1. /11 IANUARIE 2022 - ISTORIE PE ZILE - Evenimente; Nașteri

Evenimente

·      532 - Imperiul Bizantin - A început, la Constantinopol, răscoala Nika, care a fost reprimată de către comandantul militar Belisarius, răsculații fiind masacrați în hipodrom.

Răscoala Nika (532) – foto preluat de pe www.armstrongeconomics.com

Răscoala Nika (532) a avut loc în capitala Imperiului Bizantin, în timpul domniei lui Iustinian I și a soției acestuia, Teodora. Această răscoală își ia numele de la strigătul răsculaților: Nika (în greacă = victorie) și a fost provocată de o imprudență a împaratului bizantin. Pe timpul acestuia, în Constantinopol existau două facțiuni politice rivale, cea a Albaștrilor (veneții) și cea a Verzilor (prasinii), care își luau numele de la culoarea carelor cu care concurau în Hipodrom.

Datorită unei antipatii mai vechi a Teodorei, împăratul îi favoriza constant pe Albaștri, într-atât încât aceștia ajunseseră să comită acte de vandalism și să fie temuți de oricine li se împotrivea, știind că sunt protejați de basileu. Într-o încăierare, au fost capturați de gărzile imperiale mai mulți insurgenți, dintre care doi au rămas neeliberați și care au fost mai apoi spânzurați.

Unul din aceștia aparținea Verzilor, iar celălalt Albaștrilor, astfel că cele două facțiuni s-au văzut deopotrivă amenințate și au creat o alianță. În aceasta a intrat întreaga populație din Constantinopol, cerând abdicarea lui Iustinian și arzând aproape un sfert din oraș în cele șase zile cât a durat răscoala. În incendiu au fost curpinse spitale, cu pacienții încă internați, biserici, o parte a Palatului Sacru, administrații și azile.

Răscoala nu a încetat decât în urma intervenției armatei, conduse de generalul Belisarius, care a ucis peste 30000 de oameni, aparținând ambelor partide. Armata a surprins mulțimea adunată în Hipodrom în jurul celui pe care voiau să îl proclame împărat, Hepatius, un senator, fiul fostului împărat Anastasiu I.

După încetarea luptelor, execuțiile au continuat, din ordinul împăratului, în rândurile suspecților de crime sau răzvrătire, acest val de execuții prinzându-l și pe Hepatius, care încercase, fără izbândă totuși, să oprească răscoala.

·         1055: Theodora a III-a (n. ca. 985 ) este încoronată  la vârsta de 70 de ani, împărăteasă a Imperiului Bizantin, după moartea împăratului Constantin al IX-lea. A fost fiica lui Constantin al III -lea și sora cea mai mică a Zoei. În anul 1032 fusese  nevoită să se retragă la o mănăstire. A domnit până la decesul sau, în anul 1o56. Înainte de moarte, Teodora a III-a, neavând copii, l-a desemnat ca urmaș pe Mihail al VI-lea Bringas, astfel incat pe tronul bizantin a urmat o dinastie macedoneană.

·         1158: Vladislav al II-lea devine rege al Boemiei.  Vladislav al II- lea Premysl (cca. 1110 – 18 ianuarie  1174) a fost duce  al Boemiei  din 1140 pana  in anul  1158, cand a fost ales rege. In anul 1172 cand a abdicat in favoarea fiului sau  Frederic.

·         1569: Prima loterie despre care sunt date istorice în Anglia.

·         1571: Nobilimea austriacă obține libertatea religioasă.

·         1600: Împăratul Rudolf al II–lea primește solia lui Mihai Viteazul, condusă de banul Mihalcea, care cerea recunoașterea domnului român ca principe al Transilvaniei

·         1693:  Vulcanul Etna erupe. Un cutremur puternic distruge zone din Sicilia și Malta.

·         1753 - A fost deschis British Museum.

British Museum (Muzeul Britanic) – foto: ro.wikipedia.org

Fondat în 1753, British Museum (Muzeul Britanic) este unul dintre cele mai vechi și mai impozante muzee din lume, cu exponate variind de la mumii egiptene la comori romane. British Museum a fost fondat în anul 1753, fiind primul muzeu național public din lume. Înca de la început admitea intrarea liberă pentru „toate persoanele studioase și curioase”.

·         1787: Astronomul german William Herschel (Friedrich Wilhelm Herschel) descoperă Titania și Oberon, doi sateliți ai planetei Uranus. Titania este cel mai mare satelit al lui Uranus și al optulea satelit ca dimensiuni din Sistemul Solar.

·         1805: In Statele Unite este creat Teritoriul Michigan.

·         1830: S-a constituit, la Iaşi, un „cerc de cetire medicinală”, prima societate ştiinţifică din România, denumită iniţial „Societatea Doftoricească Moldo-Romanika”, viitoarea „Societate de Medici şi Naturalişti”; fondatori: doctorii Mihai Zota şi Iacob Cihac.

·         1838: In seara zilei de 11 ianuarie (stil vechi)/23 ianuarie (stil nou), in regiunea Vrancea se producea al doilea seism distrugator din secolul al XIX-lea, pe teritoriul actualei Romanii,cutremur care a provocat pagube importante cu deosebire in Muntenia, inclusiv in Bucuresti. Seismul vrancean de la 23 ianuarie 1838 (creditat cu o magnitudine Ms=7,3/Mw=7,5) a fost al doilea cutremur ca ordin de marime produs in zona Vrancea dupa cel din anul 1802. Desi de mai mica amploare fata de seismul catastrofal precedent (produs la 26 octombrie 1802, Mw=7,9), seismul din 1838 a afectat o arie vasta, si a fost resimtit inclusiv in tarile vecine, desi cele mai grave urmari au fost consemnate in sudul si estul Romaniei.

·         1846: Pe scena Teatrului Naţional din Iaşi a avut loc reprezentaţia comediei "Băcălia ambiţioasă", cea dintâi lucrare dramatică a lui Alecu Russo, care avea să-i atragă autorului exilul la mănăstirea Soveja

·         1851: În China, taipinii proclamă "Statul ceresc al marii păci" (Tai Pin Tien Cuo) (Căderea Nankinului la 19 iulie 1864; înfrângerea războiului țărănesc al taipinilor).

·         1861: Statul Alabama își declară secesiunea față de SUA.

·         1865: A avut loc la Cernăuți prima adunare a „Societății pentru cultura și literatura română din Bucovina”. A fost continuatoarea Societatii „Reuniunea pentru Leptură” infiintata la  1 mai 1862, la Cernăuți, în condițiile revenirii la un regim constituțional în Imperiul Habsburgic, de catre un grup de boieri și intelectuali în frunte cu frații Gheorghe și Alecu Hurmuzachi, sprijiniți de preoțimea românească a Bucovinei. Aceasta avea să-și schimbe denumirea în Societatea pentru Literatura și Cultura Română în Bucovina în 1865, pentru a deveni, începând din 1869, Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina (SCLRB), nume sub care s-a reactivat în martie 1990.

* 1879) - Războiul zulușilor (Războiul Anglo-Zulus)

Războiul zulușilor (Războiul Anglo-Zulus 11 ianuarie – 4 iulie 1879) – Detaliu dintr-o pânză reprezentând Bătălia de la Rorke’s Drif - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Războiul zulușilor a fost un conflict purtat de Anglia și de Teritoriile Zuluse în 1879 din estul Africii de Sud. În 1843 Marea Britanie avea două colonii în Africa de Sud: Cape (Cape Town) și Natal (Provincia KwaZulu-Natal). Descoperirea de aur și diamante în anii 1860 au determinat Biroul Colonial condus de Lordul Carnarvon să ia în considerare formarea în tot sudul Africii a unei confederații britanice, ceea ce ar fi implicat anexarea statelor locale independente, cum erau Transvaal și Teritoriile Zuluse. În 1877 Transvaal a fost anexat.

·         1903: Apare săptămînal la Timişoara, Transilvania, ziarul socialist "Votul poporului ". Ziarul va apărea pînă la 17 mai 1905.

·         1909: Congresul Partidului Național Liberal îl alege pe Ionel I.C. Brătianu președinte. Ion I.C. Brătianu (cunoscut și ca Ionel Brătianu, n. 20 august 1864, Florica, azi Ștefănești, Argeș – d. 24 noiembrie 1927, București) a fost un om politic român, care a jucat un rol de primă importanță în Marea Unire din 1918 și în viața politică din România modernă. A deținut funcția de președinte al Partidului Național Liberal. De formație inginer, Ionel Brătianu nu a profesat, ci s-a dedicat vieții politice, fiind cel mai potrivit acestei cariere dintre cei trei băieți ai liderului liberal Ion C. Brătianu.

·    1922 - A fost folosita pentru prima data insulina pentru tratamentul diabetului. Pacientul a fost un tanar canadian de 14 ani, Leonard Thompson.

Leonard Thompson (1908–1935) is the first person to have received injection of insulin as a treatment for Type 1 diabetes – foto preluat de pe dhrcindia.com

Insulina, a fost folosita pentru prima data pe un pacient, in tratarea diabetului, pe 11 ianuarie 1922, la putin timp dupa ce profesorul Nicolae Paulescu a reusit, in decembrie 1921, sa faca epocala descoperire a insulinei in urma unor indelungate studii experimentale si observatii clinice si de laborator.

Primul pacient bolnav de diabet pe care s-a folosit insulina a fost Leonard Thompson , pe atunci in varsta de 14 ani, care era internat la Toronto General Hospital. Prima injectie cu insulina, care i-a fost administrata de catre medicul Frederick G. Banting, i-a produs severe reactii alergice, din cauza ca insulina era impura.

Prin urmare, nu i s-a mai injectat insulina decat 12 zile mai tarziu, dupa ce biochimistul James Collip a muncit zi si noapte si a reusit sa purifice extractul (sub indrumarea lui John J.R. Macleod). Cea de-a doua injectie, care nu i-a mai produs reactii adverse si i-a imbunatatit considerabil starea sanatatii, i-a fost administrata pe 23 ianuarie 1922.

·         1923:  Franța și Belgia ocupă zona Ruhr ca urmare a refuzului Germaniei de a plăti despăgubirile de război

·   1925 - Apare ziarul “Socialismul “, organ al Partidului Social-Democrat din România, avînd în calitate de redactor-şef pe Conatantin Titel Petrescu. Ziarul a fost ulterior redenumit în “Lumea nouă ” şi va apărea pînă în 1940.

·         1931: Este semnat decretul guvernului român prezidat de G.G.Mironescu privind dizolvarea Gărzii de Fier (primul decret de dizolvare al acestei organizatii), iar conducătorul ei, căpitanul Corneliu Zelea Codreanu, a fost arestat. În februarie  însă, justiţia a decis în favoarea lui Codreanu şi a organizaţiei sale. Ulterior, în martie 1932, Guvernul Iorga-Argetoianu a reînnoit  decretul de dizolvare, iar la 10 decembrie 1933 premierul liberal I.G. Duca operează a treia dizolvare a Gărzii de Fier, iar în urma presiunilor politice la 21 februarie 1938, Corneliu Zelea Codreanu este nevoit sa  dispuna autodizolvarea partidului „Totul pentru Ţară”

·    1940 - La Leningrad, are loc premiera baletului “Romeo şi Julieta” de Serghei Prokofiev.

Serghei Prokofiev la New York (1918) – foto: ro.wikipedia.org

Serghei Serghievici Prokofiev (n. 23 aprilie 1891 – d. 5 martie 1953) a fost un compozitor, pianist și dirijor rus care a stăpânit numeroase genuri muzicale și este adesea considerat unul dintre cei mai importanți compozitori ai secolului XX. A compus lucrări într-o varietate de genuri, inclusiv opere, balete, simfonii, concerte, muzică de cameră și muzică de film.

·         1942: Al Doilea Război Mondial: Japonia declară război Olandei și invadează Indiile Orientale Olandeze.

·         1942: Japonezii ocupa Kuala Lumpur, in Malaezia britanica.

·         1943: Al Doilea Război Mondial: Statele Unite și Marea Britanie renunță la pretențiile teritoriale din China.

·         1943:  A fost încheiat Protocolul germano-român, prin care guvernul condus de mareşalul Ion Antonescu se angaja să continue războiul, cu condiţia ca Germania să mărească ajutorul militar pentru echiparea unor noi unităţi, care să le înlocuiască pe cele pierdute sau decimate la Stalingrad, cotul Donului şi în Caucaz

·         1946 - Comunistul Enver Hoxha proclamă Republica Populară Albania, si se declara pe el însuși, președinte.

Enver Hodja – foto: ro.wikipedia.org

Enver Hodja, (n. 16 octombrie 1908, Gjirokastra, Albania – d. 11 aprilie 1985, Tirana), conducătorul Albaniei de la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial până la moartea sa din anul 1985, având funcția de Prim-Secretar al Partidului Comunist al Muncii din Albania.

·         1952: Crearea "Comisiei ONU pentru Dezarmare".

·         1958: Ion Gheorghe Maurer este ales președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale.

* 1958 – Revolta țărănească de la Cudalbi -  La 11 ianuarie 1958, avea loc în comuna Cudalbi din judeţul Galaţi una dintre cele mai ample mişcări ţărăneşti împotriva procesului de colectivizare. Sediul Sfatului Popular şi al GAC-urilor „Drumul lui Lenin” şi „Tudor Vladimirescu” au fost devastate, iar cererile de adeziune la colectiv au fost rupte şi incendiate. În urma intervenţiei autorităţilor comuniste, zeci de țărani au fost arestați. 27 de persoane au primit condamnări cuprinse între 6 ani închisoare corecţională şi 25 de ani muncă silnică, fiind acuzate de delictul de „uneltire contra ordinii sociale” sau de „acte de teroare”.

Sediul GAC „Tudor Vladimirescu” din Cudalbi, după revolta din 11 ianuarie 1958 Sursa foto: ACNSAS, FP, dos. 014809, vol. 2, f. 225

La Cudalbi, în regiunea Galaţi, câteva sute de persoane protestează împotriva sosirii „de la Bucureşti” a unui inginer de cadastru, care urmează să facă măsurătoarea pentru comasări, şi cer preşedintelui Sfatului Popular să le dea înapoi declaraţiile de înscriere. Preşedintele refuză şi, când pregăteşte să închidă sediul şi să plece, este bătut. Trupele de Securitate sosite de la Galaţi fac arestări, urmează ancheta şi procesul.

Revolte împotriva colectivizării Fototeca online a comunismului românesc. Rascoale taranesti [Fotografia #NA053]

Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militare Bucureşti îi încadrează pe cei arestați („elemente agitate din comună”) la „acte de teroare” și ”rebeliune” („au participat la lovirea preşedintelui pentru a le da înapoi cererile de intrare în C.A.P.”) şi îi condamnă la pedepse de până la 25 de ani „închisoare corecţională”.
Gheorghe Dodu. 60 de ani de la revolta țărănească de la Cudalbi (11 ianuarie 1958)
cititi mai mult despre REVOLTE ŞI „INSTIGATORI” pe www.memorialsighet.ro

Revolte împotriva colectivizării Fototeca online a comunismului românesc. Rascoale taranesti [Fotografia #NA002]

·         1962: Erupția vulcanului Huascaran în Peru; se înregistrează 4.000 de morți

·  1963 - La Los Angeles, s-a deschis prima discotecă din lume, “Whisky a-go-go”.

11 ianuarie 1963: La Los Angeles, s-a deschis prima discotecă din lume, “Whisky a-go-go” – foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

·         1972: Pakistanul de Est își schimbă numele în Bangladesh, dupa obtinerea independentei ca urmare a infrangerii Pakistanului in razboiul indo-pakistanez.

·         1982: NATO condamnă URSS pentru sprijinul acordat generalului Jaruzelski în acțiunile de descurajare a manifestațiilor de protest din Polonia.

* 1990 - S-a înregistrat Partidul Național Țărănesc Crestin-Democrat (PNȚCD), avându-l ca lider pe Corneliu Coposu, unul dintre colaboratorii apropiați ai lui Iuliu Maniu.

·         1990: Aproximativ 300.000 de oameni demonstrează pașnic în favoarea independenței Lituaniei fata de Uniunea Sovietica.

·         2002:  La închisoarea Guantanamo Bay (Cuba) au început să sosească primii prizonieri membri ai grupării teroriste Al-Qaeda

·         2003:  500 de inregistrari originale ale formatiei Beatles, furate in urma cu mai bine de 30 de ani au fost gasite in Olanda, dupa o operatiune comuna a politiilor britanica si olandeza.

* 2013) - Protestele sociale din România din 2013. Pe 11 ianuarie 2012, Emil Boc semna demiterea lui Raed Arafat din funcţia de subsecretar de stat în Ministerul Sănătăţii, iar românii ieșeau în stradă să protesteze față de această decizie și, implicit, față de Putere.

Spiritele au început să se încingă odată cu scandalul dintre Traian Băsescu și Raed Arafat. Raed Arafat nu era de acord cu reformele prevăzute în noua lege a sănătății, publicată pe site-ul ministerului. Replicile tăioase dintre președinte și Arafat au culminat cu demiterea șefului SMURD. Afectați de măsurile de austeritate, românii nu au mai suportat și au ieșit în stradă. Avea să fie începutul sfârșitului Guvernului Boc.

Pe 12 ianuarie 2012, la Târgu Mureş s-a aprins scânteia protestelor. Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a-l susține pe Raed Arafat. Pe 13 ianuarie 2012, protestele s-au extins în toată ţara. La București, mai mulți manifestanți s-au adunat în jurul orelor 17:30–18:30 în Piața Universității, în fața Teatrului Național, pentru susținerea lui Raed Arafat.

În jurul orei 19:00, protestatarii au plecat în marș din piață îndreptându-se spre Palatul Cotroceni. Numărul manifestanților a crescut, astfel încât în fața Administrației Prezidențiale s-au adunat circa 2000 de oameni. Ministrul Sănătăţii, Ladislau Ritli, a retras din dezbaterea publică proiectul de lege privind organizarea şi funcţionarea sistemului sanitar din România.

Pe 14 ianuarie 2012 protestele de la București au degenerat în manifestări violente, mai mulți oameni fiind răniți. Jandarmeria a strâns cordonul, la care manifestanții au răspuns aruncând cu pietre, petarde și au vandalizat mai multe amenajări publice și mobilier stradal. Jandarmeria a ripostat folosind gaze lacrimogene. Pe 15 ianuarie 2012, protestele de la București au devenit din nou violente. Pe 17 ianuarie 2012, Guvernul și Preșidinția au cedat presiunii, iar Raed Arafat s-a întors în Ministerul Sănătăţii. Protestele au continuat în toată țara.

Pe 18 ianuarie 2012, protestele au continuat în toată țara, dar s-a anunțat și un miting politic USL pentru a doua zi (pe 19). Pe 19 ianuarie 2012, oameni care au luat parte la protest dar susțin că nu s-au manifestat violent au fost ridicați și duși cu dubele către secțiile de poliție din Capitală. În Piața Arcului de Triumf a fost organizat un miting USL, dar aceștia au fost primiți cu ostilitate de către protestatarii din Piața Universității.

Pe 23 ianuarie 2012, Teodor Baconschi a fost revocat din funcţia de ministru al Afacerilor Externe, pentru declaraţiile făcute de acesta la adresa manifestanţilor. Pe fondul protestelor organizate în Bucureşti şi în alte oraşe ale ţarii, în care una dintre revendicările formulate de manifestanţi viza eliminarea taxei auto, coaliţia guvernamentală a decis să suspende până la 1 ianuarie 2013 taxa de primă vânzare.

Pe 24 ianuarie 2012, senatorul Iulian Urban și-a dat demisia din PDL după ce i-a catalogat pe protestatari „viermi“ într-o postare pe blogul personal. „Suntem nişte viermi care îşi merită soarta“, nota Urban referitor la decizia preşedintelui Traian Băsescu de a retrage Legea Sănătăţii din dezbatere publică. După 25 de zile de proteste, pe 6 februarie 2012, manifestanţii obţin demisia premierului Emil Boc. Timp o lună ecourile protestelor de la Universitate au trecut graniţele ţării, iar mai apoi fenomenul s-a stins încet-încet.

* 2020 - China – FAST, cel mai mare radiotelescop din lume, a devenit operaţional.

Radiotelescopul FAST, telescop cu apertură sferică de 500 de metri şi cel mai mare din lume, a început sâmbătă după trei ani de teste să opereze oficial în provincia de sud-est chineză Guizhou, potrivit presei locale, citată de EFE.

Radiotelescopul FAST (Five hundred meter Aperture Spherical Telescope) este format din 4.450 de panouri dispuse într-un carst care permite suportarea structurii, având configuraţia asemănătoare celei a Radiotelescopului Arecibo. Spre deosebire de Radiotelescopul Arecibo, care are o curbură sferică fixă, FAST foloseşte o optică activă, care se reglează pentru a crea parabole în direcţii diferite, cu un diametru efectiv de 300 metri.

FAST are un diametru de jumătate de kilometru, formând o parabolică la fel de mare ca 30 de terenuri de fotbal alăturate, şi este unul dintre principalele hituri tehnologice ale programului ştiinţific chinez.

Nașteri

·    347 - S-a născut împăratul roman Theodosius I “cel Mare” (d. 395).

Flavius Theodosius – foto: ro.wikipedia.org

Flavius Theodosius (11 ianuarie 347 – 17 ianuarie 395, Mediolanum), cunoscut ca Teodosiu I sau Teodosiu cel Mare, a fost ultimul împărat roman care a condus întregul Imperiu Roman în perioada 379 -395, înainte de divizarea acestuia în cel două imperii – de răsărit şi de apus.

Născut la Cauca în nord-vestul Hispaniei, fiul generalului Flavius Theodosius, Teodosiu îmbrățișează cariera armelor (dux în Moesia Superior în 374), dar se retrage pe domeniile lui după execuția tatălui său în 376. După moartea împăratului Valens la Adrianopol (378), Grațian îl proclamă coîmpărat (19 ianuarie 379), încredințându-i guvernarea provinciilor orientale.

Spirit energic și autoritar, Teodosiu întreprinde o serie de măsuri vizând întărirea capacității de rezistență a imperiului (reforme în domeniul dreptului, fiscalității, finanțelor, acceptarea unui număr sporit de contingente „barbare” în armată). Teodosie cel Mare este cunoscut şi pentru că a decretat crestinismul ortodox ca religie oficială a Imperiului Roman. A fost un puternic apărător al credinţei ortodoxe şi trecut Biserica în rândul sfintilor.

·         1503: Se naște in Parma, pictorul manierist italian Parmigianino; (d. 24 ugust 1540).
* 1545: Guidobaldo del Monte (alte forme: Guidobaldi sau Guido Baldi, numele complet fiind Guidi Ubaldo dal Monte din Pisaro, n. 11 ianuarie 1545 la Pesaro - d. 6 ianuarie 1607) a fost un matematician, filozof și astronom italian.

S-a născut într-o familie bogată. A studiat matematica la Universitatea din Padova, pe care a absolvit-o în 1564.

În tinerețe a fost soldat și a participat la luptele dintre habsburgi și otomani, prilej cu care a scris două cărți de inginerie militară.

După încheierea stagiului militar, se dedică studiilor în matematică, mecanică, astronomie și optică. Studiază matematica avându-l ca profesor pe Federico Commandino, persoană influentă la Curtea din Toscana. Printre discipolii acestuia se afla și Bernardino Baldi, cu care Guidobaldo leagă o relație de prietenie.

În 1579 a introdus construcția mecanică a hiperbolei. În 1615 a studiat în detaliu linia elicoidală și a introdus denumirea de elice circulară. A studiat curba-melc, pe care a numit-o helix ("iedera").

A tratat mecanica din punct de vedere tehnic, studiind dispozitive mecanice și probleme legate de șurub, centru de greutate, echilibrul pârghiilor.

A studiat perspectiva și a demonstrat, în toate cazurile particulare, teorema punctului de fugă al paralelelor orizontale.

A tradus operele lui Arhimede despre suprafețele plane.

Guidobaldo del Monte

·         1643: S-a nascut compozitorul si organistul german Johann Friedrich Alberti; (d. 14 iunie 1710). A fost organist la catedrala din Marsebourg pana in 1698 cand a suferit un atac cerebral in urma caruia i-a paralizat mana dreapta, fiind succedat ca organist la catedrala si la curtea regelui Saxoniei de catre elevul sau Georg Friedrich Kaufmann.

·         1673: Christian August de Holstein-Gottorp-Eutin (11 ianuarie 1673 – 24 aprilie 1726) a fost prinț de Eutin, prinț-episcop de Lübeck și regent al ducatului Holstein-Gottorp. A fost bunicul matern al țarinei Ecaterina cea Mare a Rusiei. A fost fiul cel mic al lui Christian Albert, Duce de Holstein-Gottorp și al Prințesei Frederica Amalia a Danemarcei, fiica regelui Frederic al III-lea al Danemarcei. Fratele său mai mare, Frederic al IV-lea, a succedat tatălui lor la conducerea ducatului iar Christian August a primit micuțul fief de Eutin în 1695 și titlul de Duce de Holstein-Eutin.^[1]

Fratele său a murit în 1702, lăsându-l ca moștenitor pe minorul Karl Frederic, Duce de Holstein-Gottorp. Din 1702 până în 1708 Christian August a fost co-regent cu cumnata sa, Hedvig Sophia a Suediei, în timpul minoratului lui Karl Frederic. După decesul ei în 1708, Christian August a rămas singurul regent al ducatului Holstein-Gottorp.

La 2 decembrie 1704, Christian August s-a căsătorit cu Albertina Frederica de Baden-Durlach (3 iulie 1682 – 26 decembrie 1755), cu care a avut zece copii:^[1]

• Hedwig Sophie Auguste de Holstein-Gottorp (9 octombrie 1705 – 4 octombrie 1764), stareță de Herford, 1750–1764
• Karl Augustus de Holstein-Gottorp (26 noiembrie 1706 – 31 mai 1727)
• Frederica Amalia de Holstein-Gottorp (12 ianuarie 1708 – 19 ianuarie 1782), călugăriță la Quedlinburg
• Anne de Holstein-Gottorp (3 februarie 1709 – 2 februarie 1758), s-a căsătorit cu Prințul Wilhelm de Saxa-Gotha-Altenburg (1701-1771)
• Adolf Frederick de Eutin (14 mai 1710 – 12 aprilie 1771), a devenit prinț moștenitor al Suediei în 1743 și rege al Suediei în 1751.
• Frederick August de Eutin (20 septembrie 1711 – 6 iulie 1785), episcop de Lübeck și, după ascensiunea lui Adolf Frederick, Prinț de Eutin. În 1773, Frederick August a primit un nou ducat, Oldenburg, care consta în comitatele Oldenburg și Delmenhorst.
• Joanna Elisabeth (24 octombrie 1712 – 30 mai 1760), s-a căsătorit cu Christian August, Prinț de Anhalt-Zerbst și a fost mama împărătesei Ecaterina cea Mare a Rusiei.
• Wilhelm Christian de Holstein-Gottorp (20 septembrie 1716 – 26 iunie 1719)
• Frederick Conrad de Holstein-Gottorp (12 martie 1718 – 1719)
• Georg Ludwig de Holstein-Gottorp (16 martie 1719 – 7 septembrie 1763)

Christian August de Holstein-Gottorp
Christian August de Holstein-Gottorp, Prinț de Eutin
Date personale
Născut	11 ianuarie 1673 Gottorf Castle[*], Germania
Decedat	24 aprilie 1726 (53 de ani) Gottorf Castle[*], Germania
Înmormântat	Lübeck Cathedral[*]
Părinți	Christian Albert de Holstein-Gottorp Prințesa Frederica Amalia a Danemarcei
Frați și surori	Frederic al IV-lea de Holstein-Gottorp Sophie Amalie of Slesvig-Holsten-Gottorp[*] Marie Elisabeth, Abbess of Quedlinburg[*]
Căsătorit cu	Albertina Frederica de Baden-Durlach
Copii	Adolf Frederic al Suediei Johanna Elisabeth de Holstein-Gottorp Frederick August I Prince Georg Ludwig of Holstein-Gottorp[*] Charles Augustus of Holstein-Gottorp[*] Ana de Holstein-Gottorp[*] Hedwig Sophie af Slesvig-Holsten-Gottorp[*] Frédérique-Amélie de Holstein-Gottorp[*][1] Friederike Sophie von Holstein-Gottorp[*][1] Wilhelm Christian von Holstein-Gottorp[*][1] Friedrich Conrad von Holstein-Gottorp[*][1]
Cetățenie	Germania
Religie	luteranism
Ocupație	principe-episcop
Activitate
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa de Holstein-Gottorp
Regent

* 1746: William Curtis (n. 11 ianuarie 1746, Alton, Hampshire – d. 7 iulie 1799, Brompton) a fost un botanist, entomolog, fitolog, micolog, dar de asemenea un traducător și farmacist englez. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Curtis.

William s-a născut în Alton într-o familie de quakeri ca primul fiu al tăbăcarului John Curtis. După absolvirea școlii locale a început o ucenicie la un farmacist în oraș. Deja la această vârstă fragedă, a dezvoltat o pasiune pentru studiul istoriei naturale. În 1766, după terminarea instruirii ca farmacist, s-a mutat la Londra, unde a lucrat în această meserie, dar numai scurt timp, pentru că interesul său în științele naturale devenise astfel de dominant, că a reziliat contractul de muncă la farmacistul Talwin.^[4]

Prima lui publicare a fost Instructions for Collecting and Preserving Insects (Instrucțiuni pentru colectarea și conservarea insectelor), din anul 1771, urmată de traducerea faimoasei opere a lui Carl Linné Fundamenta Entomologiae un an mai târziu. Tot în 1772, Curtis a fost numit demonstrator de botanică la Societatea Apothecaries, la Chelsea Physic Garden, unde a predat lecțiuni publice în botanică. Scurt timp după acea, el a achiziționat o grădină pentru cultivarea de plante. Fiind repede prea mică, a strămutat-o (încă de două ori), în final la Lambeth Marsh, unde a plantat și colectat cel mai mare număr de plante britanice aduse vreodată împreună.^[4]

Curtisia dentata

Savantul și-a creat un nume strălucitor în domeniul botanicii prin marea sa operă în șase volume, Flora londinensis, cu care a început în anul 1775 și a terminat în 1798. Acolo a descris multe plante și ciuperci (astfel a descris în volumul 2 al lucrării sale principale între alte specia Agaricus velutipes).^[5] din domeniul Londrei. Lucrarea i-a adus multă onoare dar pentru mulți ani nici un câștig. Altfel s-au dezvoltat lucrurile cu jurnalul Botanical Magazine, publicat de el pentru prima oară pe 1 februarie 1787, unde în fiecare ediție au fost prezentate trei ilustrații de plăci colorate manual, completate de descrieri minuțioase și vândut pentru un Șiling. Jurnalul s-a dovedit foarte rentabil. Pentru crearea plăcilor Curtis a angajat diverși gravori și coloriști cu renume. Cunoștința cu el era acum curtată de fiecare naturalist eminent. În urma morții lui Curtis în 1799, fiul său Thomas Curtis a preluat revista. Cu toate acestea, a fost nepotul său, Samuel Curtis, un biograf, care a stabilit într-adevăr revista. Mai târziu, publicația a fost preluată de către John Sims, care a redenumit-o în Curtis’s Botanical Magazine (1826).^[6][7]

Toate ideile lui Curtis au servit beneficiului omenirii. El a fost primul botanist cu renume în această țară care a aplicat botanica pentru scopurile agriculturii. Prin neîncetata cultivare de plante, el a posedat avantaje superioare fâță oricăruia care îl precedase și a fost astfel în stare, să atragă atenția agricultorilor referitor la calitățile nocive precum cele utile ale plantelor
* 1747: François Alexandre Frédéric de La Rochefoucauld, duce de Liancourt, apoi duce de La Rochefoucauld (1792), s-a născut la La Roche-Guyon^[10] (în actualul departament Val-d'Oise) la 11 ianuarie 1747 și a murit la Paris la 27 martie 1827. A fost un om politic, întreprinzător, călător și militar francez.

François Alexandre Frédéric de La Rochefoucauld era fiul lui François Armand de La Rochefoucauld, duce d'Estissac, mare maestru al Garderobei Regelui, și al uneia dintre fiicele ducelui de La Rochefoucauld. El însuși a purtat titlul de conte de La Rochefoucauld, apoi, începând din 1765, pe cel de duce de Liancourt^[11], care era numele unei posesiuni a familiei sale.

După asasinarea vărului său, Louis Alexandre^[12], la Gisors^[13], la 14 septembrie 1792, a luat titlul de duce de La Rochefoucauld.

Ofițer de carabinieri în 1763, el ia succesiunea tatălui său în același an ca mare maestru al Garderobei Regelui, dar nu face decât foarte scurte apariții la Curte. Se căsătorește la vârsta de 17 ani, la 14 septembrie 1764, cu Félicité Sophie de Lannion^[14].

În 1765 - 1766, îl ia cu sine, în Marele său Tur al Italiei pe pictorul și gravorul lyonez Jean-Jacques De Boissieu^[15].

O vizită în Anglia, în 1769, pare să-i fi dat ideea de a construi o fermă model la Liancourt, unde crește vite importate din Anglia și din Elveția. Pune în funcțiune o mașină de tors și fondează o școală de arte și meserii destinată copiilor soldaților, care, în 1788, devine l'École des Enfants de la Patrie^[16], aflată sub protecția regelui.

Paralel, își urmează cariera militară: colonel al regimentului de cavalerie La Rochefoucalud-Liancourt, este brigadier de Dragoni în 1781.

Ales fiind deputat al nobilimii în Stările Generale, pentru baillage-ul^[17] din Clermont, i se atribuie un cuvânt faimos, pe care l-ar fi pronunțat, la 12 iulie 1789^[18], la întrebarea lui Ludovic al XVI-lea:

„Este, deci, o revoltă?”

El ar fi răspuns:

„Nu, Sire, este o revoluție!”

Președinte al Adunării Constituante^[19] după 14 iulie, el a încercat să concilieze ideile noi și protejarea monarhiei, apărând ca unul dintre primii liberali.

Stabilit apoi în fruntea unei divizii militare în Normandia, i-a oferit lui Ludovic un refugiu la Rouen, iar, tentativa sa eșuând, îi făcu donația unei sume importante de bani

După evenimentele din 10 august 1792, s-a exilat în Anglia, unde a fost invitat de Arthur Young. A cerut în van să fie ascultat în cursul procesului Regelui, apoi a părăsit Anglia în 1794 și a emigrat în Statele Unite.

A publicat, în această perioadă, mai multe eseuri relative la experiențele sale: "Notice sur l’Impôt territorial en Angleterre"^[20] (1790), "Des prisons de Philadelphie"^[21] (1796).

În 1795, a pus la cale, cu cinci însoțitori, o călătorie care a acoperit o mare parte din Statele din Nord și din Canada. Au traversat Niagara pentru a ajunge la Fort Erie și au văzut și Fort Chippawa. La Newark (Niagara-on-the-Lake), au fost primiți de locotenentul-guvernator John Graves Simcoe. Călătoria lor s-a terminat la frontiera cu Canada. S-a întors în Statele Unite.

Puțin apreciat de Contele de Provence, viitorul Ludovic al XVIII-lea, nu s-a amestecat decât puțin în anturajul său din exil, iar în 1797 a solicitat, fără succes, autorizația de a se reîntoarce în Franța. De unul singur a întrerupt exilul, în 1799.

Radiat de pe lista emigraților, s-a reîntors în Liancourt și și-a gerat afacerile și lucrările; a fost tratat cu demnitate și distanță de Napoleon.

În 1814, în timpul primei Restaurații, Ludovic al XVIII-lea nu i-a redat demnitatea ereditară^[22] de mare maestru al Garderobei, și l-a numit, în compensație, la Camera Pairilor.

Apoi a fost deputat, ales la Camera Reprezentanților constituită în timpul celor O Sută de Zile.

A exercitat apoi mai multe funcții publice, cu titlu benevol, a apărat abolirea Comerțului cu Negri, și interzicerea jocurilor și a loteriilor.

A fondat, la 15 noiembrie 1818, Casa de Economii și de Prevedere de la Paris, prima casă de economii din Franța

A avut trei fii:

• François de La Rochefoucauld (1765-1848)
• Alexandre de La Rochefoucauld (1767-1841)
• Frédéric Gaëtan de La Rochefoucauld-Liancourt (1779-1863)

Scrieri:

• Notice sur l’Impôt territorial en Angleterre, 1790.
• Des prisons de Philadelphie, 1796.
• Voyage dans les États-Unis d’Amérique, fait en 1795, 1796 et 1797 (8º, Paris, 1799); traducere în limba engleză^[24], în două volume: Travels through the United States of North America, the country of the Iroquois, and Upper Canada, in the years 1795, 1796, and 1797; with an authentic account of Lower Canada.

François Alexandre Frédéric de La Rochefoucauld-Liancourt
François Alexandre Frédéric de La Rochefoucauld-Liancourt
Date personale
Născut	11 ianuarie 1747[1][2][3][4][5][6][7][8][9]  La Roche-Guyon[*], Franța
Decedat	27 martie 1827 (80 de ani)[1][2][4][5][6][7][9]  Paris, Franța
Căsătorit cu	Félicité-Sophie de Lannion[*]
Copii	François, duc de La Rochefoucauld[*] Alexandre-François de La Rochefoucauld[*] Frédéric Gaëtan, marquis de La Rochefoucauld-Liancourt[*]
Cetățenie	Franța
Ocupație	om politic sociolog[*] om de afaceri personal militar[*]
Deputat al Franței
Membru al Consiliului General
Pair
Premii	Legiunea de Onoare în grad de cavaler[*] Knight of the Royal and Military Order of Saint Louis[*] Knight of the Order of the Holy Spirit[*] Knight of the Order of Saint-Michel[*] Q3140156[*] (13 martie 1765)
François Alexandre Frédéric

* 1755: Alexander Hamilton (n. 11 ianuarie 1755 ori 1757 – d. 12 iulie 1804) a fost un politician, om de stat, finanțist și intelectual american, fondator al Partidului Federalist din Statele Unite. Hamilton a fost unul dintre cei mai buni specialiști în drept constituțional ai timpului său, fiind un delegat influent la Convenția Constituțională de redactare a Constituției Statelor Unite, unul din cei doi creatori majori ai Federalist Papers, Actelor Federaliste, prima constituție a țării. Hamilton a explicat Constituția Statelor Unite cetățenilor sceptici ai New York-ului, rămânând o sursă standard a semnificației documentului.

* 1747: François Alexandre Frédéric de La Rochefoucauld, duce de Liancourt, apoi duce de La Rochefoucauld (1792), s-a născut la La Roche-Guyon^[9] (în actualul departament Val-d'Oise) la 11 ianuarie 1747și a murit la Paris la 27 martie 1827. A fost un om politic, întreprinzător, călător și militar francez.

François Alexandre Frédéric de La Rochefoucauld era fiul lui François Armand de La Rochefoucauld, duce d'Estissac, mare maestru al Garderobei Regelui, și al uneia dintre fiicele ducelui de La Rochefoucauld. El însuși a purtat titlul de conte de La Rochefoucauld, apoi, începând din 1765, pe cel de duce de Liancourt^[10], care era numele unei posesiuni a familiei sale.

După asasinarea vărului său, Louis Alexandre^[11], la Gisors^[12], la 14 septembrie 1792, a luat titlul de duce de La Rochefoucauld.

·         1757: Samuel Bentham, inginer mecanic american (d. 1831)

·      1812 - S-a născut pictorul, fotograful si graficianul maghiar din Transilvania, Carol Popp de Szathmary; (m.14 martie 1887).

Carol Popp de Szathmári - portret de Mișu Popp – foto: ro.wikipedia.org

A fost primul fotograf de artă și documentarist din Regatul Roman și unul dintre primii zece fotografi din Europa. În anul 1843 a realizat primele dagherotipii, iar în urma unor cercetări, a realizat și primele talbotipii (calotipii). În perioada 1860-1870, Carol Popp de Szathmari a publicat un volum cu 100 de fotografii. A fost printre primii 10 fotografi din Europa și a realizat primul reportaj fotografic de război din lume în timpul Războiului Crimeii.

Prin aceasta, el este recunoscut cunoscut ca primul foto-jurnalist de război. A călătorit în China, iar cu acordul Țarului Rusiei, a ajuns și în Siberia, unde a realizat fotografii artistice. A deținut un atelier de fotografie pe terenul închiriat de la Ștefan Greceanu, pe Podul Mogoșoaiei, vis-a-vis de Biserica Sărindar.

În anul 1855 a primit patru medalii, pentru albumele de fotografie realizate și pentru activitatea sa fotografică, medaliile fiind acordate de Regina Angliei, Împăratul Austriei, Napoleon al III-lea al Franței și Regele Spaniei. În anul 1860 a contribuit la înființarea Bukuresti Magyar Közlöny, prima asociație culturală a maghiarilor din București.

·         1815: John A. Macdonald, primul prim-ministru al Canadei (d. 1891)
* 1845: Albert Victor Bäcklund (n. 11 ianuarie 1845 - d. 23 februarie 1922) a fost un matematician și fizician suedez.

A fost profesor universitar la Lund (1868), titular de matematică și fizică(1878).

S-a ocupat de studiul transformărilor ecuațiilor cu derivate parțiale, care îi poartă numele și care au fost studiate și de matematicieni români ca Mendel Haimovici și Radu Roșca.

* 1855: Alexandru Barbini (n. 11 ianuarie 1855 – d. 28 august 1925, Graz) a fost un Feldmarschall-Leutnant de origine română în Armata Imperială Austro-Ungară.

·         1859: George Nathaniel Curzon (Lord Curzon), politician britanic (d. 1925)

·         1860: Marie Bashkirtseff, artistă de origine ucraineană (d. 1884)

·         1878 - S-a născut Zaharia Bârsan, poet, prozator, dramaturg şi actor (d. 13 decembrie 1948)

·         1883 - S-a născut Ion Bâlea, autorul celei mai bogate şi valoroase culegeri de folclor din Maramureş, realizată între anii 1905-1909 şi 1910-1913, parţial în colaborare cu Tiberiu Brediceanu şi Bela Bartok (m.13.05.1969).

·         1885: Alice Paul, activist pentru drepturile femeii

·         1899: Eva LeGallienne, actriță britanică (d. 1991)

·         1901: Joachim Ernst, Duce de Anhalt (d. 1947)

·         1903: Alan Paton, scriitor sud african (d. 1988)

·         1906 - S-a născut sculptorul Boris Caragea, membru corespondent al Academiei Române ("Monumentul Victoriei" - Constanţa, "Maternitate" - Eforie, "Enescu" - Detroit, SUA) (m.08.08.1982). În tinerețe a fost barcagiu în Balcic, in Cadrilater. După Primul Război Mondial, între 1924-1925, a luat lecții de desen cu Hrandt Avakian si un an mai târziu, sprijinit de sculptorița Zoe Băicoianu, s-a înscris la Școala de Arte Frumoase din București, unde i-a avut ca profesori pe Frederic Storck și Oscar Han. Și-a perfecționat sudiile cu Dimitrie Paciurea, lucrând doi ani în atelierul maestrului, după ce, în 1932 câștigase bursa Paciurea. Aflat intr-o situatie materiala precara, profesorul Oscar Han l-a ajutat să plateasca  examenele  doi ani într-unul singur și astfel Caragea a reușit să-și termine studiile

·         1906: Albert Hofmann, chimist elvețian (d. 2008)
* 1906: Vilmos Zombori (n. 11 ianuarie 1906 - d. 17 ianuarie 1993) a fost un fotbalist român, care a jucat în Echipa națională de fotbal a Românieila Campionatul Mondial de Fotbal din 1934 (Italia). Este portarul cu cele mai multe goluri înscrise în Divizia A, toate în perioada interbelică, 5
* 1918: Edward A. Murphy (11 ianuarie 1918 – 17 iulie 1990) a fost un inginer de aviație din Statele Unite, inventatorul legilor lui Murphy.

·         1924: Slim Harpo, muzician american (d. 1970)
* 1924: Roger Charles Louis Guillemin (n. 11 ianuarie 1924, Dijon, Bourgogne, Franța) este un om de știință francez laureat al Medaliei Naționale pentru Știință în 1976, și al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în anul 1977 pentru activitatea sa în domeniul cercetării neurohormonilor, împărțind premiul din acel an cu Andrew Schally și cu Rosalyn Sussman Yalow.

A absolvit Universitatea Burgundiei, și și-a primit doctoratul la Facultatea de Medicină de la Lyon în 1949, după care a plecat la Montreal, Canada, pentru a lucra împreună cu Hans Selye la Institutul de Medicină și Chirurgie Experimentală de la Université de Montréal unde și-a luat doctoratul în 1953. În același an, s-a mutat în Statele Unite pentru a preda la Colegiul de Medicină Baylor de la Houston. În 1965, a devenit cetățean naturalizat al Statelor Unite. În 1970 a ajutat la înființarea Institutului Salk din La Jolla, California unde a lucrat până în 1989 când s-a pensionat.

Guillemin și Andrew V. Schally au descoperit structurile TRH și GnRH în laboratoare separate.

Împreună cu alți laureați ai Premiului Nobel, Guillemin a semnat o petiție prin care cerea ca o delegație a Comitetului Națiunilor Unite pentru Drepturile Copilului să poată vizita un copil tibetan aflat în arest la domiciliu în China din 1995, și anume Gendhun Choekyi Nyima, recunoscut ca al 11-lea Panchen Lama de al 14-la Dalai Lama, Tenzin Gyatso.

·         1926: Lev Demin, cosmonaut (d. 1998)

·         1926: S-a născut la Ismail in Basarabia, poetul Leonid Dimov (m.05.12.1987). A fost unul dintre precursorii curentului Postmodernist românesc si un  membru marcant al curentului oniric. Alături de  Dumitru Țepeneag   va teoretiza onirismul estetic. În 1971, după Tezele din iulie lansate de Ceausescu, presiunea cenzurii se resimte acut și grupul omiric se destramă, unii dintre membri plecând în exil (Țepeneag, Gabrea, Ivănceanu), alții retrăgându-se din zona vizibilă a lumii culturale (Dimov, Mazilescu, Turcea, Titel). Relația apropiată a lui Dimov cu Țepeneag și apartenența la Grupul oniric l-a adus pe poet în atenția Securitatii, care l-a urmărit ani de-a rândul, după cum o dovedesc documentele din arhiva CNSAS, studiate de Luminița Corneanu.

* 1929: Rafael "Raful" Eitan (în ebraică רפאל "רפול" איתן‎) (n. 11 ianuarie 1929 - d. 23 noiembrie 2004) a fost un general și om politic israelian. A îndeplinit funcția de șef al Marelui Stat Major al Armatei Israeliene în perioada 1978-1983.

·         1931 - S-a născut istoricul şi poetul Ioan Saizu ("Fîntîni cereşti", "Armonii din orgi divine").

* 1934: Charles Antony Richard Hoare (n. 11 ianuarie 1934, Colombo, Sri Lanka) este un informatician britanic, celebru pentru inventarea, în 1960, a algoritmului de sortare quicksort, unul dintre cei mai eficienți și mai utilizați algoritmi de sortare. De asemenea, a dezvoltat logica Hoarepentru verificarea corectitudinii programelor, și limbajul formal CSP, folosit pentru descrierea interacțiunilor proceselor concurente (de exemplu, problema filosofilor). A primit, în 1980, Premiul Turing din partea ACM.

·         1934: Jean Chrétien, prim-ministru al Canadei

·         1935: Domițian Cesereanu, critic literar român

* 1936: Masashi Watanabe (11 ianuarie 1936 - 7 decembrie 1995) a fost un fotbalistjaponez.
* 1937: Paul Radu Popovăț ( n. 11 ianuarie 1937)^[1] este un inginer constructor și politician român, fost primar al sectorului 2 în perioada februarie 1992 - iunie 1996 din partea PAC. A fost primul primar al sectorului 2 ales prin alegeri locale libere după 1989.^[2] Din iunie 1996 până în septembrie 2002 a fost consilier în Consiliul General al Municipiului București din partea PNL

·         1937 - S-a născut criticul literar Ion Apetroaie. A realizat prima sinteză a vieţii şi operei lui Vasile Voiculescu ("Orfeu şi Aristarc", "Literatură şi reflexivitate").

* 1940: Andres Tarand (n. 11 ianuarie 1940) este un om politic eston, membru al Parlamentului European în perioada 2004-2009 din partea Estoniei.
* 1941: Gérson de Oliveira Nunes (n. 11 ianuarie 1941, Niterói, Brazilia) este un fost jucător brazilian de fotbal. A jucat pentru naționala Braziliei la Campionatele Mondiale din '66 și '70.

Gérson a jucat pentru Botafogo, Flamengo, São Paulo FC și Fluminense.

·         1942: Clarence Clemens, muzician american

·         1943: Florin Manolescu, critic, istoric literar și prozator român

·         1946: Naomi Judd, cântăreață americană de muzică folk

·         1946: Tony Kaye (născut Anthony John Selvidge, pe 11 ianuarie 1946, în Leicester, Anglia) este un muzician britanic.

Kaye a fost claviaturistul original al trupei de rock progresiv Yes din 1968 până în 1971 și din nou din 1983 până în 1995. Între perioadele petrecute în Yes a fost membru fondator al formațiilor Flash, Badger și Detective devenind și membru al grupului Badfinger pentru ultimul lor album din 1981. Momentan Kaye cântă cu Circa, formație în care se regăsește și fostul membru al Yes, Billy Sherwood și din care a făcut parte și bateristul acestora Alan White; Kaye cântă de asemenea și cu Yoso, din nou cu Sherwood și cu fostul solist vocal al trupei Toto, Bobby Kimball.

* 1946: Eugen Uricaru (n. 11 ianuarie 1946, Buhuși, județul Bacău) este un scriitor, scenarist, diplomat, istoric român. Între anii 2001-2005 a fost președinte al Uniunii Scriitorilor din România. În 2003 a fost, pentru o scurtă vreme, director al postului de radio România Cultural din Cadrul Societății Române de Radiodifuziune. A fost atașat cultural și secretar de stat în MAE.

Eugen Uricaru s-a născut la 11 ianuarie 1946 la Buhuși, ca fiu al muncitorului Eugen Uricaru și al Mariei Uricaru. A absolvit școala primară și gimnazială la Liceul Ferdinand din Bacău. A urmat apoi cursurile Liceului militar Ștefan cel Mare din Câmpulung Moldovenesc și a promovat examenul de Bacalaureat în 1964. A studiat filologia la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj.

În facultate a participat la fondarea și redactarea ulterioară a revistei Echinox ^[1], alături de Marian Papahagi, Ion Pop și Ion Vartic. A fost primul redactor-șef al acestei publicații, în paginile căreia aveau să se afirme de-a lungul anilor mulți scriitori, istorici, filosofi de valoare.

În 1971 și-a luat diploma de licență. În 1974 i-a apărut prima carte, Despre purpură, subintitulată „proze fantastice”, primită cu interes de critica literară. Între 1971-1989 a lucrat, succesiv, ca redactor la revistele Ateneu din Bacău și Steaua din Cluj. A publicat numeroase cărți, care i-au adus notorietate. Unul dintre romanele sale, Rug și flacără, 1977, a fost ecranizat, cu Ion Caramitru în rolul principal (regizor Claudiu Petringenaru) și a obținut Marele Premiu la Festivalul de la Santarem.

În 1990 se stabilește la București, unde lucrează ca redactor-șef adjunct al revistei literare Luceafărul. Susține explicit demonstrația anticomunistă din Piața Universității și condamnă în termeni severi (într-un interviu acordat în ziua de 14 iunie 1990 ziarului italian Corriere della sera) reprimarea ei brutală cu ajutorul minerilor.

Colaborează cu ziarul Ziua unde ingrijește un supliment literar periodic.

A colaborat, ca scenarist, cu regizorul Stere Gulea la realizarea filmului Stare de fapt (distins cu Marele Premiu la Festivalul Internațional de la San Marino).^[2][3]

A generat o sumă de reacții în presa culturală, ca urmare a unor atitudini, replici, acte.^[4][5][6]

A fost acuzat de a fi colaborat cu Securitatea ca poliție politică a Statului socialist.^[7][8][9]

Eugen Uricaru este căsătorit cu Lucia, profesor universitar, cu care are o fiică, Ioana Uricaru, care trăiește la Los Angeles, în Statele Unite.^[10]

În anul 2005, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a constatat calitatea de colaborator al Securității a lui Eugen Uricaru.

În martie 1992 este numit atașat cultural la Atena (făcând parte dintre scriitorii care primesc funcții similare, la propunerea Anei Blandiana: Mihai Sin, Grete Tartler, Ioana Ieronim și Gheorghe Schwartz). După câteva luni demisionează, în urma unui conflict de principii cu ambasadorul român din Grecia.

În noiembrie 1992 pleacă la Roma, ca director adjunct al Accademia di Romania. Lucrează ca detașat la Ministerul Afacerilor Externe până în anul 1995. În anul 2003 este numit Secretar de Stat la MAE.

În 1995 a fost ales secretar al Uniunii Scriitorilor din România.

Funcționează, un timp, între 1997 și 2001, ca vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor în mandatul președintelui Laurențiu Ulici.

În 2001 a fost ales președinte al Uniunii Scriitorilor, funcție pe care a deținut-o până în 2005.^[12]

A înființat Institutul Limbii Române, Copyro - societate de gestiune colectivă a drepturilor de autor și s-a remarcat, în general, printr-o activitate susținută.

Despre proza lui Eugen Uricaru, Alex Ștefănescu afirma:

„Literatura pe care o scrie ilustrează o vocație a secretului. Ca sursă de inspirație sunt folosite istorii vechi, uitate de oamenii de azi, teorii din științe oculte, amintiri din copilărie, visuri.^[13]”

Calificativul „misterios” este folosit de alți critici.^[14]

Preocupat de istorie în viziune alternativă, însuși autorul simte nevoia să explice modul în care a tratat evenimentele. Unele cărți conțin explicații considerate necesare de Uricaru.

Astfel, o ediție Rug și flacară cuprinde o Explicație semnată Eugen Uricaru:

„Textul de față este o interpretare liberă a biografiei revoluționarului român, din Transilvania, Alexandru Bujor, participant la revoluția din 1848”

...iar Memoria este însoțită de o precizare din partea autorului:

„Această carte este o reconstituire afectivă și nu istorică a unor evenimente tragice, petrecute după terminarea celui dintâi război mondial.”

Referitor la tematica predilectă, Alex Ștefănescu arăta, în articolul citat mai sus:

„Pe romancier l-au preocupat diverse momente istorice: revolta țărănească în fruntea căreia s-au aflat Horea, Cloșca și Crișan (1784. Vreme în schimbare), revoluțiile europene din 1848 (Rug și flacără), ocupația germană din București, din timpul primului război mondial (Așteptându-i pe învingători) etc.”

Dar, Eugen Uricaru aduce, în cazul unor subiecte larg abordate, idei noi.

De exemplu, în mulțimea de cărți pe temă publicate în 1984, cu prilejul comemorării Răscoalei lui Horea, Cloșca și Crișan, Uricaru își permite să exprime un punct de vedere insolit.

„În «1784. Vreme în schimbare», el a recurs la o punere în scenă ingenioasă. În prim-planul aparent al romanului se află nu Horea, ci un fel de dublură a lui, gornicul (paznicul de pădure) Nuț Mătieș. Acesta seamănă la înfățișare cu liderul țăranilor răzvrătiți și, în împrejurări disperate, îi ia locul pentru a salva situația. De exemplu, atunci când într-o adunare spontană de țărani se pune la îndoială existența lui Horea sau îndreptățirea acțiunilor lui, Nuț Mătieș iese din umbră și, lăsând să se înțeleagă că el este marele personaj, ține un discurs clarificator. În aceste inițiative este încurajat și sfătuit de un om cu o identitate misterioasă, Anton Melzer - poate un mesager al împăratului, sugerează evaziv romancierul - care, cu o inteligență nefirească, diabolică, descifrează motivațiile nebănuite de alții ale fiecărui eveniment.^[13]”

Eugen Uricaru a scris o ficțiune documentată istoric.

A publicat:

Proză scurtă

• Despre purpură, proze fantastice, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1974 (cuprins: Inventând, Vladia, trei imagini, Prietenul meu Sokol, Despre purpură, Inima care bate, Din plictiseală, Totul e în ordine)
• Antonia, o poveste de dragoste, Editura Eminescu, București, 1978 (cuprins: Târziul octombrie, Antonia, Vladia, alte imagini)

Romane

• Rug și flacără, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1977
• Mierea, Editura Albatros, București,1978
• Așteptându-i pe învingători, Editura Albatros, București,1981
• Vladia, Editura Cartea Românească, București, 1982
• Memoria, Editura Dacia, Cluj-Napoca,1983
• 1784. Vreme în schimbare, Editura Eminescu, Bucuresti,1984
• Stăpânirea de sine, Editura Cartea Românească, București, 1986
• Glorie, Editura Eminescu, București,1987
• La anii treizeci..., Editura Cartea Românească, București, 1989
• Complotul sau Leonard Bâlbâie contra banditului Cocoș, Editura militară, București,1990
• Așteptându-i pe barbari, Editura Cartea Românească, București, 1999
• Pentimento, Editura Elion, București, 2000

·         1947: Bryan Robson, jucător englez de fotbal
* 1948: Terry Williams (n. 11 ianuarie 1948, Swansea, Glamorgan, Țara Galilor) este un baterist de rock galez ce a lucrat cu nume precum Dire Straits, B. B. King și Bob Dylan.

În anii '60, Williams a cântat în câteva trupe ca The Smokeless Zone și Dream. După ce Dream s-a destrămat, Williams s-a alăturat formației lui Dave Edmunds, Rockpile, lucrând de asemenea și cu grupul rock galez Man din care făceau parte doi foști membri ai trupelor Dream și The Smokeless Zone - Deke Leonard și Martin Ace. Când Man s-au despărțit în 1976, Williams s-a alăturat din nou lui Edmunds, colaborând și cu Leonard dar și cu Dire Straits din 1982 până în 1989. În perioada 1981 - 1982 a făcut parte din trupa lui Meat Loaf, Neverland Express .

În prezent conduce un club de blues în Swansea.

·         1949: Terry Williams, baterist britanic (Dire Straits)

·         1949 - S-a născut Frederick Dennis Green, vocalist american (Sha Na Na).
* 1950: Oleg Anatolievici Platonov (rusă: Олег Анатольевич Платонов) (n. 11 ianuarie 1950, Ekaterinburg, RSFSR) este un scriitor rus, istoric și economist.
* 1951: Frederic Stanley "Rick" Mishkin (n. 11 ianuarie 1951) este un economist evreu din SUA și profesor la Columbia Business School. A fost membru al Consiliului Guvernatorilor Sistemului Federal de Rezerve al Statelor Unite ale Americii (Board of Governors of the Federal Reserve System) în perioada 2006-2008.

·         1952: Ben Crenshaw, jucător american de golf

·         1952 - S-a născut Lee Ritenour, chitarist şi compozitor american.
* 1954: Tahar Djaout (n. 11 ianuarie, 1954 - d. 2 iunie, 1993) a fost un jurnalist și poet de origine algeriană.
* 1954: Kailash Satyarthi (n. 11 ianuarie 1954) este un activist indian pentru drepturile copiilor. În 2014 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Pace, împărțind laurii cu activista pakistaneză Malala Yousafzai. Satyarthi luptă împotriva exploatării copiilor din anii '90.

·         1956: Mihai Tănăsescu, politician român

·         1958: Vicki Peterson, solista formației pop "The Bangles" ("Maniac Monday")
* 1958: Vasile Pintilie (n. 11 ianuarie 1958, Obârșeni, județul Vaslui, România) este un om politic român, senator începând din 2008, în județul Vaslui, într-un colegiu ce cuprinde orașul Bârlad și 20 de comune din jurul acestuia. Este absolvent al Facultății de Cibernetică Economică din cadrul ASE București, promoția 1982, a lucrat la Fabrica de rulmenți din Bârlad. Din 1990, derulează afaceri în domeniile televiziunii prin cablu, comerțului și tehnologiei informației.

·         1960: Stanley Tucci, actor american de origine italiană
* 1961: Karl von Habsburg (Karl Thomas Robert Maria Franziskus Georg Bahnam; n. 11 ianuarie 1961), cunoscut sub numele Arhiducele Karl de Austria,^[1][2] este un politician austriac, actualul Șef al Casei de Habsburg și Mare Maestru al Ordinului Lânii de Aur.

Născut la Starnberg, Bavaria, Germania, este fiul lui Otto von Habsburgși a Prințesei Regina de Saxa-Meiningen; este nepotul ultimului împărat al Austriei, Carol I. A fost membru al Parlamentului European pentru Partidul Popular Austriac în perioada 1996–1999.

Karl von Habsburg s-a născut în Germania. A fost botezat la Pöcking, Bavaria, ca Arhiducele Karl de Austria (Erzherzog Karl von Österreich). La momentul nașterii sale, tatăl său era apatrid de facto și poseda un pașaport diplomatic, în timp ce mama lui era cetățean german. La fel ca tatălui său și fraților acestuia, i s-a interzis accesul în Austria în primii ani ai vieții. A trăit la Salzburg, Austria, din anul 1981.

La 31 ianuarie 1993, s-a căsătorit cu Francesca Thyssen-Bornemisza, singura fiică a baronului Hans Heinrich Thyssen-Bornemisza de Kászon și Impérfalva, un industriaș european, și a celei de-a doua soții, Fiona Campbell Walter.^[5]

Karl și Francesca au trei copii:

• Eleonore Jelena Maria del Pilar Iona (n. 28 februarie 1994, Salzburg)
• Ferdinand Zvonimir Maria Balthus Keith Michal Otto Antal Bahnam Leonhard (n. 21 iunie 1997, Salzburg)
• Gloria Maria Bogdana Paloma Regina Fiona Gabriela (n. 15 octombrie 1999, Salzburg); nașa ei este Gloria, Prințesă de Thurn și Taxis.^[6]

Karl și Francesca s-au separat în 2003.^[7]

În iulie 1998 un tribunal austriac l-a amendat pe Karl von Habsburg cu 180.000 schillings (14.300 $); el nu a declarat funcționarilor vamali atunci când a trecut granița din Elveția în iulie 1996 că are în bagaje o diademă.^[8] Diadema aparținea soției sale care intenționa s-o poarte la o nuntă.

Karl von Habsburg
Date personale
Nume la naștere	Karl Thomas Robert Maria Franziskus Georg Bahnam
Născut	11 ianuarie 1961 (58 de ani) Starnberg, Bavaria, Germania
Părinți	Otto von Habsburg Prințesa Regina de Saxa-Meiningen
Frați și surori	Georg von Habsburg[*] Andrea von Habsburg[*] Michaela von Habsburg[*] Walburga Habsburg Douglas[*] Gabriela von Habsburg[*] Monika von Habsburg[*]
Căsătorit cu	Baroneasa Francesca Thyssen-Bornemisza de Kászon și Impérfalva
Copii	Arhiducesa Eleonore Arhiducele Ferdinand Zvonimir Arhiducesa Gloria
Cetățenie	Austria
Ocupație	om politic jurnalist
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa de Habsburg
Șeful Casei de Habsburg
Domnie	1 ianuarie 2007 – prezent
Predecesor	Principele Moștenitor Otto
Succesor	Arhiducele Ferdinand

·         1962 - S-a născut Julie Roberts, vocalistî şi compozitoare britanică (Working Week).

·         1968: Titus Corlățean (n. 11 ianuarie 1968, Medgidia, România) este un jurist și politician român, vicepreședinte al Partidului Social Democrat. Între august 2012- 2014 a fost ministrul Afacerilor Externe în guvernele Ponta II și III, după ce anterior fusese ministrul Justiției în guvernul Ponta I.

·         1970: Daniel Buda (n. 11 ianuarie 1970, Românași, România) este un politician român, parlamentar, deputat de Cluj din 2004 ales pe listele PD, care a devenit ulterior PDL. Daniel Buda a fost reales în 2008 în circumscripția electorală nr. 13 (Cluj), colegiul uninominal nr. 2, Cluj-Napoca, în legislatura 2008-2012 ocupând funcția de președinte al Comisiei Juridice, de Disciplină și Imunități din cadrul Camerei Deputaților din Parlamentul României. În legislatura 2004-2008, Daniel Buda a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Muntenegru, Republica Slovenia, Republica Panama și Statul Plurinațional Bolivia. În legislatura 2008-2012, Daniel Buda a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Ungaria și Republica Arabă Egipt.

·         1971: Mary J. Blige (n. 11 ianuarie 1971) este o cântăreață, compozitoare și actriță americană, care a primit nouă premii Grammy.
* 1972: Konstantin Iurievici Habenskii (n. 11 ianuarie 1972, Leningrad, URSS) este un actor rus de teatru și film, artist al poporului din Rusia (2012).^[3]Este cunoscut in special pentru rolul lui Anton Gorodețki în filmele «Ночной Дозор» si «Дневной дозор». De asemenea, actorul joacă și în filme turnate la Hollywood.
* 1972: Andrei Malahov (rusă Андре́й Никола́евич Мала́хов; n. 11 ianuarie 1972)^[1] este un actor, jurnalist, showman și prezentator TV/radio rus. El este cunoscut în special ca prezentator al emiziunii ″Pusti Govoriat″ (română Lasă-i să vorbească) de la Pervîi Kanal. De asemenea, Andrei este și redactor principal al revistei «StarHit».
* 1977: Anni Friesinger-Postma (născută Anna Christine Friesinger pe 11 ianuarie 1977 în Bad Reichenhall) este o patinatoare germană de talie mondială.
* 1978: Daniel Nicolae Jinga (n. 11 ianuarie 1978, Buzău) este Maestru de Cor^[1] al Corului Operei Naționale din București și Dirijor Principal al Orchestrei Simfonice Muntenia^[2] din Târgoviște. S-a afirmat ca dirijor secund al Corului de Cameră Madrigal și dirijor fondator al Corului de cameră Accoustic, cu care abordează o paletă repertorială complexă: muzică sacră, prelucrări folclorice, renaștere europeană, muzică contemporană și muzică de teatru și film, colaborând cu regizori precum Alexandru Tocilescu, Alexandru Darie, Alexander Hausvater, Alice Barb, George Ivașcu, Alexandru Dabija. I-a avut ca profesori de dirijat sau mentori pe Marin Constantin, Petre Crăciun, Stelian Olariu, Dan Mihai Goia, Valentin Gruescu, Sharon Hansen și Erwin Ortner.

Este cunoscut publicului larg mai ales ca inițiator și dirijor al unor proiecte pop-rock simfonic sau mainstream, ce i-au avut ca protagoniști pe Vlad Miriță, PHOENIX, IRIS, Smiley, Marius Moga, Gheorghe Zamfir, Angela Gheorghiu, Valentina Naforniță, Teodor Ilincăi, Felicia Filip, Irina Iordăchescu, Maria Jinga, Iordache Basalic, Ana Cebotari, Irina Baiant, Corul „Song” și mulți alții.

Ulterior, s-a apropiat de genul musical,  colaborând ca dirijor cu Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”, pentru spectacolele ”Romeo și Julieta” și ”Dolce Vita”, și ca preparator muzical și dirijor al spectacolului ”My Fair Lady”^[3], produs și regizat de Razvan I.Dincă.^[4]

În calitate de maestru de cor al Corului Operei Naționale din București, a pregătit premierele spectacolelor O scrisoare pierdută^[5][6], Don Giovanni, Cosi fan tutte, Bărbierul din Sevilla, Lucia di Lammermoor și are în portofoliu cele peste 25 de titluri de operă din repertoriul curent al Operei Naționale din București.^[7]

Dintre titlurile vocal-simfonice abordate, amintim Requiem, Carmina Burana și Messa da Requiem.

* 1978: Emile William Ivanhoe Heskey (n. 11 ianuarie 1978) este un fost fotbalist profesionist englez care a jucat ca atacant. A făcut mai mult de 500 de apariții în Football League și Premier League pe parcursul unei cariere de 18 ani și a reprezentat Anglia în fotbalul internațional. De asemenea, a jucat în Australia pentru clubul din A-League Newcastle Jets.

* 1980: Peterson dos Santos Peçanha (n. 11 ianuarie 1980, São Gonçalo, Brazilia) este un fotbalist brazilian, care evoluează pentru clubul CD Feirense pe poziția de portar.

* 1981: Alina Horjea (n. Braniște, 11 ianuarie 1981, în Buzău) este o handbalistă din România care joacă pentru SCM Gloria Buzău pe postul de intermediar stânga. Ea s-a transferat la echipa brăileană^[care?] în ianuarie 2012, după ce HC Oțelul Galați, clubul la care era legitimată, nu i-a mai putut plăti salariul din cauza problemelor financiare.^[1]

În total, Horjea a evoluat pentru loturile de junioare, tineret și senioare ale reprezentativei României în 38 de partide, în care a înscris 106 goluri.^[2]

Alina Horjea are o soră, Daniela Braniște, cu care a fost colegă de club la HC Dunărea Brăila și HC Oțelul Galați.

* 1981: Alexandr Nesterovschi (n. 11 ianuarie 1981, Răuțel, Fălești) este un om politic din Republica Moldova, care din decembrie 2014 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XX-a (2014-2018), în cadrul fracțiunii Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM).

La alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 din Republica Moldovaa candidat la funcția de deputat de pe locul 24 în lista candidaților PSRM.

* 1982: Emel Mathlouthi(Tunis, 11 ianuarie 1982), în arabă آمال المثلوثي , este o cântăreață tunisiană. 

Ea a devenit celebră în timpul Revoluției Iasomiei cu cântece de protest, cum ar fi Ya Tounes ya meskina (Sărmana Tunisie) și Kelmti Horra(Cuvântul este liber). Primul său album de studio este lansat în 2012. 

* 1982: Son Ye-jin (n. Son Yeon-jin la 11 ianuarie 1982) este o actriță sud-coreeană cunoscută pentru rolurile din A Moment to Remember, Open City sau My Wife Got Married.

* 1983: Adrian Sutil, (născut la data de 11 ianuarie 1983, în Starnberg, Germania) este un pilot de curse care a concurat în Campionatul Mondial de Formula 1 între anii 2007 - 2011 și 2013.

* 1984: Marius Postolache(n. 11 ianuarie 1984 în Timișoara) este un fotbalist român care în prezent joacă la USV Viehdorf pe postul de mijlocaș dreapta.

În martie 2006 a primit Medalia „Meritul Sportiv” clasa a II-a cu o baretă din partea președintelui României de atunci, Traian Băsescu, deoarece a făcut parte din echipa Rapidului care a obținut calificarea în sferturile Cupei UEFA 2005-2006

* 1984: Stefanus Johannes „Stijn” Schaars (n. 11 ianuarie 1984, Gent, Gelderland) este un fotbalist olandez, care joacă pentru Heerenveen și pentru echipa națională de fotbal a Olandei.

* 1985: Kazuki Nakajima, (născut la data de 11 ianuarie 1985, în Okazaki, Aichi, Japonia) este un pilot de curse care a concurat în Campionatul Mondial de Formula 1 între anii 2007 - 2009.

* 1986: Oana Ban (n. 11 ianuarie 1986, Cluj-Napoca) este o gimnastăromână de valoare mondială, laureată cu aur olimpic la Atena 2004^[1].

Oana Mihaela Ban este o gimnastă artistică retrasă din activitate. Ea a fost medaliată cu aur olimpic împreună cu echipa și medaliată cu argint la bârnă. Aparatele favorite ale gimnastei au fost solul și bârna. Oana Ban a început să se antreneze pentru gimnastică în orașul său natal, la clubul "Viitorul", cu antrenorii Rodica Câmpean și Ciupe Anton. Ban a crescut ca importanță, ajungând una dintre gimnastele junioare de talie mondială. Ea a concurat la primul ei campionat în România în 1998 și a câștigat proba la sol. În anul următor, ea a fost invitată să se alăture echipei naționale a României și a început să lucreze cu antrenorii Octavian Belu și Mariana Bitang la lotul olimpic din Deva. În perioada următoare câștigă primul loc la turneul Gym top în Belgia, în 1999 și o medalie de bronz în 2001 la Zilele Tineretului Olimpic European.

Cariera de senioară

Fiind născută în ianuarie, Ban nu a îndeplinit standardele de eligibilitate pentru Campionatele Mondiale din 2001 la diferență de doar unsprezece zile față de vârsta minimă.Oana a fost forțată să aștepte până în 2002 pentru a debutape plan internațional la senioare. La Campionatele Mondiale de la Debrecen din 2002 Ban a câștigat o medalie de argint la bârnă, și s-a plasat pe locul al patrulea în finala de la sol. Ban a contribuit la câștigarea medaliei de argint a echipei României în 2003 la Campionatele Mondiale. În acel an ea a concurat cu succes la mai multe concursuri internaționale.

Atena 2004

Punctul culminant din cariera Oanei a venit în anul 2004 prin Jocurile Olimpice de vară de la Atena, unde, împreună cu colegii de echipă Monica Roșu, Alexandra Eremia, Cătălina Ponor, Daniela Sofronie și Silvia Stroescu, a câștigat medalia de aur în concursul pe echipe. Ban a contribuit în mare măsură la victoria românească, la paralele, bârnă și sol din finala pe echipe. Individual, ea s-a calificat atât pentru individual compus cât și în finala pe aparate la sol. Din pacate, un eveniment nefericit, o accidentare, a forțat-o să rămână în afara ambelor concursuri și așa s-a încheiat experiența ei la Jocurile Olimpice.

Oana Ban s-a retras din gimnastică după Jocurile Olimpice și este în prezent antrenoare de gimnastică în orașul ei natal, Cluj-Napoca.

S-a căsătorit în 20 martie 2010, schimbându-și numele în Oana Ban-Grigore

* 1987: Jamie Vardy (n. 11 ianuarie 1987) este un jucător de fotbal englez, care joacă pe postul de atacant pentru clubul din Premier League Leicester City. Are 19 selecții în naționala Angliei și a marcat 6 goluri.

* 1991: James Honeybone (n. 11 ianuarie 1991, Truro, Anglia) este un scrimerbritanic specializat pe sabie. A participat la Jocurile Olimpice de vară din 2012, unde a fost eliminat în tabloul de 64 de bielorusul Valeri Priiomka

* 1992: Daniel Dani Carvajal Ramos (n. 11 ianuarie 1992 în Leganés, Spania) este un fotbalist spaniol, care evoluează la Real Madrid.

* 1993: Tatiana Mihailovna Gudkova (în rusă Татьяна Михайловна Гудкова; n. 11 ianuarie 1993, Smolensk) este o scrimeră rusă specializată pe spadă.

S-a apucat de scrimă la vârsta de nouă ani. La categoria de juniori a fost lidera clasamentului general în 2011 și 2012, și dublă campioană mondială în 2012 și în 2013. Datorită acestor rezultate, s-a alăturat lotului național de seniori, cu care a fost vicecampioană europeană pe echipe și campioană mondială pe echipe în 2014.

* 1993: Michael Vincent Keane (n. 11 ianuarie 1993) este un fotbalist englez care evoluează pe postul de fundaș la Everton FC.

Keane a reprezentat Republica Irlanda la sub 17 ani și sub 19 ani și Anglia la sub 19 ani, sub 20 ani, sub 21 ani și la niveluri înalte. A fost numit Jucătorul Anului rezervelor lui Manchester United în 2012.

* 1993: Mahmut Orhan (n. 11 ianuarie 1993, Bursa, Turcia) este un DJ și producător muzical turc. Activitatea lui se concentrează în special în zonele deep house, indie dance și nu-disco.

Într-un interviu pentru cotidianul turc Sabah, Orhan spunea că a început să lucreze în domeniul muzicii în Bursa, orașul lui natal, la vârsta de 15 ani, pentru ca ulterior să se mute în Istanbul unde avea să mixeze pentru clubul Chilai din cartierul Bebek.^[1] În același interviu, artistul a numit clubul Epic Society din Timișoara drept locația lui favorită

* 1996: Leroy Sané (n. 11 ianuarie 1996,^[2] Essen, Germania) este un fotbalistgerman de origine senegaleză și burkines. Joacă ca atacant la echipa Manchester City din Premier League din Anglia. Poartă tricoul cu numărul 19