9. /18 MARTIE 2022 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
GEORGE MARCU
| George Marcu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  18 martie 1913, Perivole, Macedonia de Vest, Grecia |
| Decedat |  24 decembrie 1984, București, România |
| Ocupație | compozitor, dirijor, folclorist, cântăreț |
| Activitate | |
| Gen muzical | folclor aromân |
Modifică date / text  | |
George Marcu (n. 18 martie 1913, Perivole, Macedonia de Vest – d. 24 decembrie 1984, București) a fost un compozitor, dirijor, folclorist și cântăreț de origine aromână.
Biografie[modificare | modificare sursă]
S-a născut la data de 18 martie 1913 în satul Perivole din Grevena, regiunea Macedonia de Vest, Grecia.
Între 1932-1934 urmează studiile muzicale la Conservatorul din București, unde îl are ca profesor de folclor muzical pe Constantin Brăiloiu.
Între 1948-1954 devine dirijor și compozitor la Ansamblul macedo-român din București, după ce face primele culegeri sistematice de folclor aromân pe care le prelucrează pentru ansamblu. Două titluri notabile de prelucrări sunt Gaida[1] și Tumbe, tumbe. În paralel este responsabil artistic al Orchestrei „Barbu Lăutaru”.
În 1949 devine cercetător la Institutul de Folclor din București până în anul 1954. Revine la institut în 1959 activând până la sfârșitul vieții.
Între 1959-1968 este instructor artistic și compozitor al grupului vocal din Ministerul Petrochimic.
A fost colaborator al „Revistei de folclor” (devenită ulterior „Revista de etnografie și folclor”).
A orchestrat și dirijat acompaniamentul instrumental al pieselor cântăreței Marica Pitu înregistrate în anul 1970 la Radiodifuziunea Română atât în dialectul macedoromân (aromân), cât și în cel dacoromân (român). Titluri notabile din această serie sunt: Nu va dada s'mi mărită (Nu vrea mama să mă mărite), Bună dzua, picurare (Bună ziua, păstorule), Fată cu ochi măslinii etc. Cea din urmă piesă este una din cele mai cunoscute ale acestei cântărețe, fiind foarte difuzată la vremea sa.
Decesul[modificare | modificare sursă]
Moare la data de 24 decembrie 1984 la București.
Lucrări[modificare | modificare sursă]
Volume[modificare | modificare sursă]
- Folclor muzical aromân, Editura Muzicală, București, 1977, 206 p.
Articole[modificare | modificare sursă]
- „Cîntecele polifonice aromîne” în Revista de Folclor, tomul 3, nr. 2, 1958
- „Un sistem identic de execuție polifonică a cîntecelor populare, întâlnit la unele popoare din Peninsula Balcanică” în Revista de Etnografie și Folclor, tomul 13, nr. 6, 1968
Discografie[modificare | modificare sursă]
George Marcu a prelucrat și s-a îngrijit de numeroase înregistrări de folclor aromân, însă a avut o singură apariție discografică la casa de discuri Electrecord:
| An | Număr de catalog | Format | Piese | Acompaniament |
|---|---|---|---|---|
| 1967 | EPC 758 Muzic.ă populară macedo-română | vinil, EP, 17 cm | 1. Cu furca-n mână 2. Vanghelița mea 3. Doispreți di-ani tu munți-iu fui 4. Tumbe, tumbe | Orchestrele George Marcu |
George Marcu - Un laiu gioni picurar
HORIA MOCULESCU
| Horia Moculescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (84 de ani)  Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | compozitor producător muzical |
| Prezență online | |
| Internet Movie Database | |
| Modifică date / text | |
Horia Moculescu (n. 18 martie 1937, Râmnicu-Vâlcea) este un pianist, interpret vocal, compozitor, mediator și creator de programe TV din România.
Date biografice[modificare | modificare sursă]
Din partea mamei (Nidia Copetti), Moculescu este de origine italiană, iar din partea tatălui (Nicolae Moculescu, fost ofițer în armata română interbelică) este de origine română. Talent muzical precoce, învață autodidact acordeonul la vârsta de șase ani. Rămâne orfan de mamă în anul 1948.
Urmează cursurile medii la Turda, la Liceul de Băieți (azi Colegiul Național Mihai Viteazul din Turda), pe care le absolvă în anul 1954. Aici se remarcă prin virtuozitatea cu care interpreta piese de muzică ușoară la pian și la acordeon. Din cauza așa-zisei „origini sociale nesănătoase” din timpul regimului comunist, nu a fost admis la Conservatorul din București. Se înscrie la Facultatea de Mine din Petroșani, unde își pune în evidență talentul de interpret muzical în cadrul orchestrei facultății.
În continuare, se dedică exclusiv muzicii, activând ca pianist în localuri de bun renume din București și de pe litoralul Mării Negre. În această perioadă începe să compună melodii de muzică ușoară. Piesa lui de debut a fost De-ai fi tu salcie la mal.
A fost căsătorit de patru ori și a avut 2 copii: Ion Horia, cu penultima soție Ana-Maria (Ionuț, n. 1977 la București - d. 2008 la Berlin, la vârsta de 31 de ani) și Nidia, cu ultima soție Mariana (n. 1990 la București).
Activitate[modificare | modificare sursă]
Membru al Uniunii Compozitorilor.
A compus cca 500 melodii și a luat peste 200 premii.
A fost, între altele, realizatorul emisiunii de televiziune „Atenție, se cântă!” (TVR2 2009 - 2013, 29 iunie).
A publicat cartea "Doar atât mi-am amintit", in 2011, la Editura KULLUSYS
Discografie[modificare | modificare sursă]
Ca solist vocal și compozitor, a înregistrat doar două discuri vinil 7 și un singur LP :
- 1962 - ● Norma Mia ● Cosi Pallida ● Madame ● Ciao, EDC 541, Vinil, Electrecord
- 1965 - Al III-lea Festival De Muzică Ușoară Romanească Mamaia – August 1965, EDC 613, Vinil, Electrecord (Fața A Horia Moculescu - Sînt Tînăr, Vara La Mamaia, Iarna La Sinaia / Fața B Constantin Drăghici - Dorule, Să Cîntăm)
- 1976 - Salcia - Melodii De Horia Moculescu, STM-EDE 01227, Vinil, Electrecord
Compilații :
- 2005 - The Best Romanian Music, CD 4 din 10 CD Box Set, NC 005, CDS Music
Compoziții[modificare | modificare sursă]
Muzică ușoară[modificare | modificare sursă]
- Anul 2000 (cunoscut și ca „Noi în anul 2000”)
- Balanța inimii - Margareta Pâslaru și grupul 5T
- Ce bine e să știi să citești - Margareta Pâslaru
- Azi nu voi putea dormi - Margareta Pâslaru
- Cere-mi - Margareta Pâslaru
- Cine știe - Margareta Pâslaru
- La mulți ani - Margareta Pâslaru
- Pâna ieri - Margareta Pâslaru
- De-ai fi tu salcie la mal (1974 - Mihaela Mihai
- Singurătatea mea
- Prima iubire și ultima - Gabriel Cotabiță
- Fantanile albastre, 1983
- Primăverii n-ai ce-i face - Horia Moculescu
- Păi de ce? - Corina Chiriac
- Inima ta - Corina Chiriac
- Fir de busuioc - Corina Chiriac
- Pentru tot ce-a fost îți mulțumesc - Corina Chiriac
Muzică de film[modificare | modificare sursă]
- Mireasma ploilor târzii (1984)
- Vară sentimentală (1986)
- Primăvara bobocilor (1987)
- Maria și marea (1988)
- Secretul armei... secrete (1988)
- Miss Litoral (1991)
- Pistruiatul (1973)
Horia Moculescu, între viață și muzică - Oameni și păreri - cu Horia Moculescu și Laura Manciu
Horia Moculescu - Și dacă
Horia Moculescu - E toamna-n septembrie
EUGEN CUTEANU
Eugen Cuteanu s-a nascut in anul 1900 si a decedat pe 18 martie 1968. A fost un compozitor roman. Reprezentant de frunte a artei muzicale banatene, Eugen Cuteanu a desfasurat la Timisoara o neobosita activitate de compozitor, interpret si pedagog timp de aproape 40 de ani. Nascut la 28 decembrie 1900 la Deva, Eugen Cuteanu a pastrat toata viata amintirea meleagurilor natale, a legendelor si întâmplarilor istorice legate de aceste tinuturi. Înzestrat cu o deosebita sensibilitate, are prilejul sa cunoasca din copilarie minunata arta a sunetelor chiar din mediul familiei. Mama lui avea calitati muzicale deosebite, sora lui era o buna pianista, iar unchiul Octavian si doua verisoare din Bistrita pot fi amintiti ca interpreti talentati, având inclinatii cu predilectie spre muzica clasica si romantica. Primele încercari componistice, mici lieduri ale lui Eugen Cuteanu, scrise la vârsta de 10 ani, se bazeaza pe texte ale lui Heine si Goethe , iar dorinta de a cânta la un instrument devine o realitate când parintii cumpara, elevului în clasa I de liceu, o vioara. Acest eveniment avea sa devina decisiv pentru cariera sa de muzician.
Studiul viorii început la Deva cu profesorul Boda ,va fi continuat dupa mutarea sa la Cluj, cu profesorul Sándor János de la Liceul Unitar. Educatia muzicala a elevului este continuata cu profesorul Taritzky de la Conservatorul maghiar de muzica din orasul de pe Somes. Profesorul recunoaste calitatile elevului sau si încearca sa influenteze parintii acestuia pentru a-l înscrie la muzica. Ei aveau însa alte planuri cu privire la viitorul fiului lor, dorind ca acesta sa urmeze facultatea de medicina. Dar tânarul Cuteanu nu abandoneaza studiul viorii, continuând prin ore particulare.
Din anul 1916 el studiaza în mod sistematic gamele, tehnica arcusului si alte aspecte ale tehnicii viorii, cu profesoara Ruzitska, o fosta eleva a renumitului pedagog si compozitor vienez Joseph Hellmesberger.
În anul 1918 tânarul este încorporat dar numai pentru scurt timp, fiind demobilizat si lasat la vatra în urma unei grave pneumonii. La insistenta parintilor tânarul se inscrie la medicina, dar cei patru ani de studii nu au reusit sa-i stinga pasiunea pentru instrumentul preferat. Astfel, el beneficiaza de îndrumarea unui muzician complex, Ion Scarlatescu, alaturi de care el executa în public o prima lucrare de amploare, o sonata pentru vioara si pian. Ion Scarlatescu îsi acompaniaza talentatul elev la pian, mai apoi îi ofera notiunile de armonie si contrapunct fara a cere un onorar pentru aceste îndrumari.
Datorita stradaniilor depuse de un grup de intelectuali, în frunte cu Tiberiu Brediceanu, a luat fiinta la Cluj, în anul 1919, atât Opera cât si Conservatorul de muzica, eveniment de cultura de mare rasunet, în primul an dupa înfaptuirea unirii Transilvaniei cu România.
Din corpul profesoral al noului Conservator, în fruntea caruia a fost numit ca director Gheorghe Dima, au facut parte personalitati marcante ca Augustin Bena, Martian Negrea, Herman Klee si altii. Astfel, în anul 1919, Eugen Cuteanu se înscrie la Conservatorul de muzica, la îndrumarea lui Ion Scarlatescu, urmând vioara si compozitia.
La vioara are ca profesor pe Romulus Cionca, profesor tânar care si-a terminat studiile în strainatate. La teorie si solfegii, studiaza cu Augustin Bena, iar armonia, contrapunctul si compozitia a fost aprofundate cu Martian Negrea. În timpul studiilor tânarul Cuteanu scrie partitura baladei “Zwei Brüder” pe un text de H.Heine si un lied pe versurile lui M.Eminescu întitulat “Rugaciune”.
În anul 1923 este absolvent al Conservatorului “Gheorghe Dima” din Cluj facând parte din prima promotie de violonisti care termina la Cluj. În anul urmator este numit profesor suplinitor la Şcoala Normala de fete si gimnaziul “Anghelescu” din Cluj, unde va functioana timp de cinci ani, marcând începutul unei lungi si fructuoase cariere pedagogice, careia îi ramâne fidel pâna în ultimele zile ale vietii sale. Între anii 1925-1926 organizeaza primele recitaluri cu programe alcatuite din lucrarile sale. Beneficiaza de colaborarea cântaretei Irina Hihn si a pianistului clujean Anton Ronai, iar publicul si presa primeste aceste manifestari cu deosebit entuziasm.
În anul 1928 colaboreaza cu soprana Fenia Dobranskaia care interpreta lieduri, iar autorul cânta piese pentru vioara din creatia sa. Aceste concerte au adus o recunoastere unanima a talentului sau creator. Tot în acest an, Eugen Cuteanu este învitat la Brasov unde face cunostinta cu Tiberiu Brediceanu cântând într-un cerc de invitati a acestei familii. Interpretând si lucrari proprii, este felicitat de Brediceanu care ramâne încântat de talentul tânarului compozitor. În acesti ani, Eugen Cuteanu compune o finala pentru simfonia VIII-a “Neterminata” lui Franz Schubert,fiind indemnat sa participe la concursul de creatie cu ocazia sarbatoririi a 100 de ani de la moartea lui Schubert, termina lucrarea simfonica “Simfonia în do minor” si scrie în 1928 o piesa pentru vioara si pian întitulata “Andante”.
În 1929 este chemat de compozitorul Sabin Dragoi la Timisoara, pentru a ocupa un loc ca profesor de vioara la Conservatorul Municipal. Din 1933 activitatea sa pedagogica se amplifica, primind si un post de suplinitor la Liceul Piarist. Ridica prestigiul învatamântului muzical încercând sa-l înzestreze nu numai cu elemente de teorie muzicala dar largeste mult acest orizont insistând asupra solfegiului, elemente generale de armonie si contrapunct. Fiind extrem de sever în apecierea cunostintelor elevilor sai, a reusit si a stiut sa stârneasca interesul si dragostea pentru frumusetile artei muzicale. Multi din fostii sai elevi au marturisit cu ani în urma, ca au îndragit muzica datorita initierii care au primit-o în anii de liceu. Multi din elevii sai care au învatat vioara în clasa Eugen Cuteanu au devenit mai târziu cadre de baza ale orchestrelor filarmonice din tara.
Pe tarâmul creatiei, dupa influentele clasice si romantice care au determinat continutul si structura primelor sale lucrari, apar noi principii creatoare. Preocuparile sale de a se apropia de limbajul, de melosul si sfera modurilor populare devin tot mai evidente în muzica sa. Interesul lui se îndreapta spre suita, ce oferea cele mai mari posibilitati în folosirea nestematelor folclorice cu care vine în contact.
Astfel, în 1931 scrie “Variatiuni pentru vioara si pian” pe o tema populara româneasca.
Este încurajat pentru munca sa creatoare, fiind primit ca membru activ în Societatea Compozitorilor Români înca din 1929.
Eugen Cuteanu devine si inspectorul clasei de vioara iar mai târziu inspector al tuturor cadrelor de specialitate, urmarind îndeaproape activitatea ce s-a desfasurat în cadrul Conservatorului.
Anul 1933 marcheaza pentru viata muzicala timisoreana începutul unei serii de concerte ce-l au ca solist pe violonistul Virgil Pop. Pe lânga lucrari din repertoriul universal, Virgil Pop va prezenta la Timisoara si lucrari din creatiile lui Eugen Cuteanu.
Acompaniat la pian de Anton Ronai, violonistul clujean Virgil Pop cu o forta artistica impecabila, cu un suflet de poet obtine un succes rasunator prin interpretarea sa magistrala. Succesele sale ca interpret alaturi de succesele componistice ale lui E.Cuteanu iau amploare în iarna anului 1935. Un ziar local al acelor vremuri consemna : “…Concertul dat de Pop Virgil la Timisoara s-a bucurat de un succes enorm. Extraordinara perfectiune tehnica a interpretului am putut s-o admiram din nou în “Motto perpetuo” de E.Cuteanu, lucrare ce pune în fata interpretului greut?ti mai mari ca lucrarile lui Paganini. Cuteanu nu este doar un compozitor care poseda ample cunostinte, dar în lucrarile sale întâlnim si pasaje de o calda expresivitate lirica…”. Seria acestor manifestari artistice va continua si în anii urmatori.
În lucrarea sa prof.R.Stoicanescu scria : “Anul 1936 ar putea marca sfârsitul primei perioade de creatie din activitatea compozitorului Eugen Cuteanu, ce cuprinde un însemnat numar de lucrari vocale, instrumentale, lieduri si piese pentru vioara si pian.
De la începutul carierei sale compozitorul se simte atras de bogatia si varietatea melosului popular, întrevede în acesta un izvor proaspat si nesecat, ce ofera posibilitatea înoirii limbajului muzical, de a crea folosindu-se de el, un grai nou, viu, cu trasaturi specifice. Abia în a doua etapa creatoare, Eugen Cuteanu va depasi stadiul prelucrarii citatului folcloric renuntând la acesta si compunând în spirit popular teme pentru lucrarile sale camerale, simfonice si concertante. Se profileaza o melodie autentica, mai profunda, corespunzând totodata exigentelor unui limbaj contemporan….Pornind de la elemente melodice si ritmice de provenienta folclorica, compozitorul a elaborat lucrari care dau dovada unui mare rafinament, cu efecte emotive, generoase, strabatute de o puternica vibratie interioara. Lucrarile sale au un stil propriu, un melos distinct, o armonie si o polifonie de esenta modala si o ritmica izvorâta din practica folclorica.”
Activitatea creatoare a compozitorului Cuteanu s-a concretizat în numeroase lucrari de o certa valoare artistica. Amintesc :
Suita I Româneasca, care deschide sirul lucrarilor orchestrale ale lui Cuteanu, prezentata publicului în 1934 de dirijorii Ionel Perlea, respectiv Theodor Rogalski.
Aceasta lucrare a fost deosebit de bine primita de critica muzicala si de publicul auditor.
Suita II Rustica, compusa în 1948 este prezentata în prima auditie de dirijorul Mircea Popa. Lucrarea este bazata pe folosirea unor intonatii populare românesti cu armonii modale specifice, într-o maniera proprie.
Suita III, compusa în 1954, este executata în prima auditie de orchestra simfonica a Radioteleviziunii, sub conducerea maestrului Constantin Bobescu si marcheaza un moment de rascruce în activitatea componistica a lui Cuteanu, temele acestei suite fiind teme proprii, create într-un magnific spirit popular.
Poemul eroic “Sarmisegetuza” ocupa un loc deosebit printre creatiile compozitorului, lucrare inspirata din lupta poporului nostru pentru libertate si apararea pamântului stramosesc. Aceasta lucrare reprezentativa, terminata în 1959 a fost prezentata în prima auditie de orchestra filarmonicii de stat “Banatul” din Timisoara sub bagheta dirijorului Mircea Popa.
Concertul pentru vioara si orchestra, o lucrare ce se bazeaza pe un material tematic, cu un pronuntat caracter românesc, ce ne aminteste de intonatiile cântecelor si jocurilor din Ardeal si Banat. Prima auditie a lucrarii a avut loc la Arad în 1957. Lucrarea s-a bucurat de un real succes cu aportul stralucit al solistului Ştefan Ruha. Mai târziu concertul a fost interpretat la Moscova si la Berlin.
Concertul pentru viola si orchestra, una din creatiile de maturitate, lucrare de o inspiratie melodica deosebita, scrisa în 1964 a fost prezentata în prima auditie la Timisoara în anul urmator, în interpretarea lui Iosif Kocsis, concert-maistrul de atunci al filarmonicii timisorene.
Desigur, am amintit aici doar câteva din creatiile sale. Paleta sa artistica este mult mai larga cuprinzând nu doar muzica simfonica, muzica de camera, muzica vocal simfonica ci si muzica vocala si nu în ultimul rând muzica corala. As dori sa amintesc aici lucrarile : “Satul meu”, “10 cântece pentru copii”, “Veni mândra primavara”, “Indeamna murgule” si “De când badea”, lucrare scrisa pe versurile lui Gh.Pavelescu.
Dupa cum subliniaza si titlurile, aceste compozitii cu o puternica tenta folclorica dovedesc înca o data preocuparile lui E.Cuteanu de valorificare a cântecului popular, de a sublinia traditiile poporului român.
Paralel cu activitatea sa componistica si didactica , Eugen Cuteanu si-a desfasurat si activitatea de interpret, mai ales în cadrul cvartetului de coarde “Eugen Cuteanu” înfiintat la Timisoara în 1941 si pe care l-a condus cu succes pâna în anul 1950.
Între anii 1950 – 1968 Eugen Cuteanu este secretar al Uniunii compozitorilor, filiala Timisoara, desfasutând o activitate prodigioasa ce implica nenumarate responsabilitati.
Întreaga lui activitate s-a axat pe daruire. Daruirea de sine, pentru muzica româneasca, neuitând nici o clipa sa contribuie cu toate cunostintele si experientele sale de pedagog la formarea tinerilor, sa promoveze necontenit o muzica de o înalta clasa artistica. În acest context, amintesc “Metoda de vioara” de Eugen Cuteanu, lucrare didactica aparuta în 1955. Contributia autorului consta mai ales în largirea si diversificarea procedeelor metodice proprii.
Am evitat, pe cât posibil, sa ma folosesc de diverse citate, aprecieri la adresa compozitorului si pedagogului Eugen Cuteanu. Meritele sale, pentru muzica sa aparte, inconfundabila, au fost recunoscute, la vremea lor, prin distinctii ce nu le voi aminti aici, considerând ca ceea ce poate fi cu adevarat important, este promovarea acestei muzici românesti.
Eugen Cuteanu s-a stins din viata în dimineata zilei de 18 martie 1968, dar muzica lui trebuie sa ramâna vie în inimile noastre si cu atât mai mult trebuie sa transmitem mai departe ceea ce a reusit sa redea prin muzica compozitorul, firea neamului sau. El nu a uitat nici o clipa îndemnul prietenului sau, compozitorul Sabin Dragoi ce facea adesea un apel fierbinte catre toti compozitorii pentru a scrie româneste. Aici este izvorul originalitatii si personalitatii artistice de creator.
Slujind cu credinta si devotament muzica româneasca, din anul 1929, E.Cuteanu va desfasura la Timisoara pâna la sfârsitul zilelor sale, o neobosita activitate pedagogica, ridicând prestigiul învatamântului muzical banatean.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu