1. /20 FEBRUARIE 2022 - ISTORIE PE ZILE - Evenimente; Nașteri

Evenimente

* 1395 – Regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, a acordat privilegii comerciale negustorilor brasoveni.

Sigismund de Luxemburg – foto: ro.wikipedia.org

Sigismund de Luxemburg (n. 14 februarie 1368, Nürnberg – d. 9 decembrie 1437, Znaim, Moravia, azi Republica Cehă) a fost principe elector de Brandenburg din 1378 până în 1388 și din 1411 până în 1415, rege al Ungariei și Croației din 1387, rege al Boemiei din 1419, rege al Germaniei din 1411 și împărat romano-german din 1433 până la moartea sa în 1437.

A fost ultimul împărat din Casa de Luxemburg și unul dintre cei mai longevivi regi ai Ungariei, domnind peste 50 de ani. A fost înmormântat în catedrala catolică din Cetatea Oradea, distrusă în timpul ocupației otomane.

·  1547 - Eduard al VI-lea este încoronat rege al Angliei.

Eduard al VI-lea, de William Scrots, c. 1550 – foto: ro.wikipedia.org

Eduard al VI-lea (n. 12 octombrie 1537), a fost fiul lui Henric al VIII-lea și al Janei Seymour. La nastere, mama sa a murit de febra puerperala. A fost incoronat rege al Angliei și al Irlandei la 20 februarie 1547, la vârsta de nouă ani. Eduard a fost al treilea monarh al dinastiei Tudorilor, și primul conducător al Angliei care a fost crescut ca protestant. A murit de tuberculoza la 6 iulie 1553.

* 1563 - Franța este zguduită de atentatul asupra Ducelui de Guise, cel mai înfocat nobil catolic ostil toleranței față de protestanți. François de Guise atins de un glonț va muri șase zile mai târziu.

François de Lorena, Prinț de Joinville, Duce de Guise, Duce de Aumale (17 februarie 1519 – 24 februarie 1563), a fost militar și om de stat francez – in imagine, François, Duce de Guise, de François Clouet – foto: ro.wikipedia.org

·      1601 - Regina Elisabeta I-a a Angliei ordona decapitarea contelui de Essex.

Elisabeta I , “Darnley Portrait”, c. 1575 – foto: ro.wikipedia.org

Elisabeta I, care a domnit în Anglia 1558-1603, şi al cărui nume rămâne ataşat la una din perioadele cele mai strălucite ale ţării sale a refuzat cu încăpăţânare să se căsătorească . Ultimul sau favorit, contele de Essex, avea varsta de 34 de ani. În ciuda faptului că avea peste şaizeci de ani Elizabeth era de o vanitate morbidă, căutând în mod constant sa fie adulata de barbati. Contele Essex a avut un comportament arogant, chiar şi în prezenţa reginei iar cand a fost numit şef al armatei care lupta impotriva revoltei din Irlanda, el a complotat impotriva lui Elizabeth pentru a prelua puterea.Regina nu a ezitat să-l aresteze şi sa-l condamne la moarte. La 20 februarie 1601, el a fost decapitat la Turnul Londrei. Elizabeth a murit doi ani mai târziu şi odata cu ea a dispărut si dinastia Tudorilor.

·         1611 – La 10 februarie stil vechi (20 februarie 1611 stil nou), în tabăra de la Roman, Radu Șerban (fost domn și pretendent la domnia Munteniei) cu suportul lui Constantin Movilă (domn al Moldovei) încheie cu solii arhiducelui Mathias (rege al Ungariei, devenit la 28 mai 1611 rege al Boemiei și anul viitor împărat al Imperiului Roman de Națiune Germană un tratat de cooperare cu trupele imperiale împotriva principelui Transilvaniei Gabriel Bathory. Mathias se obligă să acorde sprijin militar lui Radu Șerban pentru a recăpăta domnia Munteniei. Gabriel Bathory, principe al Transilvaniei (1608-1613) dorind sa  supuna Muntenia și Moldova, invadează Muntenia de Sfintele Sărbători de Crăciun în decembrie 1610. Oastea sa a jefuit fără milă si a omorat  pînă și cainii întîlniți pe drum. Pentru a nu fi prins între oastea lui Bathory și forțele otomane de la linia Dunării, Radu Șerban s-a retras împreună cu oastea și boierii săi în Moldova, unde ulteror va semna un  tratat de cooperare cu solii lui Mathias.

* 1790 – A aparut, la Iasi, ziarul de limba franceza “Courier de Moldavie”, primul ziar tiparit pe teritoriul tarii noastre (pana in aprilie 1790).

·         1792 – Preşedintele George Washington a semnat Postal Service Act, prin care a luat fiinta Serviciul Postal al Statelor Unite.

·         1798: Mareșalul francez Louis Alexandre Berthier îl îndepărtează pe Papa Pius al VI-lea de la putere. Papa Pius al VI-lea, conte Braschi, (născut la Cesena, în Romagna, Italia, la 25 decembrie 1717, decedat la Valence, Franţa, la 29 august 1799), a fost un episcop al Romei, papă al Bisericii Universale, (având numele în latină: Pius VI; numele în italiană: Pio VI, numele în franceză: Pie VI), între 15 februarie 1775, până la moarte.

Papa Pius al VI-lea – foto: ro.wikipedia.org

* 1810 - Patriotul tirolez conducator al luptei impotriva lui Napoleon, Andreas Hofer, a fost executat.

Andreas Hofer - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Andreas Hofer (n. 22 noiembrie 1767, St. Leonhard in Passeier, pe atunci in comitatul Tirol, Sfântul Imperiu Roman – d. 20 februarie 1810, Mantua, Italia) a fost conducătorul unei răscoale antinapoleoniene din anul 1809. Este considerat eroul luptei de eliberare a Tirolului.

·         1816: Bărbierul din Sevilla, de Gioachino Rossini debutează la "Teatro Argentina", cu un fiasco.

·         1821 – Eteriștii în frunte cu Alexandru Ipsilanti parasesc Chișinăul, pornind în expediția lor peste Prut in Tarile Romane. Alexandru Ipsilanti (n. 12 decembrie 1792, Constantinopol – d. 31 ianuarie 1828, Viena), conducătorul organizației Philiki Etaireia din 1820. Era fiul domnului Constantin Ipsilanti al Munteniei.

·         1838 - Elevii Conservatorului filarmonic-dramatic au susţinut, la Iaşi, prima reprezentaţie de operă în limba romană cu "Norma" de Bellini

·         1849 - Împăratul Austriei Franz Joseph I, promulga o Constituție prin care se recunoaște Transilvaniei o autonomie limitată; (4 februarie – 4 martie 1849).

Franz Joseph al Austriei - foto: ro.wikipedia.org

Franz Joseph al Austriei (n. 18 august 1830, Viena – d. 21 noiembrie 1916, Viena) împărat al Austriei din Casa de Habsburg, rege al Ungariei și Boemiei, rege al Croației, mare duce al Bucovinei, mare principe de Transilvania, marchiz de Moravia, mare voievod al Voievodatului Serbia etc. din 1848 până în 1916.

* 1854 – A inceput construirea liniilor de telegraf electric Bucuresti-Giurgiu, Bucuresti-Ploiesti-Brasov, Timisoara-Lugoj-Orsova, facandu-se astfel legatura intre liniile telegrafice din Principate si cele din Transilvania.

·         1867 - A avut loc premiera piesei "Răzvan şi Vidra" de B.P.Hasdeu; piesa s-a jucat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, rolul principal deţinându-l Mihail Pascaly

* 1873 – Revoluționarul bulgar Vasil Levski este executat prin spanzurare la Sofia de către autoritatile otomane. Nascut la 18 iulie 1837 Vasil Levski a inființat in 1869 Organizatia revolutionara interna, o retea de comitete revolutionare regionale secrete care a încercat să organizeze o revoltă a poporului bulgar la nivel national.

·         1878 - Papa Leon al XIII-lea își începe pontificatul .

Papa Leon al XIII-lea – foto: ro.wikipedia.org

Vincenzo Gioacchino Pecci, s-a născut la 2 martie 1810 si a devenit Papă sub numele de Leon al XIII-lea. Pontificatul sau a durat 25 de ani până la moartea sa la 20 iulie 1903. În timpul pontificatului său, Leon al XIII-lea, cu abilitatea sa diplomatică, a reușit să pună capăt rupturilor, să depășească dificultățile și să stabilească bune relații cu aproape toate puterile lumii. Leon al XIII-lea a creat două sute patruzeci și opt de episcopii și arhiepiscopii și patruzeci și opt de vicariate sau prefecturi apostolice. Catolicii de rit oriental au fost în atenția sa în mod deosebit: a avut fericirea de a vedea sfârșitul schismei apărute în 1870 printre uniții armeni și care s-a încheiat în 1879 prin convertirea mons. Kupelian și a altor episcopi schismatici. A fondat în Roma un colegiu pentru studenții armeni (1884), iar prin divizarea colegiului Sfântul Atanasi,e le-a putut oferi si rutenilor un colegiu; în 1882 reformase deja Ordinul rutean al sfântului Vasile. Pentru caldei a fondat la Mossul un seminar, pe care l-a încredințat grijii dominicanilor. A stabilit reguli pentru reglementarea relațiilor dintre diferitele rituri în țările cu mai multe rituri. Chiar și printre copți eforturile sale de unire au făcut progrese. Scrisoarea Enciclică “Humanum Genus” din 20 aprilie 1884, a papei Leon al XIII-lea reprezintă unul dintre cele mai virulente și avizate rechizitorii la adresa Francmasoneriei.

* 1879 – A fost brevetata Statuia Libertatii.

Statuia Libertății din New York – foto preluat de pe en.wikipedia.org

Statuia Libertății din New York este un monument în portul „Liberty Island” din orașul New York. A fost plasat în anul 1886 la intrarea portului de pe insulă cu scopul de a transmite călătorilor sosiți salutul de bun venit pe pământ american. Statuia este un cadou al Franței făcut Statelor Unite ale Americii cu ocazia aniversării a 110 de ani de la câștigarea independenței Statelor Unite și inaugurată de președintele Grover Cleveland la 28 octombrie 1886

La 18 februarie 1879, i-a fost acordat sculptorului francez Bartholdi brevetul D11. 023, pentru Statuia Libertatii conceputa de el, si care era descrisa astfel : “O statuie a Libertăţii Edificatoare a Lumii care este de fapt un personaj feminin cu un braţ ridicat, care poartă o torţă, în timp ceare o coroană pe cap “

In brevet se mai precizeaza de asemenea că faţa statuii are ”trasaturi clasice, dar grave şi liniştite”, şi se constată că statuia este înclinata uşor spre stânga pe piciorul stâng, astfel că monumentul este în echilibru.

* 1884 – Politia tarista a interzis cartea “In ce cred eu” a lui Lev Tolstoi.

Lev Tolstoi, portret realizat de Ivan Kramskoi în 1873 – foto: ro.wikipedia.org

Contele Lev Nicolaevici Tolstoi,(n. 28 august(sv) / 9 septembrie(sn) 1828, Iasnaia Poliana – d. 7 noiembrie(sv) / 20 noiembrie(sn) 1910, Astapovo), a fost un scriitor rus, considerat unul dintre cei mai importanți romancieri ai lumii. Alături de Fiodor Dostoievski, Tolstoi este unul dintre scriitorii de seamă din timpul perioadei cunoscută ca vârsta de aur a literaturii ruse (începută în 1820 cu primele opere ale lui Pușkin, și terminată în 1880 cu ultimele lucrări ale lui Dostoievski).

* 1916 – În timpul Primului Război Mondial, fortele franco-britanice ocupa colonia germana Camerun.

* 1918 - A fost semnat Acordul Averescu-Racovski (20 februarie/5 martie–23 februarie/ 8 martie 1918)

Acordul Averescu-Racovski (20 februarie/5 martie–23 februarie/ 8 martie 1918) – Cei doi actori principali ai acordului: La stânga generalul Alexandru Averescu, Prim Ministru și Ministru de Externe al României; La dreapta activistul politic Dr. Cristian Racovski, conducător de facto al RUMCEROD și reprezentant al guvernului sovietic – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Acordul Averescu-Racovski reprezintă un acord de încheiere a conflictului militar existent între Guvernul României și organele revoluționare din Odesa (Colegiul Superior Autonom, RUMCEROD). Acordul între cele două părți a fost semnat în perioada 20 februarie/5 martie – 23 februarie/ 8 martie 1918. Din partea României a semnat generalul Alexandru Averescu, în calitate de prim-ministru și de ministru al afacerilor externe, iar din partea organelor revoluționare ruse activistul politic dr. Cristian Racovski.

* 1918 – A fost inaugurată Universitatea Populară din Chișinău, Republica Democratică Moldovenească. La inceputurile sale Universitatea Populară avea trei secții: literatură, juridică și științifico-medicală. Universitatea a editat Buletinul Universității Populare din Chișinău.

·         1922:  A avut loc, la București, logodna Principesei Maria (Mignon) a României cu Principele Alexandru (unicul fiu al regelui Serbiei, Petru I Karagheorghevici); nunta a avut loc la 8 iunie 1922, la Belgrad.

·         1926: A apărut, la București, Viața literară (până în 1938, cu întreruperi), sub direcția lui George Murnu

* 1929 – A avut loc prima transmisie de teatru radiofonic la Radiodifuziunea Romana, (piesa intr-un act “Ce stie satul?” de V. Al. Jean), in interpretarea actorilor Maria Filotti, Ronald Bulfinski si Victoria Mierlescu).

 

*  1929 – La Hollywood in California au fost decernate primele trofee ale Academiei Americane de Film.

 

* 1930 – A fost descoperita la Observatorul Flagstaff din statul Arizona, SUA, de catre astronomul Clyde Tombaugh, a noua planeta a sistemului nostru solar – Pluton .

Clyde William Tombaugh – foto: ro.wikipedia.org

Clyde William Tombaugh (n. 4 februarie 1906, lângă Streator, Illinois – d. 17 ianuarie 1997, Las Cruces, New Mexico) a fost un astronom american. Deși el este cel mai bine cunoscut pentru descoperirea planetei Pluto în 1930, primul obiect pe care l-a descoperit a fost identificat mai târziu ca centura Kuiper. Tombaugh a descoperit, de asemenea, aproape 800 de asteroizi în timpul căutărilor sale după planeta Pluto. De asemenea el a cerut să fie realizată o cercetare științifică serioasă privind obiectele zburătoare neidentificate

Pluto văzut de New Horizons (color; animație; 6 iulie 2015).

Pluto (numit adesea Pluton, mai ales în lucrări mai vechi) este o planetă pitică din Sistemul Solar, a doua ca masă după Eris și, ca volum, cea mai mare planetă pitică. A fost descoperită în anul 1930 de către astronomul american Clyde William Tombaugh. Obiectele cu orbite asemănătoare cu cea a lui Pluto se mai numesc plutine.

Orbita eliptică a lui Pluton

Până în 2006 a fost considerată a a noua planetă a Sistemului Solar, atât în ordinea distanței față de Soare, cât și a descoperirii. Pluto împreună cu satelitul său Charon sunt uneori considerate sistem binar, deoarece baricentrul orbitelor nu se află în interiorul niciunuia dintre cele două corpuri.

Pluto și Charon văzute de New Horizons (culori accentuate; 13 iulie 2015) – foto: ro.wikipedia.org

 

*  1932 – Japonia declară independența statului marioneta Manciuria, fata de Republica China.

·         1932: A apărut, la București, România literară. Gazetă de critică și informație literară, artistică și culturală, sub direcția lui Liviu Rebreanu (până în ianuarie 1934).

·         1933: În România, Partidul Țărănesc-Democrat, condus de Constantin Stere, fuzionează cu Partidul Radical-Țărănesc condus de Grigore Iunian.

·         1938 - În Romînia a fost decretată o nouă Constituție, promulgată la 27 februarie 1938, prin care se instaura dictatura regală a lui Carol al II–lea (1930–1940) și sfârșitul regimului parlamentar.

Carol al II-lea al României (n. 15 octombrie 1893 – d. 4 aprilie 1953) a fost regele României între 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940. Carol a fost primul născut al viitorului rege Ferdinand I al României și al soției sale, principesa Maria, dobândind prin naștere titlul de Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (transformat mai târziu de Ferdinand în Principe al României). După accederea la tron a părinților săi a devenit Principele moștenitor Carol al României. S-a remarcat, în timpul Primului Război Mondial, prin dezertarea din armată și căsătoria ilegală cu Ioana Lambrino, ceea ce a avut drept urmare două renunțări la tron, neacceptate de tatăl său. După dizolvarea acestui mariaj, a făcut o lungă călătorie în jurul lumii, la capătul căreia a cunoscut-o pe principesa Elena a Greciei, cu care s-a căsătorit în martie 1921, cuplul având un copil, pe principele Mihai. Carol și-a părăsit familia și a rămas în străinătate în decembrie 1925, renunțând din nou la tron și trăind în Franța cu Elena Lupescu, sub numele de Carol Caraiman. Mihai a moștenit tronul la moartea regelui Ferdinand, în 1927 - cititi mai mult pe unitischimbam.ro – (Regele Carol al II-lea în 1938) foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Constituția (Constituțiunea din 1938), a fost elaborată de Istrate Micescu, reputat jurist al perioadei interbelice si a incercat să dea întîietate socialului, voind să transforme statul individualist în stat comunitar corporatist. În același timp, ea admitea proprietatea și capitalul ca drepturi inviolabile, îndepartîndu-se de la principiile Constituției din 1923, care recunoștea proprietatea ca funcție socială și revenind astfel la principiile Constituției din 1866. Constituția de la 1938 critica regimul de partide și concentra puterile politice în mana regelui, care dobîndea prerogative deosebit de mar si a fost suspendată în vara anului 1940, ca urmare a evenimentelor care au dus la abdicarea regelui Carol al II-lea.

·         1938: A debutat, la postul de radio București, Maria Tănase, cea care va deveni simbolul cântecului popular românesc. Maria Tănase (n. 25 septembrie 1913, București ― d. 22 iunie 1963, București), interpretă română de muzică populară, ușoară, lăutărească, romanțe și teatru de revistă. A fost supranumită Pasărea măiastră (de Nicolae Iorga) și Regina cântecului românesc

* 1941 – Pentru a asigura ordinea tulburată de rebeliunea legionară din ianuarie 1941, generalul Ion Antonescu a inițiat o serie de decrete printre care și Decretul din 18 februarie 1941 prin care instituțiile și întreprinderile mai importante din țară au fost militarizate, indiferent dacă erau proprietate de stat sau privată.

* 1952: Grecia și Turcia au aderat la NATO

* 1960 - A fost executat Oliviu Beldeanu, personajul central al atacului asupra legaţiei RPR din Elveţia produs la 14 februarie 1955.

Oliviu Beldeanu- foto preluat de pe www.memorialsighet.ro

Oliviu Beldeanu (16 februarie 1924, Dej – 18 februarie 1960, Jilava) a fost un activist anticomunist român, inițiatorul și conducătorul acțiunii de ocupare a legației Republicii Populare Române din Elveția, acțiune cunoscută ca Incidentul de la Berna.

·         1962 - România şi Regatul Maroc au hotărît să stabilească relaţii diplomatice la nivel de ambasadă.

·        1962 - A fost lansată nava cosmică Mercury–Atlas 6, cu astronautul John Glenn, care realizează primul zbor american pe orbită. Glenn a orbitat in jurul lumii de trei ori in 4 ore si 55 de minute.

John Herschel Glenn, Jr. – foto; ro.wikipedia.org

John Herschel Glenn, Jr. (n. 18 iulie 1921 – d. 8 decembrie 2016) a fost un pilot, inginer, astronaut și senator american. A fost pilot de luptă în cadrul U.S. Marine Corps și până la 8 decembrie 2016 era singurul supraviețuitor al astronauților din grupul Mercury Seven: elita piloților de încercare ai Armatei SUA selectați de NASA pentru a pilota rachetele experimentale Mercury și a deveni primii astronauți americani. La 20 februarie 1962, Glenn a zburat în misiunea Friendship 7 și a devenit primul american care a ajuns pe orbita Pământului și a cincea persoana în spațiu, după cosmonauții Iuri Gagarin și Gherman Titov și misiunile suborbitale ale astronauților colegi din Mercury Seven Alan Shepard și Gus Grissom. În 1965, Glenn s-a retras din armată și a demisionat de la NASA pentru a putea candida la alegerile pentru funcții publice. Membru al Partidului Democrat, el a fost ales pentru a reprezenta statul Ohio în Senatul SUA din 1974 și până în 1999.

·     1986 - A fost plasat pe orbită primul element al stației orbitale MIR.

Mir în 26 septembrie 1996 văzută din naveta spaţială Atlantis în timpul misiunii STS-79 – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Mir (rusă Мир, însemnând Pace sau Lume) a fost o staţie spaţială sovietică moştenită după destrămarea URSS de Federaţia Rusă, în funcţiune pe o orbită terestră joasă între anii 1986 – 2001. Staţia era de tip modular, având un număr de nouă componente. Mir a servit ca laborator de cercetare în microgravitaţie, în care echipajele au efectuat experimente de biologie, biologie umană, fizică, astronomie, meteorologie şi aeronautică, în scopul de a dezvolta tehnologii necesare pentru ocuparea permanentă a spaţiului. Ea a fost prima staţie de cercetare din spaţiu locuită constant, şi a fost folosită de mai multe echipaje pe termen lung. Programul Mir a deţinut recordul pentru cea mai îndelungată prezenţă umană neîntreruptă în spaţiu, cu 3.644 de zile, până la 23 octombrie 2010 (când a fost depăşit de Staţia Spaţială Internaţională), şi deţine încă recordul pentru cel mai lung zbor spaţial al unui om, cel al lui Valeri Poliakov, cu 437 de zile şi 18 ore. Mir a fost ocupată în total timp de doisprezece ani şi jumătate din cei cincisprezece ani ai săi de existenţă, având capacitatea de a susţine un echipaj de trei persoane (şi chiar mai multe pentru perioade scurte de timp).

Componentele staţiei Mir – foto preluat de pe ro.wikipedia.org

În urma succesului Programului Saliut, Mir a reprezentat următoarea etapă a programului spaţial sovietic. Primul modul al staţiei, denumit modulul central sau blocul de bază, a fost lansat în 1986, fiind urmat de alte şase module, toate lansate de rachetele Proton (cu excepţia modulului de andocare. La terminare, staţia consta din şapte componente presurizate şi mai multe nepresurizate. Ele erau alimentate cu energie de mai multe panouri solare montate direct pe module. Staţia a menţinut o orbită aflată la o altitudine între 296–421 km şi se deplasa cu o viteză medie de 27.700 km/h, efectuând 15,7 orbite zilnic.Staţia a fost iniţial lansată ca parte a programului de zbor spaţial uman al Uniunii Sovietice, cu scopul de a păstra un avanpost permanent în spaţiu şi, după prăbuşirea URSS, a continuat să fie folosit de noua Agenţie Spaţială Federală Rusă (RKA). Ca urmare, marea majoritate a persoanelor care au lucrat pe staţie au fost sovietici sau ruşi, dar, prin mai multe colaborări speciale, printre care Intercosmos, Euromir şi programul Shuttle-Mir, staţia a devenit accesibilă astronauţilor din America de Nord, Japonia şi Europa. Costul total al staţiei a fost estimat de Iuri Koptev în 2001 la 4,3 miliarde de dolari de-a lungul duratei sale de viaţă, incluzând aici dezvoltarea, asamblarea şi folosirea, prin aceasta Mir pe locul 11 în lista celor mai costisitoare obiecte construite vreodată. Staţia a fost deservită de nave spaţiale Soiuz, Progress şi (în timpul programului Shuttle-Mir), de navete spaţiale americane, fiind vizitată de astronauţi din 12 ţări diferite.

·         1991: S-a inaugurat oficial, la Praga, Secretariatul Permanent al CSCE (Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa – din decembrie 1994, OSCE). Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) este o organizație internațională pentru securitate. Se concentrează asupra prevenirii conflictelor, administrării crizelor și reconstrucției post-conflictuale. Este formata din 57 de țări participante din Europa, Mediterană, Caucaz, Asia Centrală și America de Nord, acoperind spațiul emisferei nordice „de la Vancouver la Vladivostok”.

·         1997 - Preşedintele Franţei, Jacques Chirac, declară, cu prilejul vizitei sale în România, că ţara sa se doreşte "avocatul atent şi puternic al României" pentru aderarea acesteia la NATO "încă din primul val" al extinderii organizaţiei.

* 2001 – Cel mai grav caz de spionaj din istoria F.B.I. Robert Philip Hanssen, angajat al Agenţiei Federale F.B.I. de 27 de ani in divizia responsabila pentru “securitatea naţională”, este arestat în Virginia, sub acuzatia că a livrat Moscovei timp de peste 15 ani secrete importante în domeniile apărării şi spionajului.

Robert Philip Hanssen - foto: cersipamantromanesc.wordpress.com

Robert Philip Hanssen a fost acuzat de vânzare secrete la Moscova si ca a primit 1,4 milioane dolari în numerar şi diamante timp de 15 ani. Trădarea lui a fost descrisa ca fiind ”cel mai mare dezastru din istoria serviciilor secrete americane”. A consimtit sa colaboreze cu autorităţile SUA pentru a evita pedeapsa cu moartea şi a fost condamnat la închisoare pe viaţă. Hanssen isi executa acum pedeapsa într-un penitenciar federal de inalta securitate, fiind 23 de ore pe zi complet izolat, departe de ceilalţi deţinuţi.

·         2005 –  Spania a devenit prima ţară care a  votat într-un referendum  Constituţia Uniunii Europene.

* 2005: Hărțuirea și vânăîtoarea vulpilor în Marea Britanie și Irlanda de Nord sunt interzise.

·         2006: A fost inaugurată Low Racoviță, prima stație românească din Antarctica.

* 2006 – Are loc cel mai mare concert al trupei The Rolling Stones, în fața a aproximativ 1,5 milioane de oameni pe plaja Copacabana din Rio de Janeiro.

*  2011 – Primavara Araba – Au inceput protestele in Maroc,

2011–12 Moroccan protests – Part of the Arab Spring – (Thousands of demonstrators gathered in Casablanca) foto preluate de pe en.wikipedia.org

* 2014 – Cel puțin 26 de persoane sunt ucise și alte cateva sute rănite în ciocnirile dintre demonstrantii antiguvernamentali si poliție în Kiev, Ucraina. La 18 și 19 februarie, la puțin 26 de persoane ucise în luptele cu poliția Jurnalistul Viacheslav Veremiy a fost ucis de pro-guvern împușcat Titușki în piept și atunci când tragatorii guvernamentali izolati (asa numitii “titiuski”) au atacat taxiul in care se afla. S-a anuntat si ca 40-50 de persoane au murit în incendiu care a cuprins cladirea Sindicatelor, după ce poliția a încercat să o ocupe.

Nașteri

* 1785: Karl, Prinț de Hohenzollern-Sigmaringen (20 februarie 1785 ― 11 martie 1853) a fost Prinț de Hohenzollern-Sigmaringen din 1831 până în 1848. A fost bunicul regelui Carol I al României.

În timpul Revoluției germane de la 1848 Karl a abdicat în favoarea fiului său, Karl Anton, la 27 august 1848.^[1]

După decesul primei sale soții, Marie Antoinette Murat la 19 ianuarie 1847, la 14 martie 1848 Karl se căsătorește cu Katharina von Hohenlohe-Waldenburg-Schillingsfürst (1817–1893), fiica prințului Karl Albrecht von Hohenlohe-Waldenburg-Schillingsfürst și văduva contelui Franz Erwin von Ingelheim.

A murit la 11 martie 1853 la Bologna în timpul unei călătorii la Roma.

Din prima căsătorie a avut următorii copii^[2]:

• Karoline von Hohenzollern-Sigmaringen (1810–1885) căsătorită prima dată în 1839 cu Graf Friedrich Franz Anton von Hohenzollern-Hechingen (1790-1847); a doua oară s- căsătorit în 1850 cu Johann Stäger von Waldburg (1822–1882)
• Karl Anton(1811–1885), Prinț de Hohenzollern, ministru prusac, căsătorit în 1834 cu Prințesa Josephine de Baden (1813–1900)
• Prințesa Amalie de Hohenzollern-Sigmaringen (1815–1841), căsătorită în 1835 cu Prințul Eduard de Saxa-Altenburg (1804-1852)
• Friederike von Hohenzollern-Sigmaringen (1820–1906), căsătorită în 1844 cu Gioacchino Napoleone Pepoli (1825–1881)

Karl
Prinț de Hohenzollern-Sigmaringen
Prințul Karl în 1852
Date personale
Nume la naștere	Karl Anton Friedrich Meinrad Fidelis von Hohenzollern-Sigmaringen
Născut	20 februarie 1785 Sigmaringen
Decedat	11 martie 1853 (68 de ani) Bologna
Părinți	Anton Aloys de Hohenzollern-Sigmaringen Amalie Zephyrine de Salm-Kyrburg
Căsătorit cu	Antoinette Murat Katharina de Hohenlohe-Waldenburg-Schillingsfürst
Copii	Prințesa Karoline Prințul Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen Prințesa Amalie Prințesa Friederike
Cetățenie	Germania
Religie	catolicism
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară	Casa de Hohenzollern-Sigmaringen
Domnie
Domnie	1831 - 1848

·         1791 - S-a născut Carl Czerny, muzician, pedagog şi pianist austriac (m.15.07.1857).

·   1844 - S-a nascut Ludwig Eduard Boltzmann, fizician și matematician austriac (d. 1906)

Ludwig Eduard Boltzmann – foto: ro.wikipedia.org

Ludwig Eduard Boltzmann (n. 20 februarie 1844 la Viena – d. 5 septembrie 1906 la Istria) a fost un fizician și matematician austriac, membru al Academiei de Stiințe din Viena, faimos pentru inventarea mecanicii statistice, ca metodă generală de studiere a gazelor.

* 1849: Gheorghe Donici (n. 20 februarie 1849, Valea Seacă, jud. Bacău^[1] – d. 23 noiembrie 1916, Robănești, jud. Dolj^[2]), a fost un boier moldovean și militar român participant la Războiul de Independență al României și Primul Război Mondial, distins cu mai multe medalii pentru curajul arătat în luptă, printre care Virtutea Militară și Crucea Sfântului Gheorghe.^[1]

Înrolat voluntar la vârsta de 67 de ani, sergentul Donici a fost ucis pe câmpul de luptă lângă Craiova, la trei luni după intrarea României în Primul Război Mondial, în timp ce unitatea lui, Escadronul 3 din Brigada a 2-a a Regimentului 9 Roșiori executa Șarja de la Robănești.^[2][3]Pentru eroismul de care a dat dovadă, Gheorghe Donici a fost înaintat post-mortem la gradul de sublocotenent.^[3]

În prezent, străzi din mai multe orașe poartă numele sergentului Donici, iar un monument în amintirea lui a fost ridicat în anii 1930în comuna Ștefan cel Mare

.

Gheorghe Donici
Sergentul Gheorghe Donici
Date personale
Născut	20 februarie 1849 Valea Seacă, Județul Bacău
Decedat	23 noiembrie 1916 (67 de ani) Robănești, Județul Dolj
Părinți	Iancu Donici, Zinca Donici
Cetățenie	Regatul României
Ocupație	personal militar[*] politician
Președinte al Consiliului Județean Bacău
În funcție
1911 -
Senator în circumscripția Bacău
În funcție
1 iunie 1899 - 14 februarie 1901
Deputat în circumscripția Bacău
În funcție
ianuarie 1894 - octombrie 1895
Studii	Liceul „Louis le Grand”, Paris
Activitate
A luptat pentru	Armata României
Ramura	Cavalerie
Gradul	Sublocotenent (post-mortem)
Unitatea	Regimentul 9 Roșiori
Bătălii / Războaie	Războiul de Independență Cucerirea Vidinului Asediul Plevnei Primul Război Mondial Șarja de la Robănești
Decorații și distincții
Decorații	Virtutea Militară Crucea Sf. Gheorghe Trecerea Dunării

·         1867: Prințesa Louise, Ducesă de Fife (Louise, Victoria Alexandra Dagmar; 20 februarie 1867 - 4 ianuarie 1931) a fost cel de-al treilea copil și cea mai mare fiică a lui Eduard VII și a reginei Alexandra. A fost sora mai mică a regelui George al V-lea și a cincea deținătoare a titlului de Prințesă Regală.

S-a născut ca Prințesa Louise de Wales, la Casa Marlborough, reședința din Londra a părinților ei, atunci Prințul și Prințesa de Wales (mai târziu, Eduard VII și regina Alexandra). O mare parte a copilăriei ei a petrecut-o la Casa Sandringham, casa de la Norfolk a părinților ei.

A fost botezată la Casa Marlborough la 10 mai 1867 de Charles Longley, arhiepiscop de Canterbury. Nașii ei au fost: mătușile paterne – Alice, Prințesă de Hesse, Elena, Prințesă de Schleswig-Holstein și Prințesa Louise, Ducesă de Argyll; unchiul patern (prin căsătorie), Prințul Moștenitor Frederic al Prusiei; verișoara sa – Marea Ducesă Augusta de Mecklenburg-Strelitz; unchiul matern – Electorul Frederic Wilhelm de Hesse-Kassel; bunica maternă: regina Louise a Danemarcei – de la care a luat numele; unchiul matern - George I al Greciei; mătușa maternă - Țarina Maria Feodorovna a Rusiei; Ducele Karl de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg și Prințul Eduard de Saxa-Weimar-Eisenach.</ref>

La fel ca surorile sale, Prințesa Maud și Victoria, ea a primit o educație formală limitată. Bunica paternă a fost regina Victoria a Regatului Unit, iar bunicul matern a fost regele Christian al IX-lea al Danemarcei.

Louise, Prințesă Regală și Ducesă de Fife împreună cu fiicele ei Prințesa Maud de Fife (stânga) și Prințesa Alexandra de Fife(dreapta), ca 1911.

La 27 iulie 1889, Prințesa Louise s-a căsătorit cu Alexander Duff, al 6-lea Conte de Fife la Palatul Buckingham.^[1] La două zile după nuntă, regina Victoria l-a numit pe soțul nepoatei sale Duce de Fife și Marchiz de Macduff.

Alexander era cu 18 ani mai mare decât Louise și erau verișori de gardul trei, ca descendenți ai regelui George al III-lea.

Ducele de Fife și Prințesa Louise, Ducesă de Fife au avut trei copii:

• Alastair Duff, Marchiz de Macduff (1890-1890)
• Prințesa Alexandra, Ducesă de Fife (1891-1959) căsătorită cu Prințul Arthur de Connaught; au avut copii
• Prințesa Maud de Fife (1893-1954), căsătorită cu Charles Carnegie, al 11-lea Conte de Southesk; au avut copii

La 9 noiembrie 1905, Eduard al VII-lea a declarat-o pe Prințesa Louise Prințesă Regală, cea mai înaltă onoare acordată unei membre a familiei regale. În același timp, regele le-a acordat celor două fiice ale Prințesei Regale titlul de "prințesă a Marii Britanii și a Irlandei de Nord".

În decembrie 1911, în timp ce navigau în Egipt, Prințesa Regală și familia ei au naufragiat în largul coastei Marocului. Deși au scăpat nevătămați, Ducele de Fife s-a îmbolnăvit de pleurezie, probabil contactată ca urmare a naufragiului. El a murit la Assuan, Egipt, în ianuarie 1912 și Prințesa Alexandra i-a succedat la conducerea ducatului de Fife. Mai târziu, fiica sa cea mare, Prințesa Alexandra de Fife s-a căsătorit cu verișorul ei primar, Prințul Arthur de Connaught.

Prințesa Regală a murit în ianuarie 1931, la casa ei din Portman Square, Londra și a fost înmormântată la Castelul Windsor.

Prințesa Louise
Prințesă Regală, Ducesă de Fife
Date personale
Nume la naștere	Louise Victoria Alexandra Dagmar
Născută	20 februarie 1867 Casa Marlborough, Londra
Decedată	4 ianuarie 1931 (63 de ani) Portman Sq, Londra
Înmormântată	Castelul Windsor
Părinți	Eduard al VII-lea al Regatului Unit Alexandra a Danemarcei
Frați și surori	Prințesa Victoria Alexandra a Regatului Unit Maud de Wales George al V-lea al Regatului Unit Albert Victor, Duce de Clarence Prințul Alexander John
Căsătorită cu	Alexander Duff, Duce de Fife
Copii	Alastair, Marchiz de Macduff Prințesa Alexandra, Ducesă de Fife Prințesa Maud, Contesă de Southesk
Cetățenie	Regatul Unit  Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei
Apartenență nobiliară
Titluri	ducesă[*] Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Windsor Casa de Saxa-Coburg și Gotha

·         1868 - S-a născut Mihail Berezovschi, compozitor şi dirijor (m.05.09.1940).

·         1882: Nicolai Hartmann, filozof german (d. 1950)

* 1884: Evgeni Ivanovici Zamiatin^[9] (jɪvˈɡʲenʲɪj ɪˈvanəvʲɪtɕ zɐˈmʲætʲɪn) (n. 1 februarie 1884, Lebedian, Imperiul rus – d. 10 martie 1937, Paris, Franța) a fost un scriitor rus, cunoscut pentru romanul său Noi o relatare a unui viitor distopic care a influențat 1984 a lui George Orwell,^[10]Anthem a lui Ayn Rand, Deposedații de Ursula K. Le Guin și, indirect, Player Piano a lui Kurt Vonnegut .

Zamiatin s-a născut la Lebedian, la 300 km sud de Moscova. Tatăl lui a fost preot ortodox și învățător, iar mama a fost muzician. E posibil să fi avut sinestezie, căci asocia diferite caracteristici literelor și sunetelor. De exemplu, vedea litera "L" ca având culoarea albastru deschis.^[11] A studiat ingineria navală la Sankt Petersburg din 1902 până în 1908, timp în care s-a alăturat bolșevicilor. A fost arestat în timpul Revoluției ruse din 1905 și exilat, dar a revenit la Sankt Petersburg, unde a trăit ilegal înainte de a se muta în Finlanda în 1906, pentru a-și termina studiile. După revenirea în Rusia, a început să scrie ficțiuni ca hobby. A fost arestat și exilat a doua oară în 1911, dar a fost amnistiat în 1913. Satira vieții dintr-un mic oraș rus, prezentă în cartea lui Уездное i-a adus o oarecare faimă. Anul următor a făcut același lucru cu viața militară în На куличках. A continuat să contribuie cu articole la diverse ziare socialiste. După absolvirea studiilor de inginer naval, și-a desfășurat activitatea profesională în țară și în străinătate. În 1916 a fost trimis în Anglia pentru a superviza construirea spărgătoarelor de gheață de la șantierele navaledin Walker și Wallsend, în acea perioadă locuind la Newcastle upon Tyne. El a satirizat stilul de viață englez în două cărți publicate după revenirea în Rusia, la sfârșitul anului 1917.

Zamiatin a sprijinit Revoluția din Octombrie, dar s-a opus sistemului de cenzură de sub bolșevici. După revoluție a editat câteva jurnale, note de călătorie și a editat traduceri rusești după operele lui Jack London, O. Henry, H. G. Wells și alții.

Scrierile sale au început să fie tot mai critice la adresa regimului, această atitudine făcându-l să nu mai fie agreat de noul regim începând din 1920. În cele din urmă, cărțile sale au fost interzise, iar lui nu i s-a mai permis să publice, mai ales după apariția romanului Noi într-un jurnal al emigranților ruși, în 1927. Romanul, deși este în principal o satiră la adresa totalitarismului perceput de autor în Uniunea Sovietică, este semnificativ din mai multe puncte de vedere. Poate fi privit ca (1) o polemică a socialismului științific optimist al lui H. G. Wells ale cărui opere au fost publicate anterior de Zamiatin și a odelor eroice ale poeților proletari ruși, (2) un exemplu al teoriei expresioniste și (3) o ilustrare a teoriei arhetipale a lui Carl Jung aplicată literaturii. George Orwell credea că Minunata lume nouă, publicată în 1932 de lui Aldous Huxley, se bazează în parte pe Noi.^[12] Totuși, într-o scrisoare trimisă în 1962 lui Christopher Collins, Huxley spune că a scris Minunata lume nouă ca reacție la utopiile lui H.G. Wells, mult înainte de a auzi despre Мы.^[13] Conform afirmațiilor traducătoarei romanului Noi, Natasha Randall, Orwell era de părere că Huxley minte.^[14] Kurt Vonnegut spunea că, la scrierea cărții Pianul mecanic(1952), "a folosit cu mult entuziasm acțiunea cărții Minunata lume nouă, a cărei acțiune folosise cu mult entuziasm cartea lui Evgheni Zamiatin Noi".^[15]

În afară de Noi, Zamiatin a mai scris o serie de povestiri sub formă de basm, pe post de satire ale Uniunii Sovietice, cum ar fi cea în care un primar hotărăște că, pentru a-i face pe toți fericiți, e nevoie să îi facă pe toți egali. Astfel, îi va forța pe toți (inclusiv pe el) să trăiască în barăci mari, apoi să se radă pe cap pentru a fi la fel de chelioși și, în cele din urmă, să devină toți retardați mental, pentru a egaliza inteligența în jos. Această idee este foarte asemănătoare cu The New Utopia(1891) de Jerome K. Jerome, ale cărui opere complete fuseseră publicate în trei rânduri în Rusia înainte de 1917. La rândul său, povestirea lui Kurt Vonnegut "Harrison Bergeron" (1961) seamănă mult cu basmul lui Zamiatin.

În cele din urmă, Iosif Vissarionovici Stalin i-a permis lui Zamiatin să părăsească Uniunea Sovietică în 1931, la intervenția lui Maxim Gorki. S-a stabilit la Paris împreună cu soția, unde a murit în 1937 în urma unui infarct. În perioada petrecută în Franța, a colaborat cu Jean Renoir la scenariul filmului său Les Bas-fonds. Zamiatin e îngropat în Thiais, France, în cimitirul de pe Rue de Stalingrad.

Mormântul lui Zamiatin la "Cimetière Parisien de Thiais"

Americanul Max Eastman descrie cariera lui Zamiatin într-un capitol intitulat "The Framing of Zamyatin" al cărții sale din 1934 Artists in Uniform

Evgheni Zamiatin
Scriitorul Evgheni Zamiatin, portret de Boris Kustodiev (1923)
Date personale
Născut	20 ianuarie/1 februarie 1884[1][2]  Lebedyan[*], Gubernia Tambov, Imperiul Rus[1][3]
Decedat	10 martie 1937 (53 de ani)[1][4][5][6][7][8][9]  Paris, Franța[1][3]
Înmormântat	Cimetière parisien de Thiais[*][10]
Naționalitate	Rusia
Cetățenie	Franța
Ocupație	scriitor, nuvelist, traducător
Limbi	limba rusă
Studii	Studii de inginerie navală la Sankt Petersburg
Activitatea literară
Subiecte	satiră la adresa totalitarismului sovietic
Specie literară	satiră, poveste, nuvelă, basm, roman, science fiction
Opere semnificative	„Noi”

·         1887 - S-a născut poeta Claudia Millian, soţia poetului Ion Minulescu (m.21.09.1961).

·         1888: George Bernanos, scriitor, eseist francez (d. 1948)

·         1901 - S-a născut Radu Cioculescu, cronicar muzical, eseist, traducătorul în limba română al ciclului "A la recherche du temps perdu" de Marcel Proust (m.09.01.1961).

* 1901: Muhammad Naguib (محمد نجيب în arabă) (n. 20 februarie 1901,Khartoum, Sudan – d. 28 august 1984, Cairo, Egipt^[6]) a fost primul președinte al Egiptului, ocupând funcția supremă după proclamarea Egiptului ca republică (18 iunie 1953) până în 14 noiembrie1954. Alături de Gamal Abdel Nasser, a fost unul dintre liderii revoluției din 1952 prin care monarhia egipteană a fost răsturnată. În urma neînțelegerilor avute cu Gamal Abdel Nasser, a fost îndepărtat de la putere și pus sub arest la domiciliu pe o perioadă de 18 ani. În 1972 a fost eliberat de către cel de-al treilea președinte al Egiptului, Anwar Sadat.

* 1907: Traian Herseni (n. 20 februarie 1907, satul Iași, Comitatul Făgăraș, actualmente Județul Brașov - d. 17 iulie 1980), a fost o personalitate marcantă a sociologiei, antropologiei și etnologiei românești.

Traian Herseni a fost un reprezentant al primei generații a Școlii Sociologice de la București.

S-a născut în satul Iași, Comitatul Făgăraș, la 20 februarie 1907, ca fiu al notarului Traian Herseni (din Hârseni) și al soției sale, Maria Gavrilă (din Iași). A urmat Facultatea de Litere și Filosofie din București, s-a specializat la Berlin, iar doctoratul l-a dat în Litere și Filosofie în anul 1934.

Se stinge din viață în anul 1980, lăsând în urmă o impresionantă carieră de cercetător.

Traian Herseni a fost un membru marcant al Mișcării Legionare din România.

Opere:

• ndivid și societate în satul Fundul Moldovei, 1932
• Categoriile sociale cornovene, 1932
• Teoria monografiei sociologice, 1934
• Realitatea socială, 1935
• Mișcarea Legionară și țărănimea, 1937
• Mișcarea Legionară și muncitorimea
• Thomas Hobbes, 1937
• Sociologia românească, 1940
• Istoria filosofiei moderne. Omagiu prof. I. Petrovici (în colaborare), 1940
• Filosofia româneasca de la origini până astăzi, 1941
• Probleme de sociologie pastorală, 1941
• Sociologia rurala , Institutul de stiinte sociale ale Romaniei, 1941
• Drăguș - un sat din Țara Oltului (Făgăraș), 1944
• Scrisoare adresata lui Mihai Curcaneanu [Corespondență], 1956
• Sociologie și etică, 1968
• Psihologia organizării întreprinderilor industriale, 1969
• Prolegomene la teoria sociologică, 1969
• Industrializare si urbanizare, 1970
• Sociologia literaturii, 1973
• Sociologie industrială, 1974
• Sociologia limbii, 1975
• Literatura și civilizație: încercare de antropologie literară, 1976
• Literatură și civilizație, 1976
• Forme străvechi de cultură poporană românească, 1977
• Cultura psihologică românească, 1980
• Ce este sociologia ?, 1981
• Sociologie, 1982

Elemente de sociologie cu aplicări la cunoașterea țării și a neamului nostru. Îndrumări pentru monografiile sociologice.

Traian Herseni
Traian Herseni
Date personale
Născut	20 februarie 1907  Recea, Brașov, România
Decedat	17 iulie 1980 (73 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	sociolog[*] istoric psiholog filozof antropolog
Activitate
Alma mater	Universitatea din București Universitatea Humboldt din Berlin
Organizație	Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj Universitatea din București
Partid politic	Mișcarea Legionară

* 1912: Pierre-François-Marie-Louis Boulle, cunoscut sub numele de Pierre Boulle, a fost un scriitor francez (n. la 20 februarie 1912, la Avignon - d. la 31 ianuarie 1994), de formație tehnică (inginer, SUPÉLEC^[3], 1933).

·         1921 - S-a născut Murv (Mervin) Shiner, cântăreţ, chitarist şi compozitor country american.

·   1924 - S-a nascut Eugen Barbu, scriitor, scenarist, publicist, membru corespondent al Academiei Române, laureat al Premiului Herder, în anul 1978; a fost redactor-şef al revistelor “Luceafărul”, “Săptămîna” şi director al săptămînalului “România Mare” (“Groapa”, “Principele”). Scriitorul Eugen Barbu a decedat la 7 septembrie 1993.

Eugen Barbu – foto: ro.wikipedia.org

·         1924 - S-a născut Radu Albala, traducător, critic şi istoric literar, prozator (m.10.05.1994).

·         1925: Robert Bernard Altman (n. 20 februarie 1925, Kansas City, Missouri – d. 20 noiembrie 2006, Los Angeles, California) a fost un regizor american și scenarist, cunoscut pentru filmele sale extrem de naturaliste, dar cu o perspectivă stilizată.

În 2006, Academia de Arte și Științe Cinematografice (Academy of Motion Picture Arts and Sciences) i-a recunoscut munca sa de-o viață, cu un Premiu Oscar Onorific al Academiei (Academy Honorary Award).

* 1925: Valentin Danilovici Belousov (în limba rusă Валентин Данилович Белоусов) (n. 20 februarie 1925 la Bălți - d. 23 iulie 1988^[2]) a fost un matematician din Republica Moldova, doctor habilitat (1966), membru corespondent al Academiei de Științe Pedagogice din URSS (1968). Este laureat al premiului de stat al RSS Moldovenești (1982).

* 1925: Corado Negreanu (n. 20 februarie 1925, Oltenița, județul Ilfov, România– d. 17 iulie 1993, București) a fost un actor român de teatru și film. În cei 49 de ani de carieră, Corado Negreanu a jucat în nenumărate piese de teatru, teatru radiofonic, teatru TV și film.

Actorul Corado Negreanu se naște la 20 februarie 1925, în orașul Oltenița, într-o familie cu 2 copii, formată din părinții Olga și Niculae și fratele său Marin. Corado Negreanu urmează ciclul gimnazial la liceele Gheorghe Șincai și Constantin Brâncoveanu din București. În vara anului 1946, termină liceul și obține Diploma de Bacalaureat, apoi urmează Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică „Lira” din București.

Își începe activitatea artistică încă din anul 1944, în cadrul Trupei Traian Florescu. Joacă în peste 90 de piese de teatru pe scenele a 7 teatre, dintre care Teatrul Sindicatelor, Teatrul Savoy, Teatrul Armatei, Teatrele de Stat Reșița și Pitești, Teatrul Muncitoresc CFR Giulești, Teatrul Odeon.

În cei 49 de ani de carieră, Corado Negreanu joacă în nenumărate piese de teatru radiofonic, teatru TV și film.

Pentru activitatea sa artistică este distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa V în anul 1967, iar în anul 1976, primește premiul ATM pentru interpretarea din „Regele Ioan” de Friedrich Durrenmatt.

Cronicarii de teatru care, de-a lungul timpului, au apreciat creațiile actoricești ale lui Corado Negreanu, au fost: Radu Popescu, Ion Cocora, Alexandru Cornescu, Margareta Bărbuță, Valentin Silvestru, Natalia Stancu, Aurel Bădescu, Traian Șelmaru, Nelu Ionescu, Radu Anton Roman, Ileana Berlogea, Victor Parhon, Valeriu Râpeanu, Virgil Brădățeanu.

Printre alte activități artistice scrie și 4 cărți dintre care 2 povestiri despre pescuit, „Artiști și alții cu undița” ed. Albatros 1970, „Pe malurile Bâtlanului” ed. Eminescu 1974, un manuscris al unui roman biografic „Mangusta și eu” și manuscrisul „Dincolo de orizont”.

„Copil fiind, am auzit vorbindu-se de zeul celor ce știu să glumească și să rîdă; cine îl întîlnește va fi fericit tot restul vieții. Se cuvine să-l cauți vesel, bucurîndu-te de fiecare clipă ce o trăiești; cei cu fruntea încruntată nu-l vor vedea nicicînd” – Corado Negreanu „Pe malurile Bâtlanului”.

„De multe ori mă întreb: ce va rămâne din munca mea în urma mea? Arta noastră, cea mai puțin perenă între toate celelalte arte, aduce succesul imediat – dacă îl aduce – dar te acoperă cu uitare înainte ca aplauzele ce te-au răsplătit să se stingă. Și asta este firesc. Vin alții mai tineri, nerăbdători să arate lumii ce pot. E bine așa; ăsta ne e rostul; așa cum noi am luat de la înaintași, cei care ne vor urma au datoria să meargă mai departe, ducând și puținul strâns de noi într-o viață, pe drumul ce se numește tradiție. Marea, bogata tradiție a teatrului românesc. Este acesta, cred, unul dintre rosturile noastre trainice.” – Corado Negreanu, Telerecital Televiziunea Română.

Corado Negreanu a fost căsătorit, până la moartea sa, în 1993, cu Magdalena Costin Ionescu, profesoară de educație fizică.

Corado Negreanu este înmormântat în cimitirul "Sfânta Vineri" din București.

În cei 49 de ani de carieră, Corado Negreanu a jucat în numeroase piese de teatru, teatru radiofonic, teatru TV și filme. Cele mai importante creații actoricești au fost:

• Wurm - „Intrigă și iubire” de Friedrich Schiller, Teatrul Muncitoresc CFR Giulești, 1955
• Florian Papadopol -„Oameni și umbre” de Ștefan Berciu, Teatrul Muncitoresc CFR Giulești, 1962
• Giuseppe Givola - „Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită” de Bertolt Brecht, Teatrul Muncitoresc CFR Giulești, 1963
• Prohor - „Vassa Jeleznova” de Maxim Gorki, Teatrul Giulești, 1972
• Bunicul - „Casa care a fugit pe ușa” de Petru Vintilă, Teatrul Giulești, 1972
• Regele Ioan - „Regele Ioan” de Friedrich Durrenmatt, Teatrul Giulești,1976
• Miron Costin - „Descăpățânarea” de Alexandru Sever, Teatrul Giulești, 1977
• Vasile Mirea - „A cincea lebădă” de Paul Everac, Teatrul Giulești, 1979
• Regele Lear - „Regele Lear” de William Shakespeare, Teatrul Giulești, 1988
• Nicolai Mihailovici Ciumutim - „Retro” de Aleksandr Galin, Teatrul Giulești, 1989

Corado Negreanu
Date personale
Născut	20 februarie 1925  Oltenița, România
Decedat	17 iulie 1993 (68 de ani)  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	actor

* 1926: Richard Burton Matheson (n. 20 februarie 1926, Allendale, New Jersey- d. 23 iunie 2013,^[3][4][5] Los Angeles, California) a fost un autor american și scenarist, mai ales în genurile fantasy, horror și science-fiction. Este cel mai cunoscut pentru lucrările What Dreams May Come, Bid Time Return, A Stir of Echoes, The Incredible Shrinking Man și I Am Legend, toate fiind adaptate pentru film. A scris scenariul la câteva episoade din serialul Zona crepusculară.

·        1927 - S-a nascut actorul american Sidney Poitier.

Sidney Poitier - foto: ro.wikipedia.org

Sidney Poitier (n. 20 februarie 1927) este un actor american de film.

·         1927: Mircea Augustin Malița (n. 20 februarie 1927, Oradea, Regatul României – d. 21 mai 2018, București, România) a fost un academician român, diplomat, matematician, profesor universitar și eseist.

S-a născut la Oradea, unicul fiu al avocatului Pavel Malița și al Veturiei (n. Chirilă), de loc din Săcădat, respectiv Tilecuș, de pe Crișul Repede.^[3] Cei trei unchi ai săi, Augustin, Iosif și Aurel, frații mamei, toți cu studii superioare, i-au trezit interesul pentru carte, pentru tot ce era necunoscut, încă din copilărie. Școala primară și primele trei de liceu le urmează în localitate. Din păcate, la nici 14 ani este nevoit să se refugieze din Ardealul ocupat. Inițial învață la Liceul "Radu Negru"din Făgăraș, apoi la liceul episcopiei greco-catolice din Beiuș unde îl are profesor de matematici pe Ștefan Musta, fost asistent la Universitatea din Cluj, cel care i-a insuflat pasiunea pentru matematică.^[4][5] În 1944, după ce Beiușul este ocupat de trupele germane în retragere, pleacă la București și urmează Liceul "Gheorghe Lazăr". Patru ani mai târziu își ia licența în matematici la Universitatea din București. Îi are ca profesori pe Grigore Moisil, Simion Stoilow, Miron Nicolescu, Ion Barbu, Octav Onicescu, Ovidiu Drâmbă, Atanasiu și Țițeica. În paralel urmează și filosofia.

În primii ani de facultate i se deschid și primele orizonturi înspre politică. Îl ascultă pe Gala Galaction, îi vizitează pe socialiști, pe comuniști, pe liberali dar, într-un final, înclină către stânga eșichierului politic.^[6] În 1948, în timpul facultății, a fost președinte al Frontului Democratic al Studenților, devenită ulterior Uniunea Națională a Studenților din România - inițial pe facultate, apoi pe Universitate, pe capitală, și în final (1948) pe țară. După transformarea UNSR în secție a Comitetului Central al Uniunii Tineretului Muncitoresc, ocupă funcția de președinte. În această calitate îl însoțește pe Mihail Sadoveanu la Paris, în 1949, la Congresul Mondial al Păcii. Revenit în București, după absolvire lucrează ca director al Bibliotecii Academiei Române(1950-1956). O perioadă este forțat să părăsească nu numai scena politică, dar și Academia. Ulterior însă revine alături de Sadoveanu și își începe cariera diplomatică în calitate de consilier al Misiunii Permanente a României pe lângă Organizația Națiunilor Unite, apoi, pentru doi ani, între 1961-1962, director al Direcției Culturale din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

La numai 22 de ani, în 1949, devine cadru didactic universitar, carieră pe care a desăvârșit-o în mod strălucit de-a lungul a peste 6 decenii. În 1972 obține titlul de profesor universitar la Facultatea de Matematică a Universității din București, unde a fost titularul cursurilor Modele matematice în științe sociale și Logică și inteligență artificială, la catedra de Analiză matematică.

Prima misiune diplomatică o are la Montevideo, la Conferința UNESCO. Apoi, la numai 29 de ani, este luat consilier de Athanase Joja în prima delegație românească la ONU (1956). În 1962 Mircea Malița primește deja postul de ministru adjunct la Ministerul de Externe, pentru ONU și relații multilaterale – diplomația conferințelor. Era perioada în care România începea să își dezvolte o politică proprie, independentă de URSS.

În 1970, când părăsește Ministerul de externe, Mircea Malița este numit la conducerea Ministerului Educației și Învățământului. În perioada mandatului său (februarie 1970 – octombrie 1972) a reușit să promoveze studiul limbilor străine occidentale, studiul informaticii, dezvoltarea departamentelor de matematică și informatică și să susțină introducerea conceptului de management, acțiuni vizionare, de pioneriat în învățământ.

Dublu licențiat, în matematică și filosofie, în 1972 și-a susținut teza de doctorat cu tema Modele matematice pentru negocieri.

Ulterior ocupă un post ministru în Consiliul de Stat. Devine membru în CC al PCR din iulie 1972.^[7]

Din 1974 Mircea Malița a fost membru al consiliilor pregătitoare ale conferințelor mondiale ale ONU pentru populație, știință și tehnologie, pentru dezvoltare.

În 1980 reintră în diplomație. A fost numit ambasador la Berna și apoi la Geneva. Ulterior a fost numit și ambasador în SUA.

Vocația profesorală a academicianului Mircea Malița s-a manifestat și în domeniul diplomației, susținând expuneri și lecții diplomatice în cadrul unor înalte institute de diplomație internațională precum: Institutul Universitar de Înalte Studii Internaționale din Geneva, Asociația Austriacă de Politică Externă, în Statele Unite, în Marea Britanie.

Intrarea în dizgrația Elenei Ceaușescu a făcut ca, în 1984, să fie rechemat în țară și să i se retragă funcțiile politice.

După 1990 și-a impus un ascetism politic. Mircea Malița a ales să rămână în țară. Are două fiice, matematiciene, de la care are 3 nepoți - două fete și un băiat. Cea de a treia, cea mijlocie, artistă, l-a părăsit înainte de vreme (2008).^[5]

A fost fondator și membru de onoare al Clubului de la Roma și vicepreședinte în Asociația Română pentru Clubul de la Roma (ARCoR). A fost coautor al rapoartelor acestei organizații: „No limits to Learning. Bridging the Human Gap. Report to the Club of Rome“ (1979), care a cunoscut o serie de ediții succesive, și „The Double Helix of Learning and Work. A Report to the Club of Rome“ (2003).

Ca apreciere a activității sale pe multiple planuri, în 1974 devine membru corespondent al Academiei RSR iar în decembrie 1991 este ales membru titular al Academiei Române^[8], în cadrul Secției de filosofie, teologie, psihologie și pedagogie. La 30 octombrie 2009 a susținut, în Aula Academiei Române, discursul de recepție cu tema "Opuși inseparabili în gândirea românească".^[9] A fost mandatat Președinte al Diviziei de Logică, Metodologie și Filosofia Științei din cadrul Comitetului Român pentru Istoria și Filosofia Științei și Tehnicii al Academiei Române. Este Președinte fondator al Fundației Universitare a Mării Negre^[10] aflată în structura Academiei Române. În 2010 publică studiul România după criză. Reprofesionalizarea, împreună cu dr. Călin Georgescu și cu contribuția mai multor membri ai Academiei Române și cercetători.^[11]

De asemenea, a fost fondator al Centrului European de Cultură din București, membru al Academiei Mondiale de Arte și Științe, al Academiei Internaționale de Perspectivă Socială, al Federației Mondiale a Studiului Viitorului și al Academiei Internaționale „Leonardo da Vinci".

Debutează în literatură cu volumul de eseuri Repere (1967). În următorii zece ani reușește să abordeze în volumele sale subiecte de largă inspirație. Se dovedește interesat de istoria artei, politologie și de domeniul pe care l-a studiat intens în facultate - matematica (Teoria grafurilor, 1972; Programarea neliniară, 1972; Triade, 1973 etc). Unele dintre lucrările sale ulterioare abordează un subiect de mare interes - viitorologia, dar și concepte precum model, sistem, cibernetică etc. În paralel cu practicarea diplomației, este preocupat și de istoria și practica diplomației românești. Prin întreaga sa operă se dovedește unul dintre cei mai de seamă promotori ai studiului interdisciplinar de la noi. În majoritatea lucrărilor sale este abordat nu numai elementul concret, dar și aspectul filosofic.

Înainte de a împlini vârsta de 50 de ani primește Premiul Uniunii Scriitorilor (1975).

Pe parcursul întregii sale activități a avut ocazia să participe la aproape 150 de evenimente naționale și internaționale, și în vizite internaționale, începând încă din 1948 și până în 2011.^[4] 85 de astfel de evenimente, plasate înainte de anul 1990, au reprezentat vizite oficiale în țări de pe întreg mapamondul, reuniuni ale Clubului de la Roma și ale altor organisme internaționale (europene și mondiale), cu un vârf de activitate în anii 1976-1978. Experiența sa de o viață a fost iar solicitată în ultimii ani, în perioada 2000-2010 participând la circa 40 de conferințe, congrese, reuniuni internaționale, forumuri (ONU, UNESCO, Clubul de la Roma), sau la diverse alte evenimente pe plan național.

Mircea Malița
Date personale
Născut	20 februarie 1927  Oradea, Regatul României
Decedat	21 mai 2018 (91 de ani)  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	diplomat matematician
Ambasador al României în Statele Unite ale Americii
În funcție 18 martie 1982 – 25 martie 1985
Reprezentant permanent al României la ONU în Geneva
În funcție 25 februarie 1981 – 18 martie 1982
Membru al Comitetului Central al Partidului Comunist Român
În funcție 28 iulie 1972 – 1980
Ministru al învățământului
În funcție 28 februarie 1970 – 13 octombrie 1972
Partid politic	PCR
Alma mater	Universitatea din București
Membru titular al Academiei Române

·         1927 - S-a născut Ibrahim Ferrer, cântăreţ cubanez celebru, membru al grupului „Buena Vista Social Club” (m.06.08.2005).

·         1930 - S-a născut Alexandru Boboc, filosof, membru al Academiei Române.

* 1931: Musa Mamut este un erou-martir tătar care pe 23 iunie 1978 s-a autoincendiat în Crimeea în semn de protest față de represiunea tătarilor crimeeni. Este un simbol al cauzei națiunii tătare

Musa s-a născut în familia ciobanului Yagya pe 20 februarie 1931, în satul Uzunğî din regiunea Balaklava, Crimeea. A avut cinci frați și două surori. În 1944 Iosif Stalin îi acuză pe tătarii crimeeni de colaborare cu naziștii și, la fel ca alte mii de tătari, familia lui Musa este scoasă afară din casă, îmbarcată în vagoanele de vite și deportată în Uzbekistan. În exil au trăit în sărăcie. În scurt timp, din cauza foametei i s-au stins doi frați și cele două surori. Musa lucra într-un depozit de bumbac și în 1957 devine lăcătuș și tractorist.^[1][2][3]

În era lui Leonid Brejnev mișcarea de repatriere a tătarilor se intensifică fiind susținută și de o seamă de activiști pentru drepturile omului printre care Petro Grigorenko și Andrei Sakharov. În septembrie 1967 autorităție sovietice anulează acuzația împotriva poporului tătar crimeean.^[2]

În aprilie 1975 Musa revine în Crimeea. Cumpără o casă și se stabilește în satul Beș-Terek (Donske) de lângă Simferopol. Însă nu i se eliberează actul notarial al casei și actele de reședință. Pe 23 aprilie 1976 este arestat și pe 13 mai 1976 este condamnat la doi ani de închisoare la Kremenciuc, în Poltava. Soția sa, Zekiye Abdulla, primește doi ani cu suspendare. După câteva luni, detenția este comutată la muncă într-o rafinărie și mai apoi, pe 18 iulie 1977 este eliberat. Autoritățile locale continuă însă să îl hărțuiască refuzându-i eliberarea actelor de domiciliu. Discută des cu prietenii despre situația tragică a tătarilor. Pe 20 iunie 1978 familiei sale i se deschide un nou dosar și când miliția vina să îl ridice, 23 iunie 1978, Musa se stropește cu benzină și își dă foc Moare cinci zile mai târziu, în spitalul din Simferopol, pe 28 iunie 1978. Se odihnește în cimitirul din Beș-Terek.^[1][2][3]

Pe 4 iulie 1978 disidentul rus Andrei Sakharov îi trimite o scrisoare lui Brejnev cerându-i să le facă dreptate tătarilor crimeeni

* 1934: Bobby Unser (n. 20 februarie 1934, Colorado Springs, Colorado) este un fost un pilot de curse auto american care a evoluat în Campionatul Mondial de Formula 1 în sezonul 1968.

Este fratele lui Al Unser și Jerry Unser, tatăl lui Robby Unser și unchiul lui Al Unser, Jr. și Johnny Unser.

Este unul din numai trei piloți care au câștigat Indianapolis 500 de trei ori, și unul din numai doi piloți care au câștigat aceeași cursă în trei decenii diferite (1968, 1975, 1981).

* 1935: Arhip Cibotaru (n. 20 februarie 1935 în satul Cobîlnea, raionulȘoldănești - d. 4 ianuarie 2010) a fost om de cultură, dramaturg, editor și director de revistă, poet, prozator și scriitor român din Republica Moldova.

Este cel mai cunoscut în România datorită poeziei Salcâmii, adusă în circuitul cultural al publicului român de Tudor Gheorghe

·         1936 - S-a născut Emilia Boboia, grafician.

·         1937 - S-a născut Mihu Vulcănescu, grafician, pictor, ceramist, stabilit din 1990 în Italia (m.1990).

* 1938: Doinea Ciurea (n. 20 februarie 1938, Constanța, România^[1] – d. 1999,^[1] București, România) a fost o autoare, critic literar, eseistă, îngrijitoare de volume, poetă și scriitoare română. A fost căsătorită cu poetul Nichita Stănescu. Dragostea lor timp de aproape zece ani este inspirația volumului lui Nichita Stănescu "O viziune a sentimentelor".

Opere: 

• O lacrimă de privit , editura Cartea Românescă, 1970
• Descifrări, beletristică și critică, editura Cartea Românescă, 1977
• Neliniștitul iunie, beletristică și critică, editura Cartea Românescă, 1979
• Ion Ion, roman, editura Cartea Românescă, 1991, ISBN 978-9732302187
• Argotice - Cântece la drumul mare, versuri de Nichita Stănescu, ediție îngrijită de Doina Ciurea, Editura Românul, 1992, ISBN 978-9739513456
• Procesul Ovidiu, un scenariu radiofonic de Doina Ciurea (se poate asculta aici)

Doina Ciurea
Date personale
Născută	20 februarie 1938  Constanța, România[1]
Decedată	1999 (60 de ani)[1]  București, România
Căsătorită cu	Nichita Stănescu (1962–1963)
Cetățenie	România
Ocupație	critic literar[*] scriitoare

·         1940 - S-a născut Nancy Wilson, cântăreţ american de jazz.

·         1940 - S-a născut Barbara Ellis, vocalistă amerocană (Fleetwoods).

* 1940: James Peter 'Jimmy' Greaves (n. 20 februarie 1940 în East Ham, Anglia) este un fost jucător de fotbal englez. Al treilea cel mai bun marcator internațional din istoria Angliei, cel mai bun marcator din prima divizie engleză și mai recent faimos pentru sloganul său cunocut it's a funny old game.

* 1940: Hans Eckart Schlandt (n. 20 februarie 1940, Brașov) este un interpret organist și profesor sas, care timp de aproape 50 de ani a fost cantor și organist al Bisericii Negre din Brașov.

În copilărie a luat lecții de pian de la tatăl său, Walter Schlandt, pianist concertist, profesor de muzică și dirijor de cor. Apoi a studiat vioara cu Olga Güttler. De la vârsta de 14 ani a început să învețe să cânte la orgă, cu profesorul Victor Bickerich.^[1]

În 1957 s-a înscris la clasa de orgă, din cadrul Conservatorului de muzică Ciprian Porumbescu, înființată în 1953 și condusă de tânărului organist Helmut Plattner, proaspăt absolvent al clasei de pian al profesoarelor Florica Musicescu și Silvia Șerbescu. Primii absolvenți ai clasei de orgă au fost Hans Eckart Schlandt și Lidia Sumnevici^[2], în 1962.

În 1962, după absolvire, s-a întors la Brașov unde a fost angajat ca profesor de muzică. Din 1965, s-a angajat ca organist al Bisericii Negre din Brașov.^[1]

Tot în 1965, Hans Eckart Schlandt a preluat, de la tatăl său, Walter Schlandt, conducerea corului Bach din Brașov. Acesta este corul bisericesc al comunității evanghelice de confesiune augustană și a fost fondat în 1933 de cantorul acelei perioade, Victor Bickerich. Între 1949 – 1956 și 1958 – 1965, membrilor orchestrei filarmonicii li s-a interzis să participe la activități muzicale în cadrul bisericii, corul fiind obligat să cânte fără urchestră^[1], singurul instrument permis fiind orga. Deși în această perioadă autoritățile erau potrivnice muzicii religioase, el a reușit să prezinte cu o uimitoare continuitate și calitate marile oratorii și pasiuni de Bach, Mozart, Brahms etc. și să protejeze Biserica Neagră de regimul totalitar al vremii, transformând-o într-un refugiu muzical al libertății interioare.^[3]

În 1993 Hans Eckart Schlandt a înființat Corul de Tineret Bach, pe care l-a condus până în 2004, când conducerea a fost prelută de fiul său, Steffen Markus Schlandt.^[3] În această perioadă, a susținut concerte de orgă în multe țări europene și în S.U.A., fiind posesorul unei bogate discografii.

A avut și o bogată activitate pedagogică. Între 1993 și 2004 a predat orga și muzica de cameră la Facultatea de Muzică a Universității Transilvania din Brașov, iar între 1992 și 1999 a susținut cursuri de măiestrie.

·         1941 - S-a născut Buffy Sainte-Marie, cântăreaţă, chitaristă şi compozitoare canadiană.

* 1943: Constantin C. Petolescu (n. 20 februarie 1943, Izvoru Bârzii, Izvoru Bârzii, Mehedinți, România^[2]) este un istoric român, membru corespondent al Academiei Române în cadrul Secției de Științe Istorice și Arheologie (28 iunie 2018).^[3][4]

A fost prof. univ. dr. la Facultatea de Istorie, Universitatea din București și cercetător științific I la Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan”. Este specialist în istorie antică, epigrafie și arheologie clasică, autor a numeroase cărți, studii și articole de specialitate. Între 1997-2002 a fost membru în comitetul de conducere al Asociației Internaționale de Epigrafie Greacă și Latină. A fost redactor responsabil adjunct al colegiului de redacție al revistei «Studii și cercetări de istorie veche și arheologie» și corespondent pentru România al publicației Année épigraphique (Paris). A efectuat cercetări arheologice la castrele romane din Deva, Câmpulung, Voinești, Drobeta, Sucidava, Buridava, Slăveni. A urmat stagii de documentare în Germania (bursă DAAD, octombrie decembrie 1985), Italia (Institutul Arheologic German din Roma, noiembrie 1990 - ianuarie 1991), Elveția (Universitatea Lausanne, septembrie - octombrie 1991). A fost distins cu premiul “Vasile Pârvan” al Academiei Române pentru lucrarea Inscriptions externes concernant l’histoire de la Dacie romaine, vol. I-II, București, 1996-2000.

Cărți:

• Les cultes orientaux dans la Dacie méridionale (colecția „Études préliminaires aux religions orientales dans l'Empire Romain”, 54), E. J. Brill, Leiden, 1976, XVI + 71 p. + 32 pl. (coautor: Ion Berciu).
• Inscripțiile Daciei romane, II, București 1976, 276 p. + 46 pl. (coautor: Gr. Florescu).
• Decebal, regele Dacilor, Editura Academiei Române, București, 1991 (112 p. + 17 fig. în text).
• Scurtă istorie a Daciei Romane, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1995 (180 p. + 2 fig. în text și 4 hărți).
• Inscriptions de la Dacie romaine. Inscriptions externes concernant l’histoire de la Dacie romaine (Ier- IIIe sičcles), vol. I. Les provinces occidentales, București, 1996 (238 p. + 8 pl.); vol..II. Zones de CIL III et CIL VIII, București 2000 (în pregătire pentru tipar) (Editura Enciclopedică).
• Dacia și Imperiul Roman, Editura Teora, București, 2000 (420 p.).
• Contribuție la tratatul de Istoria României, vol. I, București, 2001 p. 668-720 (Dacia în perioada 44 a.Chr.-106 p.Chr.).
• Epigrafia latină, Editura Ars Docendi, București, 2001 (272 p.+8 planșe).
• Auxilia Daciae. Contribuție la istoria militară a Daciei romane, București, 2002 (198 p.).
• Inscripții Latine din Dacia, București, 2005 (332 p.).

Articole și studii:

• Vasile Christescu, Dacia NS 48-49, 2004-2005 (2005), p. 481-484 (în colaborare).
• Cariera centurionului M. Calventius Viator, Pontica 37-38, 2005, p. 195-198.
• Albata decursio, Analele Universității din Craiova. Seria științe filologice. Limbi și literaturi clasice, I, 2004, p. 164-169;
• Granița de sud-est a Daciei romane pe timpul împăratului Caracalla, Argesis, 14, 2005, p. 271-278;
• Organizarea administrativă a Daciei romane, Studii și articole de istorie, 71, 2006, p. 137-149;
• Organizarea provicială a Daciei, în catalogul expoziției Dacia Augusti Provincia, deschisă la Muzeul Național de Istorie, p.17-26;
• Cronica epigrafică a României (XXI-XXIV, 2001-1004), SCIVA, 54-56, 2003-2005, p. 337-396.
• Dacia e l’Impero. L’imagine della Dacia nel spazio geografico antico, Dacia N.S., 50, 2006 (2007), p. 77-84.
• Anthroponymie et histoire, Dacia N.S., 50, 2006 (2007), p. 121-126.
• Cronica epigraficǎ a României (XXV, 2005), SCIVA 57, 1-4, 2006 (2007), p. 211-222.

Constantin Petolescu
Date personale
Născut	20 februarie 1943 (76 de ani)  Izvoru Bârzii, Izvoru Bârzii, Mehedinți, România[2]
Cetățenie	România
Ocupație	istoric
Activitate
Alma Mater	Universitatea din București[1]
Organizații	Academia Română
Membru corespondent al Academiei Române

·         1944 - S-a născut Louis Soloff, trompetist american (Blood, Sweat & Tears).

* 1945: Florica Bradu (n. 20 februarie 1945, Șicula, Arad, România) este o cântăreață română de muzică populară din Crișana și profesor de limba și literatura română. Este absolventă a facultății de filologie. Împreuna cu Florica Duma, Florica Ungur și Florica Zaha a făcut parte din proiectul (grupul) „Floricile Bihorului”.^[1][2] Printre comorile folclorice pe care le-a cules de-a lungul timpului se numără „Lioară, lioară”, acesta fiind unul din cântecele cele mai iubite.

Florica Bradu
Date personale
Născută	20 februarie 1945 (74 de ani) Șicula, Arad, România
Cetățenie	România
Ocupație	cântăreață
Activitate
Gen muzical	Muzică populară românească
Instrument(e)	voce
Case de discuri	Electrecord
Interpretare cu	Florica Ungur, Florica Duma, Florica Zaha

·         1945 - S-a născut Alan Hull, vocalist, pianist, chitarist şi compozitor britanic (Lindisfarne).

·         1945: George Fitzgerald Smoot, fizician american

·         1946 - S-a născut Randy California, chitarist american (Spirit).

·         1946 - S-a născut Jerome Geils, chitarist şi compozitor american (J. Geils Band).

* 1947: Valentina Cojocaru (n. 20 februarie 1947, Ciuciulea, Moldova) este o interpretă de muzică populară din Republica Moldova.

A absolvit Școala Pedagogică din Călărași (1960–1964), unde a studiat domra cu Nicolae Spivac. Studiază apoi la Institutul de Stat al Artelor „G. Musicescu” din Chișinău (actuala Academie de Muzică, Teatru și Arte Plastice) în anii 1975–1980 la profesorii Ion Popescu și Valentina Boldurat.^[1]

De-a lungul anilor, Valentina Cojocaru face parte din diferite colective artistice: Orchestra de amatori „Ciobănaș” din Călărași (1962–1965), colective artistice de estradă (1965–1967), formațiile de muzică populară „Mugurel” (1968–1974) și „Lăutarii” (1990–1992) ale Filarmonicii din Chișinău, Orchestra de muzică populară „Folclor” (1974–1990). Întreprinde turnee în Danemarca, Olanda, Austria, Cuba, Franța, Filipine, Grecia, Etiopia. În repertoriul său se regăsesc cântece de joc, de petrecere, doine, printre care și compoziții de Tudor Chiriac, C. Rusnac, Gheorghe Mustea, V. Doni, P. Neamțu, Gh. Banariuc, V. Crăciun. A avut înregistrări la casa de discuri „Melodia” din Moscova;^[1] în total a înregistrat peste 200 de cântece.^[2]

Cojocaru a devenit Artistă emerită a RSSM în 1978 și Artistă a poporului a RSSM în 1989. Cea din urmă distincție o primește ca rezultat al desemnării baladei „Miorița”, în interpretarea sa, drept cea mai reușită creație muzicală a anului 1988 de către UNESCO. I se conferă medalia „Meritul civic” în 1993, ordinul „Gloria Muncii” în 2005 și Ordinul Republicii în 2010

Valentina Cojocaru
Date personale
Născută	20 februarie 1947 (72 de ani)  Ciuciulea, raionul Glodeni, Moldova
Cetățenie	Moldova
Ocupație	cântăreață
Activitate
Alma mater	Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice
Premii	Medalia „Meritul Civic” (1993) Ordinul Gloria Muncii (2005) Ordinul Republicii (2010)

* 1947: John Calvin Maxwell (n. 20 februarie 1947, Garden City, Michigan, Statele Unite ale Americii) este un autor american, orator și pastor care a scris multe cărți în domeniul leadership-ului. Printre cărțile publicate se numără Cele 21 de Legi Supreme ale Liderului și Cele 21 de Calități ale Liderului. Cărțile sale s-au vândut în milioane de exemplare, iar unele dintre ele au fost incluse pe lista New York Times Best Selle

·         1949 - S-a născut scriitoarea Lucia Olaru-Nenati.

·         1950 - S-a născut Walter Becker, basist şi compozitor american (Steely Dan).

·       1951 - S-a nascut Gordon Brown, prim-ministru al Marii Britanii.

James Gordon Brown – foto: ro.wikipedia.org

James Gordon Brown (n. 20 februarie 1951, Glasgow) a fost prim-ministru al Regatului Unit în perioada 2007-2010 și este un membru important al Partidului Laburist. Brown a mai fost ministru al finanțelor în cadrul guvernului Tony Blair. Membru încă din 1983 al Parlamentului Britanic din partea circumscripției Dunfermline East, Brown a fost ales lider al Partidului Laburist pe 24 iunie 2007, iar după demisia lui Blair pe 27 iunie, a fost numit prim-ministru al Regatului Unit de către Regina Elisabeta a II-a.

* 1953: Mihai Ciobanu (n. 20 februarie 1953, Bujor, Hîncești) este un cântăreț român de muzică populară din Republica Moldova; Artist al Poporului,cavaler al Ordinului Republicii, Cavaler al Ordinului "Gloria Muncii”. De-a lungul carierei sale, Mihai Ciobanu a înregistrat peste 300 de piese, una dintre cele mai cunoscute fiind „Casa părintească nu se vinde”, pe versurile lui Grigore Vieru și muzică proprie.

Mihai Ciobanu s-a născut la 20 februarie 1953, în satul Bujor, raionul Hîncești, RSS Moldovenească, Uniunea Sovietică, în familia lui Serghei și Nadejda Ciobanu, Mihai fiind cel mai mare dintre frați și surori.^[2] După absolvirea a 9 clase în satul natal, a plecat la Hâncești, unde a fost primit în ansamblul de cântece și dansuri “Andrieș”, condus pe atunci de Ion Musteață. A fost primit și ca dansator, și ca solist vocal.^[2] Între 1974-1978 a făcut studii de canto popular și dirijat coral la Colegiul de muzică «Ștefan Neaga» din Chișinău. Apoi, între 1980-1985, a urmat catedra dirijat coral a Institutului de Arte «Graviil Musicescu» (actualmente − Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice).^[3]

Din 1973 până în 1979 a fost solist al orchestrei de muzică populară «Veselia» (dirijor — Petre Neamțu), totodată fiind și profesor de muzică la școala din Ruseștii Noi, Ialoveni.

Între 1979-1986 cântă acompaniat de orchestra Ansamblului Folcloric «Miorița» (dirijor — Vasile Goia). Timp de un an, 1986-1987, fost redactor la Departamentul muzică al Radioteleviziunii de Stat.

Între anii 1987 — 1989 a fost solist al orchestrei de muzică populară «Mugurel» a Filarmonicii din Chișinău (dirijor — Ion Dascălu).

Din anul 1989 până în 2012a fost solist al orchestrei «Folclor» (dirijor — Petre Neamțu) a Companiei de Stat «TeleRadio Moldova», care în prezent aparține Filarmonicii Naționale «Serghei Lunchevici».^[3]

Din 2012 este Arist liber profesionist.

Concomitent colaborează cu orchestra «Lăutarii» condusă de Nicolae Botgros, cu orchestra Ansamblului «Joc», cu orchestra «Mugurel» (dirijor — Ion Dascălu), cu orchestra prezidențială condusă? de Nicolae Dabin și cu orchestra «Doina armatei» dirijată de Marin Bunea ș.a.

Începând cu anul 1990, efectuează numeroase turnee în țară, dar și peste Prut, în România, la Iași, București, Bacău, Focșani, Ploiești, Pașcani, Botoșani, Suceava ș.a. În turnee a cântat acompaniat de orchestrele «Doina Vrancei» din Focșani, «Rapsozii Botoșanilor», «Ciprian Porumbescu» din Suceava, «Trandafir de la Moldova» din Huși.

În anii 1993 și 2005, este invitat cu recital la Festivalul Internațional «Maria Tănase» de la Craiova.

În 2005, Mihai Ciobanu înființează grupul vocal de bărbați «Basarabenii». În același an, își lansează primul CD, cu primul volum «La Nistru, la mărgioară», și tot de atunci își desfășoară activitatea în calitate de profesor de canto popular la Colegiul de muzică «Ștefan Neaga».^[3]

În anul 1993 i s-a conferit titlul onorific „Artist Emerit” al Republicii Moldova, iar în 1996 a fost decorat cu medalia „Meritul Civic”.^[4]

În anul 2007 este decorat cu Ordinul „Gloria Muncii”,^{[necesită citare]} iar în 2010 i se conferă titlul de Artist al Poporului.^[5]

Pe 4 aprilie 2013, Mihai Ciobanu a fost decorat cu "Ordinul Republicii" de către Președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti.^[6]

În cariera sa, Mihai Ciobanu a înregistrat peste 300 de piese, a lansat peste 30 de albume – LP, CD, DVD, casete audio, 3 cărți scrise, multiple videoclipuri și filmări și a susținut 12 serate de creație.^[2][7] Pe durata carierei el a întreprins multiple turnee peste hotare, în țări ca: Bulgaria, Franța, Grecia, Elveția, Germania, Marea Britanie, Serbia, Polonia, Japonia, Suedia, Turcia, SUA, Canada, Estonia, Lituania, Letonia, Rusia, Azerbaidjan, Ucraina ș.a.^[3]

A fost protagonist al filmelor muzicale: "Eu imi cant cantecul meu" regia si scenariul Alexei Sirbu, „Satul meu nume de floare”, „La fereastra cu zorele”, „Am venit la noi în sat” și „Tinerețea-i numai una”.

Mihai Ciobanu este căsătorit cu Valentina, o violonistă, profesoară de vioară la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga” și la Liceul cu profil de artă „Nicolae Sulac” din Chișinău, născută pe 23 iulie 1955, în regiunea Kustanai, Republica Kazahă, unde părinții săi lucrau la desțelenirea pământurilor.^[8] Împreună au o fiică, Victoria, și un fecior Mihăiță, care este virtuoz violonist

* 1953: Ivan Daniliants (scris și Danilianț în presa de limbă română; în rusă Ива́н Альбе́ртович Данилья́нц, transliterat: Ivan Albertovici Danilianț; n. 20 februarie 1953, Aşgabat, RSS Turkmenă, Uniunea Sovietică) este un fost fotbalist sovietic și actual antrenor de fotbal moldovean și austriac de origine turkmenă.^[1] În prezent este antrenor principal al clubului rus FC Rostov

·         1954: Grigore Leșe (n. 20 februarie 1954, Stoiceni, Maramureș) este un cunoscut interpret de muzică tradițională românească din zona Țării Lăpușului, România. A absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, Facultatea de Interpretare (fagot). Este doctor în muzică și profesor asociat la Facultatea de Litere a Universității din București și la Universitatea de Muzică București. Repertoriul lui este constituit din melodii vechi, provenind din folclorul autentic al zonei și marcând evenimente importante din viața omului. Grigore Leșe cântă și la diverse instrumente muzicale.

Mai jos se află titlurile câtorva creații muzicale.

• Cântec despre Bucovina (Cântă cucu, bată-l vina) (versurile cântecului apartin lui Constantin Mandicevschi scrise in 1904, Vasile Mucea descopera cantecul in folclor in satul Corcesti, Raionul Storojinet, Nordul Bucovinei in anul 1943, cantecul a fost inregistrat prima data de Grigore Leșe deabia in anul 1996)
• Cântec în lemn - toacă
• Când m-o făcut mama-n lume
• Cântec pe înserat - din tilincă
• Horea miresii
• Miorița
• Nistrule, apă vioară
• Nu-i lumină nicări
• O, Marie frumos nume!

Grigore Leșe
Grigore Leșe
Date personale
Născut	20 februarie 1954 (65 de ani)  Stoiceni, Târgu Lăpuș, România
Cetățenie	România
Ocupație	muzician
Activitate
Studii	Academia de Muzică Gheorghe Dima
Instrument(e)	fagot

* 1954: Anatol Neamțu (n. 20 februarie 1954, Larga, Florești - d. 8 ianuarie 2008, Chișinău) a fost un compozitor, chitarist și aranjor muzical din Republica Moldova.

A studiat la școala medie din satul natal. Ulterior a studiat la școala de muzică Ștefan Neaga din Chișinău. A cântat ca chitarist pe scenele de dansuri din capitala Republicii Moldova, și în componența formațiilor Contemporanul și Bucuria. A cântat session cu chitariști de peste hotare, de exemplu cu Valeriu Găină. A fost și un aranjor de marcă a muzicii de estradă, compozitor. A decedat prematur, la Chișinău, din cauza unei tumori cerebrale.

·         1955: Stelian Duțu, politician român

·         1956 - S-a născut pictorul Corneliu Ionescu

* 1957: Paulo Luiz Campos (n. 20 februarie 1957 la Niterói) este un antrenor de fotbal brazilian care pe durata carierei sale de antrenor are la activ peste 30 de echipe de club și naționale antrenate.

·         1960 - S-a născut Mark Reilly, vocalist şi compozitor britanic (Matt Bianco).

* 1961: Ion Geolgău (n. 20 februarie 1961) este un fost fotbalist și antrenor român.

* 1964: Rudi Garcia (n. 20 februarie 1964) este un fost fotbalist francez, și actual antrenor de fotbal

·         1966: Cynthia Ann „Cindy” Crawford (n. 20 februarie 1966) este un fost fotomodel, moderatoare TV și actriță americană. Ea este ușor de recunoscut după negul de pe buza superioară.

·  1967 - S-a nascut liderul formației rock Nirvana, Kurt Cobain; (d. 1994).

Kurt Cobain – foto preluat de pe www.facebook.com

Kurt Donald Cobain (n. 20 februarie 1967 – d. 5 aprilie 1994) a fost un cântăreț, chitarist și compozitor în formația de muzică rock Nirvana, originară din Seattle. Cobain s-a născut în Aberdeen, Washington și a avut parte de o copilărie dificilă, la care a făcut referire în unele cântece și interviuri. Cunoscut pentru versurile sale abrazive și tulburătoare, precum și pentru registrul vocii, Cobain este considerat unul din cei mai influenți cântăreți rock din toate timpurile.

Cobain a format în 1986 trupa „Nirvana”, împreună cu Krist Novoselic. În primii doi ani trupa a devenit cunoscută printre amatorii de grunge din Seattle. În 1991 lansarea videoclipului pentru piesa „Smells Like Teen Spirit” de pe albumul „Nevermind” a marcat schimbarea preferințelor în rândul fanilor muzicii rock „mainstream”, care în anii ’80 preferaseră stiluri precum glam metal, arena rock, sau dance-pop, către grunge și rockul alternativ în general. Mass-media a transformat acel cântec în „anthem-of-a-generation” („imn al unei generații”) și pe Cobain în „purtătorul de cuvânt” al Generației X, contrar voinței sale. Printre cântecele compuse de Cobain se numără „Come as You Are”, „Lithium”, „In Bloom”, „Heart-Shaped Box”, „All Apologies”, and „About a Girl”.

În ultimii ani de viață Cobain s-a luptat cu dependența de droguri și a făcut cu greu față presiunii mass-media, el declarând la un moment dat : „Faimos era ultimul lucru la care voiam să ajung”. Pe 8 aprilie 1994 Cobain a fost găsit mort în casa lui din Seattle. Moartea lui a fost declarată sinucidere, dar acest subiect este încă unul controversat.

 

* 1970: Marian Vasiliev (n. 20 februarie 1970) este un senator român, ales în 2012.

·         1971: Virgil Ianțu (pe numele real Virgil Gătăianțu; n. 20 februarie 1971, Timișoara, România) este un cântăreț^[1] și prezentator român.^[2] Virgil Ianțu a fost prezentatorul multor emisiuni de pe postul român de televiziune Prima TV ^[3] precum: Vrei să fii miliardar?, Copiii spun lucruri trăsnite^[4] și Te crezi mai deștept?. Membru al Corului de Cameră Madrigal 1990-1999 solist, membru al formației The Fifties (principalul solist fiind Ștefan Bănică Jr.), Ianțu furniza backing-vocals.^[5] În prezent, Ianțu prezintă la TVR 2 emisiunea Câștigă România!.

Din 2013 își continuă cariera de cântăreț, cântând inițial o piese a lui Nicu Alifantis, Ce bine că ești, prin amabilitatea Universal Music România, sau alte coveruri din Cultura României.^[6][7]

Născut în Timișoara, a absolvit Colegiul Național de Artă "Ion Vidu",urmând apoi Universitatea Națională de Muzică București, pe care a absolvit-o în 1995.^[8] În următorul an a fost admis în Corul Madrigal , mai precis din 1990-1999.^[9][10]

Ianțu își începe cariera cântând în Corul de Cameră Madrigal, în trupa “The 50’s” , 1995-2004, cu care câștigă la Mamaia, în 1998, locul 3, la secțiunea creație, cu cântecul lui Petru Mărgineanu, "Fiecare zi".^[11]Următorii ani au fost un prilej pentru carieră în radio, prezentând emisiuni din 1999-2000, la Stația de Radio București.^[12] În 2000, acesta debutează în televiziune când în România este difuzată pentru prima dată emisiunea "Vrei să fii milionar?",^[13] un game show cu 4 vieți, care se succed în funcție de răspunsurile corecte ale participanților, Virgil încercând de multe ori să intimideze concurenții săi, dar în aceeași măsură îi ajută pe cei care jucau corect.

După acest succes, au urmat și alte emisiunii în care acesta este amfitrion : Copii spun lucruri trăsnite,^[14] [:en:Are You Smarter than a 5th Grader? (U.S. game show) Te crezi mai deștept?], Megastar, sau Big Brother, cu toate emisiuni cu ratinguri foarte ridicate. Ca filantropist , s-a alăturat unor cauze umanitare, după cum urmează:

• Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Copil – FONPC- Lansarea Platformei Naționale pentru Educație (2013- prezent)^[15][16]
• 2% salvează vieți (2011-prezent), alături de Tudor Chirilă, Cabral, Andreea Raicu, campania umanitară dorește redirecționarea a 2% din impozitul pe venit pentru crearea primului Centru de Excelență în Tratatea Cancerului la Copii.^[17]
• Telefonul Copilului- Un apel pierdut (2011-prezent), o copilărie pierdută, alături de Gabriela Cristea, Simona Pătruleasa, Silvia Ioniță, Raluca Moianu, o campanie umanitară făcută cu scopul de a strânge fonduri pentru copiii aflați în dificultate care apelează Telefonul Copilului.^[18][19]
• Earth Hour (2009-prezent), alături de Dan Fințescu, Zoli Toth^[20][21][22]
• Recycle, Raft & Race (2009-prezent), alături de Amalia Enache, Cabral, Andreea Răducan, Iulia Vântur, Malvina Cervenski^[23] fiind un program de formare de tineri lideri care să mobilizeze voluntari de mediu în comunitățile lor și să organizeze propriile acțiuni de ecologizare. Acițunea a fost organizată de Heineken.^[24]
• Atenție, Copii Online (2008-prezent), alături de Aurora Liiceanu, o campanie de conștientizare a importanței calității utilizării internetului de către copii
• Hospice Casa Speranței, proiect desfășurat în 2013 la Semimaratonul Internațional București (19 mai) și la Maratonul Internațional București (5-6 octombrie) pentru a încerca să stabilească un nou record de generozitate – cel mai mare număr de alergători care susțin o cauză nobilă în competițiile de alergare din România.^[25][26] A dublat de altfel, și vocea lui Bolt din filmul cu același nume în 2008, alături de Mihaela Rădulescu, și Dani Oțil.

  Virgil Ianțu
  Virgil Ianțu
  Date personale
  Născut	20 februarie 1971 (48 de ani), Timișoara, România
  Cetățenie	România
  Ocupație	prezentator de emisiuni televizate, om de radio, cântăreț, vedetă de televiziune
  Activitate
  Gen muzical	Muzică pop
  Tipul de voce	Coloratură soprana
  Instrument(e)	Voce
  Ani de activitate	1990 — prezent Vrei Să Fii Miliardar? (prezentator TV), (2000-2003) Star Factory (jurat), (2003) Big Brother (amfitrion),(2003–2004) 70’s Show" (prezentator) (2004) Prima TV Te crezi mai deștept?(prezentator, 2007) Megastar(jurat) Copiii spun lucruri trăsnite (prezentator TV, 2007-2009) Kanal D Vrei să fii milionar? (producător,prezentator 2011-2012) Câștigă România! (prezentator TV, 2017 - prezent)
  Case de discuri	Universal
  Interpretare cu	Sore, Aura Urziceanu, Ștefan Bănică Jr

* 1971: Jari Olavi Litmanen ( pronunție (ajutor·info)) (născut 20 februarie 1971 în Lahti) este un fost jucător finlandez de fotbal, care în acest moment joacă pentru Lahti.

* 1971: Nicolaie-Sebastian-Valentin Radu (n. 20 februarie 1971) este un deputat român, ales în 2016.

* 1978: Julia Jentsch (n. 20 februarie 1978) este o actriță germană, premiată cu Ursul de Argint, Premiul Academiei Europene de Film și Premiul Lola. Ea este cunoscută pentru rolurile Sophie Scholl din Sophie Scholl – The Final Days, Jule din The Edukators și Liza din În slujba regelui Angliei.

Jentsch s-a născut într-o familie de avocați din Berlin și a început studii de actorie la Hochschule Ernst Busch, o universitate de teatru. Primul său rol principal a fost în filmul The Edukators (2004), în care a jucat cu Daniel Brühl.

Jentsch a intrat în atenția cinefililor în rolul principal din filmul Sophie Scholl – The Final Days (2005), care a fost nominalizată pentru Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin. Într-un interviu, Jentsch a spus că rolul a fost "o onoare".^[1] Pentru rolul Sophie Scholl ea a câștigat Premiul pentru cea mai bună actriță la Premiile Academiei Europene de Film, premiul pentru cea mai bună actriță la Premiul Filmului German (Premiul Lola), precum și Ursul de Argint pentru cea mai bună actriță la Festivalul Internațional de Film de la Berlin.

* 1980: Artur Boruc (IPA: [ˈartur ˈbɔruts]; n. 20 februarie, 1980 în Siedlce) este un jucător de fotbal polonez. Evoluează pe postul de portar la echipa engleză Bournemouth și este membru al echipei naționale a Poloniei.

* 1980: Dušan Đokić (Chirilic: Душан Ђокић; n. 20 februarie, 1980 la Prokuplje) este un jucător sârb de fotbal care evoluează la Club Brugge. 

* 1981: Laurențiu Florea (n. 20 februarie 1981, Medgidia) este un fotbalistromân, care evoluează în prezent la echipa de Liga a III-a, Callatis Mangalia.

* 1981: Tony Hibbert (n. 20 februarie 1981 în Liverpool, Anglia) este un fotbalistenglez care în prezent este liber de contract.

* 1983: Bogdan Alexandru Ungurușan (n. 20 februarie 1983) este un jucător de fotbal român care evoluează la clubul Sănătatea Cluj.

* 1985: Mihaela Livia Briscan (n. Ivan, pe 20 februarie 1985, în Balș)^[1] este o handbalistă din România care joacă pe postul de intermediar dreapta pentru echipa Corona Brașov.

* 1985: Andrei Popescu (n. 20 februarie 1985, Horezu) este un fotbalist român care joacă la CSM Râmnicu Vâlcea în Liga I.

* 1985: Iulia Olegovna Volkova (în rusă Юлия Олеговна Волкова; n. 20 februarie 1985) este o cântăreață rusă, membră a formației de muzică t.A.T.u.. Ea cântă împreună cu o altă cântăreață din Rusia, Lena Katina.

Iulia Volkova (stânga) și Lena Katina (împreună ca t.A.T.u.) cântând live în Moscova, 2008

Este singură la părinți și a început să cânte de la vârsta de 9 ani în grupuri de copii. Prima dată s-a întâlnit cu Lena Katinaîn grupul Neposedî. A urmat o perioadă de glorie cu trupa t.A.T.u. care a fost înființată de către Ivan Shapovalov. După ce s-au despărțit, Iulia a continuat cu o carieră solo lansând mai multe videoclipuri la melodiile : "All Because of You" în 2011 , "Didn't Wanna Do It" în 2012 și "Back To Her Future" (feat. Dima Bilan)în 2012 .

Are 2 copii, o fetiță și un băiețel. Nu este căsătorită.

Iulia Volkova
Iulia Volkova în 2014
Date personale
Nume la naștere	Iulia Olegovna Volkova
Născută	20 februarie 1985 (34 de ani) Moscova, RSFS Rusă, URSS
Număr de copii	2
Cetățenie	URSS  Rusia
Religie	Islam
Ocupație	Cântăreață
Activitate
Studii	Colegiul muzical de stat Gnessin[*]
Gen muzical	Pop, rock, Electro, electropop[1]
Tipul de voce	soprană
Instrument(e)	Pian, chitară electrică
Ani de activitate	1994–prezent
Case de discuri	T.A. Music, Gala Records
Colaborare cu	t.A.T.u. Lena Katina Neposedî

* 1987: Miles Alexander Teller^[1] (n. 20 februarie 1987)^[2][3] este un actor american. A debutat în cinematografie în Rabbit Hole (2010). A avut roluri secundare în Footloose (2011) și Project X (2012), urmate de rolul principal Sutter Keely din The Spectacular Now (2013), bine apreciat de critici, pentru care a primit Premiul Special al Juriului Festivalului de Film pentru un actor în rol dramatic. În 2015, Teller a jucat în rolul lui Andrew Neiman din Whiplash, pentru care a fost nominalizat la Premiul Gotham pentru cel mai bun actor, Premiul Satellite pentru cel mai bun actor și Premiul BAFTA pentru cel mai bun star în ascensiune.

Mai este cunoscut pentru seria Divergent.

·         1988: Rihanna, cântăreață, textieră și dansatoare din Barbados

* 1990: Ciro Immobile (n. 20 februarie 1990) este un fotbalist italian care evoluează la clubul italian Lazio și pentru Echipa națională de fotbal a Italiei pe postul de atacant

* 1994: Dana Andreea Rotaru (n. Pricopi, 20 februarie 1994, în Brașov)^[1] este o handbalistă română care joacă pentru clubul SCM Gloria Buzău pe postul de coordonator. Rotaru este și componentă a echipei naționale a României

·         2014: Prințesa Leonore, Ducesă de Gotland (Leonore Lilian Maria; n. 20 februarie 2014) este primul copil al Prințesei Madeleine, Ducesă de Hälsingland și Gästrikland și al soțului acesteia, Christopher O'Neill.

S-a născut la New York, la Weill Cornell Medical Center^[1] în prezența tatălui ei.^[2] Numele și titlul ei au fost făcute publice de către bunicul ei, regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei, la 26 februarie 2014.^[3] De asemenea, s-a anunțat că Prințesa Leonore este în ordinea succesiunii la tronul Suediei.^[4] Pentru a putea moșteni tronul, va trebui însă să fie membră a Bisericii suedeze și să fie crescută în Suedia.^[5]

Prințesa Leonore are un frate mai mic, Prințul Nicolas, Duce de Ångermanland, născut în 2015.

Numele Leonore a fost ales de către părinții ei, deoarece le-a plăcut foarte mult. În istoria Suediei au existat patru regine pe nume Eleonore, iar în prezent două alte prințese europene poartă acest nume: Prințesa Leonor de Asturia și Prințesa Eléonore a Belgiei^[6]. Numele Lilian a fost ales în cinstea Prințesei Lilian, Ducesă de Halland, mătușa Prințesei Madeleine, care a murit în 2013, iar Maria în cinstea mamei lui O'Neill

Prințesa Leonore
Ducesă de Gotland
Leonore cu mama ei, mai 2016
Date personale
Nume la naștere	Leonore Lilian Maria
Născută	20 februarie 2014 (5 ani) Weill Cornell Medical Center, New York, SUA
Părinți	Christopher O'Neill[*][1] Prințesa Madeleine, Ducesă de Hälsingland și Gästrikland[1]
Frați și surori	Prince Nicolas, Duke of Ångermanland[*] Princess Adrienne, Duchess of Blekinge[*]
Cetățenie	Suedia
Religie	luteranism
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Prințesă ducesă[*]
Familie nobiliară	Casa de Bernadotte