8. /12 FEBRUARIE 2022 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
GRIGORE KIAZIM
| Grigore Kiazim | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  12 februarie 1913, Măcin, județul TulceaMăcin, Tulcea, România  |
| Decedat | 2 iunie 1989, București București, România |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Ocupație | muzician artist de înregistrare[*] |
| Activitate | |
| Gen muzical | muzică tradițională și populară românească și turcească din Dobrogea |
| Instrument(e) | mandolină, cobză, banjo |
| Case de discuri | Electrecord |
Modifică date / text  | |
Grigore Kiazim (n. 12 februarie 1913, Măcin, județul Tulcea — d. 2 iunie 1989, București) a fost un mare rapsod al cântecului dobrogean și solist instrumentist consacrat pe plan național la mandolină, cobză și banjo. Pentru cobză, marele merit al artistului constă în curajul de a aborda și realiza o creație solistică deosebită cu acest instrument.
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut la data de 12 februarie 1913, în localitatea Măcin, județul Tulcea, într-o familie mixtă din punct de vedere etnic: mama de naționalitate română, tatăl de naționalitate turcă.
A fost printre primii cobzari din România care, încă din anii 1930, alături de jocuri dobrogene și piese din folclorul turc, s-a remarcat în interpretarea pieselor concertante.
În 1934 și-a început colaborarea cu redacția de folclor a Societății de Radiodifuziune.
Este primul cobzar angajat la formarea Ansamblului „Ciocârlia” în 1950 și la formarea Ansamblului „Rapsodia Română” în 1971. Colaborează pentru perioade scurte și cu Ansamblul „Perinița” și „Doina” al Armatei.
În perioada 1973-1975 își formează propriul taraf specializat pe muzica tradițională a comunităților etnice din Dobrogea: români, turci, tătari.
Timp de 50 de ani a colaborat cu redacția de folclor a Radiodifuziunii, cu casa de discuri Electrecord și cu renumitele ansambluri „Rapsodia Română”, „Perinița”, „Doina” al Armatei și „Ciocârlia” al Ministerului Apărării, având pentru o scurtă perioadă și o formație ce îi purta numele.
Decesul[modificare | modificare sursă]
Moare la 2 iunie 1989 la București, în locuința sa de pe Calea Moșilor loc unde și-a petrecut ultimii ani ai vieții cântând în barurile și localurile din zonă.
„Pe neașteptate, într-o zi de la începutul lunii iunie 1989, strunele inimii generoase ale maestrului, s-au rupt, iar glasul mandolinei și a celorlalte instrumente fermecate a tăcut. Atunci, sufletele ni s-au umplut de durere și plumb. Pleca dintre noi un mare artist.”— Aurel Băbeanu, în revista Doina, 1992
Grigore Kiazim - Sârba îndrăcită
Grigore Kiazim - Leliţă flloare
Grigore Kiazim (cobză) - Hora de la Clejani (1958)
VASILE LUȚAC
| Vasile Luțac | |
 Vasile Luțac | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Vasile Luțac |
| Născut | (61 de ani), Sighetu Marmației,  România |
| Cetățenie | România |
| Etnie | ucraineană |
| Ocupație | cântăreț, cantautor, compozitor, profesor |
| Activitate | |
| Origine | român de origine ucraineană |
| Gen muzical | folk, muzică tradițională ucraineană |
| Instrument(e) | acordeon, clape, chitară |
| Ani de activitate | 1971 — prezent |
| Prezență online | |
| Site web | |
| Modifică date / text | |
Vasile Luțac (n. 12 februarie 1960 la Sighetu Marmației, județul Maramureș) este un muzician și profesor de muzică român de etnie ucraineană.[1] Instrumentul care l-a consacrat este acordeonul[2], însă el poate cânta și la pian, orgă sau chitară.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Vasile Luțac s-a născut la Sighetu Marmației, însă a copilărit la casa părintească din Valea Vișeului, județul Maramureș. A cochetat cu muzica încă din fragedă pruncie, debutul muzical realizându-l la 11 ani. Cântând la acordeon, a început prin a participa la nunți tradiționale ucrainene din Maramureș.
A cântat alături de nume importante ale folclorului maramureșean, precum Frații Petreuș, Titiana Mihali, Gheorghe Florea sau Gheorghe Covaci "Cioată". A urmat cursurile Colegiului Național "Dragoș Vodă" din Sighetu Marmației, fiind apoi admis la Școala Populară de Arte din localitate. Studiile superioare le-a absolvit la Universitatea "Vasili Stefanyk" din Ivano-Frankivsk, Ucraina.
Fondator al ansamblului muzical "Tinerii Huțuli", a participat alături de acesta la o serie de festivaluri și concursuri, precum "Festivalul Național de Jocuri și Obiceiuri Populare" din Idicel, județul Mureș, „Festivalul Folcloric Prietenia" din Szejke – Odorheiu Secuiesc, județul Harghita (2003) sau "Festivalul Interetnic al Regiunilor Etnografice ale Ucrainei" din Ivano-Frankivsk, Ucraina (2001).
Din 2001, locuiește la București, unde, în anul 2003, a început o colaborare cu Ansamblul "Zorea", din cadrul Uniunii Ucrainenilor din România. Ca acordeonist al grupului, a participat, printre altele, la Festivalul "Serbările Deltei" din Sulina, "Festivalul Internațional al Dunării" din Tulcea, Festivalul Folcloric de la Luțk (Ucraina), „Festivalul ProEtnica” din Sighișoara, „Festivalul Sinaia Forever" din Sinaia, Festivalul "Lemkivska Vatra" din Zdynia, Polonia, dar și emisiuni de televiziune, cum ar fi „Folclorul Contraatacă” (Antena 1), "Atenție, se cântă !" (TVR 2), "Împreună în Europa" (TVR 2).
Discografie[modificare | modificare sursă]
- Colinde (2005)
- Kolomyika (alături de Formația Iurcuț) (2008)
- Kolyadke i schedrivke (alături de Ansamblul Zorea) (2011)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu