6. /17 APRILIE 2022 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT
ANDRA GOGAN
| Andra Gogan | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Alexandra Gabriela Valentina Gogan |
| Născută | 17 aprilie 1998 (22 de ani) Buzău, România |
| Părinți | Dana Gogan, Florin Gogan |
| Frați și surori | Răzvan Gogan |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | Cântăreața, voice-over, actrița, vlogger |
| Activitate | |
| Instrument(e) | chitară |
Modifică date / text  | |
Andra Gogan (nume la naștere Alexandra Gabriela Valentina Gogan; n. , Buzău, România) este o cântăreață, vlogger[1] și voice-over română. Andra a intrat în Cartea Recordurilor împreună cu fratele său, Răzvan Gogan, pentru „Cel mai lung concert live susținut de un copil” (3 ore și 20 minute - 55 melodii) și „Cele mai multe CD-uri lansate de un copil” (16 albume). Recordul a fost confirmat pe .[2][3]
BIOGRAFIE
Andra Gogan cântă de la vârsta de 3 ani. Printre proiectele la care a luat parte se numără producția Disney „Doctorița Plușica” și „Sofia Întâi” la care a dublat în limba română.[4] În 2016, Andra a participat la emisiunea Românii au talent[5][6] și a prezentat pe Neptun TV, emisiunea E vara ta![7]
Andra a fost asistentă la emisiunea „Acces Direct”, pentru o scurtă perioadă de timp.[8] În 2016 a lansat mini serialul „How to become popular at high school” pe canalul său de YouTube.[9]
"HOW TO BECOME POPULAR AT HIGH SCHOOL"
- Sezonul 1
| Anul | Numele episodului | Impact | Ediție |
|---|---|---|---|
| 2016 | "Prima zi la liceu" | 700K | HTBP at High School |
| 2016 | "Oare mă place?" | 600K | HTBP at High School |
| 2016 | "Prieteni noi" | 300K | HTBP at High School |
| 2016 | "Fetele rele și biletele secrete" | 500K | HTBP at High School |
| 2016 | "Mi-a furat telefonul" | 500K | HTBP at High School |
| 2016 | "Se află adevărul" | 500K | HTBP at High School |
| 2017 | "Petrecerea secretă" | 700K | HTBP at High School |
| 2017 | "Oare m-a sărutat?" | 600K | HTBP at High School |
| 2017 | "Am ajuns la detenție" | 800K | HTBP at High School |
| 2017 | "Secretul din scrisoare" | 700K | HTBP at High School |
- Sezonul 2
| Anul | Numele episodului | Impact | Ediție |
|---|---|---|---|
| 2017 | "Un nou început" | 800K | HTBP at High School |
| 2017 | "M-a salvat" | 500K | HTBP at High School |
| 2017 | "Oare voi reuși?" | 500K | HTBP at High School |
| 2017 | "Nu pot să cred" | 600K | HTBP at High School |
| 2017 | "E nevinovat?" | 400K | HTBP at High School |
| 2017 | "Simt că nu-l mai cunosc deloc" | 400K | HTBP at High School |
| 2017 | "Pe cine să cred?" | 400K | HTBP at High School |
| 2017 | "Aproape exmatriculați" | 400K | HTBP at High School |
| 2017 | "M-am îndrăgostit" | 500K | HTBP at High School |
| 2017 | "Finalul" | 900K | HTBP at High School |
- Sezonul 3
| Anul | Numele episodului | Impact | Ediție |
|---|---|---|---|
| 2017 | "Plecăm la mare" | 500K | HTBP / Summer Edition |
| 2017 | "Probleme pe plajă" | 500K | HTBP / Summer Edition |
| 2017 | "Telefonul pierdut" | 500K | HTBP / Summer Edition |
| 2017 | "Ăsta e adevărul?" | 500K | HTBP / Summer Edition |
| 2017 | "Ce caută el aici?" | 400K | HTBP / Summer Edition |
| 2017 | "Chiar a făcut asta?" | 400K | HTBP / Summer Edition |
| 2017 | "Ăsta e secretul?" | 400K | HTBP / Summer Edition |
| 2017 | "Ce s-a întâmplat la petrecere?" | 400K | HTBP / Summer Edition |
| 2017 | "Ne-a prins" | 300K | HTBP / Summer Edition |
| 2017 | "Ultimul sărut" | 400K | HTBP / Summer Edition |
"Popular in highschool"
- Sezonul 4
| Anul | Numele episodului | Impact | Ediție |
|---|---|---|---|
| 2018 | "Totul s-a schimbat” | 400K | Popular in High School |
| 2018 | "Ma place?" | 400K | Popular in High School |
| 2018 | "Pe bune?" | 300K | Popular in High School |
| 2018 | |||
| 2018 | |||
| 2018 | |||
| 2018 | |||
| 2018 | |||
| 2018 | |||
| 2018 |
DUBLAJ
- Doctorița Plușica (Disney Junior)
- Haideți, Tinerii Titani! (Cartoon Network)
- Violetta (Disney Channel)
- Phineas și Ferb (Disney Channel)
- Cățelul blogger (Disney Channel)
- Sofia Întâi (Disney Junior)
- Jake și pirații din țara de nicăieri (Disney Junior)
- Voci ale unor personaje episodice uneori secundare (Disney Junior, Disney Channel și Nickelodeon)
- Reclame
DISCOGRAFIE
- Aleluia (2013)
- Frumos de pică (2014)
- Mamaia (2014)
- Ne vedem în septembrie (2017)
- Și tu poți sa fii popular (2017)
- Ce băiat (2017)
- Gălăgie când taci (2017)
- Orice s-ar întâmpla (2018)
- Stricați o generație (2018)
- Dislike (2018)
- Inimioara pe insta (2018)
- Crăciunul cu tine (2018)
- Andra Gogan ft. Antonio Pican - MAGIE (2019)
- TIK TOK (2019)
ANDRA GOGAN - "Cheerleader" (Official Teaser)
| Nicu Stănescu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Nicolae Stănescu |
| Născut |  20 mai 1903Ploiești, România  |
| Decedat | .svg){kind=small} 17 aprilie 1971 (67 de ani)București, România |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | violonist, orchestrator, aranjor, dirijor, compozitor |
| Activitate | |
| Gen muzical | populară, prelucrări folclorice, café-concert, romanțe, clasică |
| Instrument(e) | vioară |
| Modifică date / text | |
Nicu Stănescu (n. 20 mai 1903, Ploiești – d. 17 aprilie 1971, București) a fost un reputat dirijor, compozitor, aranjor și violonist virtuoz român, de etnie romă, important pentru formarea Orchestrei „Ciocârlia” (în 1946) și pentru conducerea timp de 20 de ani (în paralel cu Ionel Budișteanu) a Orchestrei „Barbu Lăutaru” din București (din 1949 până în 1970).
BIOGRAFIE
S-a născut în ziua de 20 mai 1903 la Ploiești, într-o veche familie de lăutari. Atât tatăl său, cât și bunicul, au fost membrii ai vestitului taraf al lui Dobrică Marinescu. Începe să învețe vioara de la tatăl său, Gheorghe Stănescu.
Studiile muzicale
În perioada Primului Război Mondial învață vioara de la fratele său, Gheorghe, care îl pregătește pentru examenul de admitere la Conservatorul din București. Învață apoi primele noțiuni de teorie muzicală cu Boris Koffler în Ploiești.[1]
„Sfătuit de maestrul George Enescu care ocazional m-a ascultat, am intrat în Conservatorul de Muzică din București pe care l-am absolvit cu premiul I”—notează Nicu Stănescu într-o autobiografie predată lui Viorel Cosma pentru lexiconul muzicienilor români din 1965.[2]
Studiază vioara cu George Enescu între anii 1920 și 1924, iar apoi, la recomandarea acestuia, trece la clasa de vioară a profesoarei Cecilia Nițulescu-Lupu.[2]
În cadrul Conservatorului studiază cu profesorii: Faust Nicolescu (teorie-solfegiu) și Ion Nonna Otescu (armonie).[2] Beneficiază apoi și de îndrumarea lui Mihail Andricu (muzică de cameră), acesta fiind numit la catedră în ziua de 1 septembrie 1926, când Nicu Stănescu se afla în ultimul an de studii.[3]
În 1927 termină Conservatorul și este angajat la Filarmonica București, fiind recomandat de către George Enacovici, pe atunci unul din primii concert-maeștri ai țării.[4]
Activitatea artistică
Începe să cânte ca solist în diverse restaurante, alcătuindu-și apoi propria formație. Cântă la restaurantul Berbec din Ploiești, dar și la cele din Capitală: Bufet, Presei și Parcul Millea, la cel din urmă câștigându-și faima, cântând împreună cu clarinetistul Iliuță Rudăreanu.[4]
Începând cu 1939 începe să cânte alături de Grigoraș Dinicu la diferite evenimente, restaurante sau serate muzicale, relevantă fiind înregistrarea Horei staccato a lui Grigoraș Dinicu, unde Nicu Stănescu apare ca vioară a II-a. Debutează discografic în același an, la casa de discuri His Master's Voice, cu piesele Sârba din căruță și Din spre ziuă.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial (1942-1945), transmisiile radio îi popularizează numele alături de cele ale altor șefi de orchestră precum Grigoraș Dinicu, Petrică Moțoi, Ion Luca-Bănățeanu, Ion Matache, Costică Tandin, Vasile Julea, Fănică Luca, Jean Marcu, Ionel Budișteanu, Victor Predescu și alții.
În 1947 preia conducerea Orchestrei „Ciocârlia” a Sindicatului Artiștilor Instrumentiști, iar mai apoi Orchestra „Barbu Lăutaru” a Institutului ide Folklor (1949-1970) și Orchestra populară a Comitetului Radio (1949-1953).
În 1949 realizează la Electrecord primele sale înregistrări proprii (hore, sârbe, jocuri și cântece de ascultare) pentru această casă de discuri.
Sub bagheta sa au evoluat reputați muzicanți precum: cântăreții Maria Lătărețu, Maria Tănase, Rodica Bujor, Ioana Radu, Ion Luican, Alexandru Grozuță, Petre Alexandru, Mia Braia, Eugenia Frunză, Emil Gavriș, Dan Moisescu, Angela Moldovan, Aurelia Fătu-Răduțu, Ștefan Lăzărescu, Ileana Sărăroiu, Gică Petrescu, Constantin Eftimiu ș.a.; violoniștii Ion Matache, Florea Cioacă, naiștii Fănică Luca, Damian Luca, Damian Cârlănaru și Radu Simion; clarinetiștii Iliuță Rudăreanu, Nicolae Băluță și Alexandru Sandu; țambaliștii Mihai Ion Shină, Iancu Fieraru, Gheorghe Pandele, Andrei Pavel, Stela Marinescu-Ciuciu, Nicolae Vișan, Iosif Cocoș, Gheorghe Pantazi, Mitică Ciuciu și Toni Iordache; cobzarii Grigore Kiazim, Ion Zlotea și Ion Păturică; acordeoniștii Marcel Budală, Ilie Udilă, Nicolae Crăciunescu; fluieriștii Constantin Urlățeanu, Niță Vădeanu și Ion Văduva; taragotiștii Iosif Milu, Luță Ioviță, Haralamb Ioviță și Ion Luță Ioviță etc.
Repertoriul și stilul
Repertoriul lui Nicu Stănescu a însumat toate piesele „clasice lăutărești”, moștenite din secolul trecut, precum și melodii, romanțe și jocuri populare culese și prelucrate de el însuși, atât pentru vioară, cât și pentru orchestră (de exemplu Hora Furtună).[5]
Din repertoriul său fac parte piese culese de la lăutari cunoscuți ai mahalalelor orășenești precum: „Căruța poștei”, „Sârba de loc”, „Doina Jiului”, „Brâul pe șase”, „Geamparalele”, „Cimpoiul”, „Hora pizzicato”, „Doina Oltului”, „Ciocârlia”, la care se adăugau romanțe, piese lăutărești și de café-concert semnate de Anton Pann, George Cavadia, Nicolae Buică, George Boulanger, Grigoraș Dinicu, Marioara Fărcășanu, Alexandru Leon, Ionel Fernic etc.[5]
Compoziții și prelucrări
Talentul său componistic i-a permis prelucrări de anvergură orchestrală și lucrări pentru vioară precum „Sârba de concert”, „Hora Miorița”, „Hora spiccato”, „Ceasornicul”, „Sârba de la Praga”, „Amintiri din Orient”, „Brâul lui Nicu Stănescu”, „Hora lui Nicu Stănescu”, „Sârba lui Nicu Stănescu” și altele. Având la dispoziție formații ample, de 50-70 de instrumentiști, dar mai ales bazându-se pe instrumentiști cu experiență, adunați din toate zonele țării, Nicu Stănescu a încercat să împrumute lucrărilor populare o statură „simfonică” nouă.[6] A modificat mai multe melodii pentru a le propune o nouă sonoritate a jocului timbrelor, dialogurilor între partidele orchestrale, momentelor de solo-uri alternate cu cele de ansamblu („Hora mărțișorului”, „Hora Șapte scări”, „Jocul de la Coșereni”, „Gaida”, „Anicuța neichii dragă”, „Căruța poștei”, „Suita de melodii ardelenești”, „Brâul”, „Ciuleandra”, „Fedeleșul”, „Mugur, mugurel”, „Pelin beau, pelin mănânc” etc.).[6]
Turnee artistice
A întreprins, ca violonist, dirijor și șef de orchestră, numeroase turnee în străinătate (Cehoslovacia, Polonia, URSS, Bulgaria, Ungaria, Turcia, Irak, Siria, Austria, Iugoslavia, China, Anglia, RPD Coreeană, Elveția, Finlanda, Albania, India, Egipt, SUA, Italia, RD Germană, Franța, Belgia etc.).[7]
La 5 octombrie 1970, la Sala Pleyel din Paris, Nicu Stănescu susține un program de muzică populară românească (împreună cu naistul Damian Luca) alături de fanfara Scot Guard și ansamblul rus de balalaici Ciaika (laureate cu Chitara de aur și de argint). Aici a fost distins cu Chitara de bronz la concursul internațional organizat de Asiociațiia Franceză de Muzică Recreativă. Trecuseră aproape două decenii de la primul său premiu internațional dobândit la Praga (1949).[8]
DECESUL
Moare la data de 14 aprilie 1971 la București, la vârsta de 68 de ani. Sicriul său a fost depus în holul Teatrului de revistă „Constantin Tănase” de pe Calea Victoriei, unde a avut loc adunarea de doliu. Presa a publicat un comunicat oficial semnat de Ministerul Culturii, Filarmonica de Stat „George Enescu”, Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor și Institutul de Etnografie și Folclor.[9]
Este înmormântat în cimitirul Reînvierea (fostul Pătrunjel) din Colentina.[10]
DISTINCȚII
A fost distins și încununat cu premii, decorații și titluri cucerite de-a lungul bogatei sale activități artistice:
- Premiul I la concursul pe țară al orchestrelor de muzică populară (1947)
- Laureat al Premiului de Stat, clasa I (pe anii 1950-1951)[11]
- titlul de Artist emerit al R.P.R. (1954)
- medalia Ordinul „Muncii”, clasa a III-a (1954)[12]
- titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.[13]
- Ordinul „Meritul Cultural”, clasa a II-a (1968)[14]
- Medalia „Chitara de bronz”, decernată de Academia Franceză de Muzică de Divertisment din Paris (1970).[8]
Dincolo de aceste distincții, a primit numeroase elogii și aprecieri din partea unor mari personalități de talie internațională precum Yehudi Menuhin, David Oistrah, Sviatoslav Richter, Igor Oistrah, Jacques Thibaud sau Fritz Kreisler.[15]
[LP] Nicu Stănescu and His Rumanian Gypsy Orchestra - Gypsy Romance (Polydor, 1968)
| Gil Dobrică | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 14 februarie 1946 Comuna Călărași, Dolj |
| Decedat | (61 de ani) Craiova |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | Cântăreț |
| Activitate | |
| Gen muzical | rock, soul, jazz |
| Modifică date / text | |
Gil Dobrică (n. 14 februarie 1946, com. Călărași, Dolj – d. 17 aprilie 2007, Craiova) A fost un solist vocal de muzică pop-rock, soul și rhythm and blues din România. A avut în repertoriu melodii proprii și preluări după piese celebre semnate Ray Charles (al cărui admirator declarat a fost) și alți artiști de gen, printre care John Denver, a cărui piesă intitulată "Country roads" ("Drumuri de țară" - modificată în "Hai acasă") a devenit cea mai cunoscută melodie din cariera lui Gil Dobrică.
BIOGRAFIE
S-a născut la țară, în comuna Călărași, județul Dolj, într-o familie cu nouă copii, Gil fiind cel mai mic. La 14 ani și-a luat fratele cel mare și a plecat la Craiova, la școala de meserii, unde a devenit strungar. A colindat toată țara cu Cenaclul Flacăra și cu „Serbările Scânteii Tineretului“. Un coleg de muncă era un mare iubitor de muzica neagră și i-a insuflat viitorului solist pasiunea pentru Ray Charles, care a devenit în scurt timp idolul său. Gil a început să cânte piese rock și soul de la 17 ani: cânta pentru studenți, pe gratis, la Clubul Uzinei „7 noiembrie“ și îi detrona pe cei care cântau jazz, swing, foxtrot.
Cînta piese din repertoriul unor artiști precum Aretha Franklin, Otis Redding, Arthur Conley, Little Richard, Hendrix, Beatles, Rolling Stones, fapt care i-a permis să se bucure de o mare popularitate.
El a ajuns avocat în orașul Bacău pentru un scurt timp.
În 1996 a avut ocazia de a-l întâlni pe idolul său, Ray Charles, la Cerbul de Aur. „Cea mai frumoasă zi din viața mea”, după cum avea să mărturisească Gil.
În ultimii ani de viață a colaborat cu trupa Nightlosers, cântând în deschiderea acesteia, în clubul Fire din București. A avut o scurtă apariție în clipul trupei, Dragostea-i ca și o râie.
Se stinge din viață la vârsta de 61 de ani, după o grea suferință. Încă din toamna anului 2006, cunoscutul cântareț suferea de gută cronică, de ciroză, dar și de pneumonie.
CARIERA
A debutat în 1963, la Casa de cultură a Sindicatelor din Craiova. Activează în diferite trupe: 13 Carate, iar din 1967 cu formația Dacii. În anii 1970, Gil, la îndemnul unor prieteni de la Conservator, a lăsat Craiova pentru Capitală. A locuit în gazdă, banii nu-i ajungeau niciodată, Gil Dobrică a avut foarte puține apariții televizate. Primul pas important pentru Dobrică în Bucuresti a fost când s-a angajat la barul Atlantic, la Athéné Palace, la Continental. Fiecare bar avea balet, orchestră, se cânta în engleză, pe viu, fără instrumente electronice. Tot in 1970 colaborează cu grupul Sfinx, iar doi ani mai târziu cu Roșu și Negru. Apare în spectacole de muzică și poezie, la Teatrul Municipal „Lucia Sturza-Bulandra” (alături de Florian Pittiș, Ion Caramitru ș.a.). În 1979 i se oferă o apariție cinematografică în filmul „Nea Mărin miliardar”, în regia lui Sergiu Nicolaescu, și debutează discografic cu "Hai acasă" pe disc EP de 45 de turații. Piesa este un cover dupa John Denver - "Take Me Home, Country Roads" (1971).
Adaptări după Ray Charles, Percy Sledge, The Box Tops (The Letter - Scrisoarea) sau celebrele sale cover-uri : „Rugă pentru parinți” și „Ordinea de zi”, sunt mari succese în perioada respectivă. În anii 1980, casa de discuri Electrecord îi editeaza solistului un single și trei LP-uri, o parte dintre acestea fiind recent reeditate pe CD.
DISCOGRAFIE
- Hai acasă (1979 Single EP - Electrecord)
- Dă-mi o șansă (1982 LP - Electrecord)
- Give Chance To Me (1983 LP - Electrecord)
- Gil Dobrică (album) (1988 LP - Electrecord)
- Cântec pentru mama (1999 CD - Electrecord)
- Hai acasă (2003 CD - Electrecord)(John Denver cover)
FILMOGRAFIE
- Nea Mărin miliardar (1979)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu