9. /7 DECEMBRIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
HARRY NEGRIN
Harry Negrin
Vînzătorul De Alune
Romanțe pe versuri de Harry Negrin
NICOLAE SABĂU
| Nicolae Sabău | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 7 decembrie 1929 Cicârlău, județul Satu Mare, Regatul României |
| Decedat | (91 de ani) Baia Mare, județul Maramureș, România |
| Înmormântat | Cicârlău  |
| Cauza decesului | cauze naturale (COVID-19) |
| Cetățenie |  România |
| Etnie | Român |
| Ocupație | cântăreț |
| Activitate | |
| Gen muzical | Populară |
| Premii | Ordinul Național „Serviciul Credincios” |
Modifică date / text  | |
Nicolae Sabău (n. , Cicârlău, Maramureș, România – d. ,[1] Baia Mare, România)[2] a fost un cântăreț de muzică populară, folclorist și muzician român. În perioada 2004-2008 a fost primar al comunei Cicârlău din partea PSD.[3]
Biografie[modificare | modificare sursă]
Nicolae Sabău s-a născut în data de 7 decembrie 1929, în satul Cicârlău, din județul Satu Mare (astăzi în județul Maramureș), Regatul României, într-o familie de țărani, unde au venit pe lume 9 copii. A cunoscut greutățile vieții încă de la o vârstă fragedă, crescând în dragoste pentru muncă, păscând vitele și bivolii preotului din sat, ori trudind la morărița Verdeș, adormea în iesle visând la o bucată de pâine albă. "Măicuța mea a fost o femeie frumoasă cu un glas care ar stârni admirația multora. Cântecele ei o însoțeau la lucrul câmpului, în casă și ogradă sau în vie, la bucurii, dar mai ales la necazuri...", mărturisea Nicolae Sabău cu nostalgie.
Cariera[modificare | modificare sursă]
Nicolae Sabău a debutat artistic la doar 16 ani, cu interpretarea cântecelor Arză-te focu Gutâi și Când am zis daina, daina. Primul său concurs național a fost în anul 1956. În 1957 studioul teritorial al Radio Cluj l-a invitat să realizeze primele înregistrări cu Orchestra Filarmonicii de Stat din Cluj. În 1958 a fost difuzat la Radio București, cu Orchestra de muzică populară Radio, dirijată de Victor Predescu.
Un articol din ziarul județean "Pentru socialism", din 22 august 1956, consemna succesul remarcabil și ținuta artistică a tânărului solist vocal Nicolae Sabău, pe o scenă din București, marcând astfel debutul unui destin artistic. În anul 1959 ia ființă Ansamblul de cântece și dansuri al Sfatului Popular al Regiunii Baia Mare, instituție profesionistă de folclor, care îl promovează pe tânărul interpret Nicolae Sabău în spectacolul "Baia Mare în cântec și joc", alături de celebrul Felician Fărcașu.
Pasiunea și dăruirea exemplară în interpretarea cântecului popular i-au adus lui Nicolae Sabău, în anii care au urmat, prestigiul profesional și un loc privilegiat în galeria marilor artiști ai genului.
Nicolae Sabău a fost primarul comunei Cicârlău, în perioada 2004 - 2008.
Colecția impresionantă de afișe ale artistului se constituie într-o carte unicat[care?], document grăitor al evoluției sale alături de interpreți iluștri, în zecile de mii de spectacole și turnee realizate cu ansambluri folclorice profesioniste ori de amatori, pe parcursul celor peste 50 de ani de carieră artistică.
Decesul[modificare | modificare sursă]
A decedat în dimineața zilei de 30 decembrie 2020, la Spitalul de Pneumofiziologie din Baia Mare, la vârsta de 91 de ani, în urma infectării cu COVID-19.[4] Casa artistului din comuna Cicârlău a fost transformată în muzeu al artei și cântecului popular, iar acesta a lăsat o moștenire comunității pentru a promova ideea artei autentice.
Premii și distincții[modificare | modificare sursă]
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Nicolae Sabău la 29 noiembrie 2002, Crucea națională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”. [5]
In memoriam Nicolae Sabău ◾ Colaj cu cele mai frumoase cântece populare maramureșene
CLARA HASKIL
| Clara Haskil | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1][6][7][8] București, România |
| Decedată | (65 de ani)[1][6][7][8] Brussel, Regiunea Capitalei Bruxelles, Belgia |
| Înmormântată | Cimitirul Montparnasse[9] |
| Cauza decesului | accident[3] ( fall[*]) |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Elveția.svg){kind=small} Franța |
| Etnie | evreică evrei sefarzi |
| Ocupație | pianistă |
| Activitate | |
| Studii | Conservatorul din Paris[2] |
| Gen muzical | muzică clasică |
| Instrument(e) | pian[3] |
| Case de discuri | Naxos Records[*][3] Decca[*][4] |
| Premii | Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*][5] |
| Modifică date / text | |
Clara Haskil (n. ,[1][6][7][8] București, România – d. ,[1][6][7][8] Brussel, Regiunea Capitalei Bruxelles, Belgia) a fost o pianistă română, renumită pentru interpretarea repertoriului clasic și romantic. Haskil a fost în mod special apreciată pentru concertele și înregistrările ei cu piese de Mozart. Mulți o consideră cea mai bună interpretă a lui Mozart din epocă. Este cunoscută pentru interpretările din Beethoven, Schumann și Scarlatti. Numele ei este păstrat viu de unul din cele mai mari concursuri de pian din lume, Concursul International de Pian Clara Haskil, din Vevey, Elveția.
Născută în România într-o familie de evrei (sefarzi) români, este nevoită, în situația regimului fascist românesc, să se refugieze în 1940 în Franța, de unde din cauza persecuțiilor rasiale, în 1942 se refugiază în Elveția, la Vevey, unde a fost naturalizată ca elvețiană. Din cauza legilor discriminatorii ale României acelor vremi, Clara Haskil nu a avut dreptul, ca și alți nenumărați români de origine ebraică, cu toate că era născută în România, la cetățenia română.
Cariera[modificare | modificare sursă]
Primele noțiuni de pian le primește de la mama ei. Avea talent nativ, învățând ușor după ureche. La vârsta de 5 ani cântă în fața Reginei Elisabeta a României.
La vârsta de 7 ani pleacă la Viena, unde ia lecții de pian cu Richard Robert. Face progrese rapide și în 1905 - la vârsta de 10 ani - dă primul ei recital public cu lucrări diferite din creația marilor compozitori, pe care le execută fără partitură. În același an se înscrie la Conservatorul din Paris, unde devine eleva renumitului pianist Alfred Cortot. Câștigă mai multe concursuri de interpretare dar, din nefericire, este silită să-și întrerupă activitatea pentru mai mulți ani, fiind imobilizată în ghips din cauza unei boli a coloanei vertebrale. Abia în 1921 este în măsură să reapară în public ca solistă în recitaluri de pian sau concerte orchestrale, ori însoțind muzicieni prestigioși ca George Enescu, Pablo Casals, Eugène Ysaye, Dinu Lipatti. Intervine o nouă întrerupere de activitate datorită unei tumori a nervului optic, care a trebuit să fie operată. Refugiată în 1940 de teama nazismului, după numeroase peregrinări datorate persecuțiilor rasiale, în 1942 reușește să părăsească și Franța și să se stabilească în Elveția, la Vevey.
Adevărata consacrare cu succese răsunătoare o cunoaște după Al Doilea Război Mondial, când Clara Haskil apare interpretând concerte de pian cu cele mai renumite orchestre, sub bagheta unor dirijori vestiți ca Leopold Stokowski sau Thomas Beecham, Sergiu Celibidache sau în duo cu celebri instrumentiști. Datorită interpretării excepționale a muzicii lui Wolfgang Amadeus Mozart este solicitată în repetate rânduri să participe la Festivalurile Muzicale din Salzburg, unde la 27 ianuarie 1956, cu prilejul aniversării a 200 de ani de la nașterea marelui compozitor, interpretează cu mult succes Concertul pentru pian și orchestră Nr. 20 în Re minor.
Contemporanii au admirat la modul superlativ arta și calitatea umană a Clarei Haskil. Când Clara se așeza la pian, "muzica se materializa venind parcă de nicăieri. Brațul ei părea să alunece peste claviatură fără atingere, ca o piatra care sare pe suprafața apei. Nimic nu parea să inceapă sau sfîrșească, totul devenea atemporal"[10] - Dinu Lipatti, bunul ei prieten, a descris modul ei de a cânta la pian ca "însumarea perfecțiunii pe pământ", Wilhelm Backhaus a numit arta ei "cel mai frumos lucru de pe pământ", iar Tatyana Nikolayeva a izbucnit în lacrimi când a ascultat-o prima oară. Rudolf Serkin a supranumit-o "Clara cea perfectă". Charlie Chaplin a considerat-o un geniu: "în viața mea am întâlnit trei genii: pe Clara Haskil, pe Einstein și pe Winston Churchill"[11].
La 6 decembrie 1960, însoțită de sora ei Lili, sosită cu trenul la Bruxelles pentru un turneu de concerte, împreună cu violonistul belgian Arthur Grumiaux, se împiedică și cade pe peronul de beton al gării, suferind un grav traumatism cranian. În primele ore ale dimineții de 7 decembrie se stinge din viață, cu o lună înainte de a împlini 66 de ani. A fost înmormântată în mormântul familiei Haskil din Cimitirul Montparnasse din Paris[12][13][14].
Onoruri[modificare | modificare sursă]
La Vevey - Elveția, orașul pe care l-a adoptat și care a adoptat-o și onorat-o și unde are loc „Concursul Internațional de Pian Clara Haskil”, o stradă îi poartă numele.
Concursul Internațional de Pian Clara Haskil[modificare | modificare sursă]
Concursul Internațional de Pian Clara Haskil (în franceză : Le Concours International de Piano Clara Haskil) a fost fondat în anul 1963 în onoarea pianistei, la trei ani după deces, și are loc în anii fără soț la Vevey. Concursul, rezervat tinerilor pianiști și pianiste din lume a devenit un renumit și prestigios factor de consacrare. [15][16]
Concursul are loc cu sprijinul societății de radio elvețiene, „La Radio Suisse Romande-Espace 2”, fundației Nestlé pentru artă, etc. Concertul final este retransmis la radio și TV elvețiene în cadrul prestigosului „Festival International de Muzică și Artă Lirică Montreux-Vevey”.
În anul 1995 Marele Premiu a fost câștigat de pianista română Mihaela Ursuleasa.[17]
La concursul din anul 2007, căștigat de pianista japoneză Hisako Kawamura, pe locul al II-lea s-a situat românca Alina Elena Bercu[18].
Manase Radnev și Ana Simon au scris piesa de teatru Clara si Dinu, o dramatizare a corespondenței dintre Clara Haskil si Dinu Lipatti.[19]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu