6. /14 APRILIE 2022 - TEATRU/FILM

OCTAV PANCU IAȘI

Sari la navigareSari la căutare

Octav Pancu-Iași
Date personale
Nume la naștere	Octav Pancu
Născut	14 aprilie 1929  Iași, România
Decedat	16/17 aprilie 1979 , România
Cauza decesului	cauze naturale (infarct miocardic)
Naționalitate	român
Cetățenie	România
Ocupație	prozator, radiofonist, scenarist, jurnalist
Pseudonim	Octav Pancu-Iași
Limbi	limba română
Activitatea literară
Activ ca scriitor	anii 1950–1970 (proletcultism, neomodernism)
Specie literară	literatură pentru copii
Influențe[ascunde] G. Topîrceanu (vezi și aici)
Prezență online
Identificator titlu IMDb
Modifică date / text

Octav Pancu-Iași (n. 14 aprilie 1929, Iași^[1] — d. 16/17 aprilie 1975) a fost un scriitor, publicist și scenarist român, un important autor^[2] de literatură pentru copii în anii 1950–1960. Era cunoscut de apropiații săi prin apelativul „Țuțu”.^[3]

STUDII

Urmează liceul în orașul natal, dar îl absolvă la București,^[1] oraș unde se stabilește.

ACTIVITATE

Tânărul scriitor dirijează vreme de mai mulți ani redacția pentru copii și tineret a Radiodifuziunii, începând din 1947. În 1949 îl cunoaște pe umoristul Octavian Sava în calitate de subaltern al său. Mai târziu, cei doi intră într-o brigadă artistică ce obține premiul întâi pe țară.^[3] La redacție, Pancu-Iași dovedește multă abilitate în a păstra conținuturile dedicate celor mici nealterate de atacurile politice aduse frecvent redacției sale. Totuși, o dată cu schimbarea membrilor sectorului de partid răspunzător pentru Radiodifuziune, Pancu-Iași a fost amenințat să-și piardă funcția în mai multe rânduri, până la demiterea sa în 1958

În anii 1950 și 1960 publică volume de schițe și povestiri umoristice, între care: Are tata doi băieți (1956), Schițe în pantaloni scurți (1958), Scrisori pe adresa băieților mei (1960), Făt-Frumos cînd era mic (1963) ș.a. Este și autorul a două romane pentru copii: Marea bătălie dela Iazul Mic (1953) și Cartea cu ochi albaștri (1959),^[1] dintre care primul s-a bucurat de o popularitate deosebită.

Pancu-Iași este adoptat în anii 1960 de lumea filmului, lucrând ca redactor și scenarist. Succesul său în cinematografie a culminat cu scenariul pentru pelicula Tată de duminică (1974), regizată de Mihai Constantinescu. Cu toate acestea, succesul a sosit după ce a fost din nou scos din funcție, de astă dată din pricina unui scheci incomod pentru conducerea politică a vremii.

În ultima parte a vieții, Pancu-Iași s-a angajat ca redactor la revista „Cutezătorii” și a scris foiletoane gazetărești.

Octav Pancu-Iași a murit la scurt timp după împlinirea vârstei de 46 de ani, în dimineața lui 16 sau 17 (data variază după surse) aprilie 1975, din pricina unei boli de inimă. (Se pare că nu reușise să participe la proiecția celor două filme pentru care a scris scenarii.) Potrivit propriei dorințe, a fost incinerat.

CREAȚIA LITERARĂ. REFERINȚE CRITICE

Pancu-Iași revenea adesea asupra prozelor sale; dată fiind frecvența mare cu care se editau noi volume, variante ale aceluiași text pot fi întâlnite în ediții diferite sau chiar în interiorul aceleiași ediții. Este și cazul povestirii „Drumețul înțelept”, publicată laolaltă cu „Visul” (variantă de mai târziu a aceluiași text) în volumul Făt-Frumos când era mic (1982). Comparând cele două texte, se poate remarca eliminarea conotațiilor propagandistice din varianta ulterioară.Subiectele scrierilor lui Pancu sunt în majoritate originale, două dintre puținele prelucrări publicate fiind „Albastră ca Cerneala” (cu subtitlul „după Frații Grimm” – este vorba de povestea „Albă ca Zăpada”) și „Iedul cu trei capre” (parafrază la „Capra cu trei iezi” de Ion Creangă^[4]). Principala sursă de inspirație a autorului este viața cotidiană.^[5] O parte din texte, mai ales cele din prima perioadă de creație (anii 1950), au un substrat educativ, promovând politețea, moralitatea,^[6] dragostea de învățătură și de muncă, dar și modelele socialismului (subiect obligatoriu pentru producțiile din perioada proletcultistă). Alte scrieri se apropie de literatura absurdă, discursul fiind alterat prin mijloace corespunzătoare; în acest sens, criticul Marian Popa remarcă: „[Pancu-Iași] are capacitatea de a deplasa banalul în zona neobișnuitului, spontaneitatea povestitorului înclinat către conversația familiară și digresia, asociația neașteptată, uneori absurdă.”^[5] O colecție de povestiri în tonuri absurde (preferate pentru independența față de contextul istoric) este Pere alese (1981, 1991), culeasă de către Alexandru Pancu, fiul scriitorului.

Influențe

În tinerețe este puternic marcat de stilul poetului ieșean George Topîrceanu; alți scriitori care-i trezesc interesul sunt Mihail Sadoveanu și Otilia Cazimir.^[5] Autorul pentru copii Mircea Sântimbreanu încearcă o trecere în revistă a influențelor asupra stilului lui Pancu-Iași, așezându-le în perechi: „verva marelui humuleștean cu senina bărbăție a lui Gaidar, romantismul întrebărilor Selmei Lagerlöf cu flegmatismul răspunsurilor unui Jerome K. Jerome, pura melancolie a lui Exupéry cu neastîmpărul unui Gianni Rodari, ghidușiile lui Ciucovski și blînda visare din lanurile lui Salinger”.^[7]

VIAȚA PERSONALĂ

Scriitorul s-a născut cu numele Octav Pancu. El va adăugă numelui său pe acela al orașului în care a copilărit.

A avut doi băieți, Alexandru și Bogdan, cărora le dedică fiecare dintre volumele editate. În acest sens, scriitorul Mircea Sântimbreanu comentează: „cînd cu titlul uneia din primele sale cărți, Octav Pancu-Iași exclama «Mai e un loc pe genunchi», ori, cînd cu titlul alteia vestea ca o triumfătoare proclamație, parcă întregii lumi, «Are tata doi băieți!» el nu făcea, sînt sigur, decît să ne destăinuie un început (s.a.) de recensămînt”.^[6]

PANCU-IAȘI ÎN MEMORIA CULTURALĂ

• Schița „Pomul care face ciori” a fost adaptată pentru televiziune în anii șaptezeci sub forma unui scheci interpretat de Octavian Cotescu și Anda Călugăreanu.

SCRIERI

Urmează o listă a scrierilor lui Octav Pancu-Iași. Publicațiile fără an cunoscut vor fi ordonate alfabetic, urmând celor dispuse cronologic. Se va folosi grafia originară a titlurilor (excepții precum î din i medial ș.a.).

Romane

• Marea bătălie dela Iazul Mic (1953). Editura Tineretului (a C.C. al U.T.M.), București
  Ilustrații de Darie Iura. Dedicația volumului este: „fiului meu Alexandru”. Editura recomandă lectura cărții „pentru pionieri și școlari”.
• Cartea cu ochi albaștri (1959). Editura Tineretului, București^[1]

Schițe și povestiri

• Multe, multe luminițe (1951). Editura Tineretului^[2]
  Ilustrații de Darie Iura.
• Atunci în februarie (1951). Editura Tineretului^[3]
  Ilustrații de Eva Munteanu.
• Are tata doi băieți (1956). Editura Tineretului, București
  Ilustrații de Nell Cobar.
• Ala bala portocala (1957). Editura Tineretului, București^[4]
  Ilustrații de Darie Iura.
• Schițe în pantaloni scurți (1958)
• Scrisori pe adresa băieților mei (1960). Editura Tineretului, București^[5]
  Ilustrații de Darie Iura.
• Făt-Frumos cînd era mic (1963). Editura Tineretului, București^[6]
  Ilustrații de Darie Iura.
• Tartine cu vară și vînt (1968). Editura Tineretului, București^[7]
  Ilustrații de Tiberiu Nicorescu.
• Nu fugi, ziua mea frumoasă! (1970). Editura Ion Creangă, București
• Mai e mult pînă diseară? (1977). Colecția „Biblioteca pentru toți copiii”, editura Ion Creangă, București
  Ilustrații de Kalab Francisc.

  Cuprinde: Un bărbat la casa omului • •Recunosc: eu sînt domnu' „Da, vă rog!” • Vacanță cu ploaie • Strîngeți pumnii pentru mine, băieți! • Nu fugi, ziua mea frumoasă! • Poveste fără mister • Carnaval • Seara în care a fost ziua bunicului • Îl așteptam pe fratele meu... • Măcar un cuvințel • Prietenii • Atît și nimic mai mult • Faza repetată • Umbrela • Mai e mult pînă diseară? • Jocul cu umbra • Vă urez să fiți sănătoși! • Fiul • Nu eram prea isteț • Prietenii • Pachetul • Avem și noi o stradă! • Un pumn de răbdare • Primăvara și trei sute douăzeci și nouă de pistrui • În balcon • Visul • Pomul care face ciori • Jurnal • Vine, vine primăvara! • Eu, Moș Gerilă • Greșeală de neiertat • Banca • Fratele meu, Mielu • Arhimede redivivus • Cățelul latră la sfîrșit • A fost odată un cireș • Mărul • A fost odată un elefant • Copiii, părinții și oceanele • Toate au un sfîrșit • Eram atît de sigur • Fetița, cheița, portarul și celelalte • Ziua cînd toți au șapte ani • Să ne amintim de vară • Iedul cu trei capre • Parcă îți mai rămîne ceva... • Nimeni nu știe nimic • Baloanele • O veste mare despre un băiat mic • Castana din poveste • Poveste caraghioasă • Fetița care l-a luat pe „NU” în brațe • Băiatul care mînca blocuri • Poveste de necrezut despre un tată, un băiat și... un deget • Radu și cerul • Povești ele-fantastice • Dacă s-a născut cu aripi • Drum bun! • Poveste cu... ochi albaștri
• Pere alese (1981). Editura Timpul, Iași
• Făt-Frumos cînd era mic (1982). Colecția „Biblioteca școlarului”, editura Ion Creangă, București
  Ilustrația copertei: Daniela Dravăț-Voiculescu.

  Cuprinde: Albastră ca Cerneala • Nu numai la grădiniță • Dați-mi o gumă, copii • Trei fluiere și încă unul • Povestea cu băiatul și blocul • În pădure toate-s bune, numai croitorii sînt proști • Părerea mea și a crocodilului-tată • Drumețul înțelept • „Se caută un Moș Gerilă” • Secretul • Știți ce-am desenat? • Farfuria • Greșeală de neiertat • Prințul • Un bărbat la casa omului • Recunosc: eu sînt domnu' „Da, vă rog!” • Vacanță cu ploaie • Strîngeți pumnii pentru mine, băieți! • Nu fugi, ziua mea frumoasă! • Carnaval • Seara în care a fost ziua bunicului • Măcar un cuvințel • Atît și nimic mai mult • Mai e mult pînă deseară? • Jocul cu umbra • Prietenii • Un pumn de răbdare • Primăvara șitrei sute douăzeci și nouă de pistrui • În balcon • Visul • Pomul care face ciori • Vine, vine primăvara! • Banca • Cățelul latră la sfîrșit • A fost odată un cireș • Mărul • A fost odată un elefant • Toate au un sfîrșit • Fetița, cheița, portarul și celelalte • Ziua cînd toți au șapte ani • Să ne amintim de vară • Iedul cu trei capre • Parcă înmi mai rămîne ceva • Nimeni nu știe nimic • O veste mare despre un băiat mic • Castana din poveste • Poveste caraghioas • Fetița care l-a luat pe „NU” în brațe • Băiatul care mînca blocuri • Poveste de necrezut despre un tată, un băiat și... un deget • Povești ele-fantastice • Drum bun! • Poveste cu... ochi albaștri
• Pere alese (1991?). Editura Timpul, Iași. ISBN 973-95035-1-9^[8]
  Volumul este cules și îngrijit de fiul scriitorului, Alexandru Pancu. Ilustrații de Mariana Petrescu.

  Cuprinde: Pomul care face ciori • Trenul merge spre munți • Un fel de bucurie • Nimeni nu știe nimic • În balcon • Toate au un sfîrșit • Seara în care a fost ziua bunicului • Puișorul galben • Să ne gîndim mereu la altceva • Liniște, stelele dorm • Vîntul acela prostuț • Tata și un pic de tristețe • Vopsea pentru meduze și pentru multe altele • Pif, ți-am promis o minge • Eram atît de sigur • Băiatul care mînca blocuri • Zmeul portocaliu • Copiii, părinții și oceanele
• Fetița care l-a luat pe „NU” în brațe
• Iedul cu trei capre
• Mai e un loc pe genunchi(1956)
• Punct și de la capăt
• Timpul nu stă în loc
• Vine, vine primăvara!

Alte scrieri în proză

• Iertați-mă, sînt tînăr... Însemnări din caiete de drum (1982). Editura Albatros, București

Dramaturgie

• Stele pe maidan

Scenarii de film

• Vară romantică (1961) - r. Sinișa Ivetici
• Tată de duminică (1975)
• Singurătatea florilor (1976)

Benzi desenate

• Busola nu arăta nordul (ilustrații de Puiu Manu)
• Tînărul și marea (ilustrații de Puiu Manu)^[8]

TRADUCERI

Cărțile pentru copii scrise de Pancu-Iași au fost traduse pentru alte țări (din Blocul estic și nu numai) în anii 1960–1980.

Cehia

• Podte, poviem vám rozprávku (1958). Editura Mladé letá, Bratislava^[9]
  Ilustrații de Stefan Cpin.
• Kdo má zuby? (1960, Cine are dinți?). Editura SNDK, Praga^[10]
  Traducere de Zdenka Vyhlídalová. Ilustrații de Jarmila Fenclová.
• Pohádky pro mé syny (1960?, Scrisori pe adresa băieților mei). Editura SNDK, Praga^[11]
  Traducere de Zdenka Vyhlídalová. Ilustrații de Olga Čechová.
• Za devatero paravány aneb Může ruka za Frantíka? (1964). Editura Dilia, Praga^[12]
  Traducere de Marcel Halouzka.
• Inkoustová Sněhurka (1972, Albastră ca Cerneala). Editura Albatros, Praga^[13]
  Culegere și traducere de Eva Strebingerová. Ilustrații de Olga Pavalová.
• Namalujeme si panáčka (1977, A fost odată un băiețel pe un gard). Editura Albatros, Praga^[14]
  Traducere de Eva Strebingerová. Ilustrații de Olga Čechová.
• Velká novina (1980, O veste mare despre un băiat mic). Editura Albatros, Praga^[15]
  Traducere de Eva Strebingerová. Ilustrații de Jiří Běhounek.
• Dvě pohádky se zvířátky (1981). Editura Dilia, Praga^[16]
  Traducere de Jiří Davídek.

Estonia

• Võileivad suve ja tuulega (1976, Tartine cu vară și vînt). Editura Eesti Raamat, Tallinn
  Traducere de Natalie Alver, Thelma Tali.

Germania

• Viele, viele Lichtlein (1951, Multe, multe luminițe). Editura Tineretului, București^[17]
  Traducere de Else Kornis. Ilustrații de Darie Iura.
• Die grosse Schlacht am „Kleinen Teich” (1955, Marea bătălie dela „Iazul Mic”). Editura Tineretului, București^[18]
  Traducere de E. Albert. Ilustrații de Darie Iura.
• Vater erzählt (1956, Are tata doi băieți). Editura Tineretului, București^[19]
  Traducere de Ilse Friederick. Ilustrații de Nell Cobar.
• Kling klang Gloria (1959, Ala bala portocala). Editura Tineretului, București^[20]
  Traducere de Dore-Lore. Ilustrații de Darie Iura.
• Das Buch der blauen Augen (1964, Cartea cu ochi albaștri), Editura Tineretului, București^[21]
  Traducere de Grete Klaster-Ungureanu.
• Die Geschichte von den Schuhen (1986). Kriterion, București^[22]

Japonia

• もりのようふくや (1962, În pădure toate-s bune, numai croitorii sînt proști). Fukuinkan Shoten, Tokio^[23]
  Traducere de Evgheni Mihailovici Rachev.

Lituania

• Didysis mušis prie mažojo tvenkinio (1962, Marea bătălie dela „Iazul Mic”). Valstybine Grozines Literaturos Leidykla, Vilnius^[24]
  Traducere de L. Starevičiute. Ilustrații de I. Kabakovo.

Polonia

• Ele-Mele-Dudki (1964, Ala bala portocala). Nasza Księgarnia, Varșovia^[25]
  Traducere de Aleksander Kropiwnicki. Ilustrații de Maria Mackiewicz.

MIRCEA IVA

Director de unitate secundară sau director adjunct (7 credite)

 1973Sageata capitanului Ion (asistent regizor)

 1968Columna (asistent regizor)

 1966Rascoala (asistent regizor)

 1964Dragoste lunga de-o seara (asistent regizor)

 1962Omul de lînga tine (asistent regizor)

 1962Sa furat o bomba (asistent regizor)

 1957Citadela sfarîmata (asistent regizor)

Ascunde Director (1 credit)

 1960O zi pierdută (Short)

VLADIMIR MAIAKOVSKI

Vladimir Maiakovski
Date personale
Nume la naștere	Vladímir Vladímirovici Maiakóvski
Născut	19 iulie 1893[1][2][3][4]  Baghdati⁠(d), viceregatul Caucazului⁠(d), Imperiul Rus
Decedat	14 aprilie 1930 (36 de ani)[5][6][7][8]  Moscova, RSFS Rusă, URSS
Înmormântat	Cimitirul Novodevicii[*]
Cauza decesului	sinucidere (plagă împușcată[*])
Copii	Helen Patricia Thompson[*]
Cetățenie	Imperiul Rus  URSS
Ocupație	afișist[*] poet actor dramaturg scriitor artist pictor jurnalist actor de teatru[*] actor de film regizor[*] regizor de teatru gravor[*] regizor de film artist vizual[*]
Locul desfășurării activității	Sankt Petersburg[9]
Activitate
Alma mater	Stroganovskoe uciilișce[*] Școala de Pictură, Sculptură și Arhitectură din Moscova[*] Șkola № 91 (Moskva)[*]
Partid politic	Partidul Social-Democrat al Muncii din Rusia
Partener(ă)	Lilya Brik Iakovleva, Tatiana Alekseevna[*] Elli Jones[*] Veronika Vitoldovna Polonskaia[*] Natalya Bryukhanenko[*]
Premii	Premiul Lenin al Komsomolului[*]
Semnătură
Prezență online
site web oficial Internet Movie Database
Modifică date / text

Vladimir Maiakovski în 1915

Vladimir Maiakovski

Vladimir Vladimirovici Maiakovski (în rusă Владимир Владимирович Маяковский, n. 19 iulie 1893,^[1][2][3][4] Baghdati^⁠(d), viceregatul Caucazului^⁠(d), Imperiul Rus – d. 14 aprilie 1930,^[5][6][7][8] Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost un poet și dramaturg rus.

Adevărat „copil al secolului”, Vladimir Maiakovski, este poetul care „a săvârșit una dintre cele mai mari revoluții literare cunoscute de istoria literaturii universale.”^{[necesită citare]}

Cuprins

• 1Biografie
• 2Activitatea literară
• 3Însemnătate
• 4Referințe și note
• 5Legături externe
• 6Vezi și

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 19 iulie 1893 în satul georgian Bagdadi care mai târziu în onoarea sa a fost numit Maiakovski. Tânărul Maiakovski încă din copilărie s-a obișnuit să respecte pe cei care muncesc, indiferent dacă erau de aceeași naționalitate cu el, sau de alta. Tatăl poetului, Vladimir Konstantinovici Maiakovski, a lucrat timp de 17 ani la Bagdadi, ca brigadier silvic, prin cinstea și iscusința sa precum și prin ideile lui democratice, atitudinea prietenoasă în relațiile cu cei din jur, și-a câștigat respectul și dragostea țăranilor localnici. „Din copilărie am înțeles limpede — își amintește sora poetului, Ludmila Vladimirovna Maiakovski — că munca este baza vieții. Familia noastră avea un mare respect pentru muncă... Dragostea pentru muncă, înțelegerea înaltei ei meniri, ne-a fost sădită și cultivată în suflet de părinți prin pilda lor".

În 1902 Maiakovski se înscrie la școala din Kutais unde va studia până în 1906 când tatăl său moare de septicemie. Astfel în 1906 se mută la Moscova împreună cu mama și cele două surori mai mari Olga și Ludmila unde-și va termina studiile până în 1908. În același an se înscrie în Partidul Social Democrat Rusesc și începe să scrie literatură marxistă. În 1909 este închis 6 luni pentru activități subversive. După eliberare abandonează politica pentru o perioadă și se înscrie la Școala de Arte din Moscova (singura instituție de învățământ superior în care studenții erau primiți fără a prezenta „certificatul de bună purtare" eliberat de poliție). Îndoindu-se de capacitățile sale de poet, el s-a avântat cu toată energia tinereții spre pictură. Succesele lui Maiakovski, în special în desen, au fost excepționale. Dacă ș-ar fi dorit, ar fi putut deveni pictor. Dar încă din 1911, el se întoarce de data aceasta definitiv, la vechea lui pasiune, poezia. Tot în 1911 îl cunoaște pe David Burliuk pe care în autobiografia sa IA SAM (Eu însumi) îl numește “adevăratul meu profesor”. În 1912 debutează în almanahul O palmă gustului public cu poeziile Noci (Noaptea) și Utro (Dimineața), semnând totodată și manifestul colectiv al noii mișcări futuriste (întreaga creație maiakovskiană va purta urmele acestei orientări). În 1913 apare VLADIMIR MAIAKOVSKI: TRAGEDIIA ( Tragedia Vladimir Maiakovski) pusă în scenă la Moscova.

Vladimir Maiakovski si Lili Brik

În 1915 o cunoaște pe cea care avea sa devină iubirea vieții sale Lili Brik (soția lui Osip Brik, editorul și colaboratorul său literar) cu care începe o aventură ce va dura până în 1928. Tot în 1915 scrie și publică OBLAKO V SHTANAKH (Norul cu pantaloni) și FLEYTA POZVONOCHNIK (Flautul vertebrelor). Norul cu pantaloni - dedicat Liliei Brik - este una din operele sale programatice, poem „în patru strigate”- „Jos cu iubirea voastră”, „Jos cu arta voastră”, „Jos cu orânduirea voastră”, „Jos cu religia voastră” . Încheie anii premergători apropiatei revoluții cu Voina i Mir (Războiul si lumea) - o reacție la ororile războiului și Chelovek (Omul) - impresionat cosmic de zădărnicia dragostei. Între anii 1915 și 1917 a lucrat ca proiectant pentru Școala Militară de automobile din Petrograd.

În 1918 a fost editor al revistei Gazeta futuristov. În 1919 se întoarce la Moscova unde atmosfera agitată a revoluției rusești îl inspiră să scrie poeme populare - încurajatoare pentru bolșevici. Din 1919 până în 1921 scrie piese scurte de propagandă pentru cunoscutele Vitrine Rosta. În 1923 ca urmare a unor neînțelegeri cu Lili Brik pleacă într-o călătorie la Berlin și Paris unde scrie poemul liric PRO ETO (Despre asta) . Aici are o idilă cu Tatyana Jakovleva în vârsta de 18 ani, prietenă a scriitoarei Elsa Triolet stabilită în Franța din 1918. Întors la Moscova întemeiază împreună cu Osip Brik în 1923 gruparea literară dadaistică LEF (Levii front iskusstva – Frontul de stânga al artei) pe care o va conduce până în 1928, unde va publica Pro Eto. În 1924 scrie elegia morții lui Vladimir Lenin care-l va face cunoscut în toată Rusia. Călătorește în Europa, Statele Unite, Mexic, Cuba ; Maiakovski fiind unul din puținii scriitori cărora li s-a pe permis sa călătorească liberi în străinătate.

Frustrat în dragoste, îndepărtat de societatea sovietică, atacat de critici în presă și interzicându-i-se să mai călătorească în străinătate Maiakoski se sinucide la Moscova pe 14 aprilie 1930.

Statuia lui Maiakovski

Deși cu putini ani în urmă condamna, într-un poem, sinuciderea lui Serghei Esenin, la un cenaclu în 1929 îi spune unui prieten: „Pentru a scrie un poem excelent și pentru a putea fi citit aici - acela trebuie să moară." În biletul lui de adio Maiakovski scria:”Mama, surori, prieteni, iertați-mă - nu este bine (nu recomand altora), dar pentru mine nu se poate altfel. / Lili – iubește-mă. ” Trupul său a fost incinerat pe data de 17 aprilie 1930 Mai târziu Maiakovski a fost elogiat de Stalin care declara că este “cel mai bun și talentat poet al epocii noastre sovietice” În 1935 a fost ridicată statuia lui Maiakovski în Piața Triumfalnaya Ploshad –aceasta devenind loc semnificativ pentru cultura moscovită.

Activitatea literară[modificare | modificare sursă]

Lirica sa este impetuoasă și transpune în plan universal revolta sa individuală antiburgheză. Se remarcă structura formală dinamică, abruptă, construcția surprinzătoare a ritmului, apelul la oralitate și la asociații metaforice sugestive.

Dacă la început a fost influențat de futurism, ulterior a evoluat spre o lirică militantă, dominată de concepția sa estetică, bazată pe ideea angajamentului social și astfel scrierile sale devine dedicate acțiunii, mișcării, vieții revoluționare. A scris și teatru satiric de o deosebită virulență, în care predomină stilul publicistic.

• 1912: Ночь ("Noaptea")
• 1912: Утро ("Dimineața")
• 1912 POSHCHOCHINA OBSHCHESTVENNOMU VKUSU (O palma gustului public)
• 1913: Владимир Маяковский ("Vladimir Maiakovski"), tragedie
• 1915: Облако в штанах, Oblako v ștanah ("Norul cu pantaloni")
• 1916: Флейта-позвоночник, Fleita-pozvonočnik ("Flautul vertebrelor")
• 1916 PROSTAE KAK MYCHANIE
• 1916 VOINA I MIR, (Războiul si lumea)
• 1918 Человек, Celovek ("Omul")
• 1918 ODA REVOLYUTSI (Oda revoluției)
• 1918/1921: Мистерия Буфф, Misteria buff ("Comediile Misterul buf")
• 1918 POET ROBOCII (Poetul muncitor)
• 1918: Левый марш (Матросам), Levii marș (Matrozam) ("Marșul de stânga (Matrozii)")
• 1921 150.000.000, poem
• 1922 Люблю, Liubliu ("Iubesc"), poem
• 1922: Как работает республика демократическая?, Kak rabotaet respublika demokraticeskaia? ("Cine făurește o republică democrată?")
• 1923: (Париж (Разговорчики с Эйфелевой башней), Parij (Razgovorčiki c Eifelevoi bajnei) ("Paris, Convorbiri cu Turnul Eiffel")
• 1923 Про это, Pro eto ("Despre asta")
• 1923 LIRIKA
• 1924 VLADIMIR ILYITSH LENIN
• 1924 Maiakovski si poeziile sale
• 1924-1925 PARIZ
• 1925: Владимир Ильич Ленин ("Vladimie Ilici Lenin")
• 1925 SOBRANIE SOCHINENII (4 vol.)
• 1926 Как делать стихи?, Kak delat stihi ("Cum se fac versurile?")
• 1926: Мое открытие Америки, Moe otkrtie Ameriki ("Descoperirea mea, America")
• 1927 Хорошо!, Horoșo ("Foarte bine!")
• 1928: Письмо Татьяне Яковлевой, Pismo Tatiane Iakovlevoi ("Scrisoare către Tatiana Iakovlevna")
• 1928 KON-OGON
• 1929: Клоп, Klop ("Ploșnița")
• 1930 Баня, Bania ("Baia")
• 1930 VO VES GOLOS (În gura mare)
• 1934-1938 POLNOE SOBRANIE SOCHINENII, (13 vols.)
• 1978 SEMYA MAIAKOVSKII V PISMAKH
• 1982 V.V. MAIAKOVSKII I. L.IU. BRIK - Corespondenta dintre Vladimir Maiakovski și Lili Brik intre anii 1915-1930

Maiakovski a condus revistele Krokodil, Lef, Novti.

Însemnătate[modificare | modificare sursă]

„În lirica modernă a secolului al XX-lea, creația maiakovskiană – eroică, tragică si satirică – se lasă receptată ca o prezentă insolită si originală. Poet al revoluției, poet politic prin excelență, Maiakovski a influențat hotărâtor evoluția poeziei contemporane.”

Vladimir Maiakovski - Plosnita | Teatru