1957: W. Whitman, Fire de iarba, poeme. Bucuresti, 1958;
R. Burns, Poezii. Bucuresti, 1960;
W. Whitman. Poeme, Bucuresti, 1960;
J. F. Cooper, Ultimul mohican, Bucuresti, 1965 (ed. II, 1985);
Ch. Di-ckens, Martin Chuzzletvit, III, roman, Bucuresti, 1965;
R. Kipling, Cartea Junglei, I-II, Bucuresti, 1966;
Harriet Beecher-Stowe, Coliba unchiului Tom, Bucuresti, 1969;
G. Garci'a Marquez, Un veac de singuratate, in colab., Bucuresti, 1971;
W. Shakespeare, Regele Lear, Iasi, 1971;
Teatru american. 300 de ani in trei piese de teatru. Cluj, 1973;
W. Whitman, Cintec despre mine. Bucuresti, 1973 (ed. II, 1976);
T. Williams, Teatru, Bucuresti, 1978;
W. Shakespeare, Comedii (A douasprezecea noapte. Comedia erorilor). Bucuresti, 1981;
W. Shakespeare, Opere complete, VII, Bucuresti, 1988.

REFERINTE CRITICE:
Gh. Dinu, in Timpul, 17 nov. 1941;
M. R. Paraschivescu, in Evenimentul, S nov. 1941;
A. Tita, in Curentul, 1 ian. 1942;
AI. Piru, Panorama;
I. Hinoveanu, Convorbiri cu ;
M. Robescu, in Luceafarul, nr. 51,1975;
R. Enescu, in Familia, nr. 1, 1975;
Al. Balaci, in Sctnteia, nr. 10 205,1975;
F. Firan, De la Macedonski la Arghe-:.i, 1975;
R. Diaconescu, in Romania literara, nr. 20, 1977;
Perpessicius. Opere, IX, 1979;
M. Un-glieanu, in Luceafarul, nr. 22,1982;
R. Diaconescu, Dramaturgi romani contemporani. 1983;
F. Faifer. Dramaturgia intre clipa si durata. 1983;
D. Grigo-rescu. in Romania literara, nr. . 1984;
FI. Potra. in Viata Romaneasca, nr. 9, 1984;
Ileana Corbea -N. Florescu, Biografii posibile, III, 1984;
M. Ghi-tulescu. O panorama;
F. Neagu, A doua carte cu prieteni, 1985;
Ioana Margineanu, Teatrul si artele plastice, 1986;
I. Draeanoiu, Convorbirile de joi, 1988.


Dr. Emil Boroghină despre Mihnea Gheorghiu



ELVIRA POPESCU


Elvira Popescu
Elvire Popesco par Charles Gesmar.jpg
Date personale
Nume la naștereElvira Popescu Modificați la Wikidata
Născută[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedată (99 de ani)[5][1][2][3] Modificați la Wikidata
Paris, Franța Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Père-Lachaise Modificați la Wikidata
Căsătorită cuIon Manolescu-Strunga Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of France.svg Franța
Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieregizoare de teatru
actriță de teatru[*]
actriță de film Modificați la Wikidata
Alte premii
Comandor al Legiunii de Onoare[*] Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Actrița Elvira Popescu.

Elvira Popescu (alternativ: Popesco, n. 10 mai 1894, București – d. 11 decembrie 1993, Paris) a fost o actriță română de teatru și film, directoare de scenă, care a făcut carieră în Franța.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Elvira Popescu, devenită prin căsătorie contesă De Foy, a dat dovadă încă din copilărie de talente scenice: grație în mișcări, prestanță la mers, vioiciune și limpezime în grai, un dar de imitație ascuțit și plin de haz.

A absolvit cu brio Conservatorul de Artă Dramatică din București și a fost angajată la Teatrul Național, unde i s-au dat încă de la începutul carierei sale roluri principale. Întemeiază Teatrele Mic și Excelsior, împreună cu actorii Ion Manolescu și respectiv Ion Iancovescu. Autorii francezi au ocupat un loc de predilecție în repertoriul ei, dintre care Louis Verneuil, la vremea aceea unul din cei mai spirituali și în vogă autori de vodeviluri, a fost favoritul ei.

Același Verneuil, care va scrie mai târziu special pentru Elvira Popescu numeroase piese de teatru, va juca de fapt un rol decisiv în viața și cariera talentatei actrițe. Tot el a angajat-o pentru prima dată în 1923 la Teatrul De la Michodière din Paris - printr-o întâmplare, protagonista titulară fiind bolnavă - în rolul principal din piesa Ma Cousine de Varsovie, în care a debutat cu un succes extraordinar, deși nu stăpânea perfect limba franceză. Aproape instantaneu, "L'accent d'Elvira Popescu" a devenit proverbial. Critica a elogiat-o in corpore, fapt care este foarte rar întâlnit în Franța, supranumindu-o "Reine du Boulevard", "Notre Dame du Théâtre", "Monstre Sacré" etc.

Cariera teatrală a Elvirei Popescu a durat neîntrerupt timp de 65 de ani. Pentru o atât de lungă perioadă de timp, repertoriul pieselor interpretate de ea a fost totuși relativ restrâns. În afară de piesele lui Louis Verneuil, a mai jucat în creațiile lui Henry Bernstein, André Roussin, Sacha Guitry. Explicația repertoriului relativ redus este simplă, toate piesele în care Elvira Popescu era protagonistă țineau afișele cu anii, fiind extrem de solicitată de public. Unele dintre ele au depășit 2000 de spectacole, ceea ce rămâne o performanță rareori egalată de alți actori și/sau actrițe.

Cariera cinematografică a actriței se întinde pe o perioadă cuprinsă între anii 1920 și 1970, cu o activitate mult mai intensă în anii 1930 și 1940. Chiar dacă Elvira Popescu a fost considerată de critică ca neegalând în calitate de protagonistă a ecranului triumfurile teatrale, actrița a creat totuși și pe memoria de celuloid anumite personaje remarcabile. A jucat în filmele "La Présidente", "Ils étaient neuf célibataires", "Austerlitz", "Plein Soleil", ș.a.m.d.

În schimb, ca actriță pe scenă, Elvira Popescu era realmente inegalabilă, posedând toate atuurile, subtilitățile, nuanțele și finețele profesiunii.

Elvira Popescu și-a asumat și răspunderea conducerii unor companii teatrale, fiind co-directoare alături de actorul Hubert de Malet, la Théâtre de Paris și Théâtre Marigny.

La o vârstă foarte înaintată, fără să-și piardă farmecul, a continuat să țină un salon deschis în apartamentul său din Avenue Foch, frecventat de toată protipendada literară, artistică, financiară și politică (de toate nuanțele) a Parisului. André Roussin, Guy de Rothschild, Jacques Chirac, Pierre Cardin, Valéry Giscard d'Estaing, precum și mulți alții, se numărau printre cei care o priveau și o ascultau fermecați.

A fost distinsă cu premiul "Molière" pentru cea mai bună actriță, decernat de asociația actorilor francezi, și de două ori cu ordinul Legiunea de Onoare, una dintre cele mai înalte distincții ale statului francez.

A încetat din viață la venerabila vârstă de 99 de ani, la Paris. Este înmormântată într-un splendid cavou în marmură (no. 119,diviziunea 89), pe o alee lăturalnică, aproape de ieșirea din Cimitirul Père-Lachaise din Paris.[6]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Filmografia Elvirei Popescu se întinde pe o perioadă destul de lungă, da la începutul anilor 1920 și până în anii 1970. Vârful activității filmice se găsește într-o perioadă de circa 12 ani, 1931 - 1943, urmată de o revitalizare în anii 1960. Iată o listă invers cronologică a filmografiei actriței.


1. "Au théâtre ce soir"

  • La voyante (1972) - episod de televiziune, personajul Karma
  • La locomotive (1968) - episod de televiziune, personajul Sonia
  • La mama (1967) - episod de televiziune, personajul Rosaria

2. Austerlitz (1960), a interpretat personajul Laetitia Bonaparte

  • La Battaglia di Austerlitz, în Italia
  • Napoleone ad Austerlitz, în Italia
  • The Battle of Austerlitz, în SUA

3. Plein soleil (1960), a interpretat personajul Doamna Popova

  • Purple Noon, în Marea Britanie și SUA
  • Blazing Sun, doar în Marea Britanie
  • Delitto in pieno sole, în Italia
  • Full Sun, în Australia, tradus corect în engleză
  • Lust for Evil, în SUA, alt titlu

4. Fou d'amour (1943), a interpretat personajul Arabella

5. Le Voile bleu (1942), a interpretat personajul Mona Lorenza

  • The Blue Veil, în țări de limbă engleză

6. Frédérica (1942), a interpretat personajul cu același nume, Frédérica

7. Mademoiselle Swing (1942), a interpretat personajul Sofia

8. L'Âge d'or, (1942), a interpretat personajul Véra Termutzki

9. Le valet maître, (1941), a interpretat personajul Antonia

10. Parade en 7 nuits (1941), a interpretat personajul Madame

11. Paradis perdu (1940), a interpretat personajul Sonia Vorochine

  • Four Flights to Love, în SUA
  • Paradise Lost, în Marea Britanie

12. L'héritier des Mondésir, a interpretat personajul Erika Axelos

  • The Mondesir Heir, titlu internațional în engleză

13. Le bois sacré, (1939), a interpretat personajul Francine Margerie

  • Sacred Woods, titlu internațional în engleză

14. Ils étaient neuf célibataires (1939), titlu internațional în engleză Contesa Stacia Batchefskaïa

  • Nine Bachelors, titlu internațional în engleză

15. Le veau gras, (1939), a interpretat personajul La princesse

16. Derrière la façade (1939), a interpretat personajul Madame Rameau

  • 32 Rue de Montmartre, Franța, redenumirea ulterioară a filmului

17. Eusèbe député (1939), a interpretat personajul Mariska

18. Éducation de prince (1938), a interpretat personajul Regina Silistriei

  • Bargekeepers Daughter, în SUA

19. La Présidente, (1938), a interpretat personajul Vérotcha

20. Mon curé chez les riches (1938)

21. Tricoche et Cacolet (1938), a interpretat personajul Bernardine Van der Pouf

22. L'homme du jour, (1937), a interpretat personajul Mona Talia

  • The Man of the Hour

23. À Venise, une nuit (1937), a interpretat personajul Nadia

24. Le club des aristocrates, (1937)

25. L'habit vert, (1937), a interpretat personajul Duchesse de Malévrier

26. Le Roi, (1936), a interpretat personajul Therese Mannix

  • The King, în SUA

27. La maison d'en face, (1936)

  • The House Across the Street, în SUA

28. L'amant de Madame Vidal, (1936)

29. Dora Nelson (1935), a interpretat personajele Dora Nelson și Suzanne Verdier

30. Une femme chipée (1934)

31. Sa meilleure cliente (1932)

32. Ma cousine de Varsovie (1931), a interpretat personajul Sonia

33. L'Étrangère, (1931), a interpretat personajul Miss Clarkson

34. Țigăncușa din iatac (1923)

35. Independența României (1912)


Viata ca un film - Contesa Elvira Popescu, actrita iubita de un rege !







SZOBI CSEH

Szabolcs Cseh (Cseh Szabolcs)

Szabolcs Cseh
Date personale
Născut11 decembrie 1942
Miercurea Ciuc
Decedat (71 de ani)
București
Cauza decesuluicauze naturale (cancer) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
cascador Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Szabolcs Imre Cseh, cunoscut și ca Szabi 'sɔbi Cseh, (n. 11 decembrie 1942, Miercurea Ciuc – d. 1 august 2014, București[1]) a fost un cascador și actor român de origine secuiască.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Szabolcs Cseh s-a născut într-o familie de secui. După absolvirea studiilor secundare la Liceul Andrei Șaguna și la liceul Unirea din Brașov, a urmat cursurile Institutului de Educație Fizică și Sport din București, pe care le-a finalizat în anul 1966.

Încă din timpul facultății a lucrat ca zburător la trapez la Circul de Stat din București în trupa Ganea. Aflat în anul trei de facultate, a colaborat în calitate de cascador în filmul “Dacii”, regizat de Sergiu Nicolaescu, apoi în anul următor în filmele “Împușcături pe portativ” (regizat de Cezar Grigoriu), “Tom Sawyer și Huckleberry Finn” (producție franceză) și “Serbări galante” (în regia lui René Clair).

„La începutul carierei mă antrenam la circul din București ca să-mi îmbunătățesc exercițiile la trapez. Dar tatăl meu, care era directorul singurei bănci din Brașov, nu voia să se știe ca eu sunt un circar, așa că ziua mă duceam la cursuri și noaptea mă antrenam să devin cel mai bun zburător din Europa [2].”
—Szabi Cseh

În anii 1967-1980, fiind primul metodist (maistru de lupte) angajat pe un astfel de post în România, în cadrul Studioului Cinematografic "București" și apoi în Centrala RomaniaFilm – Centrul de Producție Cinematografică, a colaborat la toate filmele românești ce conțineau secvențe de acțiune-lupte și a executat multiple cascade dificile și spectaculoase, unele fiind unicate pe plan mondial.

Tot din 1967 Cseh a alcătuit prima echipă de cascadori profesioniști din România, a cărei continuitate a asigurat-o, prin coordonare și instruire, până în 1987. Astfel, Szabi Cseh a contribuit substanțial la crearea unui domeniu practic inexistent în România până atunci și la „perioada de aur” a filmului românesc de acțiune în context mondial.

În 1975 a devenit coordonator al școlii de cascadori din Germania, unde a colaborat cu Peter Fogel, regizor de acțiune și cascador la 11 filme produse de studiourile DEFA din Berlinul de Est și Tele München (până în anul 1986).

De la debutul său Szabi Cseh a colaborat la realizarea a peste 150 de filme artistice de lungmetraj sau TV, dintre care 25 de producții străine și coproducții (Germania, Franța, SUA etc.), realizând concepția și regia secvențelor de acțiune-lupte, conceperea și/sau execuția cascadelor, coordonarea cascadorilor, interpretarea unor roluri memorabile de film.

Din 1974 a colaborat la realizarea a 38 de filme artistice străine ca regizor al secvențelor de acțiune sau cascador. A realizat peste 70 de spectacole cu specific de cascadorie–divertisment în țară și străinătate.

La 8 ianuarie 1990 Szabi Cseh a înființat prima Asociație a Cascadorilor Profesioniști din România, pe care a condus-o mai mulți ani.

După revoluție a avut apariții rare în filme, acuzând corupția și onorariile prea modeste plătite cascadorilor.

„Producătorii au început să angajeze doar cascadori care nu denunțau mita. Tot felul de directorași cereau 500 de euro să plătească unui cascador o zi de muncă și apoi angajau niște copii care făceau două tumbe și cărora le dădeau 100 de euro, restul de bani intrând în buzunarele lor. Am refuzat să accept corupția, așa că nu m-au mai lăsat să lucrez [2].”
—Szobi Cseh

În anii 1999–2002 a colaborat la realizarea secvențelor de acțiune în peste zece filme artistice străine realizate în țară, inclusiv Amen. (în regia lui Costa Gavras).

Szabolcs Cseh a elaborat studii științifice și cursuri universitare teoretice și practice, despre mișcarea scenică a actorului și componentele sale psiho-motrice, lupte scenice, realizarea secvențelor de acțiune etc.

Din 1980, inițial în calitate de lector universitar și, ulterior, de conferențiar universitar, predă neîntrerupt astfel de cursuri interdisciplinare la UNATC "I. L. Caragiale" din București, secțiile actorie, imagine de film și TV, regie de film, regie de teatru. A contribuit la formarea a zeci de generații de actori, regizori de teatru, de film și operatori de film și de televiziune. A avut colaborări didactice și la Universitatea de Muzică "Ciprian Porumbescu", secția regie de operă. Din anul 2005, lărgindu-și sfera preocupărilor, Szabi Cseh derulează programul social GLADIATOR pentru copii săraci, destinat prevenirii și combaterii delincvenței juvenile. Din 2008, derulează programul-metodă pentru copii cu handicap psihic și fizic sever. Ambele programe sunt bazate pe metodologii originale create de el, cu rezultate impresionante.[3]

Szabi Cseh a aflat în vara anului 2012 că suferă de mielom multiplu și o tumoare la coloana vertebrală, o formă de cancer rară care îi măcina sistemul osos și îi provoca dureri cumplite.[4][5] Din cauza unor complicații suferite pe fondul bolii, Szabi Cseh a fost nevoit în vara anului 2013 să se interneze la Spitalul Fundeni, unde a rămas până la deces.[4]

Realizări în calitate de cascador[modificare | modificare sursă]

Szabolcs Cseh este autorul a numeroase invenții care au dus la dezvoltarea tehnicii și metodologiilor din domeniul cascadoriei, nu doar în România, ci la nivel internațional. Exemple:

  • trambulina elastică, utilizată prima oară în redarea efectului de zbor al personajului în urma unei explozii (1967)
  • trăgătoarea, folosită pentru prima oară în lume, în căderile cu calul, făcându-le mai spectaculoase și mai sigure atât pentru cascador, cât și pentru cal (1970)
  • țarcul pentru aglomerarea cailor în filmarea secvențelor de luptă călare, covorul mișcător pentru căderile simultane ale cailor (1970)
  • bătuta, dispozitiv de aruncare a oamenilor, cailor etc. din poziții statice (1972)
  • utilizarea cablurilor, pentru prima oară în România, în redarea cât mai spectaculoasă a efectelor de împușcături, explozii, lovituri (1974)

Printre casacadoriile executate de Szabi Cseh se numără unele deosebit de spectaculoase, mai ales pentru epoca în care au fost realizate, și nerepetate de altcineva până în prezent. Exemple:

  • În anul 1966, în filmul “Dacii”, a promovat pentru prima dată în România căzăturile de la înălțime și căzăturile cu calul.
  • În anul 1971, în filmul “Mihai Viteazul”, depășește recordul mondial executând o cădere de la 13 m fără protecție la aterizare.
  • În 1976, execută o cădere de la 37 metri cu spatele în jos, la furnalul de la Copșa Mică.
  • În 1984, realizează o săritură de 80 metri cu mașina în Marea Nordului.
  • În anul 1985, face o săritură cu un microbuz deasupra unui lac, scufundat la 20 m, la Magdeburg. În timpul zborului, a declanșat explozia microbuzului încărcat cu trotil.
  • Printre cascadele cele mai cunoscute se numără o serie de cascade-unicat aparținând personajului Buză de Iepure din filmele cu Mărgelatu (1980-1986). Câteva din acestea sunt considerate premiere sau recorduri mondiale: săritură cu calul prin geam, cădere cu calul din cabrare, prin rostogolirea pe spate a calului și călărețului, pe versant muntos pe o înălțime de 70 m.

În anul 1985 revista vest-germană “Bunte Illustrierte” l-a desemnat cel mai bun cascador din Europa.

Familia[modificare | modificare sursă]

A fost căsătorit cu Simona, împreună cu care a avut doi fii, Arpad si Alex.[6][7][8]

Legătura cu Securitatea[modificare | modificare sursă]

CNSAS a stabilit că Szabolcs Cseh a colaborat cu Securitatea ca poliție politică. Cseh a declarat după anunțarea deciziei că nu a fost abordat de Securitate, ci s-a pus singur în slujba ei, ducându-se de bună voie pentru a „face ordine în studiouri și a stopa corupția existentă în cinematografie”.[9]

„Nu ei m-au racolat, eu m-am dus la securist, să facem ordine în studiouri...[9]”
—Ziarul Gândul, 01.02.2011

Așa cum menționează ziarul Gândul:

„Sergiu Nicolaescu spune că și-a văzut dosarul de Securitate și că, printre cele 20 de nume întâlnite acolo, l-a găsit și pe cel al lui Szoby Cseh. Nicolaescu susține că, „în mod cert”, fostul cascador l-a turnat. „Pe mine mă suspecta, pentru că lucram cu străinii. Niciodată Szoby Cseh n-a fost un om deștept. Mai degrabă un prostănac”.[9][10]”
—Gândul, 01.02.2011

Premii[modificare | modificare sursă]

Recunoaștere internațională pentru contribuțiile artistice ale lui Szabi Cseh:

  • 1973 - Festival Paris - cea mai bună mișcare scenică străină - piesa “Viziuni flamande”
  • 1974 - Festival Berlin - cele mai valoroase lupte, filmul “Tekumsekh”
  • 1974 – Festival Viena – locul I, piesa “Stan Pățitul”
  • 1985 - Festivalul de film “Sommerfilmtage” ("Zilele de vară ale filmului") de la Berlin - cel mai bun regizor de acțiune; în același an, desemnat cel mai bun cascador din Europa conform sondajului realizat de revista vest-germană “Bunte Illustrierte”.

Recunoaștere națională:

  • 1984 - revista “Săptămâna culturală a capitalei”, premiul pentru cel mai spectaculos actor și personaj, Buză de iepure din serialul "Mărgelatu"
  • 1986 - revista “Săptămâna”, premiul pentru întreaga activitate
  • 1994 - revista “România Mare”, premiu pentru contribuție la dezvoltarea cinematografiei române
  • 1996 - revista “România Mare”, premiu pentru întreaga activitate
  • 2000 – UARF, diploma și medalia de argint, 400 de ani de la Unire și 30 de ani de la producția filmului “Mihai Viteazul”
  • 2002 - Ministerul Educației și Cercetării, diploma și medalia de onoare cu prilejul aniversării a 80 de ani de activitate a ANEFS, pentru contribuția adusă la dezvoltarea învățământului, educației fizice și sportului în România
  • 2002 - UARF, placheta de aur pentru întreaga activitate de regizor de lupte
  • 2006 - UARF, medalia aniversară - 40 de ani de la realizarea filmului istoric Dacii
  • 2014 - decorat post-mortem cu 'Steaua României' de președintele Traian Băsescu [11]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Actor[modificare | modificare sursă]

Consilier secvențe de acțiune/lupte[modificare | modificare sursă]








Cel mai mare cascador român, Szobi Cseh



la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

PERIOADA ROMANTICĂ 8. louis spohr

 PERIOADA ROMANTICĂ 8. Louis Spohr

  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...
  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...