3. /21 APRILIE 2022 - RELIGIE ORTODOXĂ

Sfânta și Marea Joi (Denia Celor 12 Evanghelii);  

Sf. Sfințit  Mc. Ianuarie, episcop de Benevent;  

Sf Mc Teodor din Perga; 

Sf. Mc. Alexandra, Împărăteasa.

Sf. Sfințit  Mc. Ianuarie, episcop de Benevent;  

Arhiereul lui Dumnezeu Ianuarie, sfințitul mucenic, cu ai săi împreună pătimitori: Faust, Proclu și Sosie diaconii, Desiderie citețul, Eutihie și Acution, au luat cunună mucenicească, fiind uciși cu sabia, afară din cetatea Putioli.

Dioclețian și Maximian, păgânii împărați, mâniindu-se asupra creștinilor, Ianuarie episcopul a fost prins și dus înaintea ighemonului Campaniei, Timotei. Acesta, silindu-l în multe feluri spre închinarea la idoli, cu îmbunări amăgindu-l și cu îngroziri înfricoșându-l, după ce l-a văzut neclintit în credința creștină, rămânând ca un stâlp, a poruncit să-l arunce spre ardere, într-un cuptor încins. Și a fost sfântul nevătămat, ca altădată cei trei tineri în cuptorul Babilonului. Căci îngerul lui Dumnezeu pogorându-se la dânsul, puterea focului în răcoreală a prefăcut-o, iar sfântul dănțuind și cântând în mijlocul focului, slăvea pe Dumnezeu. După ce a ieșit din cuptor, au văzut toți, că nici de hainele lui nu s-a atins focul și se mirau foarte tare.

Iar ighemonului părându-i-se că episcopul creștinilor s-a păzit întreg de foc cu puterea vrăjilor, de mai mare mânie s-a umplut și a poruncit ca atât de mult să-l întindă pe mucenic, încât să se dezlege încheieturile din alcătuirile lor, și așa întins să-l bată fără milă. Aceasta făcându-se, atât de mult l-au bătut, până ce tot trupul lui s-a sfărâmat, încât se vedeau oasele goale și pământul s-a umplut de sânge. La o înfricoșătoare priveliște ca aceasta au mers și doi clerici: Faust diaconul și Desiderie citețul, și stăteau în mulțime, privind la pătimirea sfântului episcop.

Și păgânii i-au cunoscut că sunt creștini, deoarece pe de o parte aceia se bucurau cu duhul de vitejeasca lui răbdare, iar pe de alta plângeau pentru chinurile cele cumplite ce i se dădeau, căci și vinele sfântului se vedeau curmate. Deci, păgânii i-au prins pe amândoi, pe Faust și pe Desiderie și, legându-i împreună cu Sfântul Mucenic Ianuarie episcopul, i-au dus după ighemon în cetatea Pu-tioli; și acolo i-au aruncat în temniță. Și erau închiși pentru Hristos în temnița aceea Proclu și Sosie, diaconii cetății Putioli, și doi oameni simpli, Eutihie și Acution, osândiți spre mâncarea fiarelor.

Apoi, în ziua următoare au fost scoși toți la priveliște, împreună cu episcopul, și au fost dați la fiare. Iar Dumnezeu, Care se preamărește în sfinții Săi, a astupat gurile fiarelor la acea prive­liște, ca altădată în groapa în care a fost aruncat Daniil, încât niciuna din fiare nu s-a atins de vreun mucenic, ci toate, schimbându-și cruzimea cea firească în blândețe de oaie, au mers și au căzut la picioarele sfântului episcop. O minune ca aceea mai presus de fire, i-a adus pe toți cei ce priveau în mirare și spaimă.

Insă ighemonul, socotind și această dumnezeiască putere ca vrăjire creștinească, gândea cum să dea pierzării desăvârșite pe arhiereul lui Dumnezeu și pe cei împreună cu el. Astfel, tulburându-se cu mintea, deodată a orbit și cu ochii cei trupești, orb fiind de demult cu ochii cei sufletești, și căuta un povățuitor, pipăind pereții. Iar după ce arhiereul și mucenicul lui Hristos, Ianuarie, fiind fără răutate, s-a rugat pentru acel vrăjmaș al său, pentru ighemonul Timotei, acela îndată a văzut trupește, dar nu și sufletește. Iar oamenii care priveau spre toate acele minuni, au crezut în Hristos, fiind la număr cam cinci mii. însă nemulțumitorul și împietritul la inimă ighemon, care din orbire se luminase cu rugăciunile muceni­cului, nu numai că n-a cunoscut adevărul, ci mai mult a înnebunit. Și în loc să aducă laudă adevăratului Dumnezeu, lui Hristos, Domnul nostru, el îl hulea; iar pentru întoarcerea către El a popo­rului cel atât de numeros, îndrăcindu-se de mânie, a poruncit ca să taie cu sabia pe sfinții mucenici.

Și astfel, arhiereul lui Dumnezeu Ianuarie, sfințitul mucenic, cu ai săi împreună pătimitori: Faust, Proclu și Sosie diaconii, Desiderie citețul, Eutihie și Acution, au luat cunună mucenicească, fiind uciși cu sabia, afară din cetatea Putioli. Iar trupurile sfinților le-au adunat câte unul cetățile cele dimprejur, străduindu-se fiecare cetate, ca să aibă pe mijlocitorul său către Dumnezeu. Trupul Sfințitului Mucenic Ianuarie l-au luat napolitanii și, ducându-l cu cinste în cetate, l-au pus în biserica lor.

În acea vreme, când au luat trupul sfântului din cetatea Putioli, sângele lui care se închegase acolo, adunându-l de pe pământ, l-au pus într-un vas de sticlă și-l aveau în pază. Iar dacă îl puneau lângă capul mucenicului, îndată acel sânge închegat se topea și fierbea ca din nou vărsat. încă se făceau și minuni de multe feluri în cetatea Neapoli, cu rugăciunile Sfântului Mucenic Ianuarie. Iar mai ales acolo se slăvea această minune care s-a făcut, când muntele ce se numea Vezuviu a dat dinlăuntrul său, din sânul pământului, o văpaie mare de foc, încât nu numai cetăților celor de aproape, ci și celor de departe, mare frică și cutremur le-a adus. în acea înfricoșată vreme, alergând popoarele la mormântul Sfântului Mucenic Ianuarie și cu lacrimi strigând către el și cerând ajutor, îndată, cu rugăciunile lui, s-a ascuns acea văpaie de foc în muntele acela și a încetat frica. Astfel nu s-a făcut vătămare nici cetăților de departe, nici celor de aproape.

Și altă preaslăvită minune s-a făcut asupra unui prunc mort. O femeie văduvă, cu numele Maximila, avea un fiu abia născut și acela murind, ea plângea fără mângâiere. Iar după ce și-a venit puțin în sine din tânguire, a privit spre biserică și a văzut deasupra ușii bisericii o scândurică, ce avea pe sine închipuirea Sfântului Episcop Ianuarie. Și și-a adus aminte de minunea care s-a făcut odată în Legea Veche, cum Sfântul proroc Elisei a înviat pe fiul șunamitencei.

Deci, pornindu-se cu mare nădejde femeia aceea spre Dumne­zeu și spre plăcutul Lui, a făcut după asemănarea aceea. A luat icoana Sfântului Mucenic Ianuarie și a pus-o deasupra pruncului său mort, cu ochii spre ochi, gura către gură și pe cealaltă asemănare a trupului celui închipuit, către trupul celui mort. Apoi, cu suspine și cu lacrimi fierbinți s-a rugat, zicând: „Robule al lui Dumnezeu, miluiește-mă și-mi potolește mâhnirea mea, înviind pe fiul meu, că unul născut îmi este”. Astfel rugându-se ea, îndată a înviat pruncul și s-a sculat sănătos. Și toți cei ce se adunaseră la îngroparea aceluia, văzând o minune preaslăvită ca aceea, s-au minunat, au preamărit și au mulțumit lui Dumnezeu, Care face minunate lucruri prin sfinții Săi. Iar pe Sfântul Mucenic Ianuarie, ca pe un grabnic ajutător, cu laude l-au mărit. Cu ale cărui sfinte rugăciuni, să arate și spre noi Domnul mila Sa în veci. Amin.

Sf Mc Teodor din Perga; 

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Teodor din Perga Pamfiliei

21 Aprilie

Troparul Sfântului Mucenic Teodor din Perga Pamfiliei, glasul al 4-lea:

Dumnezeul părinţilor noştri Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.

 

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea...

Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dar bine plăcut şi iubit Stăpâ­nului şi podoabă mucenicilor te-ai arătat, Sfinte Părinte Teodor. Pentru aceasta ca un dar cântare aduc ţie, dă-mi ajutorul tău.

Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind împodobit cu duhul şi înfrumuseţat cu trupul, ai îndepărtat pe cel viclean şi pe acesta vătămându-l, ai primit cununa biruinţei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Biruind graiurile celui rău credincios, Părinte Teodor, lămurit te-ai arătat pe tine plăcut Domnului şi ostaş al Împăratului Hristos şi mucenic desăvârşit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Neapropiat cu firea Sălăşluindu-Se în pântecele tău, ne-a arătat pe noi prin negrăită milostivire locuitori ai Raiului, din care am fost izgoniţi prin înşelăciunea şarpelui, Preacurată Fecioară.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Pe ai tăi cântăreţi...

Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcându-te locaş Dumnezeies­cului Duh, înţelepte, ai surpat capiştile idolilor cele pierzătoare şi cu cuvinte ai înfruntat jertfele cele spurcate ale celor fărădelege, Părinte Teodor.

Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu mânie bătându-te judecătorul cel fărădelege, ca pe unul ce întăreai Legile Dumnezeului nostru, Sfinte Mucenice Teodor, pe Acela văzându-L înaintea ta, ai rămas neclin­tit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu osârdie te-ai pus în tigaie arsă şi te-ai aprins de Dumnezeiască dragoste, Părinte Teodor, aprinzându-te cu râvna lui Dumnezeu Celui Atotţiitor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel fără de ani cu firea S-a văzut din tine sub ani, născându-Se cu adevărată asemănarea trupului, văzând mai înainte prin milostivirea cea negrăită păcatele mele în ani.

Irmosul:

Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, Ceea ce eşti Izvor Viu şi Îndestulat, care s-au împreunat ceată duhovnicească întăreşte-i şi întru Dumnezeiască mărirea ta, de cununile măririi învredniceşte-i.

 

Cântarea a 4-a. Irmos: Cel Ce şade în Slavă...

Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind pus în tigaie, îngerul din cer stând înainte, te-a rourat, păzindu-te pe tine nears, Sfinte Părinte Teodor, prin curgerile apelor, cu cutremur şi cu sunet şi cu înfricoşătoare arătări.

Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lucrând tu minuni, Dioscor cel învăţat cu înşelăciunea îndată ca o piatră tăvălindu-se către credinţă, s-a numărat în ceata mucenicilor, ca cel ce s-a sfârşit prin foc.

Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un păzitor al poruncilor Ziditorului ai fost pus în temniţă şi ai păzit lui Dumnezeu credinţa, pe care din pruncie ai avut-o şi cu înţelepciunea cea desăvârşită ai lepădat pe cei fără de minte, care nu păzeau credinţa cea dreaptă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Suferind încercările chinurilor celor cu multe dureri, te-ai învrednicit a tămădui multe boli, mucenice şi te-ai făcut moşte­nitor Locaşurilor celor fără de durere şi vieţii şi îndulcirii celei cu adevărat fără de întristare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fără durere ai născut pe Dumnezeu Cel fără de trup, pe Cel Ce a dezlegat durerile strămoaşei Eva şi a mântuit din durerile iadului pe păcătoşii ce aveau viaţă cu durere.

 

Cântarea a 5-a. Irmos: Spăimântatu-s-au toate...

Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înşelăciunile necredinţei ai înfruntat; pentru aceasta fiind legat de o căruţă, ai rămas întreg, ridicându-te cai de foc ca pe Măritul Prooroc Ilie, Sfinte Mucenice, Părinte Teodor.

Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mâniindu-se cel fărădelege te-a aruncat pe tine, dimpreună cu Socrat şi cu Dumnezeiescul Dionisie, într-un cuptor încins, cu care împreună ai cântat cântarea proorocilor cea sfinţită, ca un viteaz, Părinte Teodor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dumnezeiescul Dionisie împre­ună cu viteazul Socrat, cei ce în mijlocul cuptorului s-au rănit cu sufita, în cântări să fie lăudaţi ca nişte tari mucenici, cei ce s-au plecat Dumnezeieştilor învăţături ale Sfântului Teodor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce cu adevărat eşti Preacurată, Singura de Dumne­zeu Născătoare, întăreşte-mă ca să stăpânesc patimile cele ce m-au robit pe mine, ca bucurându-mă cu cuget curat să te fericesc pe tine, Izbăvirea credincioşilor.

 

Cântarea a 6-a. Irmos: Cugetătorilor de Dumnezeu...

Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Dumnezeiească pogorârea îngerului s-a stins văpaia cuptorului, iar inima ta, prea­fericite, umplându-se de îndrăznire, se răcorea, cu chemarea cea către Ziditorul.

Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Auzind chinuitorul graiurile cele sfinte ale celei ce te-a născut pe tine, săbiei a dat-o pe dânsa, săvârşindu-şi curgerea cu Dumnezeiască mucenicie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dorind Filipia ca să moară împreună cu fiul, cu grăbire a venit nechemată înaintea judecătorului şi a primit mărirea mucenicilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Iată Muntele cel Sfânt, iată pe Dătătoarea de mir a Duhului şi Podul care trece pe toţi către Dumnezeu, Născătoarea de Dumnezeu Fecioara, pe care o mărim.

Irmosul:

Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârşind acest praznic Dumne­zeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, slăvind pe Hristos, Cel Ce S-a născut dintr-însa.

 

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi...

Cu ungerea preoţiei şi cu sângele muceniciei v-aţi împodobit, Măriţilor Mucenici Ianuarie şi Teodor şi întru cele de sus locuind, pretutindenea străluciţi. Căutaţi spre noi, cei ce am venit în Biserica voastră şi într-însa neîncetat strigăm: păziţi-ne pe noi pe toţi, rugând pe Dumnezeu Cel Iubitor de oameni.

 

Cântarea a 7-a. Irmos: N-au slujit făpturii...

Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Păzindu-te cu Roua Duhului ca cei trei tineri, ai rămas nears în mijlocul focului, de Dumnezeu Înţelepţite, Sfinte Părinte Teodor, împreună cu dânşii cântând: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Înşelăciunea păgânilor cu cuvântul darului care îndestulat izvora din buzele tale, ai înfrun­tat-o, Mucenice Teodor şi ai strigat: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mai înainte de zămislire cunoscând chemarea şi pătimirea ta, cea care te-a născut pe tine, mare mucenice şi mult pătimitorule, Sfinte Teodor ai strigat: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fii mie Curăţire către Cel Ce S-a născut din tine, Preacurată, mijlocindu-mi Dumnezeiască intrare întru Împărăţia lui Dumnezeu şi îndulcirea hranei şi împărtăşirea Luminii, tămăduindu-mi datoriile cele cumplite.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi...

Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Suindu-te pe Cruce, trei zile ai fost spânzurat pe ea, arătat închipuind Patima Stăpânului tău cea pururea pomenită, care a fost peste trei ceasuri; pe Domnul lucruri lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind pus pe lemn şi primind durerile rănilor, ai vătămat pe şarpele cel potrivnic, care prin gustarea lemnului a pricinuit lui Adam şi urmaşilor lui moartea cea cu durere. Pentru aceasta te cinstim întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Perga laudă nevoinţele tale, durerile, răbdarea, rănile şi pătimirea cea fericită, prin care prin moartea cea cinstită, către Viaţa Cea fără de moarte te-ai mutat, Sfinte Mucenice, Părinte Teodor, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

O adâncul Tainei Celei de negrăit! Cel Ce odinioară a zidit pe om cu mâna, Se zideşte Întrupat, sălăşluindu-Se în pântecele pururea Fecioarei şi mă mântuieşte pe mine cel ce cu frică strig: Binecuvântaţi toate lucru­rile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit. Atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea ridică să-ţi cânte ţie: pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a. Irmos: Tot neamul pământesc...

Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Urmând urmelor lui Hristos, preaînţelepte, ca mucenicul cel dintâi, ai suferit răstignirea, primind legături şi rănile piroanelor şi te-ai înălţat de pe pământ către cele Cereşti şi ai primit soarta purtătorilor de cununi şi Împărăţia lui Dumnezeu cea care nu poate fi furată.

Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stând în mijlocul focului, ca aurul cel strălucitor, lumină te-ai arătat, Părinte Teodor, că aprinzându-te de dorirea Stăpânului, prin pogorârea îngerului celui cinstit, ai rămas nears. Cu care împreună ai cântat cântarea de mântuire, luminat bucurându-te.

Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să stăm în Casa Dumnezeului nostru cu bună cuviinţă, mărind cu credinţă pe pătimitorul cel ce prin cuget bărbătesc s-a nevoit şi a primit de sus cununa biruinţei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu bucurie suindu-te către Locaşurile cele de sus, ai ajuns la Cetele celor fără de trup, Sfinte Mucenice Teodor, şi în trup biruind cu tărie pe demonii cei fără de trup, te rogi pentru cei ce cu credinţă te cinstesc pe tine, ca să ia iertare datoriilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Luminează ochii sufletului meu, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu mă cuprindă întunericul cel greu al păcatului, nici să mă acopere pe mine adâncul deznădăjduirii; ci, ca Ceea ce eşti Mijlocitoarea cea Neînfricată a credincioşilor, izbăveşte-mă şi mă îndreptează pe mine.

Irmosul:

Tot neamul pământesc să salte cu Duhul fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfinţita prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te Prea­fericită, Născătoare de Dumne­zeu, Curată, pururea Fecioară.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Pe cel cu un nume numit al darului Mântuitorului, pe moştenitorul fericirii acestuia, ca pe cel întocmai mucenic al lui Hristos Dumnezeu, veniţi să-l lăudăm prăznuind acum cinstită pomenirea lui şi să strigăm către dânsul: Mare Mucenice Teodor, roagă-te ca să se dăruiască nouă iertare de greşeli.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Nu vom tăcea, Născătoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi nevrednicii. Că de n-ai fi stat tu înainte rugân­du-te, cine ne-ar fi izbăvit pe noi de atâtea nevoi? Sau cine ne-ar fi păzit până acum slobozi? Nu ne vom îndepărta de la tine, Stăpână, că tu izbăveşti pe robii tăi pururea din toate nevoile.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Ceea ce în vremile cele de pe urmă Te-a născut, Hristoase, cu Trup, văzându-Te spânzurat pe Cruce pe Tine Cel Născut din Tatăl fără de început, strigă: vai mie, Preaiubitul meu Fiu! Ce răsplă­tire ţi-a dat poporul iudeilor? Ci, scoală-Te şi mântuieşte pe cei ce au crezut întru Tine, ca Cel Ce eşti Singurul Iubitor de oameni.

Viata Sfantului Mucenic Teodor din Perga Pamfiliei (21 aprilie)

Sf. Mc. Alexandra, Împărăteasa.

Sfânta Alexandra, mucenița lui Hristos Dumnezeu, era soția împă­ratului Dioclețian. Deci, văzând ea că Sfântul Gheorghe era chinuit în felurite chipuri spre moarte, dar că în chip minunat rămâne viu și sănătos, s-a înfățișat înaintea împăratului, în vreme ce el aducea jertfă idolilor, și s-a mărturisit pe sine creștină.

Alexandra, mucenița lui Hristos Dumnezeu, era soția împă­ratului Dioclețian. Deci văzând ea că Sfântul Gheorghe era chinuit în felurite chipuri spre moarte, dar că în chip minunat rămâne viu și sănătos, s-a înfățișat înaintea împăratului, în vreme ce el aducea jertfă idolilor, și s-a mărturisit pe sine creștină; pentru aceea a fost pusă în închisoare. După ce a fost închisă, s-a dat hotărâre ca să fie tăiați cei doi, Gheorghe și Alexandra. Aflând ea această hotărâre a împăratului, în închisoare s-a rugat lui Dumnezeu și și-a dat sufletul.

Iar Apolo, Isachie și Codrat, fiind din slugile împărătesei Alexandra, și văzând-o pe ea că a disprețuit vremelniceasca și stricăcioasa împărăție și pe muncitorul împărat, și că, crezând în Hristos, a și murit pentru El, au crezut și ei în Hristos. Deci, înfățișându-se cu îndrăznire, au mustrat pe împărat, numindu-l călcător de lege și sălbatic, și că nu i-a fost milă de însăși femeia sa, cu care a făcut copii.

Mâniindu-se împăratul pentru aceasta, a poruncit ca să-i pună la închisoare, și aceasta făcându-se, gândea el toată noaptea cu ce moarte îi va pierde. Dimineața, scoțându-i din temniță, pentru Codrat a poruncit să fie tăiat, iar Apolo și Isachie, iarăși să fie puși la închisoare și să fie uciși cu foamea. După câteva zile, fiind istoviți de foame, și-au dat sufletele lor în mâna Domnului.