sâmbătă, 1 ianuarie 2022

4. /4 IANUARIE 2022 - POEZIE


NORA IUGA


Nora Iuga
Nora iuga 29.07.2010 776.JPG
Date personale
Născută (90 de ani)
București
Căsătorită cuGeorge Almosnino
Naționalitate România
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepoetăromancierătraducătoare
Limbilimba română[1]  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din București  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Activă ca scriitoareLiteratura română post-belică,
Literatura română contemporană
1968 - prezent
Operă de debutVina nu e a mea, 1968
Note
PremiiPremiul Friedrich-Gundolf[*]
Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de Cavaler[*]  Modificați la Wikidata

Nora Iuga (pseudonimul literar al Eleonorei Almosnino; n. 4 ianuarie 1931BucureștiRomânia) este o poetă românăromancieră și traducătoare din limbile germană și suedeză. Este soția poetului George Almosnino și mama balerinului Tiberiu Almosnino.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Este licențiată a Facultății de Filologie, specializarea Germanistică, Universitatea din București (1953). I-a avut ca profesori pe Tudor Vianu și George Călinescu. Profesoară de limba germană între 1954 și 1955. Lucrează ca bibliografă la Biblioteca Centrală de Stat, în perioada 1955-1969. Din 1969 până în 1977, a fost redactor la Editura Enciclopedică. Ziaristă la ziarele de limba germană "Neuer Weg" și "Volk und Kultur" (1977-1986). Din 1971 este membră a Uniunii Scriitorilor din România și membră PEN-Club. Din anul 2000 deține funcții de conducere în Uniunea Scriitorilor: secretară a Secției de Poezie (inițiatoarea Cenaclului Uniunii Scriitorilor "Gellu Naum") în perioada 1999 - 2002, membră în Consiliul de conducere a Uniunii Scriitorilor în 2002, membră în Biroul Asociației Scriitorilor din București în 2002.

Din 1985 este scriitoare profesionistă. Face lecturi publice în străinătate și primește numeroase burse. A început să scrie versuri în clasa a două la Institutul Catolic: în timp ce tatăl ei cântă la vioara un poem de Jeno Hubay, Nora Iuga a simțit o vibrație puternică și muzica a început să se transforme în cuvinte. Atunci a trăit pentru prima oară tulburătoarea atingere a inspirației. Probabil din această cauză, Nora Iuga nu suporta calificativul de profesionist în poezie și nu și-a făcut niciodată o meserie din scris.

La 79 de ani, Nora Iuga a devenit cel mai vârstnic blogger literar[2], în iulie 2010 apărându-i nr. 1 din "Girafa albastră", o revistă audio-video cu și despre autoare, pe care intenționează să o publice trimestrial.

Opere publicate[modificare | modificare sursă]

Volume de poezie[modificare | modificare sursă]

  • Vina nu e a mea, Editura Pentru Literatură, 1968
  • Captivitatea cercului, Editura Cartea Românească, 1970
  • Scrisori neexpediate, Editura Cartea Românească, 1978
  • Opinii despre durere, Editura Cartea Românească, 1980
  • Inima ca un pumn de boxeur, Editura Cartea Românească, 1982; Editura Vinea, 2000 (Antologie - Ediții definitive)
  • Piața Cerului, Editura Cartea Românească, 1986
  • Cîntece, Editura Cartea Românească, 1989
  • Dactilografa de noapte, Colecția "Scriitorii Bucureștiului", 1996; ediția a doua, Editura Casa de Pariuri literare, 2010
  • Spitalul manechinelor, Editura Universal Dalsi, 1998; ediția a doua, Editura Casa de Pariuri literare, 2010
  • Capricii periculoase, Editura Vinea, 1998; Gefährliche Launen, Klett-Cotta, 2007. Traducere în germană de Ernest Wichner. Postfața realizată de Mircea Cărtărescu.
  • Autobuzul cu cocoșați, Editura Vinea, 2001; ediția a doua, Editura CHARMIDES, 2010; Der Autobus mit den Bucklingen, Edition Solitude-Stuttgart, Klett-Cotta, 2003. Traducere în germană de Ernest Wichner. Nora Iuga afirmǎ cǎ aceastǎ traducere "a trecut, din pǎcate, absolut neobservatǎ de cǎtre presa din România".
  • Fetița cu o mie de riduri, Editura Cartea Românească, 2005
  • Petrecere la Montrouge, Editura Cartea Românească, 2012
  • Cainele ud e o salcie, Editura Cartea Românească, 2013
  • Ascultă cum plâng parantezele, Editura Polirom, 2016
  • Alături cu drumu, Editura Casa de pariuri literare, 2018

Volume de proză[modificare | modificare sursă]

  • Săpunul lui Leopold Bloom, Editura Cartea Românească, 1993
  • Sexagenara și tânărulEditura Albatros, 2000; Editura Polirom, 2004, 2012
  • Fasanenstrasse 23. O vară la Berlin, Editura Vinea, 2001
  • Lebăda cu două intrări, Editura Vinea, 2003, 2016
  • Săpunul lui Leopold Bloom, Editura Polirom, 2007
  • Šestdesetletnica in mladenič („Sexagenara și tînărul”), Editura Beletrina, 2009 - Slovenia
  • Sexagenara și tânărul în curs de apariție în Bulgaria la Editura Paradox Publishing Group, în Franța la Editura Atelier de l'Agneaux.
  • Săpunul lui Leopold Bloom, reeditat de Polirom în anul 2007, va apărea pînă la sfîrșitul anului 2009, la Paradox Publishing Group, în Bulgaria.
  • Harald și luna verde Editura Polirom, 2014
  • Hai să furăm pepeni, Editura Polirom, 2009, 2015
  • Berlinul meu e un monolog, Editura Cartea Românească, 2010
  • Blogstory, Editura Casa de pariuri literare, 2011

Traduceri selective[modificare | modificare sursă]

De-a lungul anilor, scriitoarea Nora Iuga a făcut numeroase traduceri în limba română:

  • Aglaja VeteranyiDe ce fierbe copilul în mămăligă, Editura Polirom, 2003
  • Aglaja Veteranyi, Raftul cu ultimele suflări, Editura Polirom, 2003
  • August Strindberg, Vrăjitoarea. Răzbunarea. Insula Fericiților, Editura Univers, 1979
  • Barbara Bronnen, Povara, Editura Univers, 1987
  • Christian Haller, Muzica înghițită, Editura Polirom, 2004
  • Christian Haller, Vremurile mai bune, Editura Polirom, 2008
  • Eginald SchlattnerCocoșul decapitat, Editura Humanitas, 2001
  • Eginald Schlattner, Mănușile roșii, Editura Humanitas, 2005
  • Elfriede JelinekPianista, Editura Poliom, 2004
  • Ernest WichnerSingularul norilor, Editura Fundației Culturale Române, 2003
  • Ernst JüngerEumeswil, Editura Univers, 2000
  • Friedgard Thoma, Pentru nimic în lume, Editura EST, 2005
  • Gershom Scholem, Cabala și simbolistica ei, Editura Humanitas, 1996
  • Günter GrassToba de tinichea, Editura Univers, 1997
  • Hans Joachim Schädlich, Om vedea ce-o mai fi / Atunci cînd totul e prea tîrziu, Editura Daos, 2004
  • Herma Kennel, Jogging cu securitatea: rezistența tânarului Radu Filipescu; trad. de Nora Iuga și Ana Blandiana; Universal Dalsi, 1998
  • Herta MüllerAnimalul inimii, Editura Univers, 1997
  • Herta Müller, Este sau nu este Ion, Editura Vinea, 2006
  • Herta Müller, În coc locuiește o damă, Editura Polirom, 2005
  • Herta Müller, Încă de pe atunci vulpea era vânătorul, Editura Univers, 1995
  • Jan KoneffkeO iubire la Tibru, Editura Humanitas, 2007
  • Joachim WittstockDumbrava morilor, Editura Institutul Cultural Român, 2007
  • Knut HamsunUltimul capitol, Editura Univers, 1983
  • Michael EndePunci cu porunci, Editura Arthur, 2014
  • Michael Ende & Iordan ChimetÎmpreună cu Elli în Imaginaria; cuv. înainte: Mircea Horia Simionescu ; Editura Univers, 1999
  • Oskar Pastior33 de poeme cu Petrarca, Editura Fundației Culturale Române, 2000
  • Paul CelanTrandafirul nimănui, Editura EST, 2007
  • Paul Celan, Zăbrele ale limbii. Roza nimănui, Editura EST, 2009
  • Rolf BossertStau pe treptele vântului. Poeme alese 1972 – 1985, Editura Institutul Cultural Român, 2008
  • Ursula Michels-Wenz, Nietzsche pentru stresați, Editura Universal Dalsi, 2000
  • Wilhelm HauffPovestea Califului Barză, Editura Ion Creangă, 1984

Interviuri și antologii[modificare | modificare sursă]

  • Cartea cu bunici, coord. de Marius Chivu; Ed. Humanitas, 2007;
  • Pot să vă mai enervez cu ceva? Interviuri între vehemență și emoție, coord. de Ovidiu Șimonca; Ed. Cartier, 2009;
  • Conversația cu Nora Iuga de Gabriela Girmacea; Editura Tracus Arte, 2011;
  • Despre cum nu am ratat o literatură grozavă de Angela Baciu; Ed. Limes, 2014;
  • 4 zile cu nora de Angela Baciu; Editura Charmides, 2015;
  • Nora Iuga 85, Editura Paralela 45, 2016;
  • Scriitori la poliție, coord. de Robert Șerban, Editura Polirom, 2016;
  • mai drăguț decît dostoievski, în dialog cu Angela Baciu, Editura Polirom, 2017;

Prezență în Antologii[modificare | modificare sursă]

  • Testament – Anthology of Modern Romanian Verse / Testament - Antologie de Poezie Română Modernă – ediție bilinvă română și engleză – Daniel Ionță (editor și traducător principal) asistat de Eva Foster, Daniel Reynaud și Rochelle Bews – Editura Minerva 2012 și 2015 (ediția a doua) - ISBN 978-973-21-1006-5
  • Testament - Anthology of Romanian Verse - American Edition - ediție monolingvă in limba engleză - Daniel Ioniță (editor și traducător principal) asistat de Eva Foster, Daniel Reynaud si Rochelle Bews - Australian-Romanian Academy for Culture - 2017 - ISBN 978-0-9953502-0-5
  • "Voor de prijs van mijn mond - Antologie de poezie română a ultimei jumătăți de secol" (Jan H. Mysjkin, Editura Poezie Centrum, Belgia, 2013).

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

  • Premiul Uniunii Scriitorilor în 1980 pentru volumul de versuri Opinii despre durere[3]
  • A obținut Premiul orașului Slobozia, 1993
  • Premiul Uniunii Scriitorilor în 1994 pentru romanul Săpunul lui Leopold Bloom
  • Premiul Asociației de București, 1996
  • Premiul Uniunii Scriitorilor în 1998 pentru o traducere a romanului Die Blechtrommel (Toba de tinichea), de Günter Grass
  • Premiul Uniunii Scriitorilor în 2000 pentru romanul Sexagenara și tânărul[4]
  • Premiul de excelență al revistei Poesis, Satu Mare, 2000
  • Premiul revistei Cuvântul, 2000
  • Premiul orașului Călărași, 2001
  • Premiul revistei Cuvântul în 2005 pentru poemul-roman Fetița cu o mie de riduri[3]
  • I-a fost înmânat în 2007 Premiul Friedrich Gundolf de către Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung[3]. Distincția i-a fost oferită într-un cadru festiv, la Castelul Wörlitz. Premiul Friedrich Gundolf se acordă din anul 1964, printre câștigători numărându-se nume celebre, precum: Imre KertészPatrice ChereauKonstantin Asadowski sau Giorgio Strehler.
  • Diploma „Una dintre cele mai frumoase cărți apărute în anul 2007 în Germania” pentru antologia de poezie Gefährliche Launen (Capricii periculoase), apărută la editura Klett-Cotta, 2007[5]. Traducerea în germană a antologiei îi aparține lui Ernest Wichner, iar postfața este semnată de Mircea Cărtărescu. De altfel, antologia s-a epuizat deja, editura germană urmînd să o reediteze.
  • Nora Iuga a fost distinsă cu Premiul "Gheorghe Crăciun" pentru Opera Omnia la Gala "Observator Cultural" pentru anul 2014[6]
  • Câștigătoarea Premiului ,,Cartea de poezie a anului 2016“ (conferit de Gala Tinerilor Scriitori) pentru volumul de poezii ,,Ascultă cum plâng parantezele“[7], apărut la Editura Cartea Românescă

În 2007, a primit Premiul Friedrich-Gundolf, oferit de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung, o recompensă care se acordă celor care contribuie la răspîndirea culturii germane în lume. În perioada 15 mai 2009–15 mai 2010, a beneficiat de cea mai importantă bursă oferită de statul german unui scriitor străin: Deutscher Akademischer Austausch Dienst (DAAD). Au mai obținut această bursă, de-a lungul timpului, scriitori precum: Mircea CărtărescuMircea DinescuGellu NaumAna BlandianaȘtefan Augustin Doinaș.

Decorații[modificare | modificare sursă]

  • Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[8]
  • Ordinul Național „Pentru Merit”, în grad de Comandor (17 ianuarie 2017), „în semn de înaltă apreciere pentru întreaga sa carieră pusă în slujba promovării limbii și culturii literare românești, pentru dăruirea și talentul cu care s-a implicat în promovarea imaginii României în lume”[9].

POEZII:

După secetă

Calul lui Făt-Frumos
s-a evaporat pe mările lumii,
și numai coada i-a rămas cometă stingheră,
să măture Calea Lactee.
Fântânile se zbârcesc și Setilă
colindă răspântiile, nemaigăsind nici o urmă de copită
să-și amăgească setea
în pomi atârnă o sută de păsări măiastre
cu gâtul în jos, și ciorile zboară
cu pene albastre în cioc, improvizând cuiburi
în gurile căscate ale visătorilor adormiți.
Haide, băiete,
prinde-ți un pumn de scaieți la pălărie,
și fluieră odată din talpa spartă a bocancului,
stelele vor să danseze în cutiile de conserve
care populează câmpiile arse.
Haide, băiete,
sub iarbă suspină în somn fata pământului.


O femeie râde

pasăre albă fără cap
femeia râde în bucătărie

septembrie e-un gând
și noaptea un ziar
cu textul sfâșiat la jumătate
numește o lumină ca un strugure
numește un adolescent
care-l citește pe novalis

pasăre albă fără cap
noaptea trebuie să dormim


Singurătate

Femeia iubea copacul,
pe femeie o iubea râul.
Taurii ridicau pământul în coarne,
și sub frunțile lor
stelele dezlegau chinul facerii.
Femeia iubea copacul,
pe femeie o iubea râul.
Albiile spălătoreselor
legănau peștii bastarzi,
și crengile își pierdeau
semințele-n vânt.
Numai bărbații,
numai bărbații se închideau departe,
în munți, și-și tatuau
cu mușcături de vipere
pe pântec soarele.




ELENA FARAGO

Biografie
Elena Farago (n. 29 martie 1878Bârlad – d. 4 ianuarie 1954Craiova) a fost o poetă româncă care a compus poezii pentru copii. Creațiile cunoscute sunt „Cățelușul șchiop”, „Gândăcelul”, „Cloșca”, „Sfatul degetelor” și „Motanul pedepsit”.
S-a născut pe 29 martie la Bârlad în familia Francisc și Anastasia Paximade. În anul 1890 a rămas orfană de mamă și a fost nevoită să se ocupe de îngrijirea surorilor mai mici. În 1895 Elena a rămas și fără tată, ceea ce a dus la plecarea ei la București, unde a locuit la un frate mai mare. S-a angajat ca guvernantă la familia lui Ion Luca Caragiale, unde a luat contact cu literatura clasicilor. Tot aici l-a cunoscut pe Francisc Farago, cel care avea să-i devină soț. Elena Farago a debutat în 1898 cu un reportaj, pe care îl semnează Fatma. În 1902 publică prima poezie în ziarul România muncitoare.
În anul 1906, Elena Farago publică primul său volum de poezii, Versuri, la îndemnul lui Nicolae Iorga. Din 1907 se stabilește la Craiova, unde o vor găsi evenimentele sângeroase ale acestui an, iar din cauza afilierii ei la mișcarea țărănească a fost arestată și eliberată numai la intervențiile lui Iorga. În această perioadă l-a adoptat pe fiul său, Mihnea. În 1913 se va naște fiica Elenei, Cocuța.
Elena Farago este laureată de către Academia Română cu Premiul „Adamachi” pentru volumele Șoapte din umbră (1908) și Traduceri libere (1908), iar apoi pentru volumele Șoaptele amurguluiDin traista lui Moș Crăciun, apărute în 1920.
În 1921 este numită director al Fundației „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova, fundație pe care o va conduce timp de 30 de ani. Elena Farago a avut contribuții deosebite în ceea ce privește regulamentul de organizare și de funcționare al bibliotecii, fișarea cărților și ținerea unei evidențe corecte de aranjare a publicațiilor în rafturile bibliotecii, de completare a colecțiilor prin achiziții și donații. În 1922 fondează la Craiova, împreună cu Ion B. Georgescu, C. Gerota, Ion Dongorozi, C.D. Fortunescu, revista literară Năzuința, la care au colaborat: Simion MehedințiIon BarbuPerpessiciusVictor EftimiuCamil PetrescuMihail Dragomirescu. De asemenea a patronat și revista educativă pentru copii și tineret Prietenul Copiilor (1943-1946).
Elena Farago s-a stins din viață în 1954 la Craiova, după o lungă suferință.
Distincții
·         Premiul „Adamachi” din partea Academiei Române pentru volumele Șoapte din umbră (1908) și Traduceri libere (1908), apoi pentru volumele Șoaptele amurgului (1920) și Din traista lui Moș Crăciun (1920).
·         Premiul „Neuschotz” al Academiei Române (1927) pentru Ziarul unui motan (1924)
·         Premiul Internațional „Femina” (1924)
·         Premiul Național pentru Literatură (1938)
·         Medalia „Bene Merenti” - clasa I și „Ordinul Meritul Cultural” - Cavaler clasa a II-a din partea regelui Carol al II-lea pentru merite literare.
Volume de versuri
·         Versuri (1906)
·         Șoapte din umbră, Craiova, Ramuri, 1908
·         Traduceri libere (1908)
·         Din taina vechilor răspântii, Craiova, Ramuri 1913
·         Șoaptele amurgului (1920)
·         Poezii alese (1924)
·         Nu mi-am plecat genunchii, Craiova, Tiparul prietenii științei, 1926
·         Poezii (1937)
Volume pentru copii (versuri și proză)
·         Pentru copii (2 volume: I 1913, II 1920), București, Editura Ramuri, 1912;
·         Copiilor (1913)
·         Din traista lui Moș Crăciun (1920)
·         Bobocica (1921)
·         Să nu plângem (1921)
·         Să fim buni (1922, proză)
·         Ziarul unui motan (1924, proză)
·         Într-un cuib de rândunică (1925, proză)
·         A ciocnit un ou de lemn (1943)
·         Într-o noapte de Crăciun (1944)
·         4 gâze nazdravane (1944)
·         Cățelușul șchiop, București, Editura Ion Creangă, 1989.


POEZII:

Din Scrisoarea Unei Batrane

O, lasă-ţi obiceiul de-a răscoli în scrum
Prilejuri de durere în biata cale-a vieţii, -
Ci scaldă-ţi ochii limpezi în roua dimineţii,
Şi nu-ntreba ţărâna de urmele din drum...

E vitregă ţărâna şi sfatul ei avan, -
La ce s-o-ntrebi de ochii ce vor fi plâns pe cale?
Ni-s scrise-n cartea vieţii, la toţi, şi dor şi jale
Şi drumul fiecărui e răbojit pe-un plan,

În care-s însemnate, cu ape şi poteci,
Şi dragostea şi ura şi mila şi păcatul,
Pân-vine de le-ncheie pe toate-ntunecatul
Şi mutul semn al crucii din liniştea de veci...

O, sunt, de bună seamă, şi lacrimi în noroi,
Căci lacrima ni-i birul cel mai de seamă-al vieţii, -
Şi jalea şi amarul vor fi de veci drumeţii
Cei nelipsiţi, din calea oricărui dintre noi...

De-aceea vezi tu uită cât poţi cu ochi senini, -
Că-i mare mângâierea în biata cale-a vieţii
Să poţi vedea şi-n pâcla şi-n roua dimineţii,
Un rost, în faţa cărui nu poţi să nu te-nchini. 



 Si Iar Mi-i Sufletul La Tine...

...Şi iar mi-i sufletul la tine
Atât de-ntreg,
Atât de tot,
Că-mi sorb o lacrimă şi-mi pare
Că cere,
Mângâie,
Şi doare,
De parcă tu ai plâns-o-n mine,
De parcă ţi-am venit de tot...

Aşa!... dă-mi mâinile-amândouă,
Şi ochii amândoi mi-i dă,
Deschişi adânc
Şi mult
Şi-aproape
Pân-vom închide-o sub pleoape
Aceeaşi stea topită-n două
De mult ce ia
De mult ce dă...

Şi calea gândului se-nchide
Doar lacrimile vad îşi cer...
Şi nu mai am nici ochi,
Nici gură...
Pe valul mării ce mă fură
Privirile nu-şi pot deschide
Decât fereastra dinspre cer... 



Trecea Un Om Pe Drum

Trecea un om pe drum aseară,
Trecea cântând încet pe drum,
Ştiu eu? Poate cânta să-i pară
Drumul mai scurt, – ori poate cum
Era aşa frumos aseară,
Poate cânta ca să nu-l doară
Că-i singur numai el pe drum - ?

Trecea, şi eu eram la poartă
Şi şi-a văzut de drumul lui,
Dar ce mi-o fi venit deodată
De am oftat, n-oi şti să spui.
Şi nu-mi venea să plec din poartă,
Şi parc-un dor de viaţa toată
M-a prins privind pe urma lui...

Aşa ne-o fi la fiecare,
Că stăm în poartă, şi nu ştim
Pe călător măcar de-l doare
Ceva, - şi de ne pomenim
Oftând, pesemne fiecare
Ne-om fi simţind departe tare
De-un drum pe care-am vrea să fim. 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...