5. /11 FEBRUARIE 2022 - POEZIE
| Alexandru Toma | |||
 Scriitorul Alexandru Toma | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Nume la naștere | Solomon Moscovici  | ||
| Născut | 11 februarie 1875 Urziceni, România | ||
| Decedat | 15 august 1954, (79 de ani) București, Republica Populară Română | ||
| Copii | Sorin Toma | ||
| Naționalitate |  România | ||
| Cetățenie | .svg){kind=small} România | ||
| Ocupație | scriitor, poet, jurnalist și traducător | ||
| Activitate | |||
| Alma mater | Universitatea din București | ||
| Cunoscut pentru | introducerea realismului socialist și a stalinismului în literatura română | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
Alexandru Toma (nume la naștere Solomon Moscovici) (n. 11 februarie 1875, Urziceni – d. 15 august 1954, București) a fost un scriitor, poet, jurnalist și traducător român de origine evreiască [1].
Biografie[modificare | modificare sursă]
Activitate literară[modificare | modificare sursă]
Pseudonimul literar de Alexandru Toma a fost ales de Ion Luca Caragiale, în 1896, cu prilejul publicării unui poem în revista Epoca literară. La începutul carierei literare și publicistice a folosit și alte pseudonime, precum Falstaff, Hâncu, Crayon, Tomșa și Endymion.[2]
În 1919, Alexandru Toma a fost ales membru al Societății Scriitorilor Români[3]
Licențiat al Facultății de Litere din București, a fost o vreme profesor de istorie și filosofie la licee din București și redactor la ziarul socialist Lumea nouă.[2][4]
Editor de carte și plin realism socialism[modificare | modificare sursă]
După al Doilea Război Mondial a fost director la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (ESPLA).[4]
Cunoscut pentru vederile sale comuniste și pentru introducerea realismului socialist și a stalinismului în literatura română[5], în 1948 A. Toma a fost ales membru titular al Academiei Române.[6]. După aceea, pictorul Jean Steriadi l-a imortalizat pe pânză într-un tablou numit „Academicianul A. Toma”.[7]
Unele poezii „realiste" ale lui A. Toma, porneau de la o știre publicată în ziarul Scânteia, din care închega iute, indiferent la inadvertențe, un scurt poem în care faptele sunt conduse și reordonate după nevoia artistică a poetului, într-o flagrantă ignorare a veridicului[8].
În poezia „La inaugurarea librăriei Cartea Rusă”, publicată în revista Veac nou din 10 ianuarie 1945, A. Toma celebra înființarea Editurii și Librăriei ARLUS-Cartea Rusă (decembrie 1944, respectiv ianuarie 1945) drept un act civilizator major.[9]
Vladimir Tismăneanu relatează o întâmplare la care a fost martoră jurnalista Tita Chiper: la o vizită a lui A. Toma la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”, prin 1953, acesta se bătea cu pumnul în piept atunci când invoca „poemele antifasciste” pe care le-ar fi compus în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La întrebarea unui tânar poet despre cum ajungeau acele versuri în rândul poporului, A. Toma a replicat scurt: „Tavarășe, eu nu eram sinucigaș. Le țineam ascunse în sticluțe de Urodonal”[10].
Elogiu lui Stalin[modificare | modificare sursă]
La o săptămână după dispariția lui Iosif Vissarionovici Stalin, în pagina a doua a ediției din 13 martie 1953 a ziarului Scânteia, Alexandru Toma (devenit celebru cu versurile “imperialist american/căde-ți-ar bomba-n ocean!”) a publicat o altă „capodoperă” literară: „Viață dați stalinistului gând!”[11] care se încheia cu versurile:
- Fii ai muncii, noi azi, sub cernitul drapel
- Al partidului nostru, — înălțăm jurământ
- Să dăm iureș prin crâncene stăvili spre țel —
- Cu acelaș avânt stalinist neînfrânt!
Este tatăl lui Sorin Toma care a publicat în ziarul Scînteia un faimos articol ce avea drept scop delegitimarea scriitorului Tudor Arghezi. A existat suspiciunea că ar fi scris acest articol pentru a-l da jos de pe piedestal pe Tudor Arghezi și a-l pune în locul acestuia pe tatăl său, poetul A. Toma.[7]
Volume publicate[modificare | modificare sursă]
- Poezii, 192 pagini, Editura Cultura Națională, 1926 (distins de Academia Română cu Premiul "Ion Heliade-Rădulescu")
- Ne vine dreptatea, 1944,
- Placări pe culmi, 1946
- Pușkin, făclie peste vremi, 1949
- Cântul vieții (prefață de Ion Vitner), apărut în trei ediții între 1950 și 1954. Ediția din 1951 a fost tipărită în 15.000 exemplare
- Poezii alese, 309 pagini, (prefață de Sergiu Fărcășan), Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1952, (10.150 exemplare)
- Poezii alese, Editura Tineretului, 1953, (30.000 exemplare)
Traduceri[modificare | modificare sursă]
Alexandru Toma a publicat și traduceri din literatura clasică franceză, dar și din alți autori:[3]
- Versuri de Carmen Sylva,
- Povestiri pentru copii de Lev Tolstoi,
- Renașterea de Joseph-Arthur de Gobineau,
- Tartuffe de Molière.
| Uruie roti pe prundis - Vin - se opresc! - «Ea este - Ea -» Sare portita, Fetele, mama dau fuga, Ochii le rad printre lacrimi - - «Draga mea!» - «Scumpelor!» Maini iubitoare-o ajuta Peste cutii si pachete -Zboara din brate in brate Sprintena, frageda, toata lumina, -Iaras acasa — Marea artista Sarbatorita. Unul doar, timid, Palid in umbra ferestrei Pandeste tacut, indaratnic, — Cu buzele cald-intredeschise. Mai tine ea minte Pe micul prieten, copil aproape, - Sunt ani de atuncea! -Din buclele carui Degetu-i gingas Rotea inele Clar-sclipitoare, Aur in soare? O, de atuncea Alba ei mana de fildes Sclipind purtat-a Fierul Medeei; Prin gura-i sfanta A plans sublima Ifigenie; Si peste fruntea-i, incinsa de lauri, Larg falfait-a Aripa slavei Mai tine ea minte? S-aude-alaturi Rasetu-i sprinten — Triluri senine, Scari spre lumina - «- Unde-i salbatecul, - unde?» Ea zboara cu freamat prin gang. Cu freamat, ca zborul ursitei, Si iat-o in aripa usii, — Lumina si umbra - Turburatoare - Dinti sclipitori. Ochi fara mila - Ochii! - Sta sub surasul Femeii Gingasul adolescent, Sfant, feciorelnic, Paliri si flacari ii bat pripite Florile fetei Cearca un zambet — Un pas — Inima lui Bate intreaga-n gatlej — - «Tu -» - fata se pleaca spre fata. Simte Gura lui pura Cald-sagetata De-o sarutare Ochii-i se-nchid - - Farmec si spaima! E ca o raza, Un fulger palid Ce-n el scoboara, Luneca-n tremur Prin Nopti de viata Nebanuite Ce-i dorm in suflet Luneca-ntruna Randuri de vieti, Luneca, Luneca, inca - inca - inca - Fir de lumina Printr-o fantana Fara sfarsit de adanc! Solul florilor Intr-un camp de rosmarini, Maci si albastrele -Sus pe-o cruce, fruntea-n spini Cri st si-o nalta-n stele. Ca un sol indurerat Dintre Hori el suie, Pasul lor inlacramat Cerului sa-l spuie: - Ca rasar din lut amar Si furtuni le-ndoaie, Si potirele-n zadar Tind spre nori de ploaie. isi dau sfantul lor parfum Si tot darul tainei, Dar calcate pier in drum. Cu lumina hainei. Cresc doar ca sa dea mohor Coasei ce straluce? -Sau sa nasca ghimpi, — ce dor Pe cei pusi pe cruce? * Si martirul cel divin - Crin curat si mare -Pentru flori, si pentru spini, Cere indurare! Fiul Cand fruntea-mi reazim de pervazul usii Ca-n prag sa nu cad frant de parasire, -Cand ceasuri, sed cu brate-n jos lasate Cu sterpi ochi mari intrebatori prin bezne, — Sau plansul cand mi-l zvarcolesc prin perini Sa-mi spal, sa-mi smulg din chip minciuna zilei, Atunci, prin chinul buzelor muscate, Te chem ca un copil in friguri: «Mama!» Copilul ce mai sunt te cheama-n taina Imi pare-asa, ca de-ai veni aproape. Cand cad asupra-mi spaimele-ndoielii -Ti-ai ineca oftarea hohotita. Tremuratoare te-ai lasa-n genunchi Si-ncet, scotand naframa ta cea alba Mi-ai trece-o-mbunator pe ochii umezi. Ai sta sa-mi zvanti insangerarea buzei Domol mi-ai sti destinde razvratirea Din pumnul strans, si-n mangaieri miloase Impreunandu-mi mainele, cu-n zambet, in mainele uscate ca de sfanta. Copil din nou m-ai invata a crede -M-ai indruma sa zic sfios « O Doamne, - o, nu ne duce. Doamne, in ispita Si mantuieste-ne de Duhul rau, si iarta-ne greselile, Parinte, Precum si noi si noi iertam gresitii». Dar azi imi vii aievea, Buno, Sfanto, Izvor al vietei si-al credintei mele, Tu,-ntaia mea icoana - cea din urma, - Si singura nesfaramata-n ceasul Cand «intrebarea» se-nalta in mine Cu palosu-i nimicitor de idoli! Dar stinsa ce-mi surazi si-ndurerata! O nu-ti voi spune, nu - nimic din chinul Atator nopti de friguri si chemare - Din nou musca-voi buza-mi pan' la sange; La ce-as vorbi? - au Maica Preacurata. Cazuta langa fiul pus pe cruce, Putuse sa-i desprinda maini din cuie? - Ori, marea ei de lacrami si credinta Sa-i stinga-n ceasul crud al incercarii Acel sfasietor din urma geamat? «— De ce, de ce m-ai parasit, o Doamne?» Sarmana Mama, - nu, - la ce ti-as spune? Dar lung ce ma privesti, Si datini capul Adevarat'.' - adevarat? - stii totul? - Tu, Mama tu? - — cu mainile in tremur Ii nalt barbia-ncet spre para lampii - : Da, stie tot! — Cand eu plangeam — sta treaza Si plansul meu curgea spre ea prin noapte Cand blestemam, - ea se ruga-n genunchi Eu fiu nevrednic! - fiu sarac de mila! -A mele fura lacramile - aprinse Ce-au ars pe-obrazu-i brazdele aceste Nesomnul meu i-a stins asa vederea Biet trupu-i - de se-ndoaie catre groapa -Sunt anii mei, sunt toti, pe slabii-i umeri Si orice gand intunecat din mine Albia pe credinciosu-i cap o bucla! Cainti? Mustrari? Vecii de ispasire N-ar cumpani in mainile dreptatii Cat una doar din buclele albite Truditu-i cap mi-l iau duios pe brate Si-l leagan lin, si-l leagan drag, si-l mangai Ca pe-un copil ce-a plans, si-l culci sa doarma Inviforari adanci imi salta pieptul. Zvacniri ciudate-mi simt miscand prin buze Si, peste capu-i scump, gandesc fierbinte: « O, mama iarta iarta-ti pe gresitul». |
Provine dintr-o familie de tarani. Scoala primara in satul natal; liceul la Focsani si Piatra Neamt; Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Bucuresti (absolvita in 1929).
Prof. la Dumbraveni, Aiud etc. A debutat in ziarul Reformatorul din Piatra Neamt (1923). Redactor la Telegraful (1923) din acelasi oras, unde editeaza si revista Freamatul (1925-l927) si Reactiu-nea literara (1933-l935). Autor al unei Istorii ci literaturii romane (1936), simpla compilatie pentru examenul de bacalaureat. A ingrijit ed. din V. Alecsandri. M. Kogalniceanu.
A publicat un volum de versuri. Trofee de aur (1937), un studiu despre Fortele nationalismului creator (1937) si romanul Pe frontul Marasesti invie mortii (1934).
Plecind de la intruchiparea ideii nationale in scrisul si actiunea marilor doctrinari politici, Gabriel Dragan realizeaza o semnificativa panorama a Fortelor nationalismului creator (1937), indicind „factorii de evolutie si evenimentele determinante". Lucrarea e insa ratata sub raportul interpretarii, din pricina unor vizibile carente in domeniul istoriei si al filosofiei istoriei.
Nu altfel stau lucrurile cu Istoria literaturii romane (1936), lipsita de o viziune unitara, de ansamblu, si fara putere de sinteza critica. Scriitorii agreati de Gabriel Dragan (inclusiv Galaction, Rebreanu, Ionel Teodoreanu, V. Eftimiu s.a.) sint in mod abuziv afiliati samanatorismului, in vreme ce Arghezi", L. Blaga, E. Lovinescu, Perpessicius s.a. sint amendati pentru a fi promovat tendintele modernismului - „curent de abstractiuni si de bizarerii cerebrale voite", facind „apologia instinctelor joase".
Notabila ramine, din intreaga activitate a lui Gabriel Dragan, o singura carte: romanul Pe frontul Marasesti invie mortii (1934), inspirat din evenimentele primei conflagratii mondiale si ale anilor imediat postbelici.
Doua generatii de personaje populeaza fresca epica: cei ce si-au jertfit viata la Marasesti (printre ei Stefan Boteanu) si profitorii de pe urma razboiului (deputatul si ministrul Aurel Codrescu, junele Gilca, Adelina Sa-chelarie etc). Tinarul Mircea Boteanu, fiul celui cazut la Marasesti, incearca - prin oscilatii diverse - sa-si gaseasca un drum propriu, esuind insa iremediabil intre dezmostenitii si apostatii vietii. intr-un cadru ce aminteste galeria si atmosfera din intunecare, anticipindu-le si pe acelea din Ochii strigoiului de Cezar Petrescu, romanul se incheie cu invierea razbunatoare a mortilor de la Marasesti, viziune apocaliptica coincidenta cu finalul arghezian din Cimitirul Buna-Vestire, desi fara forta halucinanta a aceluia.
OPERA: Pe frontul Marasesti invie mortii, roman. Bucuresti, 1934 (ed. VI, 1974); Istoria literaturii romane. Pentru candidatii la bacalaureat si elevii scolilor secundare, Bucuresti, 1936 (ed. II, 1937; ed. III, revazuta si adaugita, 1943; ed. IV, 1946); Fortele nationalismului creator. Factorii de evolutie si evenimentele determinante, Bucuresti, 1937; Trofeedeaur. Poezii (1923-l936). Pajisti de margean. Moarte si ideal. Ceaslov cu adoratii. Bucuresti, 1937. |
REFERINTE CRITICE: D. Smintinescu, in Tara noastra, nr, 798, 1935; N. Iorga, in Cuget clar, 28 aug. 1936. |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu