5. /24 APRILIE 2022 - POEZIE
 Membru titular al Academiei Române |
|---|
| Eugen Jebeleanu | |
 Poetul Eugen Jebeleanu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][3]  Câmpina, Prahova, România |
| Decedat | (80 de ani)[1][3] București, România |
| Naționalitate |  România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | poet, publicist, traducător, politician comunist |
| Activitate | |
| Educație | Facultatea de Drept din București |
| Alma mater | Universitatea din București |
| Lucrări remarcabile | „Surîsul Hiroshimei” |
| Partid politic | Partidul Comunist Român |
| Premii | Premiul de poezie „Etna Taormina” Premiul Herder Premiul de Stat (1952)[2] |
Modifică date / text  | |
Eugen Jebeleanu (n. 24 aprilie 1911, Câmpina — d. 21 august 1991, București), academician, poet, publicist și traducător român, membru al Partidului Comunist Român.[4]
Viața și activitatea literară[modificare | modificare sursă]
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
Evul mediu | ||
| Curente în literatura română | ||
Umanism - Clasicism | ||
| Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română | ||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
A absolvit Colegiul Național "Andrei Șaguna", din Brașov și Facultatea de Drept la București. A debutat în 1927 cu poezii la revista Viața literară, condusă de I. Valerian. În anii '30, a lucrat ca jurnalist în presa bucureșteană de stânga. Poet ermetic în perioada interbelică, realist socialist în perioada proletcultistă.
Voce profund originală în literatura română, devine cunoscut pe plan internațional odată cu apariția volumului "Surâsul Hiroshimei", poem tradus în numeroase limbi, recitat ori cântat și acum în amfiteatrele din America Latină și Europa.
Laureat al premiului de poezie "Etna Taormina" din Italia (1971) și al premiului Herder din Austria (1973). Membru corespondent al Academiei Române în 1955, membru titular din 1974. Poemele sale continuă să fie traduse și publicate, mai ales în SUA și America Latină, dar și în Republica Moldova.
Eugen Jebeleanu a fost și un pescar amator pasionat.[5]
Volume de poezii[modificare | modificare sursă]
- Schituri cu soare, 1929
- Inimi sub săbii, 1934
- Ceea ce nu se uită 1945
- Scutul păcii, 1949
- Poeme de pace și de luptă, 1950
- În satul lui Sahia, 1952
- Bălcescu, 1952
- Cîntecele pădurii tinere, 1953
- Surîsul Hiroshimei, 1958
- Cântece împotriva morții 1963
- Elegie pentru floarea secerată - (soției sale, graficiana Florica Cordescu) 1967
- Hanibal, 1973
- Surâsul Hiroshimei și alte versuri [pref. Ov. S. Crohmălniceanu], 1973
- "Harfa si Minotaurul" ,[antologie], BPT, Ed. Minerva, 1977
- "Arma secretă", 1980
- "Deasupra zilei, 1981
- "Poezii, 1988
- Poezii, Antologie, tabel cronologic, prefață și comentarii de Tudor Cristea, Ed. Albatros [col. Lyceum], 1990
Traduceri[modificare | modificare sursă]
- R.M. Rilke, Poeme, 1932
- R.M. Rilke, Povestea despre iubirea și moartea stegarului Christoph Rilke, 1946
- Petofi S., Poeme alese, 1949
- P. Neruda, Poeme, 1951
- Ady E., Poeme, 1955
- N. Guillen, Poeme cubane, 1963
Decorații[modificare | modificare sursă]
- titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii”[6]
- medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru merite deosebite în domeniul științei, artei și culturii”[6]
Imagini[modificare | modificare sursă]
Absenţa - Eugen Jebeleanu
Mihu Dragomir (Mihail G. Dragomirescu)
 | |
 | |
Mihu Dragomir a fost un poet roman.
Pe numele sau adevarat Mihail C. Dragomirescu, s-a nascut in Braila la 24 aprilie 1919, intr-o familie de invatatori.
Urmeaza cursurile Academiei Comerciale din Bucuresti, dar este preocupat de timpuriu de miscarea literara a epocii, pe care o sustine prin colaborari intense. Numele sau este gasit in revista „Cadran", revista a studentilor fiintand inca din 1931 in Bucuresti, este redactor la revista „ Viata si suflet", conduce revista „Flamuri" (1937). Debutul in poezie este marcat, sub pseudonimul Misu Const. Dragomirescu, intr-o revista din orasul natal, in 1936.
Colaboreaza de asemenea la revista „Orizont" condusa de Sasa Pana (1944), la „Revista literara" (1947). Publica la „Viata Romaneasca", apoi lucreaza ca redactor sefia revistele „ Tanarul scriitor" si „Luceafarul", functie care ii inlesneste sustinerea multor scriitori in plina formare. in anul 1952, primeste Premiul de Stat pentru Poezie (clasa a IH-a) datorita volumului Stelele pacii, iar in 1954, poemul Razboiul ii este de asemenea rasplatit cu acelasi premiu, clasa a II-a. Realizeaza reportaje, schite cu caracter memorialistic despre razboi, proza de anticipatie, povestiri pentru copii; traduce din limbile engleza, rusa, chineza. Moare in Bucuresti, la 9 aprilie 1964.
Daca volumul de debut din 1936 (Ganduri prafuite) ti cel de-al doilea raman fara ecou, urmatoarele volume ni-l vor arata pe poet ancorat in realitatea sociala si platind tribut comenzii acesteia. Adevaratul poet ni se va dezvalui abia dupa 1961, odata cu volumul Stelele asteapta pamantul, si mai ales in poeziile publicate postum.
Din acestea poetul ni se ilustreaza ca un romantic prin excelenta, vizand deopotriva sublimul si monumentalul, dar si implinirea prin dragoste, lirica de rezistenta a sa. Descins din lumea lui Panait Istrati si a Chirei Chiralina, poetul va fi un evocator al acestui spatiu privilegiat in literatura noastra, marcand cea de-a doua zona de rezistenta a liricii sale.
Volume de versuri:
Ganduri prafuite, Braila, 1936;
Ruga de ateu, Braila, 1938;
Stelele pacii, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1952;
Razboiul, poem, Bucuresti, Editura Tineretului, 1954;
Pe struna fulgerelor, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1955;
Oda pamantului meu, Bucuresti, Editura Tineretului, 1957;
Intoarcerea armelor, Bucuresti, Editura Tineretului, 1959;
Povestile baltii, Bucuresti, Editura Tineretului, 1959;
Stelele asteapta pamantul, Bucuresti, E.P.L., 1961;
La inceput a fost sfarsitul, Bucuresti, E.P.L., 1962;
Poezii, Editura Tineretului, 1963;
Inelul lui Saturn, Bucuresti, Editura Tineretului, 1964;
Sarpele fantastic, Bucuresti, E.P.L., 1965;
Minutar peste netimp, editie de Chira Dragomir, prefata de Aurel Martin, Bucuresti, Editura Minerva, 1974.
Sarpele fantastic a aparut postum in volumul caruia i-a dat numele, Bucuresti, E.P.L., 1965.
Lebedele de zapada (L) a fost publicata in volumul Minutar peste netimp, versuri inedite, editie de Chira Dragomir, Bucuresti, Editura Minerva, 1974, in ciclul Lebedele de zapada, 1939-1941.
Acum
| Acum - e bine. Iar suntem straini. Nimic din mine nu-i al tau. Nimic. Taceri, si-atat, trecand prin brazi si pini, s-au dus demult nesomnu-n doi, si frica. Si, ca-nainte de-a ne fi stiut, redevenim persoane singulare. Avem un cer si-o noapte fiecare, acum e bine - noptile-au tacut. De-atatea ne-mpliniri suntem prea plini, Nici asteptarea n-o mai stim, nici frica. Suntem si-n noi si intre noi straini. Din tine nu-i nimic al tau. Nimica. Sarpele fantastic
|
De profundis
| De trei ori, cand am vrut sa va cant, de trei ori glasul meu n-a deschis decat sterpe silabe. Sunet marunt langa sunet marunt, numarat si-mpartit, glasul meu de trei ori - serpi avari la vedere! - trecu pe sub numele vostru batran, pe sub sfintele voastre obarsii. E timpul, iata e timpul: rob varstei, sunt deopotriva cu voi, fie si numai prin vrerea de-a sta singur sub soarele greu de otravi al amurgului, singur, cu tampla zvacnind, la un miez de rascruce, in treacatul tuturor carelor. Cat de departe veniti - din deserturi, din grote cu fulgi de silitra, din leaganul apei, din preajma fantanilor, putreda, cat de departe veniti la soboarele voastre - voi, dezlegandu-va limba fierbinte de ugerul vacilor sacre, voi, coborand si pornind spre soboarele voastre la-ntaia-ngropare a frunzei. Eu v-am vazut mai demult, intr-o toamna, pornind spre o vale demult parasita, uitata de zei si de ape, eu v-am vazut lunecand intr-acolo ca negre si verzi si albastre siruri de ploaie: pe coastele vaii, siruri prelungi, sute de mii adunandu-va toate pe fundul aceleiasi vai parasite, siruri in gura cu clopote mici si cu fluiere, nemaisfarsite ostiri inchinate lui Aspis, eu v-am vazut mai demult, intr-o latura-ascunsa a lumii. Valea cu lanuri de pir se umplea de ostirile voastre asa cum se umple de clocot -cu toate pecetile secetei rupte - un loc de paragina. Aerul cald altadata, de-un veac neclintit intre maluri rotunde, aerul cald si statut s-a racit intr-o singura clipa. Frig sa adie-ncepuse din fundul palniei pline de ghemele voastre pana la gura. Negru, un sloi invechit am crezut ca se afla acolo, se dezgheta intr-o clipa si-apoi, inchegandu-se iarasi, valuri de frig si de frig arunca in vazduh. Un suier de mare rotire in loc se pornise; undele frigului largi izbucneau in vazduh, cercuri pulsau, inaltandu-se unul din altul, pana la cercul de margine-al vaii -cercul de sus dintr-o data-nvelit de racoarea si scaparul brumei; pe cand jos, pe cand jos auzeam solzii, multimile lor rasculate, freamatul lor de arama, de zinc si de frunza. Solzii picau vestejindu-se; zale de-arama, de zinc si de frunza picau si frunzarul de zale strat se facuse, amar, sub desimea voastra-nclestata. Ah, v-am vazut despuiati! Sange putin izvora sub taisele coltilor: sange putin si trei parti de racoare. Reci, prin canalele coltilor gusile pline zvarleau la rastimpuri otrava, scumpe otravuri, acizi indelung pregatiti in retorte, aspre lichide-adunate picur cu picur din grea tescuirea sfintelor pietre, roua devoratoare de calcar, seva de plumb, bruma de-amar hidrargir, ceata-nchegata din beznele verzi ale cuprului. Sange putin izvora sub taisele coltilor, sange putin si trei parti de racoare: sange, venin - si pe urma sudorile celei mai lungi agonii dintre cate stiam ca petrec inspre moarte fiinta. Da, de sudorile voastre frigul sporise. Prin porii deschisi, apele tari, lesioasele ape-ntetisera numarul undelor largi ale frigului -sange, venin si sudoare; amarul amestec de ape crestea, lac se facea, dar cu mult mai amar decat numele fierei. Un navod as fi vrut sa arunc in lacul de fiere, ah, un navod - si ce freamat sub volbura apei amare! O mie de roti se-nvarteau dedesubt, roti se-nvarteau dedesubt, inspumand suprafetele-amare, valuri de spuma, spornica spuma, noian miscator inaltandu-se viu si razbind peste marginea vaii. Pana la glezne stam insumi in spuma amara, soarele rece si el asfintea peste fosnetul spumei amare, frica mi-era sa n-adorm, pe cand umbra mea unduia pe deasupra noianelor, unul ca mine cum sta, pana la glezne si pana la brau, mai apoi, intre valuri tot mai domoale, valuri amare de spuma. Frica mi-era sa n-adorm si sa nu vad iar si iar cum se-ncheie povestea soboarelor voastre, cand, intr-o liniste mare,-am vazut cum se nalta din mijlocul albei intinderi si cum se alege, singura, verde si-azur, cu o mie de fete, piatra soboarelor, miezul compact al otravii, inima ei netezita, cu muchii si-o mie de fete. Frica mi-era sa n-adorm. Era noapte, singur pe-o margine rece de vale m-aflam; fosnetul spumelor da inapoi spre adancul acelei vai parasite - da, si-n adancul geros al acelei vai parasite-am privit si-am vazut un numar de teste turtite, un numar de oase rotunde mai mare decat numarul testelor, si-n mijlocul marelui numar de oase si teste -piatra soboarelor, miezul compact al otravii inima ei netezita, cu muchii si-o mie de fete. Stam singur, tanar eram si bolnav de ispita veciei, teama de somn ma-nvrajbise cu tihna si somnul, tot ce-ntalneam era dreapta vedenie, tot ce-atingeam ca sa fie al meu luneca printre degete risipitoare. Un navod as fi vrut sa intind pe deasupra tuturor celor vazute si-atinse, un navod, ca si-acolo, in Valea multimii lui Aspis, gol pe cand stam pe un mal si priveam cum movila marelui numar de oase si teste tine la mijloc, pulsand dintr-o mie de fete, piatra cu nume taios, ucigasa. Fiece fata a pietrei, stiam, inchidea intre sase laturi taioase oglinda in care, privindu-ma, pana la os ar fi spus despre mine, pana la maduva -eu: vinovatul de-a sti ce se afla-n oglinda cu sase laturi taioase, in aria fara-ndoielii, in nemaisfarsit de afunda cetatea uitarii de sine. Iata, e frig, ar fi vremea soboarelor voastre. Fii ai nisipului - nisipul incet se raceste, fii ai albastrelor maluri - ah, malul arunca din adancime miasme de frig, fii ai batranelor ape - batranele ape vin amortite-ntre diguri de la izvoare, si nu mai sunt tanar: sunt deopotriva cu voi fie si numai prin vrerea de-a sta singur, sub soarele greu de otravi al amurgului, singur, cu tampla zvacnind la un miez de rascruce in treacatul tuturor carelor, singur, demult ocolit de vedenii abia aducandu-mi aminte cand v-am vazut, in ce vale piatra soboarelor voastre-am lasat-o sa scapere. Astazi v-astept pe o margine stearpa de rapa - multi, fara numar, cu solzii mai albi ca zapada, grei si batrani, de prin umede, lenese campuri, fara vedere si surzi, de prin grote, limpezi asceti de prin dune si cranguri de laur. Stiu ca veniti, va aud inspre marginea rapii acesteia-n turme rasunatoare, dornici de moarte. Vantul a stat, o iernatica boare bate la marginea rapii, vazduhul senin se preschimba-n ninsoare si-mi cade pe crestet si-n palme. Unde sunt, strig, micile clopote? bunele fluiere, unde, cantandu-si la ora-nserarii cantecul, doar dintr-un singur, de lauda, sunet? Nu se aude crescand inspre marginea rapii decat zgomotul solzilor, marea lor limpede razmerita, trosnetul sloiului clar care este vazduhul deasupra pamantului viu. Si pamantul misuna alb, din aproape-n aproape, insusi pamantul si turma batranilor serpi atinandu-se-n urma Sugrumatorului mare de Saba. Unde sunt, strig, sarbatorile, sferele lor de cristal cantand si cantand peste tigle si turnuri, ce sunt azi undele straveziilor clopote, foaia de-argint a chimvalelor, tobele largi, asezate anume la porti sa cada ninsoarea deasupra pieilor bine intinse, sa cante zapada? Solii vestind despre nastere unde-au pierit7 Spun acum un cuvant despre moarte, cum il ingaim pe o margine stearpa de rapa, cum mi se-arata turma batranilor serpi - si e frig, si ninsoarea iarasi se-aude - si iarasi, mahnit si cu falcile stranse, cel mai batran dintre toti, mi se-arata Sugrumatorul de Saba. El se arunca intaiul in rapa, el mai intai, dintre miile lui de inele, si-apoi razvratitul Uraeus, neamul Atheris si neamul fierbintelui Naga, Naga de-arama si Naga cu ceafa de aur, Efa, pletoasa, Maura si fiicele ei naravite la pasari, Atrox si cetele lui ucigase, orbi cantaretii din sistru, fugarii de stepa, Halis, nascutul in purpura, sarpele zis Carbunarul, surdul Kamudi si celalalt surd, Epicrates, oaspete bun in scriptorii si-n case de jale, fiii Nehustei si fiii saharicei Lefa, magii Carintiei, iuti, dansatorii de Stiria, sotii plapandei, deprinsa cu iarba, Ophedry Vernalis, vipera carna si soatele ei levantine, da, dar naintea acestei multimi, dar mahnit si cu falcile stranse, dar mut mi se-arata Sugrumatorul de Saba; el se arunca intaiul in rapa, el mai intai, dintre miile lui de inele - si lanced ecoul caderii urca la mine abia, ca un semn de pe lumea cealalta. Doamne, multimea carunta-nchinata lui Aspis cade-n prapastie. Doamne, m-aplec si se-aude zvon de cadere - si zvonul ajunge la mine tarziu, si e frig, si ninsorile iar se-ntetira deasupra albelor unde de lut care misuna-ncoace, ah, care misuna pana la dunga prapastiei. Numai o vreme si numai cat o bataie de pleoapa a fost intuneric pe lume, numai o vreme auzul si panda-mi slujira de vaz si-ntelegere: bezna afara era si tot bezna in gura prapastiei -eu auzeam cum zvacnesc de pe margini lungi taratoare de mal, de nisip si de apa, reci mancatoare de scrum si tarana; ah, si pe cand le-auzeam din adancul prapastiei, chiar din adancul acelei prapastii intai o lumina de fosfor si-apoi ca de varuri fara-ndurare-ncepu sa se nalte pana la mine — da, si-n bataia luminii vazui cum de-a lungul caderii cresc de sub solzii-nteleptelor fiare, lor, purtatoarelor, cum am stiut alta data, de nouri si grindini, umede umbre de pene, inca din aer, umede umbre de pene si muguri de aripi inca din aerul aspru de-atata lumina. Sirul inelelor lor le-auzeam despicandu-se-n coaste, pielea spinarilor lor aurie se unduia, Ia vedere, deasupra unor pareri de vertebre. Numai caderea pe muchii, numai rasunetul carnii zdrobindu-se-n parti contenea preschimbarea oaselor reci de sub gusa in pliscuri pietroase, numai caderea-ntre coltii de silex, numai caderea de tot, asadar, contenea despuierea oarbelor fiare-nchinate lui Aspis. pana la vii, radacinile ghearei, pan-la taisul carenei. Sa n-adorm! am strigat, si de susurul lunecatoarelor turme de serpi adormeam, impietrit inaintea ispitei de-a ma tari lin si lin peste margine. Ah, dar in clipa celui din urma gand treaz am vazut din gramada de lesuri cum suie spre mine de-a lungul luminii, pulsand dintre lesuri, o pasare, Doamne, o pasare neagra zbatandu-se-n crudele piei ale nasterii ei. Aripi subtiri, despaturite din teci stravezii se zvantau la fiece grea sprijinire de aer, la fiece larga bataie spre mine - o pasare foarte batrana, astfel nascuta, batrana, cu oasele grele, cu crestetul gol, o pasare prevestitoare nu de zbor ci de frig si de vuiet de ape. Lauda acestei batrane fapturi! am strigat. Lauda nasterii ei pentru un singur ceas de plutire-n vazduh! - astfel gemeam adormind, adormind pe dunga prapastiei. Lauda purtatoarei de vesti, zburatoarei cu tipat de om care piere sub ape. Lauda
|
Cezar Ivănescu
| Cezar Ivănescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 6 august 1941 Bârlad, județul Vaslui |
| Decedat | (66 de ani) București |
| Înmormântat | Cimitirul „Eternitatea” din Iași |
| Naționalitate | română |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | poet, dramaturg, traducător |
| Limbi | limba română[1] |
| Activitatea literară | |
| Specie literară | poezie |
| Note | |
| Premii | Ordinul național „Steaua României” |
| Prezență online | |
| Site web | |
| Modifică date / text | |
| Literatura română | ||
| Istoria literaturii române | ||
Evul mediu | ||
| Curente în literatura română | ||
Umanism - Clasicism | ||
| Scriitori români | ||
Listă de autori de limbă română | ||
| Portal România | ||
| Portal Literatură | ||
| Proiectul literatură | ||
Cezar Ivănescu (n. 6 august 1941, Bârlad, județul Vaslui — d. 24 aprilie 2008, București) a fost un poet, dramaturg, scriitor și director de editură român.
Biografie[modificare | modificare sursă]
A provenit dintr-o familie de intelectuali moldavi: nepot al lingvistului Gheorghe Ivănescu, rudă cu Octav Onicescu.
Albanez după mama sa, Xantipa Naum, cunoscătoare nativ a limbii albaneze, familia Naum fiind originară din Korcea, Cezar Ivănescu a declarat în repetate rânduri că are origini albaneze afirmând și că: „(...) de la albanezi (am luat) curajul și de la români puterea de a îndura”. În 15-17 aprilie 2008, cu doar o săptămână înaintea morții sale, participă, la Tirana, în prezența a numeroase personalități, la lansarea antologiei Loję Dashurie (Jeu d'Amour). Vizita se încheie cu propunerea ca scriitorul Cezar Ivănescu să fie nominalizat drept candidat al Albaniei la Premiul Nobel pentru literatură.
A absolvit Facultatea de Filologie din Iași. Redactor la revista „Luceafărul”, îndrumă în anii '80 cenaclul Numele poetului, frecventat de tineri scriitori precum Gabriela Crețan, Mircea Șoncuteanu, Florentina Vișan, Delia Dună, Tiberiu Dăioni,Ioana Bălan, Valeriu Mircea Popa, Dan Oprina, Mihaela Muraru-Mandrea, Mircea Drăgănescu, Petruț Pârvescu, Marian Constandache.
Cezar Ivănescu își face debutul poetic în revista Flacăra Iașului in iunie 1959. Debut în teatru (1969), cu piesa Mică dramă, care se joacă la Teatrul „Al. Davila“ din Pitești, fiind montată „într-un spectacol coupé“ cu Vin soldații de George Astaloș, în regia lui Radu Boroianu. În anul 1968 îi apare volumul de debut Rod, eveniment editorial de excepție despre care criticul Nicolae Manolescu scria: „Când în proză se va debuta cu cărți de valoarea Rodului lui Cezar Ivănescu, vom putea vorbi nu de o evoluție, ci de o adevărată revoluție“.[2] Volumul este încununat cu Marele Premiu al Festivalului național de poezie „Mihai Eminescu“, Iași, 1968, ediția întîi.
În anul 1963, pe 18 aprilie, se căsătorește cu colega de grupă Maria (născută Avasîlcăi, Soroca, U.R.S.S., 1 februarie 1942-10 iulie 2000, Bistrița, România). Maria Ivănescu a fost o eminentă traducătoare din și în limba franceză, efectuând și semnând traducerile singură sau în colaborare cu Cezar Ivănescu. A tradus peste 150 de cărți ale unor mari autori dintre care amintim pe L.F. Céline, Mircea Eliade, René Guénon, Blaise Pascal, Marin Preda și mulți alții.
Din 1968 este profesor de limba și literatura română în Ardeal și Moldova, apoi redactor la Almanahul literar al Uniunii Scriitorilor și la revista Argeș din Pitești. În 1971 începe spectacolele de muzică și poezie, cu propria-i orchestră, numită „Baaad“, preludiu la capodopera sa poetică de mai tîrziu intitulată La Baaad. Despre Rod III, Marin Preda afirma: „ Am citit volumul lui Cezar Ivănescu în redacția editurii Cartea Românească. Din zecile de volume de poezie care ne vin, deodată am auzit o voce obsedată de un singur sentiment cîntat cu o mare adîncime și forță de expresie... Cititorul poate fi șocat de unicitatea sentimentului, dar în cele din urmă cîștigat și emoționat. O adevărată voce de mare poet“.
În 1973, Ivănescu efectuează, timp de trei săptămâni, o primă vizită în Albania trimis de Uniunea Scriitorilor din România. Este însoțit de prozatorul Augustin Buzura. Reîntors în România va declara, printre altele: „La Korcea, semnatarul acestor rânduri avea să-și împlinească și datoria pioasă de a vedea pământul maicii sale.” (Cezar Ivănescu, România literară, 1973). A tradus și a publicat poeții albanezi: Migjeni, Ismail Kadare, Fatos Arapi.
Insolitul personalității sale este izbitor prin aceste manifestări.[judecată de valoare] Cezar Ivănescu reînvia printr-o formulă modernă, sincretismul baladesc medieval al poeziei și muzicii.[judecată de valoare] A creat muzică și a cîntat propriile versuri, dar și poeme de Pindar, Rutebeuf, François Villon, Lorenzo de Medici, Charles Baudelaire, Edgar Allan Poe, Henri de Regnier, Mihai Eminescu și George Bacovia. I se tipărește la Editura Minerva antologia de poezie românească sub titlul ''Cîntecul amintirii'' (1978), cuprinzînd poeți de la Dosoftei la Dumitru M. Ion. Prefațează romanul lui Louis F. Céline, Călătorie la capătul nopții, în traducerea soției sale Maria Ivănescu, tălmăcire căreia i s-a decernat Premiul pentru traducere al Asociației Scriitorilor din București. Traduce din franceză, împreună cu Maria Ivănescu, lucrarea lui Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-han. De la Păltiniș, Constantin Noica îi împărtășește gîndurile despre La Baaad și Muzeon, ca și despre traducerea din Mircea Eliade, scriindu-i la 8 martie 1980.
În anul centenarului morții lui Mihai Eminescu are gata pentru tipar un volum cu poeme închinate „Marelui său Maestru în absolut“ (1989), dar cartea este respinsă de diriguitorii editurii Cartea Românească. La 10 decembrie 1989, forțează, de aceea, organizarea unui spectacol de muzică și poezie sub genericul „Doina, închinare lui Eminescu“, la Casa de cultură „Mihai Eminescu“ din București. În noaptea de 21 spre 22 decembrie, la Radio „Vocea Americii“ i se recită premonitor Doina despre Fiara cea Apocalipsă și despre marginalizarea poporului român. Continuă seria de traduceri, împreună cu soția sa Maria Ivănescu, din Mircea Eliade, apare la Editura Științifică, volumul ''Eseuri'' (Mituri, vise și mistere și Mitul eternei reîntoarceri).
La 14 iunie 1990 este victima mineriadei.[3][4][5] În urma agresiunilor extrem de dure, fizice și psihice suferite își revine greu după o lungă boală [6].
Semnează împreună cu Maria Ivănescu traducerea din limba franceză, Blaise Pascal, ''Cugetări'', text integral, 1998, Editura Aion. Susține spectacolul de muzică și poezie Rosarium (1998). Susține spectacolul de muzică și poezie Doina, închinare lui Eminescu. Gavril Țărmure și „Societatea de Concerte“ îi produc primul CD și prima casetă cu fragmente din spectacolul Doina, închinare lui Eminescu. Cezar Ivanescu a făcut greva foamei in anii '60, ca student în Iași, al Facultății de Filologie în semn de protest pentru ca a fost exmatriculat din facultate și exclus din Cenaclul Facultății de Filologie, pentru că a citit câteva poeme cumplite, anticomuniste și antisistem. A mai făcut greva foamei în 1983 în redacția revistei Luceafărul în semn de protest împotriva cenzurii comuniste care-i pregătea pentru a fi topită cartea de poeme Doina. A făcut din nou, 7 zile greva foamei în 1986, până când a fost spitalizat în stare critică la Spitalul de Urgență Floreasca din București, în pragul morții, avînd o greutate de doar 45 kg, în semn de protest împotriva autorităților comuniste care i-au interzis "Cenaclul Numele Poetului". A făcut greva foamei și în 5 ianuarie 1990 în semn de protest pentru faptul că Mircea Dinescu, președintele Uniunii Scriitorilor, i-a desfăcut contractul de muncă.
O altă agresiune îndreptată împotriva poetului a avut loc pe 3 ianuarie 2006. Cezar Ivănescu a fost atacat cu violență chiar în fața casei sale, în plină zi, de trei indivizi bine făcuți și umplut de sânge, tăindu-i-se o mică borsetă pe care o purta la piept. A scăpat cu viață fugind în bulevardul Dacia și luând un taxi. Ulterior a venit și un echipaj al Poliției care a constatat urmările agresiunii. Cezar Ivănescu a depus apoi o reclamație la Poliție și și-a exprimat dorința ca acest caz să nu fie mediatizat, întrucât nu dorea ca imaginea sa – cu urmele fizice ale acestei grave agresiuni – să devină publică [7].
A candidat în iunie 2005 la funcția de președinte al Uniunii Scriitorilor.
La data de 14.06.2018 i se conferă post-mortem „Titlul de Excelență în domeniul literar” (cf. HOTARARE nr. 372 din 2018-06-14 PRIVIND CONFERIREA POST-MORTEM A TITLULUI DE EXCELENTĂ IN DOMENIUL LITERAR DOMNULUI CEZAR IVANESCU, în ședința ordinară a Consiliului General al Municipiului București)
Recunoaștere [distincții, premii; selectiv][modificare | modificare sursă]
- Marele Premiu al Festivalului național de poezie „Mihai Eminescu“ (1968, ediția întâi, Iași) pentru volumul de debut Rod (EPLA, 1968)
- Premiul literar Argeș pentru teatru, Pitești (1970)
- Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1985), pentru volumul Doina
- Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1992), pentru volumul Alte fragmente din Muzeon
- Premiul special al Salonului de carte orădean, pentru volumul Rosarium (1996), Oradea
- Premiul Poesis pentru Opera Omnia, premiul revistei Poesis, Satu Mare (1996)
- Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu”, Opera Omnia (1999), pentru întreaga activitate
- Cetățean de onoare al orașului Bârlad (1999)
- Premiul „Andrei Șaguna” cu ocazia Festivalului Internațional de Teatru (1999), Sfântu Gheorghe
- Premiul de excelență al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2000)
- Cetățean de onoare al orașului Botoșani (2000)
- Act de cinstire, Episcopia Română a Caransebeșului, pentru activitatea desfășurată în slujba culturii și a neamului românesc (2001), Caransebeș
- Premiul CultuRAAL pentru întreaga operă poetică (2001), Bistrița
- Premiul Omnia pentru întreaga operă literară, Festivalul Internațional de Poezie EMIA, ediția a II-a (2001), Hunedoara
- Marele Premiu pentru Poezie Sfântul Gheorghe (Festivalul Internațional de Poezie „Drumuri de spice, Uzdin
- Marele Premiu al Festivalului Internațional „Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș” (2004)
- Premiul de excelență al USR Iași (filiala Uniunii Scriitorilor din România) (2006)
- Premiul Balcanica pentru poezie, Festivalul poeților din Balcani, Brăila (2007)
- Titlul de Excelență în domeniul literar (cf. HOTARARE nr. 372 din 2018-06-14 PRIVIND CONFERIREA POST-MORTEM A TITLULUI DE EXCELENTĂ IN DOMENIUL LITERAR DOMNULUI CEZAR IVANESCU, în ședința ordinară a Consiliului General al Municipiului București), post-mortem, 14.06.2018
- Premiul „Eminescu Ziaristul”, in memoriam, acordat de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, 2020[8]
Premiul „Cezar Ivănescu” pentru literatură[modificare | modificare sursă]
În România se acordă mai multe premii care poartă numele scriitorului Cezar Ivănescu, astfel:
- Premiul „Cezar Ivanescu” al Uniunii Scriitorilor din România (USR). Se acordă anual, sub patronajul USR, al Primăriei din Iași precum și al tuturor președinților în viață cunoscuți de-a lungul timpului de către USR Filiala Iași. Printre premianți se numără scriitoarea suceveană Angela FURTUNĂ (2021) – pentru volumul Post-hipnotice (Coperta și grafica Devis Grebu, Editura Timpul, Iași, 2013); Dorin Ploscaru (2018) – pentru volumul Cincizeci de ierni pe muntele Fuji, Ed. Doxologia; poetul Nicolae Panaite (2020) – pentru volumul Ziua verde, Editura Junimea; poeta Angela Baciu (2021) – pentru volumul de poezie Mic dejun la Frida, Editura Tracus Arte (2020). Premiu instituit în 2014.
- Premiul „Cezar Ivănescu” acordat de Asociația Liga Albanezilor din România (ALAR). Se acordă anual unui scriitor de limbă română cu origini etnice în rândul minorităților naționale din România. Premiu instituit în 2021. Premiul literar „Cezar Ivănescu” – ediția I – a fost decernat scriitorului OCTAVIAN SOVIANY.
Decorații[modificare | modificare sursă]
- Ordinul național „Steaua României” în grad de Comandor (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[9]
Casă monument istoric[modificare | modificare sursă]
În vara anului 2019, pentru casa în care scriitorul Cezar Ivănescu a locuit în ultima perioadă a vieții (1986-2008) a fost declanșată procedura de clasare ca monument istoric, în regim de urgență (decizie a Ministerului Culturii și Identității Naționale, solicitare înaintată în martie 2018). Clădirea, datând din anul 1894 (v. fond Eftimiu, Acad. Română), a fost casa părintească a scriitorului român de origini albaneze Victor Eftimiu (în pivnița căreia Eftimiu copil a pus în scenă primele sale piese de teatru). Având o ridicată valoare memorial-simbolică se dorește salvarea acesteia și transformarea acesteia într-un muzeu dedicat celor doi mari scriitori cu origini albaneze: Eftimiu și Ivănescu. Din păcate, în imediata sa vecinătate PMB a aprobat construirea unui bloc cu cinci niveluri, printr-o simplă consolidare a unei părți a fostei proprietăți a familiei Eftimiu, situată în București, în zonă protejată, grad maxim de protecție (an construire 1894). Conform Institutului Național al Patrimoniului, „locuința unifamilială construită la sfârșitul secolului al XIX-lea (1894) într-o manieră caracterizată de gustul specific epocii, potențialul său arhitectural și artistic este dublat de o deosebită semnificație memorial-simbolică, prin faptul că aici au locuit succesiv și au creat două personalități marcante ale culturii române, Victor Eftimiu, academician și dramaturg (1889-1972), și Cezar Ivănescu poet și traducător (1941-2008), ambii români de origine albaneză.[10][1]”[11] [12]
Plăcuțe memoriale, instituții și străzi care îi poartă numele etc. (selectiv)[modificare | modificare sursă]
Pe mai multe clădiri din România se află plăcuțe memoriale care amintesc de locurile în care a locuit poetul. De asemenea, mai multe străzi poartă numele poetului Cezar Ivănescu.
- Plăcuță comemorativă postată la Complexul Cultural-muzeal „Ion Creangă” plasată de Muzeul Literaturii Române Iasi și Societatea Culturală Junimea '90, în 2012.
- În memoria lui Cezar Ivănescu, în Bârlad, municipalitatea a dezvelit pe 6 august 2019 o placă memorială pe casa în care a locuit între anii 1966-1969.
- Librăria Cezar Ivănescu, Iași, înființată în Iași în anul 2020.[13]
Manifestări In memoriam Cezar Ivănescu, interart[modificare | modificare sursă]
- Bienala de artă Cezar Ivănescu, Muzeul de Artă Vizuală din Galați, 2009[14]
- Festivalul Național de Poezie „Cezar Ivănescu”, Iași, 2012[15]
- Expoziția IN MEMORIAM: CEZAR IVĂNESCU, Muzeul de Istorie, Aiud, 2009[16]
- Festivalul ANTARES, 2009[17]
- Expoziție Epitafuri. In memoriam Cezar Ivănescu, Teatrul Gong, Sibiu, 2009
- In memoriam Cezar Ivănescu, expoziție de Angela Baciu, Festivalul Național al Cărții Axis Libri, Galați, 2009
- Muzeul Național de Istorie al României, 2 martie 2011, expoziție documentară și lansare de carte, 2 martie 2011
- „In Memoriam Cezar Ivănescu” la Centrul pentru Artă și Cultură din Korce și la Muzeu Historik Kombëtar, Institutul Cultural Român, cu sprijinul Centrului pentru Artă și Cultură din Korce (Korce), Muzeului Național de Istorie din Tirana, Ambasadei României în Republica Albania[2][18], [19]
- Manifestări In memoriam Cezar Ivănescu și dezvelirea unei plăci comemorative la Casa Veche, strada Stroe Belloescu, care marchează casa unde au locuit cu chirie (2 ani: 1966 – 1968),Cezar Ivănescu și Maria Ivănescu, Primaria și CLM Bârlad împreună cu "Academia Bârlădeană", 2019
- CEZAR IVANESCU - 80 de ani de la naștere. La Asociația Liga Albanezilor din România (ALAR), anul 2021 îi este dedicat marelui poet român cu origini albaneze, Cezar Ivănescu (1941-2008). Printre proiectele, acțiunile și evenimentele dedicate memoriei scriitorului se numără și un mini serial online, prin care ALAR își propune să reconstituie imaginea lui Cezar Ivănescu din amintirile celor care l-au cunoscut. Serialul cuprinde opt episoade și a debutat cu un episod special, dedicat locului natal al scriitorului, orașul moldav Bârlad. Între timp, au mai apărut alte trei episoade, în cadrul cărora despre Cezar Ivănescu au vorbit domnul Dr. Luan Topciu, coordonatorul Centrului Cultural Albanez și traducătorul operei lui Cezar Ivănescu în limba albaneză, doamna Clara Aruștei, fiica poetului și inițiatoarea proiectului casei memoriale „Eftimiu-Ivănescu” din București, precum și doamna Prof. Dr. Simona Modreanu, scriitoare și traducătoare ieșeană, succesoarea lui Cezar Ivănescu la conducerea Editurii „Junimea”. Vineri, 3 septembrie, a fost difuzat și episodul cu numărul 5 din serialul „Cezar Ivănescu – 80”, avându-l drept protagonist pe scriitorul și criticul literar Marius Chelaru, redactorul-șef adjunct al prestigioasei publicații „Convorbiri literare” de la Iași, un bun cunoscător al literaturii albaneze. Toate episoadele serialului pot fi vizionate pe pagina de Facebook www.facebook.com/alaroficial, precum și pe canalul de YouTube al ALAR.[20]
- CEZAR IVĂNESCU, TRANSMODERNUL – 80 de ani de la nașterea scriitorului, Expoziție de carte, Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare[21].
- Simpozion dedicat poetului Cezar Ivănescu, Academia Bârlădeană în colaborare cu Primăria și Consiliul Local Bârlad sunt inițiatorii evenimentului omagial, moderat de dr. Elena Monu, Cinematograful Victoria, 6 august, , Bârlad.[22]
- La Asociația Liga Albanezilor din România (ALAR), anul 2021 îi este dedicat marelui poet român cu origini albaneze, Cezar Ivănescu (1941-2008). Printre proiectele, acțiunile și evenimentele dedicate memoriei scriitorului se numără și un mini serial online, prin care ALAR își propune să reconstituie imaginea lui Cezar Ivănescu din amintirile celor care l-au cunoscut. Serialul cuprinde opt episoade și a debutat cu un episod special, dedicat locului natal al scriitorului, orașul moldav Bârlad.[23]
- Academia Bârlădeană, anul XXVI, 3 (84), trimestrul 3, 2021. Cezar Ivănescu 80. Semnează: Elena Monu - Cezar Ivănescu și Bârladul; Clara Aruștei - Posteritatea unui scriitor de geniu; Simona Modreanu - Cezar la 80 de ani; Simion Bogdănescu - Poezia în fața neantului. Cezar Ivănescu; Nicolae Crețu - Cezar Ivănescu; Theodor Codreanu - Cezar Ivănescu: intrarea în canonul literar (I); Doina Teodoru-Gavriliu - Evocare. Când eram mai tânăr și la trup curat.
- Sâmbătă, 20 noiembrie 2021, sala ovală a Palatului Congreselor din Tirana a găzduit, în cadrul celei de-a XXIV-a ediție a Târgului de Carte, lansarea volumului bilingv de poezii „Rod/Fryt”, de Cezar Ivănescu, publicat la Editura OMBRA GVG din Tirana, în traducerea Dr. Luan Topciu. Evenimentul a fost moderat de directorul editurii OMBRA GVG, domnul Gëzim Tafa, și s-a bucurat de prezența deputatului Bogdan-Alin Stoica, reprezentantul minorității naționale în Parlamentul României, precum și a unor importanți oameni de cultură din Albania, printre aceștia numărându-se profesorul universitar Anila Mullahi, scriitorii Durim Çaça, Riza Braholli Mborja, scriitoarea și traducătoarea Ana Kove sau Petrit Ymeri, președintele Asociației Editorilor din Albania. Scriitorul Riza Braholli Mborja a oferit și un moment cu totul special, recitând una dintre poeziile lui Cezar Ivănescu, în limba albaneză.[24]
- 21 noiembrie 2021, la Facultatea de Educație și Filologie a Univ. „Fan S. Noli” din Korcea, a avut loc lansarea volumului bilingv de poezii „Rod”/ „Fryt al poetului român de origine albaneză Cezar Ivănescu. La eveniment au participat traducătorul dr. Luan Topçiu, reprezentantul minorității albaneze în Parlamentul României, dl. Alin Stoica și alte personalități. Evenimentul a fost organizat în colaborare cu Facultatea de Limbi Străine a Universității „Fan S. Noli”, Clubul Scriitorilor „Bota e re” și Centrul de Informare al României din Korcea.[25]
- Ediție specială de Ziua României - Cezar Ivănescu (1 decembrie 2021): „De Ziua Națională a României, Asociația Liga Albanezilor din România aduce în prim-plan o personalitate culturală care simbolizează în chip minunat legătura istorică dintre cele două popoare, român și albanez: poetul Cezar Ivănescu, un scriitor de geniu al literaturii române, de origine albaneză pe linie maternă. Cu puțin timp în urmă, în Albania, la Tirana și la Korça, reprezentanții ALAR au participat la evenimentele prilejuite de apariția volumului bilingv de poeme ale lui Cezar Ivănescu, intitulat „Rod / Fryt”. A fost un bun prilej pentru a promova încă o dată literatura română în Albania, dar și pentru a evidenția contribuția pe care românii cu sânge albanez au adus-o la cultura română și universală.[26] [27]
Volume de autor[modificare | modificare sursă]
- Rod, Editura pentru Literatura, București, 1968
- Mica drama, debut in teatru, Pitești, 1969
- Rod III, Ed. Cartea Românească, București, 1975
- Rod IV, Ed. Cartea Românească, București, 1977 (cupr. ciclurile: Erudita pietate, 1960-1975; Baladele de odinioară; Terra paterna)
- La Baaad, Ed. Cartea Românească, București, 1979 (cupr. ciclurile: Bătrâna Zoe; La Baad; Sala de gimnastică; La Baaad; Bocet; Numitul G.B.)
- Muzeon, Ed. Eminescu, București, 1979
- Fragmente din Muzeon, Ed. Cartea Românească, București, 1982
- Doina, Ed. Cartea Românească, București, 1983
- Doina, Ed. Cartea Românească, (volum diferit de cel din 1983), București, 1987
- Rod, Ed. Albatros, București, 1985 (Col. „Cele mai frumoase poezii”)
- Alte fragmente din Muzeon, Ed. Cartea Românească, 1992 (vol. se deschide cu o scrisoare de la Constantin Noica din 8 mart. 1980)
- Sutrele muțeniei, prefața semnată de Petru Creția, Pentru Cezar Ivănescu, Ed. Princeps, Iași, 1994
- Pentru Marin Preda, Editura Timpul, Iași, 1996
- Jeu d'Amour, Ed. Helicon, Timișoara, 1995
- Rosarium, Ed. Helicon, Timișoara, 1996
- La Baaad, Ed. Eminescu, București, 1996
- Pentru Marin Preda, Ed. Timpul, Iași, 1996
- Timpul asasinilor, documente si mărturii despre viața, moartea și transfigurarea lui Nicolae Labiș, volum semnat împreună cu Stela Covaci, București, 1997
- Poeme, Ed. Crater, București, 1999
- Efebul de la Marathon, cu un studiu introductiv semnat de Theodor Codreanu, Poezia lui Cezar Ivănescu, Ed. Minerva, București, 2000 (col. Biblioteca pentru toți)
- Doina (Tatăl meu Rusia), Ed. Junimea, Iași, 2000
- Opera poetică, 2. vol., Ed. Cartier, Chișinău, 2000
- Poeme și Proză, ediție coordonată de Mircea Coloșenco, proiect inițiat de Fundația Culturală „Dr. C. Teodorescu” Bârlad, 6 august Bârlad, 2008
- Rod, antologie alcătuită de Ion Pop, volum în seria dedicată poeților laureați ai Premiului Național de Poezie “Mihai Eminescu” – Opera Omnia, Ed. Paralela 45, Pitești
- Erudita pietate, (486 p), Ed. Junimea, Iași, 2011
- 111 cele mai frumoase poezii, 232 p, Ed. Nemira, București, 2012
- Dialoguri televizate (Despre cărți și nu numai…), Cezar Ivănescu și Lucian Vasiliu, coord. ed.: Alfredina Iacobitz, Ed. Junimea, Iași, 2013
- Copilăria lui Ario Paradis, antologie și studiu de Bogdan Crețu, Ed. Junimea, Iași, 2018
Reviste (postum)[modificare | modificare sursă]
- Dacia Literară, nr. 5/2008 îi este dedicat, printre autori numărându-se acad. Alexandru Zub, acad. Basarab Nicolescu, Simona Modreanu, Tiberiu Brăilean, Theodor Codreanu, Ion Murgeanu, Constantin Hrehor, Ioan Pintea, Cristian Simionescu, Noemi Bomher ș.a.
- Cezar Ivănescu comemorat în Albania. Revista Milosao, 18 mai 2008; Gazeta Shqiptare, 18 mai 2008
- Mișcarea literară, numărul 1 (29), îi consacră un număr important de pagini, Gabriela Cretan, Ion Murgeanu, Besnik Mustafaj, M.R. Iacoban și Emil Cira evocând personalitatea și opera lui Cezar Ivănescu
- Expoziție "In memoriam Cezar Ivanescu", Viața Noastră, anul XLVII, nr. 17281, 15-16 octombrie 2009, Tel Aviv, Israel
- Amfitrion, numărul 2-3, comemorează personalitatea și opera lui Cezar Ivănescu, în paginile revistei publicând Gabriela Cretan, Luca Pițu, Magda Ursache, Viorel Ilișoi, Petru Ursache, Mihai Rogobete, Gelu Negrea, 2010
- INEDIT: Cezar Ivănescu în dialog cu Lucian Vasiliu, România literară, nr. 36, 7 sept. 2012
- Cezar Ivanescu comemorat în presa din Albania, Gazeta Mapo, 26 aprilie 2013
- Cezar Ivănescu, poezii în revista Saras (limba albaneză), Tirana, mai 2016
- Luan Topciu, Opt ani fără Cezar Ivănescu, Tirana, Albania, 29 aprilie 2016
- Albanica, poezii de Cezar Ivănescu, bilingv: română și albaneză, traducere de Luan Topciu, nr. 2, primăvară, Editura Asdreni, Craiova, 2019
- Albanica, Dossier Cezar Ivănescu, nr. 3, vară, Editura Asdreni, Craiova, 2019
- Cezar Ivănescu, Eros, logos și agape, Albanica, nr. 5, iarnă 2019/2020, Editura Asdreni, Craiova, 2020
- Albanica, Cezar Ivănescu, nr. 10, Editura Asdreni, Craiova, 2021
- DOCUMENTAR: 80 de ani de la nașterea poetului Cezar Ivănescu (6 august) | AGERPRES • Actualizează lumea.[28]
- Scriptor, Emilian Galaicu-Păun (Chișinău), Don Cezar, anul VII, nr. 11-12 (83-84) noiembrie-decembrie 2021,
Antologii (selectiv)[modificare | modificare sursă]
- Cântecul amintirii, antologie alcătuită de Cezar Ivănescu, Ed. Minerva, București, 1978
- Testament - Anthology of Modern Romanian Verse - Bilingual Edition English/Romanian (Testament - Anthologie de Poezie Română Modernă - Ediție Bilingvă Engleză/Română) - Daniel Ioniță (editor), Eva Foster și Daniel Reynaud, Editura Minerva 2012
- International Poetry Review, special issue: Contemporary voices from Romania, vol. XXXVII, fall, SUA, 2011
- Mon cadravre aux chien, antologie de poezie română alcătuită de Nicolas Cavaillees, Édition Hochroth, Paris, 2018
Ediții ale operelor lui Cezar Ivănescu în alte limbi (selectiv)[modificare | modificare sursă]
Publicate în România și în alte țări
- Rod/Seed Time and Harvest, Ed. Cogito, editie bilingva româna-engleză, 1996
- La Baaad/In Baaad, editie bilingva româna-engleză, Ed. Junimea, Iași, 2006
- Lojë Dashurie (Jeu d'Amour), Cezar Ivănescu în limba albaneză, antologie de poeme, traducere din limba română în limba albaneză de Luan Topciu, Botime Ora, Tirana, Albania, 2007
- Rod, antologie de poeme alacătuită de Christian W. Schenk, Editura Dionysos Boppard, 2021
- ROD/FRYT, ediție alcătuită și tradusă de Luan Topciu, cronologie de Clara Aruștei, prefață de Daniel Cristea-Enache, postfață de Luan Topciu, OMBRA GVG – Tiranë, 2021
Traduceri[modificare | modificare sursă]
din limba franceză
- Louis-Ferdinand Céline, Călătorie la capătul nopții, Ed. Cartea Românească, București, 1978 (traducere Maria Ivănescu, prefață Cezar Ivănescu)
- Jean Andouze, ș.a., Conversație despre invizibil, Ed. Cartea Românească, București, 1978 (traducere Maria Ivănescu, prefață Cezar Ivănescu)
- Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-han, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1980 (împreună cu Maria Ivănescu)
- Mircea Eliade, Eseuri. Mitul eternei reîntoarceri. Mituri, vise și mistere, Ed. Științifică, București, 1991 (împreună cu Maria Ivănescu), cu un cuvânt-înainte de Cezar Ivănescu: Jeu d'Amour.
- Robert Muchembled, Magia și vrăjitoria în Europa din Evul mediu până astăzi, Ed. Humanitas, București, 1997(împreună cu Maria Ivănescu)
- Blaise Pascal, Cugetări, text integral, Ed. Omniscop, Craiova, 1998 (împreună cu Maria Ivănescu)
- Henri Troyat, Teribilele țarine, Lider, București, 1999 (împreună cu Maria Ivănescu)
- Mircea Eliade, Făurari și alchimiști, Ed. Humanitas, București, 2008 (împreună cu Maria Ivănescu)
în limba franceză
- Marin Preda, L'Intrus, Ed. Minerva, București, 1982(traducere Maria Ivănescu, prefață Cezar Ivănescu: Marin Preda – Poésie et vérité)
Ediții (selectiv)[modificare | modificare sursă]
- Ronald Gasparic, Plîns la zîmbetul meu. Poeme, 1980–1991, prefață și ed. în colaborare cu Vasile Andru
- Petru Aruștei, Moarte și renaștere. Supraviețuire, editată în colaborare cu Ioan Constantinescu, Editura Institutul European, Iași, 1994 (Memorial de Cezar Ivănescu și Eseu de Ioan Constantinescu)
- Rodica Brad Păuna, Roți de iarbă, Editura Macarie, Colecția „Prima Carte“, Târgoviște, 1997
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu