8. /15 DECEMBRIE 2021 - SFATURI UTILE

DESPRE MEDICAMENTELE ANTICOAGULANTE

Medicamentele anticoagulante – cand se prescriu, ce tipuri exista, cum se administreaza

Medicamentele anticoagulante reduc riscul de formare a cheagurilor de sange. Tratamentul anticoagulant prelungeste durata de timp in care sangele se coaguleaza. In limbajul popular, se spune ca “subtiaza sangele” (definitie incorecta). Majoritatea medicamentelor de acest tip necesita stabilirea dozelor in functie de o analiza lunara de sange (numita INR). Fara valorile INR lunare exista riscul de a supradoza medicatia (cu risc mare de sangerari) sau de a o subdoza (cu risc de formare a cheagurilor periculoase).

Medicatia anticoagulanta se prescrie in cazul in care exista afectiuni care predispun la formarea de cheaguri de sange periculoase. Pericolul vine din posibilitatea ca un cheag sa se desprinda din locul de origine si sa se deplaseze in circulatia sanguina. In momentul in care intalneste un vas de sange suficient de mic, il va bloca. Tesuturile care depind de acel vas de sange pentru oxigen si nutrimente nu pot supravietui in aceste conditii (in absenta tratamentului rapid).

Exemple de afectiuni cu risc mare de formare a unor cheaguri periculoase:

1.  fibrilatia atriala – contractii haotice a camerelor superioare ale inimii (atriile), care provoaca turbulente in circulatia sangelui prin inima (predispune la formarea de cheaguri). Aceste cheaguri pot sa se desprinda din atrii si sa ajunga in orice organ din corp. Frecvent, acestea ajung in creier unde provoaca un accident vascular cerebral

2.  tromboza venoasa profunda – anumite persoane sunt predispuse sa dezvolte cheaguri in venele de la picioare sau din pelvis. Cheagurile desprinse de la acest nivel pot ajunge in plamani unde pot bloca circulatia sangelui (provoaca ceea ce se numeste embolie pulmonara)

3.  prezenta de valve artificiale in inima – inlocuirea chirurgicala a valvelor inimii cu valve artificiale prezinta risc mare de formare a cheagurilor. Pacientii cu valve artificiale au nevoie de tratament anticoagulant permanent pe toata durata vietii.

Mecanismul emboliei pulmonare. Foto adaptata dupa: Vascular Web – Pulmonary embolism

Exista doua tipuri principale de anticoagulante care se iau oral (pastile):

1. medicamente antivitamina K (AVK) – cumarinice

Acestea blocheaza actiunea vitaminei K, necesara in ficat pentru producerea unor substante cu rol in coagulare (factori de coagulare). Sunt cele mai folosite anticoagulante, medicii avand experienta considerabila in prescrierea acestora. In cazul supradozarii, administrarea de vitamina K poate opri sangerarile. In Romania, cel mai frecvent se foloseste medicamentul numit Acenocumarol (Sintrom, Trombostop).

Tratamentul cu AVK necesita o analiza de sange, numita INR, care trebuie luata in fiecare luna pentru ajustarea dozei de medicament. INR trebuie de regula mentinut intre 2 si 3. In cazul valvelor cardiace artificiale, valoarea INR este mentinuta de regula peste 3, in functie de tipul protezei valvulare. INR este o analiza esentiala deoarece poate varia mult de la o luna la alta in functie de alte tratamente prescrise, regim alimentar etc.

2. anticoagulante moderne

Aceste noi medicamente anticoagulante au fost relativ recent introduse pe piata. Reprezinta o alternativa la AVK pentru anumiti pacienti.

Avantajele: nu necesita analize lunare (INR) si sunt mai usor de administrat persoanelor care nu pot mentine valorile adecvate ale INR (cu risc de supra- sau subdozaj). Se iau precum orice alt medicament, fara o urmarire speciala.

Dezavantajele:

• pretul este ridicat si nu sunt compensate momentan de sistemul de asigurari de sanatate din Romania (dar exista demersuri in acest sens)
• nu exista la fel de multe studii precum in cazul AVK, deci nu pot fi prescrise momentan decat pentru anumite afectiuni
• pacientii cu boala cronica de rinichi trebuie sa primeasca aceste noi tratamente cu prudenta

Medicamentele anticoagulante moderne includ Dabigatran (Pradaxa), Rivaroxaban (Xarelto), Apixaban (Eliquis) etc.

Ce urmeaza?

Tratamentul anticoagulant este inceput punand in balanta riscurile potentiale (sangerare) si beneficiile urmarite (reducerea riscului de accident vascular cerebral, de embolie pulmonara etc.). Medicul va initia un tratament anticoagulant avand in vedere toate bolile de care suferiti sau ati suferit recent.

In functie de tipul de anticoagulant ales, veti primi recomandari diferite la externare. Pentru AVK (care sunt cele mai frecvent prescrise), este foarte important sa va faceti lunar INR-ul. Pentru anticoagulantele moderne, administrarea este mult mai usoara insa raman precautiile comune pentru toate anticoagulantele:

• evitati sa faceti injectii intramusculare sau subcutanate (sunt permise doar injectiile intravenoase direct in vena)
• spuneti medicilor care va trateaza ulterior ca sunteti sub tratament anticoagulant oral
• evitati traumatismele, loviturile, caderile etc. Este intr-adevar greu de evitat asemenea accidente insa puteti sa incetati practicarea sporturilor de contact (lupte, fotbal etc.) si sa aveti grija mai mare in momentul in care faceti munca fizica.
• tineti minte ca orice rana va sangera mai mult timp cand sunteti sub tratament anticoagulant: apasati pe locul ranii mai mult timp, iar daca nu puteti opri sangerarea mergeti de urgenta la spital
• luati celelalte medicamente care v-au fost prescrise pe langa anticoagulante. De exemplu, daca nu tratati tensiunea arteriala mare, riscati sa sangerati la nivelul organelor interne, in creier etc.

Cum se incepe si cum se mentine un tratament anticoagulant?

Tratamentul anticoagulant este prescris de medic si in majoritatea situatiilor este inceput in spital (in special daca se folosesc AVK). Internarea este necesara pentru analize repetate de sange (probe de coagulare, in special INR). Dupa stabilizarea valorilor INR in intervalul dorit (de regula intre 2 si 3) pacientul merge acasa cu o schema de tratament care trebuie respectata cat mai precis.

Luati tratamentul in fiecare zi, avand grija sa luati mereu dozele exact asa cum v-au fost indicate (chiar daca vi se recomanda doar un sfert, o jumatate sau trei sferturi de pastila in anumite zile). Aveti grija sa corespunda dozele in miligrame (mg) cu felul in care impartiti pastilele. De exemplu, o pastila de Sintrom contine 4mg, deci un sfert va contine 1mg. O pastila de Trombostop contine 2mg, deci jumatate va contine 1mg. Chiar si variatii mici ale dozelor pot influenta foarte mult INR-ul, cu risc de sangerare (supradozaj – prea mult) sau aparitie de cheaguri (subdozaj – prea putin).
Veniti lunar la spital sau mergeti la un cabinet privat pentru a face analiza INR. Cu acest rezultat, adresati-va medicului pentru a stabili schema de tratament pentru luna care urmeaza.

Foarte important este ca femeile care planuiesc sa ramana insarcinate sa semnaleze acest fapt medicului care a prescris anticoagularea. Medicamentele AVK (ex. acenocumarol) au risc mare de a produce malformatii, in special in primul trimestru de sarcina. Discutati situatia cu medicul pentru a stabili alte optiuni de tratament sau daca se pot opri medicamentele. De asemenea, daca sunteti sub tratament anticoagulant, aveti grija sa folositi metode contraceptive eficiente pentru a evita o sarcina inceputa in timpul tratamentului.

Informatiile de mai sus reprezinta doar o sinteza a beneficiilor si limitelor tratamentului anticoagulant. Discutati cu medicul dumneavoastra pentru a intelege exact motivul pentru care va este prescris si cum puteti evita complicatiile.