4. /19 FEBRUARIE 2022 - TEATRU/FILM

MARIN SORESCU

Sari la navigareSari la căutare

Marin Sorescu
Date personale
Născut	29 februarie 1936[1][3]  Bulzești, Bulzești, Dolj, România
Decedat	8 decembrie 1996 (60 de ani)[1][4][5][6]  București, România
Cauza decesului	cauze naturale (infarct miocardic)
Naționalitate	română
Cetățenie	România
Ocupație	poet, dramaturg, prozator, eseist, om politic
Partid politic	politician independent
Limbi	limba română[2]
Studii	Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Activitatea literară
Activ ca scriitor	1964-1996
Specie literară	drama, eseu, poezie, proza
Operă de debut	Singur printre poeți (1964)
Opere semnificative	Iona
Membru titular al Academiei Române
Cariera politică
Ministru al culturii
În funcție 25 noiembrie 1993 – 5 mai 1995
Precedat de	Petre Sălcudeanu
Succedat de	Viorel Mărginean
Partid politic	IND
Modifică date / text

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 - Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism Romantism - Realism Parnasianism - Simbolism Naturalism - Modernism Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru) Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii

Portal România

Portal Literatură

Proiectul literatură

v • d • m

Marin Sorescu (n. 29 februarie 1936,^[1][3] Bulzești, Bulzești, Dolj, România – d. 8 decembrie 1996,^[1][4][5][6] București, România) a fost un scriitor român, membru titular (din 1992) al Academiei Române.^[7]

S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate. Fără a se înscrie într-un partid politic, după Revoluția română din 1989, a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995). A tradus versuri ale lui Boris Pasternak.

În perioada 1978-1990, Marin Sorescu a fost redactor-șef la revista craioveană Ramuri, de unde a fost forțat să plece în 1992, în urma unei scrisori semnate de mai mulți redactori ai revistei.^[8]

În 1992, și-a susținut doctoratul în filologie la Universitatea din București, cu teza ”Insolitul ca energie creatoare, cu exemple din literatura română”.

Cuprins

• 1Biografie
• 2Opera
  • 2.1Poezia
  • 2.2Dramaturgia
  • 2.3Volume publicate
  • 2.4Poezii
  • 2.5Literatură pentru copii
  • 2.6Romane
  • 2.7Teatru
  • 2.8Publicistică
  • 2.9Traduceri
  • 2.10Varia
  • 2.11Ediții în limbi străine
  • 2.12Studii critice despre opera soresciană
• 3Distincții
• 4Referințe
• 5Legături externe

Biografie[modificare | modificare sursă]

Marin Sorescu a fost fiul lui Ștefan Sorescu și al Nicoliței (născută Ionescu), țărani din Bulzești. A urmat cursurile școlii primare în satul natal, apoi a continuat studiile la Colegiul Național „Frații Buzești” din Craiova; în continuare a studiat la Școala medie militară din Predeal. Studiile universitare le-a făcut la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași, la Facultatea de Filologie (1955-1960), licențiat în limbi moderne. A fost membru al Programului Internațional pentru Scriitori la Universitatea din Iowa - SUA.

Opera[modificare | modificare sursă]

Poezia[modificare | modificare sursă]

Marin Sorescu debutează în 1964, la vârsta de 28 de ani, cu volumul de parodii "Singur printre poeți". Până la moartea sa (în 1996) mai publică încă 23 de volume, devenind o figură marcantă a poeziei românești contemporane. În 1966 primește Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul "Poeme", reușind să repete această performanță de încă 5 ori pe parcursul carierei sale.

Printre volumele cele mai cunoscute se numără "Tușiți" (1970), "Suflete, bun la toate" (1972), precum și ciclul de 4 volume intitulat "La lilieci" (1975, 1977, 1980, 1988), un univers poetic construit pornind de la un cimitir ce poartă acest nume.

Marin Sorescu a excelat în poezii parodice, a dat aproape echivalențe la versuri de Maria Banuș, Nina Cassian, Veronica Porumbacu, a compus excelente parodii la cantecele lui Miron Radu Paraschivescu, versurile lui Ion Horea, Victor Felea, Ion Gheorghe, Adrian Păunescu, Eugen Frunză, Nicolae Stoian, Toma George Maiorescu...^[9]

Într-o postfață la volumul Tinerețea lui Don Quijote, Marin Sorescu susține că actul poetic constă în a avea curajul să-ți dezvălui subiectivitatea, „sufletul până în cutele lui cele mai întunecoase, spaimele și năzuințele cele mai intime” cu aspirația de a ieși din contingent, asemenea păsării care, petrecându-și majoritatea timpului într-un copac, nu cântă numai în și numai despre copac. Poezia trebuie să fie clară, nu coborâtă la nivelul comun de înțelegere, pe cât posibil concisă, spre a avea parte de o critică lungă și personală, originală fără ostentație. Cam toate aceste însușiri se pot recunoaște în poezia sa, de predilecție în versuri albe, comunicative, adesea presărate cu ironii și autoironii, într-un limbaj care nu ocolește familiaritatea în sens filistin...(Al. Piru, op. cit. pp. 175-176).

Înainte de 1989 nu a putut să apară volumul „Poezii alese de cenzură” (1991), dintre care cea mai cunoscută este poezia Casa sub observație.

Poezia lui Sorescu acoperă o zonă literară largă, stilul său ironic și degajat trezind în cititor spiritul ludic al copilăriei. De altfel multe dintre volumele sale sunt dedicate celor mici ("Unde fugim de acasă?" - 1967, "Cirip-ciorap" - 1993). La moartea scriitorului au rămas în manuscris cincisprezece volume, poezie, eseu, jurnal și roman.

Dramaturgia[modificare | modificare sursă]

Dramaturgia lui Marin Sorescu abordează cu precădere tematica teatrului poetico-parabolic în trilogia ”Setea Muntelui de sare”, care cuprinde piesele Iona, Paracliserul și Matca. Paracliserul întruchipează tragedia artistului creator consumat de propria-i flacără ce nu lasă în trecerea sa prin lume decât impalpabile vestigii, niște „vorbe pe pereți.” Uneori autorul abordează fie teatrul contemporan, precum în Există nervi, teatrul istoric (în A treia țeapă și Răceala) sau comedii, precum Vărul Shakespeare, al căror armă primordială este chiar ironia mușcătoare, împrumutată din lirica soresciană.

Volume publicate[modificare | modificare sursă]

Poezii[modificare | modificare sursă]

• 1964 - Singur printre poeți
• 1965 - Poeme
• 1966 - Moartea ceasului
• 1968 - Tinerețea lui Don Quijote
• 1970 - Tușiți
• 1970 - Unghi
• 1972 - Singur printre poeți
• 1973 - Ocolul infinitului mic pornind de la nimic
• 1975 - Norii
• 1976 - Poeme Sorescu
• 1977 - Trei dinți din față
• 1972 - Suflete, bun la toate
• 1972 - Rame - Douăzeci și cinci de poezii
• 1973 - Astfel
• 1973 - Ocolul infinitului mic, pornind de la nimic
• 1976 - Descîntoteca
• 1978 - Sărbători itinerante
• 1979 - Ceramică
• 1982 - Fîntîni în mare
• 1984 - Drumul
• 1987 - Apă vie, Apă moartă
• 1989 - Ecuatorul și Polii
• 1991 - Poezii alese de cenzură
• 1994 - Traversarea
• 1995 - Lulu Și Gulu-Gulu : Versuri pentru copii, ilustrate de autor
• 1995 - Poemele tuturor tainelor
• 1996 - Din grădina copilăriei - Culegere de poezii pentru elevii din clasele I-IV
• 1996 - Moment poetic
• 1996 - Poezii
• 1997 - Puntea (Ultimele)
• 1998 - Efectul de piramidă
• 1973-1998 - La Lilieci (I-VI),
• 2000 - Scrînteala vremii
• 2000 - Încoronare

Literatură pentru copii[modificare | modificare sursă]

• 1966 - Unde fugim de-acasă? - Aproape teatru, aproape poeme, aproape povești
• 1987 - Cocostircul Git-Sucit
• 1998 - Diligența cu păpuși
• 2016 - Se mută circul înapoi - antologie de poezii pentru copii

Romane[modificare | modificare sursă]

• 1978 - Trei dinți din față
• 1982 - Viziunea vizuinii
• 1999 - Japița

Teatru[modificare | modificare sursă]

• 1968 - Iona
• 1970 - Paracliserul
• 1974 - Setea muntelui de sare^[10]
• 1976 - Matca - Piesă în trei acte
• 1980 - Teatru (Răceala, A treia țeapă)
• 1984 - Ieșirea prin cer (Iona, Paracliserul, Matca, Pluta Meduzei, Lupoaica mea, Există nervi, Răceala, A treia țeapă)
• 1992 - Vărul Shakespeare și alte piese (Luptătorul pe două fronturi, Csa evantai, Vărul Shakespeare)
• 1994 - Desfacerea gunoaielor

Publicistică[modificare | modificare sursă]

• 1969 - Teoria sferelor de influență
• 1975 - Insomnii - Microeseuri
• 1976 - Starea de destin
• 1985 - Ușor cu pianul pe scări : Cronici Literare
• 1997 - Biblioteca de poezie românească
• 1999 - Jurnal - Romanul Călătoriilor I-VII

Traduceri[modificare | modificare sursă]

• 1969 - Lisandro Oterro, "Situația"
• 1969 - Boris Pasternak, "Lirice"
• 1985 - Tratat de inspirație
• 1987 - Justo Jorge Padron, "Gazela de apă" (poeme); traducere de Marin Sorescu și Omar Lara
• 1993 - Vasko Popa, "Sare de lup", tradus de Slavomir Popovici si Marin Sorescu
• 1996 - Tan Swie Hian, "Flori de prun" (fabule)
• 1999 - Andrei Belîi, "Petersburg" (roman)

Varia[modificare | modificare sursă]

• 1974 - Doua coruri, de Hans Peter Türk ; pe versuri de Marin Sorescu
• 1975 - Cârlova: ruinurile Târgovistii ; editie ingrijita si prefata de Marin Sorescu
• 1985 - Sterian
• 1987 - Adam Puslojic, Omul, Opera și încă ceva
• 1987 - S. Copacescu - Micii gradinari. Invitati de Marin Sorescu in minunata lume a plantelor
• 2003 - Săgeți postume : epigrame, fabule, parodii, versuri, proză scurtă
• 2004 - Bile și cercuri
• 2005 - Între linii
• 2018 - Jurnal de zi si poezii din perioada studiilor liceale

Ediții în limbi străine[modificare | modificare sursă]

• 1968 - Kugeln und Reifen (Bile și cercuri), translated into German by Dieter Roth.
• 1968 - Ikaruszosdi (De-a Icar), fordította Balogh József.
• 1968 - Iona. Stück in vier Bildern. Deutsch von Doina Lescu. Wien - München - Basel, Theaterverlag Kurt Desch.
• 1969 - Jivot u tocku (Viața în roată). Trad. în italiană de Marco Cugno.
• 1969 - la catedrale (Paraclisrul). Trad. în sârbă de Adam Puslovici.
• 1970 - Vibrácie (Vibrații); Překlad: Milan Kraus, Vladimír Dudáš și Milan Kraus.
• 1970 - Punkt widzenia (Unghi). Versuri traduse în limba polonă de Irena Harasimowicz.
• 1971 - Der Kuster, drama. Deutsch von Doina Lescu. Wien - München - Basel, Theaterverlag Kurt Desch.
• 1971 - Együtt álmodunk (Visăm împreună); [vál.] ford. és [utószó] Szemlér Ferenc
• 1972 - Jonas. Danmarks Radio. Hørespilarkivet
• 1972 - 80 Poezii - 80 Poesie; trad. în italiană de Marco Cugno.
• 1972 - Rame : Douazeci si cinci de poezii - Frames : Twenty Five Poems. Versiune eng. și cuv. înainte de Roy MacGregor-Hastie.
• 1973 - Ci sono nervi (Există nervi). Versiune italiană de Marco Cugno.
• 1974 - Aberglaube. Aus dem Rumänischen von Oskar Pastior.
• 1974 - Verse anthology, USSR
• 1975 - Framkallning (Developare). Tolkning av Pierre Zekeli och Marianne Sandels.
• 1975 - Noah, ich will dir was sagen - gedichte (Noe, hai să-ți spun ceva, Versuri). übertragen von Oskar Pastior.
• 1975 - Trojanische Pferde: gedichte (Cai troieni, Versuri); übertragen von Dieter Roth; Bukarest; Kriterion
• 1976 - Smiles and Sarcasm (Sarcasme și surâsuri); traducere în greacă de Menealus Ludemis; Dorikos Publishing House Athens, Greece.
• 1976 - Kerámia : versek (Ceramica); válogatta és fordította Balogh József
• 1978 - Als ich Einmal fliegen Wollte (Despre cum era să zbor); traducere în lb. germană de Dieter Roth.
• 1978 - Raceala. A cold (editie bilingva romana-engleza). Traducere de Stavros Deligiorgis.
• 1979 - Don Quijote's Tender Years; trad. Stavros Deligiorgis
• 1979 - Lono (Matca); trad. în rusă de Chiril Kovalgi și Lev Brinski.
• 1979 - Tinerețea lui Don Quijote = La juventud de Don Quijote. Traducere din limba română de Lolita Tăutu.
• 1979 - Matița (Matca). Traducere în macedoneană de Tasko Sarov.
• 1980 - Kéményeink füstje, Fordította: Éltető József
• 1980 - Hideglelés : két dráma (Răceala); [ford. Kántor Erzsébet, Zirkuli Péter] ; [az utószót Zirkuli Péter írta]
• 1980 - Giona: tragedia in quattro quadri / Marin Sorescu ; ed. a cura dell' ; trad. dal rumeno di Marco Cugno
• 1980 - L'Ouragan de papier (Uraganul de hârtie), verse, Ed. St. Germain des Prés, Paris. Trad. în franceză de Alain Bosquet.
• 1980 - Poznavame se (Ne cunoaștem), verse anthology, Narodna Kultura, Sofia, Bulgaria. Trad. în bulgară de Zdravco Kisov și Asen Stoianov.
• 1980 - Hidegleses (Răceala), ford. Kántor Erzsébet, Zirkuli Péter; Ed. Europa, Budapest.
• 1981 - Poemas,La juventud de Don Quijote. Poemas (Visor de Poesía), traducere de Omar Lara.
• 1981 - Tri predni ziba (Trei dinți din față), Narodna Kultura, Sofia. Trad. în bulgară de Veselina Gheorghieva.
• 1981 - Gedichten (Poezii). Trad. în neerlandeză de Liesbeth Ziedses de Plantes.
• 1982 - Pod vratata (Pe sub ușă), verse anthology, Misla, Skoplye. Trad. în macedoneană de Tasco Sarov.
• 1982 - Symmetries: Selected Poems; poetry anthology, translated by por John Robert Colombo and Petronela Negosanu, Hounslow Press, Toronto, Canada.
• 1982 - This Hour; translated by Michael Hamburger; Logbridge-Rhodes.
• 1983 - La muerte del reloj; selecție și traducere de Manuel Serrano Pérez.
• 1984 - His Selected Poems, translated by Michael Hamburger.
• 1984 - Poesiealbum Nr. 197 - Marin Sorescu - Poesiealbum ; 197 - Innengrafik von Dagmar Ranft-Schinke
• 1984 - Ceramique, selected verse, Ed. St. Germain des Prés/UNESCO (Oeuvres representatives), Paris. Trad. în dranceză de Francoise Cayla.
• 1985 - Abendrot Nr. 15 - gedichte. Signiert von dem deutsch - rumänischen Lyriker Oskar
• 1985 - Let's Talk about the Weather...and other poems; Forest Books, London. Transl. by Andrea Delletant and Brenda Walker; introd."Poet to Poet" by Jon Silkin
• 1985 - The Thirst of the Salt Mountain, a trilogy of plays. Transl. by Andrea Delletant and Brenda Walker. Forest Books, London.
• 1985 - 66 poeemes. Marin Sorescu (un poet roumained'aujourd'hui); trad. du roumaine par Jean-Louis Courriol ; etudes et commentaires de Raoul Becousse. Lyon : Centre d'Étude des Interactions Culturelles. Université LYON 3, [s.a.]
• 1985 - El Huracán de papel, poezii, Universidad Autónoma Metropolitana, México, translated into Spanish by Marco Antonio Campos.
• 1987 - Legszebb versei
• 1987 - Papírorkán : versek; ford. Farkas Árpád
• 1987 - Kábulat; vál. és az előszót írta Kovács András Ferenc; [ford. Balogh József et al.]
• 1986 - El Ecuador y los Polos, selected poems, version by Omar Lara, Ediciones Hiperion, Madrid.
• 1987 - The Biggest Egg in the World, selected poems, versions by Seamus Heaney, Ted Hughes, Michael Hamburger, D.J. Enright, David Constantine, Michael Longley, Paul Muldoon, William Scammel; Bloodaxe Books, Newcastle-upon-Tyne, England.
• 1987 - Vlad Dracula. The Impaler: a play; transl. by Dennis Deletant; London ; Boston, Forest Books
• 1987 - The Youth of Don Quijote, selected poems, translated by John F. Deane; Dedalus Press, Dublin.
• 1987 - Poesie d'amore, verse selection, translated by Giorgio Caragiani, Gabriela Bertini; Dick Person, Napoli, Italy.
• 1988 - Povratac Faraona (Intoarcerea faraonului), poems, YKYT Publishing House, Belgrad. Trad. în sârbă de Adam Puslovici.
• 1989 - Jonas - Het vlot van Medusa (Iona și Pluta Meduzei). Roemeens toneel. Pefață și interviu de Liliana Alexandrescu, traducere în limba olandeză de Jan Wilhelm Bos.
• 1989 - Paysans du Danube: chronique d'un village roumain; trad. par Jean-Louis Courriol; Nîmes, Chambon.
• 1990 - Thirst of the Salt Mountain: Trilogy of Plays; transl. by Andrea Deletant and Brenda Walker.
• 1990 - Ödet och alfabetet (Scaune in alfabet), selecție și traducere de Jon Milos; Symposium Borkforlag, Stockholm, Sweden.
• 1990 - Eja te ta them nje fjale (Am zarit lumina), poems, Ed. Rilindja-Prishtine, Albania.
• 1991 - Jag såg ljus på jorden (Am zărit lumină pe pamînt), verse, Ed. Bonniers, Sweden. Trad. în suedeză de Marianne Sandels și Dan Shafran.
• 1991 - Iona, drama, Sa hitya Academy, New Delhi. Trad. în bengali de Amita Bhose.
• 1991 - La Vision de la tanière (Viziunea viziunii), trad. par Jean-Louis Courriol.
• 1991 - Hands Behind My Back: Selected Poems. Traducatori: Gabriela Dragnea, Stuart Friebert, Adriana Varga.
• 1992 - Der Fakir als Anfanger (Fachirul incepator), poems, Ed. Akzente Hanser, Germany. Trad. în lb. germana de Oskar Pastior.
• 1993 - Marin Sorescu - Poèmes choisis / Horia Badescu - Le visage du temps, traduit par Paola Bentz-Fauci.
• 1993 - Versteende Hettiet - gedichten. Vertaling Wiel Kusters. Versteende Hettiet - gedichten.
• 1993 - 33 Pesme (33 poeme), verse, Novi Sad. Prefața și traducerea in limba sarba de Milan Uzelaț.
• 1993 - Nje flafer dhe nje kembe, versuri. Traducere în limba albaneză de Aurel Plasari.
• 1995 - Vid sädens rötter och andra texter, traducere de Jon Milos, Symposion.
• 1995 - Poezii / Poems / Poesie. Traducatori: Marco Cugno, Ugo Nespolo (italiana); Michael Hamburger, Andreea Delletant, Brenda Walker, Gabriela Dragnea, Adriana Varga, Stuart Friebert, Roy MacGregor-Hastie, Stavros Deligiorgis, D.J. Enricht, Ioana Russel, Gebbett, Ted Highes, John F. Deane (engleza).
• 1995 - Poezii alese, traducere in limba chineza de Tan Swie Hian.
• 1996 - Let's Talk About the Weather and Other Poems; transl. by A. Deletant, Brenda Walker
• 1996 - Fallenhet för höjder. Dikter i urval, tolkning och presentation an Dan Shafran.
• 1997 - La soif de la montagne de sel, trad. par par Paola Bentz-Fauci
• 1998 - Fachirul începator: poezii - Der Fakir als Anfänger : Gedichte ; ed. îngrijita de Virginia Sorescu ; trad. în lb. germana de Oskar Pastior.
• 1998 - Iona: Stück in vier Bildern; Deutsch von Doina Lescu.
• 1999 - Stege till himlen: sista dikter. Ellerström Trad. în suedeză de Dan Shafran.
• 2001 - Censored Poems; transl. by John Hartley Williams, Hilde Ottschofski.
• 2002 - Die Leere der Glocke: gedichte; traducere de Christian W. Schenk.
• 2003 - Craiova văzută din car = Vid na Krajovu s telegi. Marin Sorescu ; perevod s rumynskogo Anastasii Starostinoj. Moskva, Criterion
• 2004 - The Past Perfect of Flight; transl. by Adam J. Sorkin.
• 2004 - The Bridge; transl. by Adam J. Sorkin, Lidia Vianu.
• 2007 - El centinela de la galaxia, traducere de Omar Lara.
• 2007 - Poezii-Gedichte; trad. de Dieter Roth.
• 2011 - Die Leere der Glocke: Gedichte; traducere de Christian W. Schenk.
• 2013 - The Selected Poems of Marin Sorescu (Chinese Edition); translated by Gao Xing.
• 2013 - Erratum till paradiset. Trad. în suedeză de Dan Shafran.
• 2013 - Per entre els dies. Antologia poètica (Catalan Edition). Traducere în catalană de Corina Oproae, Xavier Montoliu Pauli.
• 2018 - La tercera estaca (A treia țeapă). Traducere în spaniolă de Catalina Iliescu Gheorghiu.
• 2019 - Alma, que sirves para todo. Traducere în spaniolă de Catalina Iliescu Gheorghiu.

Studii critice despre opera soresciană[modificare | modificare sursă]

• Problematica actului literar în poezia lui Marin Sorescu; Cornelia Bejenaru, 1970
• Uno scrittore romeno contemporaneo: Marin Sorescu : considerazioni sul suo romanzo "Tre denti devanti"; Gheorghe Carageani, 1979
• Iona: opera dupa tragedia lui Marin Sorescu : partitura; Anatol Vieru, 1980
• Marin Sorescu: instantaneu critic; Mihaela Andreescu, 1983
• Marin Sorescu sau Despre tînjirea spre cerc; Maria Voda Capusan, 1993
• Marin Sorescu sau interogația exemplară; Camelia Felicia Draghici, 1993
• Marin Sorescu și Deconstructivismul; Maria-Ana Tupan, 1995
• Marin Sorescu la Buzău - Album; Alex. Oprescu, Marcela Chirita, 1996
• Marin Sorescu: studiu monografic; Fănuș Băileșteanu, 1998
• Receptarea în epoca a poeziei lui Marin Sorescu: (1964-1989); Gheorghe Boris Lungu, 1998
• Invito alla lettura di Sorescu; Gheorghe Carageani, 1999
• Intre ironic si imaginar; George Chirila, 2001
• Marin Sorescu în scrisori de familie: (altar cu parabole); George Sorescu (cuv. introd., sinteze, note si comentarii), 2001
• Între ironic și imaginar: monografie Marin Sorescu; George Chirila, 2001
• Opera lui Marin Sorescu; Crenguta Gânsca, 2002
• Marin Sorescu, între parodic și solitudine necesară, Maria Ionică, 2003
• Marin Sorescu - Laserul vagului sau Arta care doare; Ilarie Hinoveanu, 2004
• Marin Sorescu: un eu creator în ipostaze daimonice; Maria Ionica, 2005
• Marin Sorescu: repere biografice; Maria Ionica, 2005
• Marin Sorescu in patru continente. Jurnal I-II; George Sorescu, 2006
• Marin Sorescu, triumfător la judecata de apoi; Ilarie Hinoveanu, 2006
• Marin Sorescu, starea poetică a limbii române: stil și expresivitate în poezia lui Marin Sorescu; Ada Stuparu, 2006
• Generatia '60 - Nichita Stanescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru; Adrian Paunescu (Teza de doctorat), 2007
• Marin Sorescu: imagini, ethos, evocări; Gabriela Rusu-Păsărin; cuv. introd. de George Sorescu ; trad. în lb. engleză: Andreea Bratu ; trad. în lb. franceză: Dana Dinca, 2007
• Marin Sorescu în scrisori de familie; George Sorescu, 2008
• Marin Sorescu - ironica regie la un spectacol existențial; Fanus Bailesteanu, 2008
• La Lilieci - 6 cărți în căutarea lui Marin Sorescu; Marian Barbu, 2009
• A tér játékai : a virtuális tér és a történelmi idő viszonyának módosulásai Páskándi Géza és Marin Sorescu drámáiban (Games of Space: Changes in the Relationship between Virtual Space and Historical Time in the Dramas of Géza Páskándi and Marin Sorescu), Karácsonyi Zsolt, 2010
• Marin Sorescu. Poezia teatrului și teatralitatea poeticului; Ștefania Maria Custură, 2010
• Dramaturgia lui Marin Sorescu: teatru parabolic; Cristina Maria Necula, Voiculescu Ganciu Ionela, 2013
• Monografie. Marin Sorescu; Claudia Benchea, 2014
• Marin Sorescu. Singur printre canonici; Cosmin Borza, 2014
• Expresie populara în ciclul "La Lilieci" de Marin Sorescu; Gr. Brâncus, 2014
• În 1983 si 1992 premiul Nobel trebuia să poarte un nume românesc: Marin Sorescu - convorbiri cu și despe Sorescu; Ion Jianu, 2014
• Sonetele lui Marin Sorescu; Ada Stuparu, 2016
• Marin Sorescu în Postume; Ada Stuparu, 2017
• Marin Sorescu și George Sorescu în corespondență cu personalități; coordonator: George Sorescu, 2017
• Marin Sorescu. Scrisori și documente inedite (vol. I); George Sorescu și Emil Istocescu, 2017
• Marin Sorescu în documente inedite (vol. II); George Sorescu și Maria Ionica, 2017
• Marin Sorescu în anticamera NOBEL; Ion Jianu, 2018
• Marin Sorescu in documente inedite, Vol. 1-4; Maria Ionica, George Sorescu, 2019

Distincții[modificare | modificare sursă]

• Premiul Academiei Române (1968, 1977)
• Medalia de aur pentru poezie "Napoli ospite", Italia, 1970
• Premiul Academiei Române pentru dramaturgie, 1970
• "Le Muse", acordat de Accademie delle Muse, Florența, 1978
• Premiul Internațional de Poezie "Fernando Riello", Madrid, Spania, 1983
• Premiul Herder, acordat de Universitatea din Viena în 1991 pentru întreaga activitate
• Premiul Uniunii Scriitorilor din România, (de șase ori, pentru poezie, teatru și critică literară)

Marin Sorescu - Raceala

Iona (1992) - Marin Sorescu

MARIA PLOAE

Sari la navigareSari la căutare

Maria Ploae
Date personale
Născută	19 februarie 1951 (70 de ani)[1]  Dealu Perjului, Oncești, Bacău, România
Căsătorită cu	Nicolae Mărgineanu
Cetățenie	România
Ocupație	actriță
Alte premii
Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de cavaler[*] (2002)
Prezență online
site web oficial Internet Movie Database
Modifică date / text

Maria Ploae (n. 19 februarie 1951,^[1] Dealu Perjului, Oncești, Bacău, România) este actriță română de film, radio, teatru, televiziune și voce.

Cuprins

• 1Scurtă biografie
• 2Distincții
• 3Viață personală
• 4Filmografie
• 5Note
• 6Bibliografie
• 7Legături externe

Scurtă biografie[modificare | modificare sursă]

Maria Ploae a absolvit IATC în 1975, la clasa profesorilor Octavian Cotescu și Ovidiu Schumacher. A fost colegă de grupă cu Dan Condurache și Horațiu Mălăele, respectiv de generație cu Vlad Rădescu, Radu Gheorghe, Ion Chelaru, Mircea Constantinescu, Șerban Celea.

Distincții[modificare | modificare sursă]

Actrița Maria Ploae a fost decorată la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.^[2]

Viață personală[modificare | modificare sursă]

Este căsătorită cu regizorul de film Nicolae Mărgineanu.^[3] Fata lor, Ana, a devenit o apreciată regizoare de teatru, fiica Oana Maria precum și fiul lor, Nicolae jr., fiind actori.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

• Frații Jderi (1974) - țărancă
• Un comisar acuză (1974)
• Toamna bobocilor (1975) - profesoara Mariella
• Dincolo de pod (1976) - Sida, fiica Marei
• Pălăria florentină (TV) (1976)
• Gorj, straveche tara noua (1976)
• Pintea (1976) - Iza
• Mânia (1977)
• Vooruzhyon i ochen opasen (1977) - Dolores Damfi
• Drumuri în cumpănă (1979)
• Dumbrava minunată (1980) - mama Lizucăi
• La răscrucea marilor furtuni (1980) - Maria Rosetti
• Ștefan Luchian (1981) - Cecilia
• Așteptând un tren (1982)
• Întoarcerea din iad (1983) - Veronica
• Promisiuni (1985)
• Cuibul de viespi (1987) - Margareta "Margot" Aldea, fiica Anetei Duduleanu
• Desene pe asfalt (1989)
• Un bulgăre de humă (1990) - Veronica Micle
• Campioana (1991)
• Undeva în Est (1991) - Stanca
• Predchuvstviye (1992)
• Ochii care nu se văd (1994) - Mara
• Vox Maris (1995)
• Șarpele (1996) (TV) - vocea Dorinei
• Faimosul Paparazzo (1999)
• Fii cu ochii pe fericire (1999)
• Binecuvântată fii, închisoare (2002) - Nicoleta Bruteanu
• Inocență furată (2006) - Angela
• Iubire ca în filme (2006) - mama lui Bogdan
• Dragoste de mamă (2006) - Doina
• Logodnicii din America (2007) - Sanda
• Doctori de mame (2008) - Letitia Zaharescu
• The Princess and the Frog aka Prințesa și Broscoiul (2010) - Eudora (voce)
• O luna in Thailanda (2012) - Elena
• Pop-Up (2015) - Nina
• Este de menționat faptul că a fost vocea în română a Eudorei, din filmul Prințesa și broscoiul (Princess and the Frog), iar în limba engleză, vocea personajului aparține lui Oprah Winfrey.
• Fals tratat de mântuire a sufletului (2018)
• Cardinalul (2019) - Otilia

• 
  

Diminetile Filmului Romanesc | Maria Ploae si Nicolae Margineanu

MARCELA RUSU, actriță

Marcela Rusu
Date personale
Născută	21 iunie 1926  Galați, România
Decedată	19 februarie 2002 (75 de ani)  București, România
Cetățenie	România
Ocupație	actriță
Modifică date / text

Marcela Rusu (n. 21 iunie 1926, Galați, România – d. 19 februarie 2002, București, România)^[1] a fost o actriță română de film, radio, scenă și voce, precum și cântăreață ocazională.

Cuprins

• 1Biografie artistică
• 2Viață personală
• 3Filmografie
• 4Note
• 5Legături externe

Biografie artistică[modificare | modificare sursă]

A debutat la Teatrul Muzical Gioconda, împreună cu Nicușor Constantinescu, care o încurajează să meargă la Conservator, plătindu-i taxele de studenție.

În timpul anilor de studenție, face figurație la Teatrul Național, unde este apoi angajată. La 20 de ani a debutat la Teatrul Radiofonic, unde a colaborat mulți ani. În 1949 a absolvit Institutul de Artă Teatrală. A primit titlul de artist emerit în 1962.^[2]

Viață personală[modificare | modificare sursă]

A fost căsătorită cu omul de teatru Moni Ghelerter, cu politicianul Alexandru Bârlădeanu și cu dramaturgul Aurel Baranga, căruia i-a rămas văduvă. Nu a avut copii.

Filmografie[modificare | modificare sursă]

• Bulevardul „Fluieră Vântu” (1950)
• Citadela sfarîmată (1957) - rolul Irina
• Aventurile lui Tom Sawyer (1968) - văduva Douglas
• Moartea lui Joe Indianul (1968) - văduva Douglas

Maestri cu Marcela Rusu

Marcela Rusu Primul disc 1966

MIRCEA RADU IACOBAN

Mircea Radu Iacoban
Date personale
Născut	19 februarie 1940 (81 de ani)  Iași, România
Cetățenie	România
Ocupație	scriitor dramaturg
Limbi	limba română
Note
Premii	Ordinul Național „Serviciul Credincios” Ordinul Meritul Cultural
Modifică date / text

Mircea Radu Iacoban (n. 19 februarie 1940, Iași) este un scriitor, dramaturg, prozator și scenarist român.

Cuprins

• 1Biografie
• 2Activitate profesională
• 3Scrieri
  • 3.1Scenarii
• 4Referințe critice
• 5Premii și distincții
• 6Note

Biografie[modificare | modificare sursă]

Mama sa, Maria Iacoban, era învățătoare și scria poezie pe care o publica în revistele vremii, printre care și „Iașul literar”. Tatăl său, Alexandru Iacoban, era jurist dar și artist plastic amator care a avut expoziții de pictură în orașele Moldovei.^[1]

A absolvit liceul la Suceava, după care, în 1962, Facultatea de Filologie a Universității "Al. I. Cuza" din Iași.^[2]

• Între 1961-1966 a lucrat la Studioul Radio din Iași, întâi crainic i și redactor, apoi la Radio București..
• În perioada 1966-1970 a fost secretar general de redacție la revista Cronica.
• În 1969 a fost numit director al Editurii "Junimea", din Iași.
• Între 979-1990 a avut funcția de director al Teatrului Național "Vasile Alecsandri" din Iași.
• În perioada 23 noiembrie 1979-22 decembrie 1989 a fost membru supleant al CC al PCR.
• A fost secretar al Asociației scriitorilor din Iași între anii 1971-1989.
• După 1990, a fost o perioadă corespondent de front la Chișinău, ca trimis al ziarului bucureștean „Românul”, pentru a scrie despre conflictul din Transnistria.^[1]
• Între 1994-2004, Director al Teatrului „Luceafărul” Iași.
• Redactor șef al revistei „Cronica veche”.(din 2018).

Activitate profesională[modificare | modificare sursă]

• Director al Editurii Junimea (1969-1979)
• Director al Teatrului Național din Iași (1979-1990)
• Director al Teatrului "Luceafărul" (1994-2006)
• Secretar al Asociației scriitorilor din Iași (1971-1990)

Scrieri[modificare | modificare sursă]

Volume de proză, teatru, publicistică:

• "Estudiantina" - 1962
• „Nedumerit în Atlantida” - 1968
• „Cu microfonul în buzunar” - 1969
• „Lumea într-o picătură” - 1971
• „Altfel despre sport” - 1972
• „Din Azore în Antile” - 1973
• „Sâmbătă la Veritas” - 1971
• "Departe" - 1974
• „Sonnabend im Veritas” (Berlin,1974)
• „Razna prin trei continente”- 1977
• „Reduta și șoarecii” - 1977
• „Daleci” - Sofia, 1978
• „Begunci” - Beograd 1978
• „Oastea oștilor” - 1980
• „Klopotliwi Swiadek” - Varșovia 1980
• „Martor” - 1981
• „Noaptea” - 1981
• „... și alte piese” - 1985
• „Puterea ingrată la români” - 1990
• „O cronică a Basarabiei” vol.I - 1995
• „O cronică a Basarabiei” vol.II - 1999
• „Potcoave pentru purici” - 2000
• „Uimiri” - 2001
• „Noaptea asta nu câștigă nimeni - 2002
• „Cercul” - 2002
• „Grădina lui Dumnezeu” - 2004
• „Să vezi și să nu crezi” - 2006
• „Printre cărți” - 2009
• „Pompe funebre” - 2010
• „Printre alte cărți” - 2012
• „Căminarul” - 2012
• „Zece ani de foc” - 2012
• „Teatru și iar teatru” (Opera Omnia)- 2012
• „Trăim o sigură dată” - Jurnal 2004-2014, Ed. Junimea, 2015
• „I-am zărit printre cuvinte” (2019)
• Prezent! (Jurnal, vol. II, 2020)
• „Razna prin patru continente” (2019)
• „Hardughia” (2021)

Scenarii[modificare | modificare sursă]

• Totul pentru fotbal (1978)
• Un bulgăre de humă (1990) - în colaborare cu Nicolae Mărgineanu
• "Escapada", "Am o idee" ș.a.
• Piese de teatru jucate pe toate scenele din România și la teatre din străină tate(Ein Sonnabend im Veritas” la Teatrul Național German din Weimar ș.a.)

Referințe critice[modificare | modificare sursă]

• acad. Al. Zub („Cronica veche” 7-8/2012), acad. Mihai Cimpoi (în „Printre cărți” vol.II, 2012), Nichita Stănescu (p. 3),Valentin Silvestru,
• Edgar Papu, Mircea Ghițulescu, N. Barbu (p. 6), Const. Ciopraga, Margareta Bărbuță, (p. 85), Ion Cocora, Florin Tornea (p. 228),
• Ludmila Patlanjoglu, Victor Parhon (p. 298), St. Oprea, Miruna Ionescu, Const. Radu Maria (p. 386),D.R. Popescu, Const. Paiu (p. 518 în „Teatru și iar teatru)”, Ion Holban, Const. Cubleșan, Const. Coroiu, Fl. Cântec,), referințe în Dicționarele literare și enciclopedice.
• Florin Faifer, „Noaptea ca metaforă (Mircea Radu Iacoban)", Scriptor, An. 1, Nr. 5/6 (iul.-aug.), 2015, pp. 124-125,Const. Cubleșan, „Mircea Radu Iacoban dramaturgul”, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2021, D.R. Popescu, Valentin Silvestru, Radu Mareș, Ion Holban, Dan Mănucă, Zoltan Terner, Const. Coroiu, Ion Todirașcu, Mircea Dinutz, Florin Cîntec, Ștefan Oprea în „La 80 de ani, din neatenție” (Ed. Cartea Românească Educațional, 2020).

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Premii

• 1977—Premiul Academiei Române pentru teatru
• 1973—Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru teatru
• 1981 - Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru dramaturgie
• 2006—Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova
• Patru premii ale Asociației scriitorilor din Iași
• Premiul revistei „Literatura și arta” (Chișinău, 2018).
• Premiul „Constantin Brancoveanu” (2021).

Distincții

• 1971 - Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”^[3]
• 2002 - Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, „pentru meritele avute în creația artistică și promovarea culturii românești în țară și peste hotare, pentru abnegația deosebită în slujirea instituțiilor culturale din Moldova”^[4]
• 1982, 2002 și 2004 - Ordinul "Meritul cultural"
• 2013 - Medalia de stat „Mihai Eminescu” (Republica Moldova)
• Medalia de onoare a Federației Comunităților Evreiești (2018)
• Crucea Arhiepiscopiei Râmnicului (2019)
• Cetățean de onoare al Municipiului Iași (2021)

IACOBAN Mircea Radu, se naste la 9 febr. 1940, Iasi.
Prozator si dramaturg.

Fiul lui Alexandru Iacoban, judecator, si al Mariei (n. Gramada), invatatoare.

Studii liceale terminate la Iasi (1956); absolvent al Facultatii de Filologie a Univ. din Iasi (1962).

Redactor la Studioul de Radio Iasi (196l-l966) si la revista Cronica (1966-l969); director al Editurii Junimea (pina in 1979); secretar al Asoc. Scriitorilor din Iasi; director al Teatrului National „Vasile Alecsan-dri" din acelasi oras (din 1979). Debut in revista Luceafarul (1959); debut editorial cu volum de schite si povestiri Estudiantina (1962), infatisind scene din viata studenteasca, urmat de alte doua volum de schite, Nedumerit in Atlantida (1968) si O masca in plus (1969) si de romanul Departe (1975). Dramaturgul abordeaza forme diverse ale genului, de la caracterologia satirica din Simbata la Veritas (1973), la comedia sportiva din Football (1974); de la drama din Noaptea (1976) la restituirea istorica din Reduta si soarecii (1977).

Publicistica in volum Cu microfonul in buzunar (1969), Lumea intr-o picatura (1971), Altfel despre sport (1972), Din Azore in Antile (1973), Razna prin trei continente (1977). Premiul Asoc. Scriitorilor din Iasi (1970); Premiul Uniunii Scriitorilor (1973); Premiu] „I.L. Caragiale" al Acad. (1977).

Proza scurta a lui Mircea Radu Iacoban mizeaza pe dialog si personaj, subordonind temele epice unei vadite intentii satirice sau cel putin umoristice. Trecerea la proiectele de mai mare anvergura, cele dramatice, era previzibila. Nimic antologic in volumele de proza (Estudiantina, 1962; Nedumerit in Atlantida, 1968; O masca in plus. 1969 - schite si povestiri; Departe, 1975 -roman), dar ele pot fi luate acum in considerare ca niste „studii de anatomie" ale viitorului pictor de moravuri si sentimente. Nota dominanta a schitelor o da un anume aer agreabil, consecinta a cursivitatii si a dinamismului stilistic. Aceleasi caracteristici si in debutul pe scena al pieselor lui Mircea Radu Iacoban, cu Tango la Nisa (text nepublicat si in volum). Psihologiile sint inca departe de a fi construite, dramele sint enuntate. Fara cascadori defineste starea unei etape importante in evolutia scriitorului: antrenanta, vie in di alog, piesa ramine precara in rezolvarile sale dramaturgice. Reprezentind o dezbatere pe tema responsabilitatii si a lasitatii, piesa cade intr-un moralism neteatral.

Pretextul unui accident aduna intr-o situatie comuna un actor de film, o tinara oarecare, Mona, aflata in beneficiul seductiei actorului, si citiva reprezentanti ai autoritatilor. Moartea unui batrin intr-un accident de masina de care se fac vinovati actorul si tinara va dezvalui mentalitati, forme de lasitate si instrainare de binele moral. Dar dincolo de cursivitatea dezbaterii nu ramine altceva.

Cu Simbata la Veritas (1973) Mircea Radu Iacoban se afla in progres evident, aducind in scena un numar mare de personaje intr-o situatie insa pur conventionala, nedramatica si nedramaturgica: in-tilnirea de revedere dupa zece ani a colegilor de facultate. Ingeniozitatea rezolvarii piesei vine din tonalitatea nostalgic- justitiara, din lipsa de preocupare pentru actiune (totul se consuma in redeschiderea unui dosar de existente) si chiar dintr-o atmosfera tonica si de buna dispozitie finala, plutind deasupra unui fond de drame pe care fiecare le poarta cu sine. In tot, Mircea Radu Iacoban este un dramaturg agreabil, lipsit de graba in construirea propriei personalitati artistice, a propriului univers problematic.

Hardughia (1983) - Mircea Radu Iacoban

Reduta si soarecii - Mircea Radu Iacoban