3. /2 APRILIE 2022 - RELIGIE ORTODOXĂ

Sf Cuv Tit, făcătorul de minuni; 

Sf Mc Amfian și Hilohie

Pomenirea morților

Psalmi

Sf Cuv Tit, făcătorul de minuni

Fericitul şi Sfântul Părintele nostru Tit a iubit din tinereţe pe Hristos şi plecând din lume, s-a dus într-o viaţă de obşte. Luându-şi asupra sa îngerescul chip, mergea pe calea cea strâmtă şi anevoioasă a vieţii monahiceşti, cu multă răbdare pentru Dumnezeu. Şi avea atâta smerenie şi ascultare, încât nu numai pe fraţi, ci şi pe toţi oamenii i-a covârşit cu acele fapte bune.

După aceea a fost pus păstor al oilor celor cuvântătoare ale lui Hristos. Şi avea atâta blândeţe, dragoste şi milă către toţi, încât într-acea vreme nu se afla între acei bărbaţi altcineva de acest fel. Şi păzindu-se curat cu trupulşicu sufletul din tânără vârstă, era ca un înger al Domnului.De aceea a fost şifăcător de minuni, şi stâlp însufleţit şi nemişcat s-a arătat Sfintei Biserici, care era tulburată de eresul luptării de icoane. Şi lăsând ucenicilor săi chip de viaţă postnicească, s-a dus către Domnul.

Sf Mc Amfian și Hilohie

Sfinţii mucenici Amfian şi Edesie au fost fraţi după trup, născuţi dintr-un tată întru păgânătatea elinească, iar patria lor a fost cetatea Patara din ţara Lichiei. De acolo au fost trimişi de părinţii lor la Virit (Beirut), pentru învăţătura înţelepciunii celei din afară, unde, cu cinste, cu blândeţe şi cu toată înţelepciunea petrecând zile­le lor din tinereţe, erau în mirarea tuturor, pentru viaţa lor cea fără de prihană. Căci, lepădând năravurile cele obişnuite ale tinerilor, se asemănau bătrânilor celor cinstiţi, având drept cărunteţe înţelepciunea - după Scriptură - şi în loc de vârsta bătrâneţilor, viaţa cea curată.

Pentru aceasta nu s-au lipsit de darul lui Dumnezeu, pentru că a răsărit în inimile lor lumina cunoştinţei adevărului şi au început a vedea rătăcirea închinătorilor de idoli şi a cunoaşte calea cea dreaptă a bunei credinţe celei creştineşti. Şi doreau ca mai desăvârşit să ştie cele despre Domnul nostru Îisus Hristos, adevăratul Dumnezeu şi să se facă robi ai Aceluia. Şi întorcându-se de la Virit acasă, au găsit pe tatăl lor având boierie în Patara, dar păgânătatea elinească nu o lăsase; asemenea şi pe toate rudeniile, care nu voiau să se deştepte din întunericul închinării idoleşti. Deci nesuferind să se împăr­tăşească cu păgânii şi să petreacă în locaşurile păcătoşilor, au plecat în taină de la ai lor, lăsându-şi părinţii, casa, averile şi desfătarea vieţii pentru Hristos.

Şi purtându-se cu duhul lui Dumnezeu, au mers în Cezareea, cetatea Palestinei, unde au aflat pe plăcutul lui Dumnezeu, Sfântul Pamfil, prezbiterul creştinesc, care după aceea s-a făcut mucenic al lui Hristos, şi s-au încredinţat lui spre învăţătura duhovniceştii înţelepciuni. De la el învăţând sfânta credinţă şi deprinzând toate creştineştile taine, s-au luminat cu Sfântul Botez şi vieţuiau împreu­na cu dascălul lor, Pamfil, spre lauda lui Dumnezeu. Şi se îndelet­niceau cu citirea cărţilor şi în legea Domnului se învăţau ziua şi noaptea.

Într-acea vreme, Maximian, al doilea împărat cu acest nume, a luat partea răsăritului de la Maximian Galeriu, unchiul său, şi era foarte cumplit asupra creştinilor. Pentru că, arătându-şi păgânătatea după neamul său şi ură împotriva adevăratului Dumnezeu, prigonea Biserica lui Hristos mai amar decât împăraţii care au fost înaintea lui. Şi a fost tulburare mare în toate părţile Răsăritului, pretutindeni fiind ucişi robii lui Hristos. Şi mulţi sârguindu-se să scape de pri­mejdiile ce veneau asupra lor, îşi lăsau casele şi cetăţile şi fugeau, ascunzându-se de frica muncitorilor; iar mulţi se dădeau în mâinile păgânilor şi în nevoinţa pătimirii intrau, pentru dragostea lui Hristos.

Unul ca acesta a fost Sfântul Amfian, viteazul tânăr, abia fiind de douăzeci de ani cu vârsta trupească, dar de o sută de ani cu înţelegerea şi cu mărimea de suflet, pentru că atunci când în toată Cezareea, precum şi prin celelalte cetăţi şi ţări, propovăduitorii chemau pe nume pe fiecare dintre cetăţeni la diavoleştile locaşuri, prin porunca boierilor, şi toţi creştinii erau în mare primejdie, atunci viteazul Amfian, nespunând nimănui scopul său, tăinuit de toţi, a ieşit din acel loc în care se ascundeau creştinii, şi s-a dus la necurata capişte idolească, în care Urban ighemonul în acel ceas aducea idolilor jertfă. Şi fără frică apropiindu-se de el, a apucat de dreapta lui cea cu jertfa şi, cu îndrăzneală, cu mare glas, printr-o oarecare dumnezeiască stăpânire îl sfătuia ca să înceteze de la o ră­tăcire ca aceea, iar pe diavolii şi idolii cei făcuţi de mâini omeneşti să nu-i socotească zei, defăimând pe Unul adevăratul Dumnezeu.

Acea îndrăzneală a lui pe mulţi creştini i-a întărit în credinţă, iar pe necredincioşi şi mai ales pe însăşi ighemonul, 1-a pornit spre mânie şi urgie. Deci îndată a fost răpit ca o oaie de lupi de ostaşii care erau cu ighemonul, care i-au dat lovituri nenumărate peste gură, peste faţă şi peste tot trupul, tăvălindu-1 pe pământ şi călcându-1 cu picioarele, şi apoi l-au aruncat în temniţă şi l-au înfăşurat în legături.

Iar a doua zi l-au scos la judecată şi 1-a silit ighemonul la jertfa idolească, dar s-a arătat nesupus şi nebiruit ostaşul lui Hristos pentru că fiind spânzurat şi cu unelte ascuţite de fier strujit peste tot trupul până la oase, şi bătut cu vergi de plumb peste faţă, peste grumaji şi peste coaste, încât nu i se vedea faţa de răni şi nici de cei cunoscuţi nu se cunoştea, iar coastele lui fiind sfărâmate şi zdrobite, el n-a încetat a mărturisi în munci numele lui Iisus Hristos, pătimind ca într-un trup străin. După aceea cu in înmuiat în untdelemn învăluindu-i şi legându-i picioarele, l-au aprins cu foc şi, arzând pătimitorul, se topea ca ceara. Insă nici cu această muncă nu l-au putut birui, ci, mai ales umplându-se de o mai mare îndrăzneală, striga cu mare glas, preamărind pe Hristos, iar nedumnezeirea elinească vădind-o şi ocărând-o. Şi iarăşi l-au aruncat în temniţă, iar în a treia zi, fiind abia viu, iarăşi muncitorii l-au întrebat cu munci şi, în aceeaşi mărturisire petrecând neschimbat, ighemonul a porun­cit să-1 arunce în adâncul mării.

Deci ducând pe mucenicul în mijlocul noianului şi legând o piatră de dânsul, l-au aruncat în mare. Şi îndată, în acel ceas, s-a umflat marea cu valurile, s-a cutremurat pământul, cetatea s-a clăti­nat şi toţi erau cuprinşide frică mare. Iar valurile mării înălţându-se, au scostrupul mucenicului afară pe pământ, înaintea porţilor cetăţii.Astfel a fost pătimirea şi sfârşitul Sfântului Mucenic Amfian, în a douazi a lunii aprilie, joi. După aceasta au fost prinşi şi ceilalţi creştini,precumşiEdesie, fratele lui Amfian. Deci unii îndată au fost munciţiîn multe feluri, iar alţii, printre care şi Edesie, au fost osândiţi şi trimişi a tăia bulgări de aramă în Palestina.

Iar după câtăva vreme l-au adus pe Edesie în Alexandria, cetatea Egiptului. Acolo, văzând pe Ieroclei voievodul şezând la judecată şi iuţindu-se mai presus de măsură asupra creştinilor, iar pe fecioarele cele sfinţite lui Dumnezeu şi pe femeile creştine cele înfrânate dându-le spre batjocură desfrânaţilor celor fără de ruşine, sfântul s-a umplut de râvnă pentru Hristos şi, repezindu-se înaintea tuturor asupra acelui boier, 1-a lovit peste obraz şi, trântindu-1 la pământ, îl bătea cu mâna, iar cu cuvântul îl ocăra pe acel păgân judecător, pentru judecăţile cele nedrepte.

Atunci, îndată cei ce stăteau împrejur l-au apucat şi l-au muncit asemenea ca pe Sfântul Amfian, fratele său, şi astfel şi-a câştigat sfârşitul, pentru că după cumplite munci l-au înecat în mare, luând Sfântul Edesie cununa biruinţei împreună cu Sfântul Amfian, de la Hristos, Mântuitorul nostru, Căruia se cuvine slava, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, în veci. Amin.

Când nu se fac pomeni în 2022. Calendar ortodox cu zilele în care se pot organiza parastase

de Georgiana Adam    |    11 Ian 2022   •   15:13

Sursa foto: doxologia.ro

Când nu se fac pomeni în 2022. Potrivit calendarului ortodox, anual, există anumite zile în care se pot face parastase pentru sufletul celor adormiţi.

00:00

Iată zilele în care nu se fac pomeni în 2022. Biserica Ortodoxă a stabilit zilele în care se pot face parastase pentru sufletele celor adormiţi, dar şi soroacele de pomenire după deces.

Când nu se fac pomeni în 2022

• În perioada de la Crăciun până la Bobotează (25 decembrie – 6 ianuarie);
• În toate duminicile de peste an;
• În intervalul cuprins dintre Naşterea şi Botezul Domnului (25 decembrie - 6 ianuarie);
• De la lăsatul secului de carne până la sâmbăta întâi din Postul Mare;
• Din sâmbăta Floriilor până în Duminica Tomei (25 aprilie-9 mai);
• La Praznicele împărăteşti de peste an.

Când sunt Praznicele împărăteşti de peste an. Datele când nu se fac pomeni şi parastase

• 8 septembrie, Naşterea Maicii Domnului
• 14 septembrie, Înălţarea Sfintei Cruci
• 21 noiembrie, Intrarea Maicii Domnului în Biserică
• 25 decembrie, Naşterea Domnului ( Crăciunul)
• 6 ianuarie, Botezul Domnului
• 2 februarie, Întâmpinarea Domnului
• 25 martie, Buna Vestire
• Duminica Floriilor
• Patruzeci de zile după Paşti, Înălţarea 
• Cincizeci de zile după Paşti, Pogorârea Duhului Sfânt
• 6 august, Schimbarea la Faţă
• 15 august, Adormirea Maicii Domnului

De ce se fac parastase pentru adormiţi

Pomenile sunt un act de milostenie pe care familia celui răposat îl poate face pentru ajutorarea sufletului acestuia. La parastas, se dă de pomană oamenilor nevoiaşi mâncare, îmbrăcăminte sau obiecte ce i-au aparţinut persoanei trecute la cele veşnice. 

Uneori, pomenirea este însoţită de mese îmbelşugate, la care se strâng rudele defunctului, alteori, bucatele pregătite de către familie se împart vecinilor sau oamenilor săraci, spre iertarea sufletului celui adormit, notează doxologia.ro

Când se fac pomeni la ortodocşi după deces

Biserica Ortodoxă a stabilit un interval de timp de la deces, când se fac parastase pentru pomenirea celui adormit.

Potrivit rânduielilor bisericeşti, zilele de pomenire a morţilor se face astfel:

• Primul parastas are loc chiar în ziua înmormântării. La trei zile de la decesul persoanei se face pomenirea sufletului. Acest parastas se face în cinstea Sfintei Treimi şi în amintirea Învierii Domnului. În această zi de pomenire este bine ca familia celui adormit să se roage pentru liniştea şi pacea sufletului. După această pomenire, sufletul trece cele 24 de vămi ale văzduhului, însoţit de şapte îngeri.
• A doua pomenire se face la nouă zile după deces. Acest parastas aduce aminte de ceasul al nouălea, când Iisus Hristos, înainte de a-şi da sufletul pe cruce, a făgăduit tâlharului raiul. 
• La 40 de zile se face pomana în amintirea Înălţării la cer a Domnului. În cea de-a 40 zi, sufletul celui adormit este adus de îngeri a treia oară la Scaunul Prea Sfintei Treimi. 
• La 3, 6 şi 9 luni, se face pomenirea sufletului tot în cinstea Sfintei Treimi
• La un an, după practica creştinilor din vechime
• În fiecare an, până la 7 ani de la moarte. Acest parastas aminteşte de cele şapte zile de care a avut nevoie Dumnezeu pentru a crea lumea.

Psalmi

PSALMUL 136

1. La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns când ne-am adus aminte de Sion.

2. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre.

3. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: «Cântaţi-ne nouă din cântările Sionului!».

4. Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin?

5. De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea!

6. Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.

7. Adu-Ți aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când ziceau: «Stricaţi-l, stricaţi-l până la temeliile lui!».

8. Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ţi va răsplăti ţie fapta ta pe care ai făcut-o nouă.

9. Fericit este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră.

PSALMUL 137

1. Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, că ai auzit cuvintele gurii mele şi înaintea îngerilor Îţi voi cânta.

2. Închina-mă-voi în locaşul Tău cel sfânt şi voi lăuda numele Tău, pentru mila Ta şi adevărul Tău; că ai mărit peste tot numele cel sfânt al Tău.

3. În orice zi Te voi chema, degrabă mă auzi! Sporeşte în sufletul meu puterea.

4. Să Te laude pe Tine, Doamne, toţi împăraţii pământului, când vor auzi toate graiurile gurii Tale,

5. Şi să cânte în căile Domnului, că mare este slava Domnului.

6. Că înalt este Domnul şi spre cele smerite priveşte şi pe cele înalte de departe le cunoaşte.

7. De ajung la necaz, viază-mă! Împotriva vrăjmaşilor mei ai întins mâna Ta şi m-a izbăvit dreapta Ta.

8. Domnul le va plăti lor pentru mine. Doamne, mila Ta este în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.

PSALMUL 138

1. Doamne, cercetatu-m-ai şi m-ai cunoscut.

2. Tu ai cunoscut şederea mea şi scularea mea; Tu ai priceput gândurile mele de departe.

3. Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai cercetat şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut.

4. Că încă nu este cuvânt pe limba mea

5. Şi iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe cele de demult; Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta.

6. Minunată este ştiinţa Ta, mai presus de mine; este înaltă şi n-o pot ajunge.

7. Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi?

8. De mă voi sui în Cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti.

9. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării

10. Şi acolo mâna Ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta.

11. Şi am zis: «Poate întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu».

12. Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumina ei.

13. Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele.

14. Te voi lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte.

15. Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului.

16. Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârşi şi niciuna din ele nu va fi nescrisă.

17. Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor.

18. Şi-i voi număra pe ei, şi mai mult decât nisipul se vor înmulţi. M-am sculat şi încă sunt cu Tine.

19. O, de ai ucide pe păcătoşi, Dumnezeule! Bărbaţi vărsători de sânge, depărtaţi-vă de la mine!

20. Aceştia Te grăiesc de rău, Doamne, şi vrăjmaşii Îţi hulesc numele.

21. Oare, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, am urât şi asupra vrăjmaşilor Tăi m-am mâhnit?

22. Cu ură desăvârşită i-am urât pe ei şi mi s-au făcut duşmani.

23. Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele

24. Şi vezi de este calea fărădelegii în mine şi mă îndreptează pe calea cea veşnică.

PSALMUL 139

1. Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean şi de omul nedrept mă izbăveşte,

2. Care gândeau nedreptate în inimă, toată ziua îmi duceau război.

3. Ascuţit-au limba lor ca a şarpelui; venin de aspidă sub buzele lor.

4. Păzeşte-mă, Doamne, de mâna păcătosului; scoate-mă de la oamenii nedrepţi, care au gândit să împiedice paşii mei.

5. Pusu-mi-au cei mândri cursă mie şi funii; curse au întins picioarelor mele; pe cărare mi-au pus pietre de poticneală.

6. Zis-am Domnului: «Dumnezeul meu eşti Tu, ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele».

7. Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele, umbrit-ai capul meu în zi de război.

8. Să nu mă dai pe mine, Doamne, din pricina poftei mele, pe mâna păcătosului; viclenit-au împotriva mea; să nu mă părăseşti, ca să nu se trufească.

9. Vârful laţului lor, osteneala buzelor lor să-i acopere pe ei!

10. Să cadă peste ei cărbuni aprinşi; în foc aruncă-i pe ei, în necazuri, pe care să nu le poată răbda.

11. Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ; pe omul nedrept răutatea îl va duce la pieire.

12. Ştiu că Domnul va face judecată celui sărac şi dreptate celor sărmani;

13. Iar drepţii vor lăuda numele Tău şi vor locui cei drepţi în faţa Ta.

PSALMUL 140

1. Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine.

2. Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.

3. Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.

4. Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege, nu mă voi însoţi cu aleşii lor.

5. Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.

6. Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit,

7. Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.

8. Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.

9. Păzeşte-mă de cursa ce mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege.

10. Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.